ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6048/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6048/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cauzei și procedura

derulată de prima instanță

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC D.R. SA a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenței solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea ordinului

emis de Președintele Consiliului Concurenței nr. 1167 din 06 decembrie 2012 și obligarea

pârâtului să îi prezinte varianta neconfidențializată a adresei din data de 14

noiembrie 2011 emisă de SC I.C.S. SA, reprezentanta SC I.C.M.K. SA, comunicată pârâtului

ca răspuns la adresa nr. A1. din 19 octombrie 2011.

În întâmpinarea depusă

la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În cauză, a fost administrată

de către ambele părți proba cu înscrisuri.

Hotărârea Curții de Apel

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 842 din 27

februarie 2013, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Ordinul contestat în cauză

vizează cererea reclamantei de a i se acorda acces la informațiile conținute în

adresa emisă de societatea SC I.C.S. SA în luna noiembrie 2011. Modalitatea în care

s-a dispus comunicarea a fost stabilită de către pârât în raport de dispozițiile

art. 44 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, dar și de poziția exprimată de partea aflată

în discuție.

Din compararea actelor

depuse la dosarul cauzei, la care în mod evident reclamanta a avut acces, reiese

că singurele informații ce nu i-au fost comunicate acesteia din respectiva adresă

sunt cele cu privire la valorile exacte cuprinse în tabelele anexă, valori comunicate

reclamantei doar ca valori aproximate prin intervale.

Potrivit pct. 16 din Instrucțiunile

privind regulile de acces la dosarul Consiliului Concurenței, în cazurile referitoare

la art. 5, art. 6 și art. 9 din Legea concurenței nr. 21/1996, art. 101 și art.

102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și în cazurile de

concentrări economice: „Dosarul Consiliului Concurenței poate conține și documente

ce includ alte două categorii de informații, și anume secrete de afaceri și alte

informații confidențiale, cu privire la care accesul la dosar poate fi parțial sau

total restricționat. Se acordă accesul, dacă este posibil, la o versiune neconfidențială

a informațiilor inițiale, astfel cum aceasta a fost transmisă de întreprinderea

care beneficiază de acordarea caracterului confidențial. În situația în care confidențialitatea

poate fi asigurată prin rezumarea informațiilor relevante, se acordă accesul la

acest rezumat.”

La pct. 17 din aceleași

Instrucțiuni sunt enumerate, cu titlu exemplificativ, secretele de afaceri, astfel:

„informații tehnice și/sau financiare legate de know-how-ul unei întreprinderi,

metode de evaluare a costurilor, procese și secrete de producție, surse de aprovizionare,

cantități produse și vândute, cote de piață, liste de clienți și distribuitori,

planuri de marketing, structura costurilor și a prețurilor, strategia de vânzări”.

La punctul următor se

arată ce se înțelege prin "alte informații confidențiale", adică acele

informații, altele decât secretele de afaceri, care pot fi considerate confidențiale,

în măsura în care dezvăluirea acestora poate dăuna semnificativ unei persoane sau

unei întreprinderi. În funcție de circumstanțele specifice fiecărui caz, alte informații

confidențiale pot fi reprezentate de informațiile transmise de către terți despre

agenții economici implicați care ar putea exercita o presiune determinantă din punct

de vedere economic și comercial asupra concurenților sau asupra partenerilor comerciali,

clienților ori furnizorilor.”

În speța de față, informațiile

solicitate de reclamantă sunt confidențiale, însă societatea SC I.C.S. SA a achiesat

la comunicarea acestora în forma prezentată în ordinul contestat.

În același timp, prima

instanță a apreciat că dreptul la apărare al reclamantei a fost respectat, în condițiile

în care acesteia i-au fost furnizate informațiile prin indicarea unor intervale

valorice.

Mai mult decât atât, reclamanta

trebuia să demonstreze că două valori din același interval al indicatorilor din

anexele adresei SC I.C.S. SA din luna noiembrie 2011 ar fi putut conduce la concluzii

diferite în ceea ce privește definirea pieței relevante, definirea cotei de piață,

cu consecințe în legătură cu existența sau inexistența faptei, incidența prevederilor

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 sau individualizarea sancțiunii.

Din conținutul ordinului

contestat reiese că pârâtul a făcut o evaluare a informațiilor solicitate de reclamantă

și a relevanței acestora în privința dreptului său la apărare.

Cu privire la capătul

2 de cerere, curtea a apreciat că acesta putea fi admis doar în urma considerării

ca nelegal și netemeinic a ordinului contestat și anularii lui, deoarece considerentele

referitoare la legalitatea ordinului se opun unei soluții de obligare a pârâtului

la comunicarea către reclamantă a variantei neconfidențializate a adresei din 14

noiembrie 2011 emisă de societatea SC I.C.S. SA.

reclamanta SC D.R. SA

În recursul său, reclamanta

a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost

formulată.

