ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5881/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5881/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 7026 din 10 decembrie 2012,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.R. SRL, în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Concurenței, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin Ordinul Președintelui

Consiliului Concurenței nr. YY. din 23 martie 2012 a fost declanșată o investigație

având ca obiect posibila încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr.

21/1996 pe segmentul concurențial al pieței producerii și comercializării de energie

electrică și al pieței furnizării de energie electrică, pe teritoriul României.

Printre întreprinderile

active pe piețele menționate se află și societatea SC A.R. SRL, aceasta fiind, conform

dispozițiilor art. 1 din ordinul amintit, una dintre companiile suspectate a fi

participat la înțelegeri/practici concertate.

În baza Ordinului Președintelui

Consiliului Concurenței nr. 307 din 26 martie 2012, în data de 27 martie 2012 a

fost efectuată o inspecție inopinată la sediul reclamantei SC A.R. SRL (denumire

anterioară: SC B.I. SRL), în cadrul căreia, în privința unui document (identificat,

în procesul verbal de constatare și inventariere încheiat în urma inspecției, cu

nr. 44) pe care, având în vedere încadrarea in obiectul investigației, echipa de

inspecție l-a selectat în vederea ridicării de copii, a fost invocat caracterul

protejat al comunicării dintre societate și avocat.

În conformitate cu procedura

prevăzută de Legea concurenței la art. 36 alin. (9), documentul pretins a beneficia

de protecția legală a fost depus în plic sigilat, iar ulterior, luând în considerare

precizările scrise din solicitarea SC A.R. SRL adresată președintelui Consiliului

Concurentei, a fost emisă decizia nr. G1./2012, prin care s-a respins caracterul

protejat al documentelor sigilate.

În temeiul prevederilor

art. 36 alin. (11) din Legea concurenței, decizia nr 39 din 18 iulie 2012 a fost

atacată, acțiunea formând obiectul litigiului prezent, reclamanta SC A.R. SRL solicitând

anularea deciziei și constatarea! caracterului protejat al documentelor în discuție.

În cuprinsul deciziei

contestate s-au consemnat pașii procedurali urmați de pârâtă: depunerea documentului

în plic și sigilarea acestuia (în conformitate cu art. 36 alin. (9) din Legea concurenței);

solicitarea punctului de vedere al SC A.R. SRL prin care aceasta să precizeze motivele

pentru care respectivele documente ar beneficia de protecția conferită de norma

legală (respectiv, de art. 36 alin. (8) din Legea concurenței); întrucât, prin adresele

nr. AA. din 04 aprilie 2012 și nr. BB. din 17 aprilie 2012, SC A.R. SRL nu a adus

suficiente argumente care să justifice cele susținute, Consiliul Concurenței a solicitat

ca societatea să prezinte informații suplimentare care să poată determina ajungerea

la o concluzie temeinică în privința conținutului corespondenței și a măsurii în

care aceasta se poate bucura de caracterul protejat prevăzut la art. 36 alin.

(8) din Legea concurentei.

Prin adresa nr. CC.

din 29 mai 2012 reclamanta a transmis pârâtei argumentele pentru care, în opinia

sa, corespondența sigilată ar trebui să beneficieze de privilegiul prevăzut de Legea

concurenței. Ulterior, pârâtul a emis decizia nr. G1. din 18 iulie 2012, contestată

în litigiu.

S-a dispus respingerea

caracterului protejat al documentului în discuție, având în vedere faptul că prin

argumentele aduse, societatea nu a reușit să dovedească îndeplinirea cumulativă

a celor două condiții prevăzute la art. 36 alin. (8) din Legea concurenței, respectiv:

corespondența este purtată între o întreprindere și avocații săi; corespondența

este purtată în vederea exercitării dreptului la apărare al SC A.R. SRL în legătura

cu obiectul investigației Consiliului Concurenței.

