ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2899/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 07 mai 1991, reclamanta C.E. a chemat în judecată pârâtele întreprinderea Județeană de Gospodărie Comunală Sibiu și Primăria orașului Copșa Mică, solicitând obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și folosință imobilul înscris în CF Copșa Mică, curte în suprafață de 1.057 m.p., grădină intravilan 1.680 m.p., loc de casă intravilan de 774 m.p. și loc de casă 283 m.p., și clădiri atelier brutărie, magazie, șură grajd. Ulterior, reclamantă și-a precizat! acțiunea, chemând în judecată și pe pârâta SC P. SA Mediaș, solicitând să se constate că dispozițiile Legii nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991 nu sunt aplicabile imobilului, să se constate nulitatea încheierilor ide intabulare prin care statul, și apoi pârâta SC P. SA s-au intabulat ca proprietari ai imobilului, să se dispună rectificarea cărții funciare în sensul revenirii la situația anterioară.

În urma mai multor cicluri procesuale, prin Sentința civilă nr. 1211 din 22 decembrie 2008, Tribunalul Sibiu a respins acțiunea formulată de reclamanta C.E., continuată de moștenitorii C.A. și C.J., reținând, în esență, că acțiunea nu poate fi admisă, având în vedere principiul unanimității. Astfel, a arătat instanța de fond, în literatura juridică și în practica judiciară s-a arătat că reclamantul, în ceea ce privește acțiunea în revendicare, trebuie să fie proprietar unic și exclusiv al bunului, doar unul dintre coproprietari nu poate revendica bunul aflat în coproprietate, ori antecesorii reclamantei C.E. au avut în proprietate doar cota de 3/9 din întregul imobil. Sub acest aspect, s-a reținut că, deși antecesorii reclamantei C.E.

au avut în proprietate doar cota de 3/9 din întregul imobil, pe cale administrativă s-a restituit moștenitorilor acestora întregul imobil înscris în CF, în suprafață de 1.680 m.p., iar pentru cel transcris în CF, teren în suprafață de 1.057 m.p., și pentru casa demolată s-a emis Dispoziția nr. 265/2006 a Primarului Orașului Copșa Mică, prin care acelorași moștenitori li se propune acordarea de despăgubiri pentru întreaga cealaltă parte din imobilul preluat de stat. In acest fel, deși erau îndreptățiți la măsuri reparatorii doar pentru cota de 3/9 din imobil, moștenitorii foștilor proprietari de CF ai acestei cote, au primit măsuri reparatorii pentru întregul imobil, atât prin restituire în natură, cât și prin despăgubiri.

Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 51 din 04 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, reținându-se că criticile aduse de reclamanți hotărârii primei instanțe sunt nefondate, în esență pentru aceleași motive ca și cele reținute de tribunal. Împotriva acestei decizii au declarat recursuri reclamanții C.A. și C.J., arătând că instanța de apel „a păstrat în mod nelegal sentința tribunalului” și „nu a analizat cauza conform celor scrise în motivele de apel depuse ” . În motivarea cererilor de recurs, reclamanții-recurenți prezintă un scurt istoric al faptelor și își exprimă nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei, fără să formuleze, în concret, critici privind soluția Curții de Apel Alba Iulia, care să poată face posibilă încadrarea acestora într-unui din motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., limitându-se doar la a susține, în esență, că din probele administrate în cauză rezultă că întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acțiunii. Analizând recursurile declarate reclamanții C.A. și C.J., se constată că acestea sunt nule, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri. Art. 302 1 alin. (1) pct. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea lor. Potrivit dispozițiilor art. 303 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Instanța investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În cererea de recurs formulată de recurs reclamanții C.A. și C.J., se constată că aceștia își exprimă în termeni foarte generali nemulțumirea față de hotărârea pronunțată, fără însă a evoca în mod concret critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate invocate, în sensul textului procedural amintit. Or, simpla nemulțumire a unei părți față de hotărârea atacată pe calea recursului, fără nicio trimitere la considerentele acestei hotărâri, nu este suficientă pentru modificarea sau casarea acesteia, ea echivalând cu o nemotivare.

Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se vor constata nule recursurile declarate de reclamanții C.A. și C.J. împotriva deciziei nr. 51 din 04 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nule recursurile declarate de reclamanții C.A. și C.J. împotriva deciziei nr. 51 din 04 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2013.