ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5227/2013

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 3764 din 10 mai 2006 a Judecătoriei Cluj Napoca s-a respins acțiunea formulată de reclamantul R.D. în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară din cadrul C.L. al Mun. Cluj Napoca și T.R. privind contestarea recunoașterii paternității numitei R.D.. În considerente s-a reținut că R.D. s-a născut în timpul căsătoriei reclamantului cu pârâta T.R., fostă R., situație în care operează prezumția legală potrivit căreia soțul mamei este tatăl copilului, iar reclamantul nu se încadrează în dispozițiile legale care reglementează recunoașterea paternității. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost respins prin Decizia civilă nr. 586 din 20 septembrie 2006 a Tribunalului Cluj, iar recursul formulat de reclamant împotriva deciziei pronunțate în apel s-a respins prin Decizia civilă nr. 99/ R din 19 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj.

Împotriva acestor hotărâri a formulat recurs în anulare reclamantul R.D. susținând nelegalitatea acestora întrucât în timpul căsătoriei fosta sa soție a avut relații extraconjugale. Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepția invocată cu privire la inadmisibilitatea căii de atac. Potrivit normelor procedurale civile împotriva unei hotărâri judecătorești, partea nemulțumită de soluția dată nu poate formula un recurs în anulare. Singura cale ordinară de atac recunoscută părții de lege este recursul, urmată de alte două căi extraordinare de atac, revizuirea și contestația în anulare.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Hotărârile pronunțate de curțile de apel cu ocazia soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate cu un nou recurs întrucât nu se găsesc cuprinse în dispozițiile textului de lege menționat, iar, pe de altă parte, aceste hotărâri sunt irevocabile astfel cum prevede art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. În cauză, constatându-se că reclamantul a uzat de calea de atac a recursului, față de principiul unicității care funcționează în materia căilor de atac, potrivit căruia partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, se reține că al doilea recurs declarat împotriva deciziei pronunțate în primul recurs este inadmisibil și urmează să fie respins ca atare.

Pentru că reclamantul și-a denumit al doilea recurs, recurs în anulare, trebuie menționat și faptul că instituția recursului în anulare a fost abrogată prin O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea C. proc. civ. Având în vedere considerentele expuse, calea de atac formulată de R.D. se va respinge ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de reclamantul R.D. împotriva Deciziei nr. 99/ R din 19 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, Deciziei nr. 586/ A din 20 septembrie 2006 a Tribunalului Cluj, precum și a Sentinței civile nr. 3764 din 10 mai 2006 a Judecătoriei Cluj Napoca. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2013.