De asemenea, astfel după

cum rezultă și din cuprinsul deciziei contestate, s-a dispus păstrarea documentelor

disputate în plic sigilat, până la obținerea unei hotărâri judecătorești irevocabile

prin care să se stabilească dacă acestea beneficiază sau nu de caracterul protejat

prevăzut la art. 36 alin. (8) din Legea concurenței.

În instanță, plicul în

cauză a fost păstrat la compartimentul documente confidențiale al, secției a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, al Curții de Apel București.

Pentru a lămuri aspectul

litigios, Curtea a apreciat că analiza trebuie făcută pe două mari paliere: în primul

rând, acela al lămuririi limitelor dreptului la apărare, prin prisma dispozițiilor

speciale ale Legii concurenței și, în al doilea rând, acela al lămuririi caracterului

în concret al conținutului documentului confidențial în litigiu.

la apărare, inclusiv respectarea principiului confidențialității,

în lumina Legii concurenței,

prima instanță a reținut că potrivit art. 36 alin. (9) din Legea concurenței, puterile

de inspecție ale Consiliului sunt acelea de a cerceta orice spațiu deținut de întreprinderea

inspectată, de a examina orice documente, registre, acte financiar contabile, indiferent

de suportul pe care se află și de a ridica copii ale acestora, de a aplica sigilii

in situațiile în care este necesar.

Puterea de inspecție cunoaște

limite în sensul că: abilitarea cu puterile de inspecție este făcută exclusiv în

scopul investigării încălcărilor legii concurenței, puterile de inspecție se pot

exercita exclusiv în privința faptelor și documentelor legate de obiectul și scopul

1 inspecției, astfel cum acestea sunt circumstanțiate prin ordinul de inspecție

emis în considerarea ordinului de declanșare a investigației, dreptul de a ridica

și, ulterior, de a folosi comunicările dintre întreprinderea inspectată și avocatul

acesteia este limitat atunci când respectivele comunicări sunt realizate în cadrul

și în scopul exclusiv al exercitării dreptului la apărare în legătura cu obiectul

procedurii de investigație instrumentate de Consiliul Concurenței.

Potrivit art. 35 din Legea

nr. 51/1995 au următorul conținut:

Pentru asigurarea secretului

profesional, actele și lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului

sau în cabinetul său sunt inviolabile. Perchezitionarea avocatului, a domiciliului

ori a cabinetului său sau ridicarea de înscrisuri și bunuri nu poate fi făcută decât

de procuror, în baza unui mandat emis în condițiile legii.

Nu vor putea fi ascultate

și înregistrate, cu niciun fel de mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale

avocatului și nici nu va putea fi interceptată și înregistrată corespondența sa

cu caracter profesional, decât în condițiile și cu procedura prevăzute de lege.

Î

n conflictul dintre cele

nouă norme, se remarcă faptul că în materia litigiului de față se aplică norma specială

reprezentată de art. 26 alin. (8) din Legea nr. 21/1996, această concluzie reținându-se

din natura investigației demarate - investigație administrativă, specifică dreptului

concurenței, iar o investigație, respectiv procedură specifică materiei procesual

penale - percheziționarea, ridicarea de înscrisuri, interceptarea convorbirilor,

a corespondenței profesionale [aceste din urmă ipoteze fiind avute în vedere la

art. 35 alin. (1) teza a II-a, respectiv la alin. (2)].

În privința art. 10

alin. (4) din Statutul profesiei de avocat, invocat, de asemenea, de reclamanta,

acesta trebuie, în primul rând, să fie interpretat ca fiind circumstanțial principiilor

și drepturilor consfințite de Legea nr. 51/1995 și, în al doilea rând, nu poate

fi considerat ca având o forță juridică superioară unei norme conținute de o lege

(organică), cum este legea concurentei.

În plus, instituirea principiilor

de la art. 35, menționat mai sus, are ca rațiune „asigurarea secretului profesional"

pe care avocatul are obligația a-l păstra.

În consecință, trebuie

făcută distincția între conceptele de secret profesionali din Legea nr. 51/1995

și comunicare protejată din Legea concurenței".