În motivarea căii de atac,

încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei

legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea acestui

motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate

cu privire la hotărârea judecătorească atacată:

În mod eronat prima instanță

a reținut că cererea sa a fost soluționată favorabil prin ordinul contestat: informațiile

ce au provenit de la societatea SC I.C.S. SA nu au putut fi utilizate, deoarece

datele au fost ascunse în intervale exagerat de mari.

În speța de față sunt

aplicabile prevederile pct. 21 din Instrucțiunile privind regulile de acces la dosarul

Consiliului Concurenței, conform cărora informațiile considerate confidențiale prin

natura lor își pierd acest caracter când au o vechime de 5 ani sau mai mare.

Informațiile cuprinse

în adresa solicitată privesc perioada 2008-2010, motiv pentru care caracterul de

confidențialitate nu mai putea fi luat în considerare de către autoritatea de concurență.

Aceste informații aveau

în vedere valoarea totală a importurilor, cota de piață și estimarea pieței totale

la nivelul anului 2008. Importanța unor asemenea informații este evidentă, în condițiile

în care în Raportul de investigație Consiliul Concurenței reține cote de piață (la

nivelul Asociației R., al producătorilor membri ai acesteia), pe baza cărora a constatat

săvârșirea de fapte anticoncurențiale de către societate.

Soluția pronunțată a fost

dată cu încălcarea dreptului la apărare.

În acest sens, recurenta

a precizat faptul că marjele înlăuntrul cărora i s-a acordat accesul la informațiile

confidențiale au fost stabilite în mod arbitrar, iar autoritatea de concurență nu

a prezentat analiza aflată la baza calificării informațiilor în cauză ca informații

confidențiale.

Circumstanțierea pretinsei

fapte anticoncurențiale depinde de nivelul cotei de piață al recurentei, de estimarea

pieței totale, de valoarea totală a importurilor derulate, precum și de ponderea

vânzărilor realizate prin programul buy-back, informații cuprinse în adresa solicitată.

Apărările formulate de

intimatul Consiliul Concurenței

Intimatul a formulat întâmpinare

în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată,

prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele,

Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor

fi expuse în continuare.

Argumentele de fapt și

de drept relevante

Recurenta-reclamantă a

investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea

ordinului emis de Președintele Consiliului Concurenței nr. 1167 din 06

decembrie 2012 și obligarea pârâtului să îi prezinte varianta neconfidențializată

a adresei din data de 14 noiembrie 2011 emisă de SC I.C.S. SA, reprezentanta SC

I.C.M.K. SA, comunicată pârâtului ca răspuns la adresa nr. A1. din 19 octombrie

2011.

Curtea de apel a respins

acțiunea reclamantei ca neîntemeiată pentru motivele prezentate la pct. 1.2 din

prezenta decizie.

Instanța de control judiciar

constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză,

și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Detaliind problemele de

drept deduse judecății și răspunzând la motivul de recurs anterior prezentat, Înalta

Curte constată următoarele:

Critica referitoare la

aplicabilitatea în cauză a prevederilor pct. 21 din Instrucțiunile din 2 martie

2011 privind regulile de acces la dosarul Consiliului Concurenței, în cazurile referitoare

la art. 5, art. 6 și art. 9 din Legea concurenței nr. 21/1996, art. 101 și art.

102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și în cazurile de

concentrări economice, este nefondată.

Cu titlu prealabil, instanța

de control judiciar reține faptul că, prin ordinul nr. 256/2007, Președintele Consiliului

Concurenței a dispus declanșarea unei investigații privind posibila încălcare a

prevederilor Legii concurenței nr. 21/1996 de către societățile comerciale membre

ale E., Asociație de gestionare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice

de consum.

Prin ordinul nr. 324 din

17 iunie 2010, Președintele Consiliului Concurenței a extins investigația declanșată

prin ordinul anterior arătat asupra tuturor organizațiilor colective din domeniul

gestionării deșeurilor de echipamente electrice și electronice, precum și asupra

autorităților statului cu competențe legislative și de reglementare în domeniul

gestionării deșeurilor de echipamente electrice și electrocasnice.

În urma plângerii formulate

de către E., înregistrată la Consiliul Concurenței cu nr. RG/3918 din 3 iunie 2010,

Președintele autorității intimate a emis ordinul nr. 345/2010, prin care a declanșat

o investigație având ca obiect posibila încălcare a regulilor de concurență de către

producătorii cu statut de membri sau parteneri contractuali ai Asociației Rorec

și retailerii implicați în campaniile de marketing buy-back, pe piața comercializării

echipamentelor electrice și electronice.

