ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3923/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 106 din 27 ianuarie

2010, Tribunalul Dolj, secția comercială, a admis în parte acțiunea precizată

de reclamantul S.C., în contradictoriu cu pârâta SC C.A.O. SA, care a fost

obligată la plata sumei de 27.000 lei contravaloare daune. Instanța a respins

cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 lei ca

neîntemeiată.

Prin

cererea adresată justiției, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata

a trei remunerații brute lunare și la plata sumei de 300.000 lei reprezentând

remunerație suplimentară ca urmare a depășirii profitului net stabilit de

adunarea generală prin B.V.C. pentru anul 2007 de către societatea pârâtă, în

cadrul căreia reclamantul a îndeplinit funcția de administrator executiv,

președinte al Consiliului de Administrație și director general conform

contractului de mandat din 10 iulie 2007.

Pentru a

se pronunța astfel, instanța a dat eficiență prevederilor contractului de

mandat (art. 20), considerând că revocarea reclamantului din funcția de

președinte al Consiliului de Administrație prin Hotărârea Consiliului de

Administrație nr. 9 din 15 noiembrie 2007 s-a făcut fără o justă cauză.

Apelurile

declarate de părți împotriva sentinței au fost respinse ca nefondate prin

decizia nr. 128 din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială,

care a reținut în esență că potrivit prevederilor contractului de mandat,

dreptul mandatarului la plata a trei remunerații brute lunare se naște numai în

situația revocării fără justă cauză, așa cum a reținut și instanța de fond, asupra

acestui aspect.

De asemenea,

s-a avut în vedere că - în cauză - condiția depășirii profitului stabilit de

către adunarea generală pentru anul financiar 2007 este îndeplinită,

apreciindu-se corect de către tribunal că revocarea mandatului a avut loc

înainte de încheierea exercițiului financiar.

Împotriva deciziei,

SC C.A.O. SA Craiova a declarat recurs prin care a susținut următoarele:

- niciuna din

cele două instanțe nu a ținut cont de susținerile sale, în sensul cărora

revocarea reclamantului nu a intervenit fără justă cauză câtă vreme motivele

revocării au vizat întârzierile în evaluarea patrimoniului, accidentul de muncă

ce a dus la decesul unui salariat al companiei, scăderea producției de apă,

lichiditățile scăzute, debitele crescute și nerecuperarea creanțelor.

Analizând

susținerile recurentei se constată că acestea nu pot fi încadrate în niciunul

din motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.,

ele conținând referiri la situația de fapt.

Cum, în

această fază procesuală, atribuțiile instanței de control judiciar sunt

limitate la analiza eventualelor motive de nelegalitate ale hotărârii atacate,

motive strict și limitativ prevăzute de dispozițiile evocate și, cum în cauză

nu au fost invocate motive de ordine publică, Înalta Curte va da eficiență

prevederilor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., respectiv sancțiunii

cererii de recurs ce nu cuprinde motivele de nelegalitate și dezvoltarea

acestora.

În consecință,

instanța va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată

de pârâta SC C.A.O. SA Craiova, împotriva deciziei Curții de Apel Craiova nr. 128

din 3 iunie 2010.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 17 noiembrie 2010.