Astfel, secretul profesional

reprezintă o obligație, stabilită în sarcina avocatului, de a păstra confidențialitatea

asupra celor discutate cu clienții și de a nu le devoala terților. În mod corelativ,

în cadrul procedurilor penale, acest principiu trebuie respectat și de către terți,

astfel după; cum se distinge în art. 35 din Legea nr. 51/1995.

În opinia Curții, conceptul

de respectare a secretului profesional din Legea nr. 51/1995 nu poate fi aplicat

„tale quale” în materia concurenței, întrucât în cadrul investigației devin incidente

dispozițiile speciale ale Legii nr. 21/1996, iar aprecierea, în ce măsură documentul

este sau nu protejat, trebuie făcută prin prisma dispozițiilor legale speciale.

Astfel, conceptul de comunicare

protejată stipulat de Legea concurenței la art. 36 alin. (8) acoperă acele documente

care, datorită îndeplinirii celor doua condiții prevăzute de norma legală, beneficiază

de protecție în sensul că nu pot fi ridicate și folosite ca probe.

Acest tip de protecție

legală conferit comunicării avocat-client nu se identifică cu calificarea drept

„confidențiale" a unor informații/ documente.

În cazul avocaților, confidențialitatea

acoperă orice comunicare cu clientul, nu doar pe acelea care se bucură de protecția

legală conferită de Legea concurenței, consecința fiind că avocatul are obligația

de a nu divulga respectivele informații (în acest sens, dispozițiile art. 46

alin. (2) din Legea nr. 51/1995).

În contextul investigațiilor

privind fapte anticoncurențiale, conceptul de „informații confidențiale", acoperă

acele date care, dacă ar ajunge la cunoștința unor terți - în principal, cei aflați

în relație de concurență-, ar determina prejudicii unei întreprinderi. Pentru acest

motiv, Consiliul Concurenței are obligația de a asigura confidențialitatea acestui

tip de informații (secrete de afaceri), fără, însă, ca întreprinderile să poată

invoca natura confidențială ca temei pentru limitarea dreptului autorității de a

obține respectivele informații și de a le folosi ca probe.

Din cercetarea dispozițiilor

art. 36 alin. (8) din Legea nr. 21/1996, rezultă faptul că, pentru a fi protejate,

comunicările trebuie să fie realizate în cadrul și în scopul exclusiv al exercitării

dreptului la apărare, trebuie să fie întocmite după deschiderea procedurii administrative

sau anterior, dar, în mod necesar, să fie referitoare la obiectul procedurii. Consecințele

îndeplinirii acestor condiții sunt acelea că limitează puterile de inspecție conferite

prin art. 36 alin. (1) - lipsa dreptului de a ridica asemenea comunicări și determină

imposibilitatea dreptului de a le utiliza ca probe în cursul procedurilor desfășurate

de Consiliul Concurenței.

conținutului documentului confidențial în litigiu, s-a reținut că documentul ridicat

de la sediul SC A.R. SRL în plic sigilat a fost identificat în procesul-verbal de

constatare și inventariere, întocmit în urma inspecției inopinate.

Astfel, reclamanta a susținut

că documentul în cauză, sigilat cu procesul-verbal de sigilare nr. X1. din 27

martie 2012 reprezintă un e-mail transmis de dl. O.C. - director executiv la SC

B.I. SRL (actual, SC A.R. SRL)- către dl. D.N., director general, iar e-mail-ul

conținea un atașament, reprezentând un proiect incipient de scrisoare către SC

H. SA pregătit de S.C.P.A. B. și asociații, în care sunt redate în principal argumente

cu relevantă juridică în apărarea poziției SC B.I. SRL față de o eventuală modificare

a relației contractuale cu SC H. SA (adresa SC A.R. SRL nr. CC. din 29 mai 2012).

Mai mult, în aceeași adresă,

s-a menționat că această consultanță a fost acordată în temeiul unui contract de

asistență juridică din anul 2006 (posibil, în jurul datei de 12 mai 2006), având

ca obiect acordarea de consultanță și asistarea SC A.R. SRL.