Ulterior, prin ordinul

nr. 433/2010, Președintele Consiliului Concurenței a dispus conexarea celor trei

investigații declanșate, iar rezultatele acestora au fost consemnate în Partea a

IV-a din Raportul de investigație, parte ce o vizează pe recurenta-reclamantă SC

D.R. SA, comunicată acesteia, așa cum rezultă din cuprinsul sentinței nr. 7016 din

10 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal în Dosarul nr. 8476/2/2012.

Prin adresa înregistrată

la intimat cu nr. R1. din 13 noiembrie 2012, recurenta a solicitat accesul la o

serie de informații confidențiale cuprinse în adresa emisă de societatea SC

I.C.S. SA la data de 14 noiembrie 2011.

Prin ordinul nr. 1167

din 06 decembrie 2012, Președintele Consiliului Concurenței a acordat accesul recurentei

la o parte dintre acestea, în variantă neconfidențializată, prin individualizarea

unor intervale între care se situează valorile absolute aflate în discuție.

Conform pct. 21 din Instrucțiunile

din 2 martie 2011: „informațiile care și-au pierdut importanța comercială nu mai

pot fi considerate confidențiale. Ca regulă generală, Consiliul Concurenței prezumă

că informațiile referitoare la vânzări, datele privind cotele de piață ale părților

și alte informații similare care sunt mai vechi de 5 ani nu mai sunt confidențiale.”

Înalta Curte reține că

informațiile confidențiale din adresa SC I.C.S. SA, solicitate de recurentă, nu

se încadrează în norma anterior citată, deoarece nu sunt informații mai vechi de

5 ani (ele vizează perioada 2008-2010).

Mai mult decât atât, în

aplicarea pct. 19 și a pct. 39 din Instrucțiunile din 2 martie 2011, societatea

SC I.C.S. SA a probat faptul că furnizarea informaților cerute de recurentă îi poate

afecta în mod grav interesele comerciale. Ca atare, în mod corect, în baza art.

44 din Instrucțiuni, Consiliul Concurenței a acceptat motivarea societății privind

caracterul confidențial al informațiilor în cauză și a apreciat că acestea beneficiază

de protecția instituită de art. 17 din Instrucțiuni.

Prin adresa din 04

decembrie 2012, societatea SC I.C.S. SA a precizat autorității de concurență faptul

că este de acord cu transmiterea către recurentă a variantei neconfidențializate

a următoarelor tabele, prin individualizarea unor intervale între care se situează

valorile absolute în cauză: Tabelul A ce cuprinde participarea detaliată a produselor

SC I.C.S. SA la campaniile buy-back; Tabelul B ce cuprinde valoarea și volumul vânzărilor

totale și a vânzărilor prin buy-back pentru produsele SC I.C.S. SA, precum și ponderea

buy-back în totalul vânzărilor; Tabelul C ce cuprinde valoarea totală a importurilor

derulate de importatori; Tabelul D ce cuprinde cota de piață în funcție de numărul

de unități comercializate; Tabelul E privind estimarea pieței totale.

Emitentul ordinului contestat

în cauză a acordat societății recurente acces la informațiile mai sus indicate,

cu acceptul SC I.C.S. SA.

Înalta Curte apreciază

că este corectă concluzia judecătorului fondului în sensul că recurenta nu a probat

susținerea potrivit căreia nu s-a putut folosi de informațiile furnizate, întrucât

marjele au fost stabilite în mod arbitrar.

1.2. Critica referitoare

la încălcarea dreptului la apărare al recurentei este nefondată.

Conform Instrucțiunilor

mai sus nominalizate, autoritatea de concurență apreciază, de la caz la caz, dacă

necesitatea de a proteja dreptul la apărare al destinatarilor raportului de investigație,

prin intermediul asigurării accesului la dosar, într-un mod cât mai larg posibil,

poate depăși ca importanță preocuparea de a proteja informațiile confidențiale ale

altor părți.

Ca atare, în raport de

pct. 22 din Instrucțiuni, se impune o evaluare în special a următoarelor elemente:

- măsura în care informația

contribuie în mod determinant la stabilirea existenței sau inexistenței faptei ilegale

și forța sa probantă;

- măsura în care informația

este indispensabilă;

- gradul de sensibilitate

al anumitor informații;

- aprecierea preliminară

a gravității presupusei încălcări.

În jurisprudența europeană

în materie de concurență s-a statuat, în legătură cu prevalența dreptului la apărare

al unei întreprinderi asupra necesității protejării unor informații confidențiale,

faptul că omisiunea comunicării unui document constituie o încălcare a dreptului

la apărare doar dacă întreprinderea în cauză arată, în primul rând, că pe acel document

s-a bazat Comisia pentru a dovedi existența unei încălcări și, în al doilea rând,

că aceasta putea fi dovedită doar prin referire la respectivul document (a se vedea,

de ex: Cauzele conexate C-204/00 P Aalborg Portland și alții vs. Comisia, parag.

