ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3928/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată că: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București sub nr. 25495/3/2009, în data de 15 iunie 2009, reclamantul O.M.I. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții SC A.B.S. SRL București și O.N.R.C.B. prin O.R.C. de pe lângă Tribunalul București, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să constate rezilierea contractului de comodat din 1 ianuarie 2006, să dispună modificarea, în parte, a încheierii nr. 894 din 24 ianuarie 2006, pronunțată de judecătorul - delegat la O.R.C.B. în Dosarul nr. 20066 din 23 ianuarie 2006, prin care a fost dispusă înmatricularea pârâtei la adresa din București, str. Foișorului și să dispună radierea sediului pârâtei de la această adresă, cu cheltuieli de judecată, arătând, în esență, că în data de 1 iunie 2006, între reclamant, în calitate de comodant și pârâta SC A.B.S.

SRL, în calitate de comodatar s-a încheiat contractul de comodat având ca obiect folosința gratuită a apartamentului drept sediu social formal al pârâtei, în data de 20 mai 2009, reclamantul notificând pârâta despre denunțarea unilaterală a contractului, deoarece din informațiile obținute de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul București rezultă că pârâta are sediul expirat și că nu a mai depus bilanțurile aferente perioadei 2006-2009. Cererea reclamantului a fost întemeiată în drept pe art. 25 din Legea nr. 26/1990 și art. 181 din NM privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor. Prin sentința comercială nr. 13840 din 4 decembrie 2009, Tribunalul București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul O.N.R.C.

prin O.R.C. de pe lângă Tribunalul București și, în consecință, a respins acțiunea, astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu acest pârât, a admis, în parte, acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta SC A.B.S. SRL, a constatat încetarea contractului de comodat și a respins cel de-al doilea capăt de cerere, ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, reținând, în esență, că pentru a dispune înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii radierii sediului social al societății pârâte este necesar, ca în prealabil, să se dispună radierea sediului societății în condițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, însuși reclamantul, prin modificarea acțiunii introductive renunțând a mai cere radierea sediului social al pârâtei.

Prin decizia nr. 186 din 7 aprilie 2010, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant O.M.I., împotriva sentinței primei instanțe, în contradictoriu cu intimații-pârâți SC A.B.S. SRL și O.N.R.C. prin O.R.C.

de pe lângă Tribunalul București, reținând, în esență, că, prin cererea modificatoare din data de 30 octombrie 2009, reclamantul nu a mai solicitat să se dispună și radierea sediului social al societății pârâte, ci numai să se constate încetarea contractului de comodat și să se dispună înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii radierii sediului social al pârâtei, ca efect al încetării contractului de comodat, însă, față de principiul disponibilității, instanța putea dispune înregistrarea mențiunii radierii numai ca o consecință a dispunerii radierii sediului, măsură nedispusă în cauză, câtă vreme nu s-a formulat o cerere de radiere a sediului, iar, potrivit art. 25 din Legea nr. 26/1990, se poate solicita radierea înregistrării unei mențiuni din registrul comerțului în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate, în tot, sau, în parte, sau modificate actele care au stat la ba2a înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărâre judecătorească nu s-a dispus menționarea radierii în registrul comerțului, ceea ce nu este cazul în speță.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat recurs reclamantul O.M.I., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., arătând, în esență, că instanțele pot dispune în cuprinsul hotărârilor pe care le pronunță efectuarea înregistrărilor de către O.R.C.

competent privind actele, faptele sau mențiunile cuprinse în hotărârile judecătorești, instanța trebuind să dispună menționarea hotărârii în registrul comerțului indiferent dacă reclamantul a solicitat sau nu aceasta, întrucât are, în acest sens, o obligație legală, instanța fiind învestită cu constatarea încetării actului în baza căruia s-a efectuat mențiunea cu privire la sediul social al pârâtei, în acest sens fiind și conținutul deciziei nr. 10 din 20 martie 2006 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție din care rezultă obligația legală a instanțelor de judecată de a dispune prin hotărârile date, în temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului.

Recursul este nefondat. Reclamantul, prin acțiunea modificată, a solicitat instanței de judecată să constate încetarea contractului de comodat și sa se dispună înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii radierii sediului social al pârâtei, urmare a încetării menționatului contract. Potrivit art. 25 din Legea nr. 26/1990, oricine se consideră prejudiciat printr-o înmatriculare sau printr-o mențiune din registrul comerțului are dreptul sa ceară radierea ei, judecătorul delegat pronunțându-se asupra cererii de radiere printr-o încheiere, ce poate fi atacată numai cu recurs, la tribunal, în termen de 15 zile de la data pronunțării, tribunalul judecând, de urgență, recursul, în camera de consiliu.

Or, în raport cu precitatul text de lege, în pricina de față, se constată că nicio persoană nu a solicitat instanței competente radierea din registrul comerțului a mențiunii privitoare la sediul social al societății pârâte, în conformitate cu evocatele cerințe legale, iar față de limitele învestirii instanței și legea aplicabilă în materie aceasta nu era obligată să dispună radierea, din oficiu.

Mai mult, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 26/1990, în aplicarea dispozițiilor art. 25 din referita lege, republicată, astfel cum a fost modificat prin art. 8 pct. 23 din Legea nr. 161/2003, prin decizia Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10 din 20 martie 2006 s-a statuat, dimpotrivă, că orice cerere de radiere a unei înmatriculări sau mențiuni din registrul comerțului este admisibilă numai în condițiile în care persoana fizică ori juridică, ce se consideră prejudiciată ca efect al unei înmatriculări sau ca urmare a efectuării unei mențiuni în registrul comerțului, face dovada existenței anterioare a unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care au fost modificate, în tot sau în parte, ori au fost anulate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, dacă prin acea hotărâre nu s-a dispus menționarea ei în registrul comerțului.

Așadar, cum, în prezenta cauză, se constată inexistența unei anterioare hotărâri judecătorești irevocabile de modificare ori anulare a actelor ce au stat la baza înregistrării mențiunii cu privire la sediul social al societății pârâte a cărei radiere s-a solicitat, criticile formulate prin cererea de recurs nu pot fi primite, acestea fiind fără suport legal, instanța de apel, în mod corect, menținând soluția primei instanțe, așa încât, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamantul O.M.I., împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 186 din 7 aprilie 2010, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2010.