Astfel după cum declară

reclamanta în adresa către pârât, elementul declanșator al solicitării de asistență

juridică l-a reprezentat, „eventuala modificare a relației contractuale cu H.",

fiind evident, așadar, că necesitatea societății SC B.I. SRL (SC A.R. SRL) de a

obține consiliere juridică nu își avea sorgintea în considerarea exercitării unui

drept la apărare față de o posibilă (iminentă) sancțiune contravențională, ci în

nevoia de a-și proteja cât mai eficient interesele sale comerciale implicate de

relația contractuală cu H.

Curtea a observat că nici

unul din argumentele invocate de reclamanta SC A.R. SRL nu este de natură a motiva

existența, în cuprinsul corespondenței cu avocații săi, a unei solicitări/acordări

de consultanță juridică prin care SC A.R. SRL își exercită dreptul la apărare.

În al doilea rând, a constatat

instanța, întrucât corespondența în discuție a fost purtată la momente anterioare

declanșării procedurii de către Consiliul Concurenței, trebuie apreciat dacă este

îndeplinită condiția prevăzută la art. 36 alin. (8) din Lege, în sensul că respectiva

corespondență trebuie să aibă legătură cu obiectul procedurii.

Din descrierea indiciilor

care au fundamentat declanșarea investigației și, respectiv, a obiectului acesteia,

astfel cum rezultă din cuprinsul ordinului nr. YY. din 23 martie 2012, pe de o parte,

iar, pe de altă parte, din cercetarea cuprinsului documentului confidențial care

face obiectul litigiului (mai cu seamă a ultimelor trei rânduri ale documentului

atașat e-mail-ului în cauză) nu rezultă că solicitările/acordarea de consultanță

juridică pentru SC A.R. SRL de către avocații săi are legătură cu obiectul procedurii.

Astfel, obiectul investigației

autorității de concurență nu vizează drepturile și obligațiile pe care părțile unui

contract le stipulează în cuprinsul acestuia și cu privire la care se poartă negocieri/renegocieri,

ci, posibila natură anticoncurențială a relației comerciale dintre respectivele

companii, relație ai cărei termeni caracteristici de realizare sunt atât cei prevăzuți

în clauzele scrise ale contractelor, cât și cei ce rezultă din conduita efectivă

a părților.

Chiar

dacă respectiva consiliere

juridică viza relația dintre SC B.I. SRL (SC A.R. SRL) și H., ambele companii fiind

întreprinderi investigate, acest aspect nu are drept consecință imediată concluzia

că respectiva consiliere din partea avocaților comportă și asupra unor posibile

acuze formulate de Consiliul Concurenței, scopul urmărit fiind protejarea eficientă

a intereselor comerciale ale SC A.R. SRL.

Așa fiind, în mod corect

pârâtul a conchis în decizia contestată în sensul că argumentele reclamantei nu

au fost de natură a demonstra faptul că respectiva corespondență a fost realizată

în vederea exercitării dreptului la apărare a întreprinderii în cadrul unei proceduri

administrative a Consiliului Concurentei.

Prin urmare, din analiza

documentului rezultă că în mod corect a reținut pârâtul, în aceeași decizie contestată,

faptul că acesta nu reprezintă o corespondență între client și avocatul său și că

acesta nu a fost elaborat în vederea exercitării dreptului la apărare al întreprinderii

în cadrul unei proceduri administrative prezente sau viitoare a Consiliului Concurenței,

nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 36 alin. (8) din Legea nr. 21/1996.

Referitor la criticile

reclamantei SC A.R. SRL legate de termenul în care a fost emisă decizia atacată,

Curtea a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura

aprobării tacite, apărarea de fond a reclamantei întemeiată pe aplicabilitatea procedurii

aprobării tacite nu are relevanță în speță, nefiind aplicabilă, dat fiind faptul

că legiuitorul a prevăzut aplicabilitatea respectivei proceduri pentru a se permite

desfășurarea unei activități, prestarea unui serviciu, exercitarea unei profesii,

ceea ce nu este cazul în speță.

