ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3932/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată ca: SC S.I.F.M. SA Bacău a depus la Judecătoria Bacău în data de 26 aprilie 2006 contestație la executare împotriva executării silite inițiate prin somația de executare în baza biletului la ordin emis de către SC M.I. SRL în favoarea SC B. SA în valoare de 500.000 dolari S.U.A., emis în data de 4 septembrie 1996 și scadent la 4 septembrie 1997, comunicat în data de 6 aprilie 2006 sub nr.10121. Urmare declinării competenței de soluționare a cauzei, prin sentința nr. 52 din 31 martie 2009, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității contestației la executare privind primele două excepții invocate de contestatoarea SC S.I.F.M.

SA Bacău în precizarea contestației la executare, a respins, ca nefondată, excepția prescripției obligației de plată a biletului la ordin invocată de contestatoare în aceeași precizare a contestației la executare. Prin decizia Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 555 din 11 februarie 2010, în majoritate, a fost admis recursul declarat de SC S.I.F.M.

SA Bacău, împotriva sentinței Curții de Apel București nr. 52 din 31 martie 2009, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând, în esență, că, potrivit Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, acțiunea posesorului contra avalistului acceptantului este o acțiune directă, conform art. 47 coroborat cu art.106 din această lege, iar termenul de prescripție este de trei ani, calculați de la data scadenței, potrivit art.94 coroborat cu art. 106 din menționata lege, somația de plată fiind transmisă la data de 10 aprilie 2006, prin raportare la data de 4 septembrie 1997-data scadenței biletului la ordin, este formulată, deci, după împlinirea termenului de prescripție de trei ani, în speță, nefiind incidente dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G.

nr. 51/1998, fiind aplicabile cele ale art. 94 din Legea nr. 58/1934, Protocolul nr. 3395/2003 neputând întrerupe cursul prescripției, întrucât, pe de parte, nu se recunoștea suma în litigiu, iar, pe de altă parte, intervenise ulterior împlinirii termenului de prescripție. Prin sentința nr. 81 din 8 iunie 2010, Curtea de Apel București a respins excepția admisibilității căii de atac a recursului, invocată de intimata A.V.A.S., ca inadmisibilă și, în fond, după casare, a admis excepția prescripției dreptului la executarea silită pornită de intimata A.V.A.S., împotriva reclamantei și, pe cale de consecință, a admis acțiunea reclamantei SC S.I.F.M. SA Bacău și a constatat prescrisă executarea silită, a anulat comunicarea titlului executoriu din 6 aprilie 2006 și toate formele de executare efectuate, cu cheltuieli de judecată, reținând, în esență, asupra excepției prescripției dreptului la executarea silită pornită de A.V.A.S.

împotriva SC S.I.F.M. SA, că, potrivit art. 94 coroborat cu art. 106 din Legea nr. 58/1934, termenul de prescripție este de trei ani de la data scadenței biletului la ordin din 4 septembrie 1997, comunicarea titlului executoriu făcându-se la 10 aprilie 2006 sub nr. 2857, așadar, după împlinirea termenului de prescripție de trei ani. Împotriva sentinței Curții de Apel București nr. 81 din 8 iunie 2010, a formulat recurs recurenta A.V.A.S., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., arătând, în esență, că pricina de față vizează cazul de executare silită a unei creanțe bancare neperformante, preluată la datoria publica internă și supusă exclusiv dispozițiilor O.U.G.

nr. 51/1998, în cauză operând termenul de prescripție de șapte ani, conform art. 13 alin. (5) din menționata ordonanță, calculat de la data intervenirii cesiunii de creanță și până la data actului de executare - 24 iunie 1999 - 10 aprilie 2006. Recursul este nefondat. Întrucât, în prezenta cauză, titlul executoriu îl constituie biletul la ordin, se constată incidența normelor speciale cuprinse în Legea nr. 58/1934 și nu a celor generale prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998, legea specială nederogând de la cea generală. Așadar, potrivit art. 106 parag. 1 teza 10 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, sunt aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, dispozițiunile relative la cambie privind prescripțiunea, respectiv, prevederile art. 94 din evocata lege, potrivit cărora orice acțiuni rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu prin trei ani, socotiți de la data scadenței.

În raport cu precitatele texte de lege, cum, în pricina de față, somația de plată a fost comunicată în data de 10 aprilie 2006, iar data scadenței biletului la ordin se împlinea la data de 4 septembrie 1997, se constată prescris dreptul de a cere executarea silită pornită de A.V.A.S., împotriva SC S.I.F.M. SA, astfel cum, în mod corect, a reținut Curtea de Apel București prin sentința pronunțată. Criticile formulate prin cererea de recurs nu pot fi primite, fiind lipsite de suport legal, întrucât, în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, cum, în mod eronat, a apreciat recurenta A.V.A.S., menționata ordonanță necuprinzând dispoziții exprese în sensul derogării sale de la o altă lege specială - Legea nr. 58/1934.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul formulat de recurenta A.V.A.S. București, împotriva sentinței Curții de Apel București nr. 81 din 8 iunie 2010, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2010.