71, 73).

De altfel, Tribunalul

de Primă Instanță s-a pronunțat în sensul că dreptul la apărare este încălcat ori

de câte ori există "chiar și o mică șansă" ca rezultatul procedurii administrative

să fie diferit în ceea ce privește gravitatea și durata faptei, dacă reclamantul

s-ar fi putut baza pe documentul la care nu a avut acces (a se vedea, de ex: Cauza

T-25/95 Cimenteries CBR SA și alții vs. Comisia, parag. 241).

Cu toate acestea, dacă

Comisia s-a bazat pe alte probe la care a acordat accesul pentru a dovedi faptele

în cauză, concluziile procedurii administrative nu puteau fi diferite doar prin

raportare la documentul la care nu a fost acordat acces; prin urmare, nu se poate

constata încălcarea dreptului la apărare (a se vedea, de ex: Cauza C-308/04 P SGL

Carbon vs. Comisia, parag. 97).

În raport de prevederile

din Instrucțiuni (pct. 3, pct. 5 și pct. 9) și de practica judiciară europeană în

domeniu, singura ipoteză în care necesitatea asigurării dreptului la apărare al

unei întreprinderi înfrânge necesitatea protejării unor informații confidențiale

este cea în care informațiile în cauză sunt determinante în stabilirea vinovăției

sau nevinovăției întreprinderii în cauză.

Cu alte cuvinte, se poate

susține încălcarea dreptului la apărare al unei societăți doar în situația în care

informațiile confidențiale sunt esențiale pentru construirea apărării în cazul dat,

față de concluziile și propunerile formulate în Raportul de investigație aflat în

discuție (cu titlu exemplificativ, a se vedea Cauza T - 39/06 Transcatab vs. Comisia).

Așadar, societatea trebuie

să probeze în concret, prin raportare la fapta propusă a fi constatată și sancționată

în Raportul de investigație, că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin nefurnizarea

informațiilor confidențiale.

Criticile formulate de

recurentă pe aspectul analizat s-au grupat doar pe faptul că marjele înăuntrul cărora

i s-a acordat accesul la informațiile confidențiale au fost stabilite în mod arbitrar

și că autoritatea de concurență nu a prezentat în cauză analiza avută în vedere

pe calificarea informațiilor aflate în discuție ca fiind confidențiale.

În raport de cele anterior

susținute, Înalta Curte apreciază că furnizarea variantei neconfidențiale a informațiilor

solicitate nu a afectat dreptul la apărare al recurentei, în condițiile în care

marjele înăuntrul cărora i s-a acordat accesul la informațiile confidențiale au

fost cele agreate de societatea SC I.C.S. SA, de la care proveneau aceste informații

și care, în situația comunicării acestora, ar fi suferit un prejudiciu semnificativ.

Mai mult decât atât, este

de observat și faptul că recurenta nu a probat existența unei legături între informațiile

solicitate și fapta anticoncurențială propusă a fi constatată și sancționată prin

Raportul de investigație, ce ar fi fost de natură să justifice cererea acesteia.

Mai precis, Raportul de

investigație a propus constatarea încheierii de către 24 de societăți, printre care

și recurenta, a unei înțelegeri anticoncurențiale având ca obiect stabilirea discount-urilor

pe care agenții economici în cauză urmau să le practice la comercializarea produselor

lor, în cadrul campaniilor buy-back BBX, derulate în perioada 2008-2009. Prin urmare,

s-a propus sancționarea societăților aflate în cauză care au încheiat înțelegerea.

Recurentei i s-a garantat

dreptul la apărare deoarece, în cadrul procedurii administrative necontencioase,

reprezentanții societății au avut acces la data de 25 octombrie 2012 la dosarul

cauzei, cu excepția documentelor interne, a celor conținând secrete de afaceri ale

altor societăți și a altor documente confidențiale.

Datele existente în adresa

SC I.C.S. SA din data de 14 noiembrie 2011 se referă, printre altele, la cotele

de piață, la volumul vânzărilor, iar fapta propusă a fi constatată și sancționată

reprezintă o înțelegere de fixare a prețului. Pe cale de consecință, informațiile

confidențiale solicitate, sub forma unor valori absolute, nu îi sunt necesare pentru

a combate concluziile Raportul de investigație, în condițiile în care acestea nu

sunt determinante în stabilirea existenței sau inexistenței faptei în ceea ce o

privește pe recurentă. Dovedirea realizării înțelegerii anticoncurențiale a avut

la bază un ansamblu probator la care societatea a avut acces în mod nemijlocit,

după cum s-a prezentat anterior.

Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Față de împrejurarea că

instanța de fond a interpretat în mod legal și corect dispozițiile normative anterior

indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, modificată, coroborat cu art. 312 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC D.R. SA împotriva

sentinței civile nr. 842 din 27 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 iulie

2013.