În ceea ce privește apărările

reclamantei privind incidența prescripției dreptului aplicabil faptelor ce pot face

obiectul investigației, Curtea a constatat că sunt străine de natura actului ce

se contestă, având în vedere că incidența prescripției are relevanță pentru un moment

ulterior al investigației, respectiv la constatarea eventualei fapte anticoncurențiale

și aplicarea sancțiunii, iar nu în ceea ce privește momentul administrării de probe,

în cazul unei eventuale fapte prohibite de lege, cum este cazul în speță.

Motivele de recurs invocate

conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii, invocându-se atât motivele

de nelegalitate cât și de netemeinicie.

Ca motive de nelegalitate

se invocă următoarele aspecte de nelegalitate.

Primul vizează încălcarea

dreptului fundamental la apreciere prin permiterea dezvăluirii conținutului absolut

confidențial al corespondenței dintre client și avocat în cadrul unei proceduri

sancționatorii care are caracter penal în interpretarea dată de Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a art. 6 din C.E.D.O.

Al doilea motiv de nelegalitate

privește încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, aspect

asupra căruia prima instanță nu s-a pronunțat.

Ca motiv de netemeinicie

se invocă faptul că prima instanță nu a ținut cont că documentul în discuție face

parte dintr-o comunicare protejată drept confidențială, atât din perspectiva protecției

generale a comunicării avocat-client, cât și din perspectiva dispozițiilor speciale

ale art. 36 alin. (8) al Legii nr. 21/1996, dacă acestea ar fi aplicabile situației

de fapt.

Recurenta arată că în

cauză autoritatea intimată a încălcat dreptul fundamental la apărare prin permiterea

dezvăluirii conținutului absolut confidențial al corespondenței dintre client și

avocat fiind încălcat art. 35 din Legea nr. 51/1995.

Se arată că nu există

o contradicție între art. 35 din Legea nr. 51/1995 și art. 36 alin. (8) din

Legea nr. 21/1996 așa cum a considerat greșit prima instanță, ci art. 36 alin. (8)

din legea concurentei reprezintă confirmarea principiului din art. 35 al legii avo­caturii

în ipoteza specială a comunicării dintre avocat și client care are legătură cu obiectul

investigației și s-ar dori a fi ridicat ori folosit ca probă.

Documentul al cărui caracter

confidențial este disputat în speță se dorește a fi ridi­cat de Consiliul Concurentei

întrucât se consideră că ar avea legătură cu obiectul supus investigației și eventual

ar putea fi folosit ca probă, dar reprezintă materializa­rea unei comunicări între

avocat și client astfel încât este protejat în temeiul art. 36 alin. (8) din Legea

nr. 21/1996 a concurentei.

Recurenta, cu privire

la al doilea aspect de nelegalitate, respectiv încălcarea principiului constituțional

al neretroactivității legii, arată că documentul ce face obiectul litigiului nu

ar putea face obiectul ridicării ori folosirii ca probă în baza art. 36 alin. (8)

din Legea nr. 21/1996.

Aceasta deoarece documentul

este parte a unei comunicări avocat - client din anul 2006, iar temeiul le­gal invocat

pentru nesocotirea caracterului său confidențial, art. 36 alin. (8), a fost intro­dus

în Legea nr. 21/1996 prin modificarea și completarea operată de art. 1 pct. 29 din

O.U.G. nr. 75/2010 publicată în M. Of. nr. 459/06.07.2010 și a intrat în vigoare

după 30 de zile de la data publicării în M. Of. conform art. IV al acestui act normativ.

Nerectroactivitatea legii

este un principiu constituțional cardinal - cuprins în art. 15 alin. (2) din Constituția

României conform căruia „Legea dispune numai pentru vii­tor, cu excepția legii penale

sau contravenționale mai favorabile." - menit a asigura predictibilitatea regimului

juridic al oricărui act ori fapt juridic în raport de an­samblul normativ în vigoare

la data încheierii, respectiv producerii acestuia și inter­zice modificarea acestui

regim printr-o lege ulterioară.

