ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3932/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar, constată ca:

SC S.I.F.M. SA Bacău a depus la

Judecătoria Bacău în data de 26 aprilie 2006 contestație la executare împotriva

executării silite inițiate prin somația de executare în baza biletului la ordin

emis de către SC M.I. SRL în favoarea SC B. SA în valoare de 500.000 dolari

S.U.A., emis în data de 4 septembrie 1996 și scadent la 4 septembrie 1997,

comunicat în data de 6 aprilie 2006 sub nr.10121.

Urmare declinării competenței de

soluționare a cauzei, prin sentința nr. 52 din 31 martie 2009, Curtea de Apel

București a admis excepția inadmisibilității contestației la executare privind

primele două excepții invocate de contestatoarea SC S.I.F.M. SA Bacău în

precizarea contestației la executare, a respins, ca nefondată, excepția

prescripției obligației de plată a biletului la ordin invocată de contestatoare

în aceeași precizare a contestației la executare.

Prin decizia Secției comerciale a Înaltei

Curți de Casație și Justiție nr. 555 din 11 februarie 2010, în majoritate, a

fost admis recursul declarat de SC S.I.F.M. SA Bacău, împotriva sentinței

Curții de Apel București nr. 52 din 31 martie 2009, pe care a casat-o și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând, în esență, că,

potrivit Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, acțiunea

posesorului contra avalistului acceptantului este o acțiune directă, conform

art. 47 coroborat cu art.106 din această lege, iar termenul de prescripție este

de trei ani, calculați de la data scadenței, potrivit art.94 coroborat cu art. 106

din menționata lege, somația de plată fiind transmisă la data de 10 aprilie 2006,

prin raportare la data de 4 septembrie 1997-data scadenței biletului la ordin,

este formulată, deci, după împlinirea termenului de prescripție de trei ani, în

speță, nefiind incidente dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998,

fiind aplicabile cele ale art. 94 din Legea nr. 58/1934, Protocolul nr. 3395/2003

neputând întrerupe cursul prescripției, întrucât, pe de parte, nu se recunoștea

suma în litigiu, iar, pe de altă parte, intervenise ulterior împlinirii

termenului de prescripție.

Prin sentința nr. 81 din 8 iunie 2010,

Curtea de Apel București a respins excepția admisibilității căii de atac a

recursului, invocată de intimata A.V.A.S., ca inadmisibilă și, în fond, după

casare, a admis excepția prescripției dreptului la executarea silită pornită de

intimata A.V.A.S., împotriva reclamantei și, pe cale de consecință, a admis

acțiunea reclamantei SC S.I.F.M. SA Bacău și a constatat prescrisă executarea

silită, a anulat comunicarea titlului executoriu din 6 aprilie 2006 și toate

formele de executare efectuate, cu cheltuieli de judecată, reținând, în esență,

asupra excepției prescripției dreptului la executarea silită pornită de A.V.A.S.

împotriva SC S.I.F.M. SA, că, potrivit art. 94 coroborat cu art. 106 din Legea

nr. 58/1934, termenul de prescripție este de trei ani de la data scadenței

biletului la ordin din 4 septembrie 1997, comunicarea titlului executoriu

făcându-se la 10 aprilie 2006 sub nr. 2857, așadar, după împlinirea termenului

de prescripție de trei ani.

Împotriva sentinței Curții de Apel

București nr. 81 din 8 iunie 2010, a formulat recurs recurenta A.V.A.S.,

invocând motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.,

arătând, în esență, că pricina de față vizează cazul de executare silită a unei

creanțe bancare neperformante, preluată la datoria publica internă și supusă

exclusiv dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998, în cauză operând termenul de

prescripție de șapte ani, conform art. 13 alin. (5) din menționata ordonanță,

calculat de la data intervenirii cesiunii de creanță și până la data actului de

executare - 24 iunie 1999 - 10 aprilie 2006.

Recursul este nefondat.

Întrucât, în prezenta cauză, titlul

executoriu îl constituie biletul la ordin, se constată incidența normelor speciale

cuprinse în Legea nr. 58/1934 și nu a celor generale prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998,

legea specială nederogând de la cea generală.

Așadar, potrivit art. 106 parag. 1

teza 10 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, sunt

aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu

natura acestui titlu, dispozițiunile relative la cambie privind prescripțiunea,

respectiv, prevederile art. 94 din evocata lege, potrivit cărora orice acțiuni

rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu prin trei ani,

socotiți de la data scadenței.

În raport cu precitatele texte de

lege, cum, în pricina de față, somația de plată a fost comunicată în data de 10

aprilie 2006, iar data scadenței biletului la ordin se împlinea la data de 4

septembrie 1997, se constată prescris dreptul de a cere executarea silită

pornită de A.V.A.S., împotriva SC S.I.F.M. SA, astfel cum, în mod corect, a

reținut Curtea de Apel București prin sentința pronunțată.

Criticile formulate prin cererea de

recurs nu pot fi primite, fiind lipsite de suport legal, întrucât, în prezenta

cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998,

cum, în mod eronat, a apreciat recurenta A.V.A.S., menționata ordonanță

necuprinzând dispoziții exprese în sensul derogării sale de la o altă lege

specială - Legea nr. 58/1934.

Așa fiind, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C proc. civ., urmează să respingă, ca

nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de recurenta A.V.A.S. București, împotriva sentinței Curții

de Apel București nr. 81 din 8 iunie 2010, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 17 noiembrie 2010.