ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3923/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 106 din 27 ianuarie 2010, Tribunalul Dolj, secția comercială, a admis în parte acțiunea precizată de reclamantul S.C., în contradictoriu cu pârâta SC C.A.O. SA, care a fost obligată la plata sumei de 27.000 lei contravaloare daune. Instanța a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 lei ca neîntemeiată. Prin cererea adresată justiției, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata a trei remunerații brute lunare și la plata sumei de 300.000 lei reprezentând remunerație suplimentară ca urmare a depășirii profitului net stabilit de adunarea generală prin B.V.C.

pentru anul 2007 de către societatea pârâtă, în cadrul căreia reclamantul a îndeplinit funcția de administrator executiv, președinte al Consiliului de Administrație și director general conform contractului de mandat din 10 iulie 2007. Pentru a se pronunța astfel, instanța a dat eficiență prevederilor contractului de mandat (art. 20), considerând că revocarea reclamantului din funcția de președinte al Consiliului de Administrație prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 9 din 15 noiembrie 2007 s-a făcut fără o justă cauză. Apelurile declarate de părți împotriva sentinței au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 128 din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, care a reținut în esență că potrivit prevederilor contractului de mandat, dreptul mandatarului la plata a trei remunerații brute lunare se naște numai în situația revocării fără justă cauză, așa cum a reținut și instanța de fond, asupra acestui aspect.

De asemenea, s-a avut în vedere că - în cauză - condiția depășirii profitului stabilit de către adunarea generală pentru anul financiar 2007 este îndeplinită, apreciindu-se corect de către tribunal că revocarea mandatului a avut loc înainte de încheierea exercițiului financiar. Împotriva deciziei, SC C.A.O. SA Craiova a declarat recurs prin care a susținut următoarele: - niciuna din cele două instanțe nu a ținut cont de susținerile sale, în sensul cărora revocarea reclamantului nu a intervenit fără justă cauză câtă vreme motivele revocării au vizat întârzierile în evaluarea patrimoniului, accidentul de muncă ce a dus la decesul unui salariat al companiei, scăderea producției de apă, lichiditățile scăzute, debitele crescute și nerecuperarea creanțelor.

Analizând susținerile recurentei se constată că acestea nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ele conținând referiri la situația de fapt. Cum, în această fază procesuală, atribuțiile instanței de control judiciar sunt limitate la analiza eventualelor motive de nelegalitate ale hotărârii atacate, motive strict și limitativ prevăzute de dispozițiile evocate și, cum în cauză nu au fost invocate motive de ordine publică, Înalta Curte va da eficiență prevederilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., respectiv sancțiunii cererii de recurs ce nu cuprinde motivele de nelegalitate și dezvoltarea acestora. În consecință, instanța va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC C.A.O. SA Craiova, împotriva deciziei Curții de Apel Craiova nr. 128 din 3 iunie 2010. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2010.