Cu privire la acest aspect

recurenta arată că prima instanță nu a motivat înlăturarea acestui motiv de nelegalitate

fiind încălcate dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și anularea

deciziei nr. G1./2001 și pe fond constatarea caracterului protejat al documentului,

consemnat în procesul verbal de sigilare nr. X1./2012.

În termenul de amânare

a pronunțării ambele părți au depus concluzii scrise.

Curtea, analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, va aprecia pentru următoarele considerente

că este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., aplicarea greșită a legii neputând fi reținută în raport de

situația de fapt.

Verificând probele administrate,

în primă instanță, Curtea apreciază că acestea au fost corect stabilite de prima

instanță.

Astfel prin Ordinul Președintelui

Consiliului Concurentei nr. YY. din 23 martie 2012 a fost declanșată o investigație

având ca obiect posibila încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr.

21/1996

pe segmentul concurențial al pieței producerii și comercializării

de energie electrică și al pieței furnizării de energie electrica, pe teritoriul

României.

Printre întreprinderile

active pe piețele menționate se afla și societatea SC A.R. SRL, aceasta fiind, conform

dispozițiilor art. 1 din ordinul amintit, una dintre companiile suspectate a fi

participat la înțelegeri/practici concertate.

În baza Ordinului Președintelui

Consiliului Concurentei nr. 307 din 26 martie 2012, în data de 27 martie 2012 a

fost efectuată o inspecție inopinata la sediul reclamantei SC A.R. SRL (până la

sfârșitul anului 2009, societatea SC A.R. SRL s-a denumit SC B.I. SRL), în cadrul

căreia, în privința unui document (identificat, în procesul verbal de constatare

și inventariere încheiat în urma inspecției) - pe care, având în vedere încadrarea

în obiectul investigației, echipa de inspecție l-a selectat în vederea ridicării

de copii - a fost invocat caracterul protejat al comunicării dintre societate și

avocat.

În conformitate cu procedura

prevăzuta de Legea concurentei la art. 36 alin. (9), documentul pretins a beneficia

de protecția legala a fost depus în plic sigilat, iar ulterior, luând în considerare

precizările scrise din solicitarea SC A.R. SRL adresată președintelui Consiliului

Concurentei, a fost emisă decizia nr. G1./2012, prin care s-a respins caracterul

protejat al documentelor sigilate.

Aspectele de nelegalitate

și netemeinicie invocate în recurs privind soluția de respingere a acțiunii formulate

împotriva deciziei nr. G1./2012 nu sunt fondate.

Nu poate fi reținută încălcarea

dreptului la apărare al recurentei-respectiv încălcarea dispozițiilor art. 35 din

Legea nr. 21/1996 care reglementează secretul profesional pe care avocatul, în relația

cu clientul este obligat a-l păstra.

În mod corect prima instanță

a considerat aplicabile, cu prioritate, în raport de specificul situației - investigație

desfășurată în baza Legii nr. 21/1996 dispozițiile art. 36 alin. (8) din Legea

nr. 21/1996 prin care corespondența dintre avocat și recurentă în calitate de client

beneficiază de o protecție specială în condițiile în care corespondența îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 36 alin. (8) din Legea nr. 21/1996.

Perspectiva corecta prin

care trebuie privit conținutul normei art. 36 alin. (8) din Legea concurentei este

aceea că regimul juridic aplicat acelei corespondențe care îndeplinește cerințele

legale are ca scop respectarea dreptului la apărare al întreprinderii investigate

de către Consiliul Concurentei.

Textele legale de referință

- art. 36 alin. (8) - (10) - au fost elaborate având la baza deja consistenta jurisprudența

europeana prin care s-a recunoscut legitimitatea ocrotirii comunicărilor dintre

agentul economic și avocatul sau extern (independent), ca parte a dreptului la apărare

de care se bucura întreprinderile implicate în procedurile desfășurate de Comisia

Europeană.

