ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2899/2013

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la

data de 07 mai 1991,

reclamanta

C.E. a chemat în judecată pârâtele întreprinderea Județeană de Gospodărie

Comunală Sibiu și Primăria orașului Copșa Mică, solicitând obligarea acestora

să-i lase în deplină proprietate și folosință imobilul înscris în CF Copșa

Mică, curte în suprafață de 1.057 m.p., grădină intravilan 1.680 m.p., loc de

casă intravilan de 774 m.p. și loc de casă 283 m.p., și clădiri atelier

brutărie, magazie, șură grajd.

Ulterior,

reclamantă și-a precizat! acțiunea, chemând în judecată și pe pârâta SC P. SA

Mediaș, solicitând să se constate că dispozițiile Legii nr. 15/1990 și ale H.G.

nr. 834/1991 nu sunt aplicabile imobilului, să se constate nulitatea încheierilor

ide intabulare prin care statul, și apoi pârâta SC P. SA s-au intabulat ca

proprietari ai imobilului, să se dispună rectificarea cărții funciare în sensul

revenirii la situația anterioară.

În urma

mai multor cicluri procesuale, prin Sentința civilă nr. 1211 din 22 decembrie

2008, Tribunalul Sibiu a respins acțiunea formulată de reclamanta C.E.,

continuată de moștenitorii C.A. și C.J., reținând, în esență, că acțiunea nu

poate fi admisă, având în vedere principiul unanimității. Astfel, a arătat

instanța de fond, în literatura juridică și în practica judiciară s-a arătat că

reclamantul, în ceea ce privește acțiunea în revendicare, trebuie să fie

proprietar unic și exclusiv al bunului, doar unul dintre coproprietari nu poate

revendica bunul aflat în coproprietate, ori antecesorii reclamantei C.E. au

avut în proprietate doar cota de 3/9 din întregul imobil. Sub acest aspect, s-a

reținut că, deși antecesorii reclamantei C.E. au avut în proprietate doar cota

de 3/9 din întregul imobil, pe cale administrativă s-a restituit moștenitorilor

acestora întregul imobil înscris în CF, în suprafață de 1.680 m.p., iar pentru

cel transcris în CF, teren în suprafață de 1.057 m.p., și pentru casa demolată

s-a emis Dispoziția nr. 265/2006 a Primarului Orașului Copșa Mică, prin care

acelorași moștenitori li se propune acordarea de despăgubiri pentru întreaga

cealaltă parte din imobilul preluat de stat. In acest fel, deși erau

îndreptățiți la măsuri reparatorii doar pentru cota de 3/9 din imobil,

moștenitorii foștilor proprietari de CF ai acestei cote, au primit măsuri

reparatorii pentru întregul imobil, atât prin restituire în natură, cât și prin

despăgubiri.

Apelul

declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr.

51 din 04 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția I civilă, reținându-se că

criticile aduse de reclamanți hotărârii primei instanțe sunt nefondate, în

esență pentru aceleași motive ca și cele reținute de tribunal.

Împotriva

acestei decizii au declarat recursuri reclamanții C.A. și C.J.,

arătând că instanța de apel „a păstrat

în mod nelegal sentința tribunalului” și „nu a analizat cauza conform celor

scrise în motivele de apel depuse

”

.

În

motivarea cererilor de recurs, reclamanții-recurenți prezintă un scurt istoric

al faptelor și își exprimă nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei,

fără să formuleze, în concret, critici privind soluția Curții de Apel Alba

Iulia, care să poată face posibilă încadrarea acestora într-unui din motivele

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., limitându-se doar la a

susține, în esență, că din probele administrate în cauză rezultă că întrunesc

condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acțiunii.

Analizând

recursurile declarate reclamanții C.A. și C.J., se constată că acestea sunt

nule, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de

atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri.

Art. 302

1

alin. (1) pct. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde,

printre alte mențiuni, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea lor.

Potrivit

dispozițiilor art. 303 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea

de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Instanța

investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc

eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate

și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile

cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

În

cererea de recurs formulată de recurs reclamanții C.A. și C.J., se constată că

aceștia își exprimă în termeni foarte generali nemulțumirea față de hotărârea

pronunțată, fără însă a evoca în mod concret critici care să se încadreze în

motivele de nelegalitate invocate, în sensul textului procedural amintit.

Or,

simpla nemulțumire a unei părți față de hotărârea atacată pe calea recursului,

fără nicio trimitere la considerentele acestei hotărâri, nu este suficientă

pentru modificarea sau casarea acesteia, ea echivalând cu o nemotivare.

Astfel,

întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod

concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct.

1-9 C. proc. civ. și nefiind constatate nici motive de ordine publică care să

ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se vor constata nule

recursurile declarate de reclamanții C.A. și C.J. împotriva deciziei nr. 51 din

04 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată

nule recursurile declarate de reclamanții C.A. și C.J. împotriva deciziei nr. 51

din 04 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2013.