Natura procedurii în cadrul

căruia s-a născut prezentul litigiu - procedura specială prevăzută de o lege organică

și care implică un raport de drept public determină aplicarea dispozițiilor

art. 36 alin. (8) din Legea nr. 21/1996 și a principiilor jurisprudenței naționale

și europene aplicabile.

Pe cale de consecința,

în prezenta cauză nu pot fi incidente prevederile art. 35 din Legea nr. 51/1995

(invocate de recurenta SC A.R. SRL, nefiind îndeplinită ipoteza pe care norma legală

o are în vedere: percheziția persoanei avocatului sau a sediului acestuia sau interceptarea/

înregistrarea corespondenței sale, procedura inspecției desfășurate de Consiliul

Concurentei având loc la sediul întreprinderii și nefiind vorba de o interceptare

/ înregistrare a corespondenței avocatului, astfel cum aceste concepte sunt definite

în materie penală.

Mai mult, instituirea

unui regim special în privința persoanei și sediului avocatului își are ca rațiune,

așa cum rezultă din chiar textul legal (art. 35, menționat) „asigurarea secretului

profesional pe care avocatul are obligația a-l păstra. Așadar, un asemenea regim

juridic este prevăzut exclusiv în considerarea persoanei avocatului și a obligațiilor

care îi revin acestuia, obligații ce sunt de esența profesiei pe care o desfășoară.

În cauză sunt aplicabile

dispozițiile speciale prevăzute de art. 36 alin. (8) din Legea nr. 21/1996 deoarece

documentul ridicat și sigilat reprezintă corespondență protejată în sensul dispozițiilor

art. 36 alin. (8) din Legea nr. 21/1996 și care este diferită de conceptul de „secret

profesional” prevăzut de art. 35 din Legea nr. 51/1995.

Al doilea aspect de nelegalitate

privind încălcarea principiului neretroactivității legii nu este fondat.

În cauză dispozițiile

art. 36 alin. (8) din Legea nr. 21/1996 au fost aplicate unei situații de fapt ce

avut loc la data de 26 martie 2012, dată la care a fost efectuată inspecția inopinată

la sediul recurentei.

În consecință nu are relevanță,

sub aspectul legii aplicabile momentul la care a fost întocmit documentul pretins

privilegiat ci data care s-a născut situația de fapt în cadrul căruia s-a invocat

protecția specială asupra corespondenței dintre întreprinderea inspectată societatea

recurentă și avocatul său, cu consecința posibilității recurente de a se folosi

de toate instrumentele legale în vigoare la acel moment pentru a limita puterile

de inspecție și a-și proteja drepturile.

În ceea e privește aspectul

de netemeinicie invocat, Curtea constată că în mod temeinic prima instanță a examinat

documentul ridicat de la sediul recurentei în plic sigilat și a verificat îndeplinirea

condițiilor legale concluzionându-se corect prin decizia contestată că documentul

nu reprezintă corespondență între client și avocatul său, elaborat în vederea exercitării

dreptului la apărare în cadrul procedurii administrative, nefiind îndeplinite pe

fond dispozițiile art. 36 alin. (8) din Legea nr. 21/1996.

Aceasta deoarece documentul

în litigiu nu se încadrează, în cadrul exercitării dreptului la apărare, în sensul

reglementat de Legea nr. 21/1996, respectiv ansamblul de drepturi și proceduri pe

care o persoană le poate utiliza în scopul protejării drepturilor și libertăților

fundamentale, atunci când încălcarea unei norme legale ar putea atrage aplicarea

unei sancțiuni contravenționale sau penale după caz.

Documentul față de care

s-a respins calificarea ca fiind protejat reprezintă o comunicare privind relația

comercială, contractuală cu H., comunicare din anul 2006, anterioară declanșării

investigației și care nu are legătură cu posibila natură anticoncurențială a relației

comerciale dintre societatea recurentă și H.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC A.R. SRL împotriva sentinței nr. 7026 din 10 decembrie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2013.