ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5227/2013

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3764 din 10 mai 2006

a Judecătoriei Cluj Napoca s-a respins acțiunea formulată de reclamantul R.D.

în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară din cadrul C.L. al Mun. Cluj Napoca

și T.R. privind contestarea recunoașterii paternității numitei R.D.. În

considerente s-a reținut că R.D. s-a născut în timpul căsătoriei reclamantului

cu pârâta T.R., fostă R., situație în care operează prezumția legală potrivit

căreia soțul mamei este tatăl copilului, iar reclamantul nu se încadrează în

dispozițiile legale care reglementează recunoașterea paternității.

Apelul declarat de

reclamant împotriva sentinței a fost respins prin Decizia civilă nr. 586 din 20

septembrie 2006 a Tribunalului Cluj, iar recursul formulat de reclamant

împotriva deciziei pronunțate în apel s-a respins prin Decizia civilă nr. 99/ R

din 19 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj.

Împotriva acestor

hotărâri a formulat recurs în anulare reclamantul R.D. susținând nelegalitatea

acestora întrucât în timpul căsătoriei fosta sa soție a avut relații

extraconjugale.

Față de dispozițiile art.

137 C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța mai

întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a

pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepția invocată cu privire

la inadmisibilitatea căii de atac.

Potrivit normelor

procedurale civile împotriva unei hotărâri judecătorești, partea nemulțumită de

soluția dată nu poate formula un recurs în anulare. Singura cale ordinară de

atac recunoscută părții de lege este recursul, urmată de alte două căi

extraordinare de atac, revizuirea și contestația în anulare.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 299 C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Hotărârile pronunțate

de curțile de apel cu ocazia soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate cu

un nou recurs întrucât nu se găsesc cuprinse în dispozițiile textului de lege

menționat, iar, pe de altă parte, aceste hotărâri sunt irevocabile astfel cum

prevede art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

În cauză,

constatându-se că reclamantul a uzat de calea de atac a recursului, față de

principiul unicității care funcționează în materia căilor de atac, potrivit

căruia partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac

împotriva aceleiași hotărâri, se reține că al doilea recurs declarat împotriva

deciziei pronunțate în primul recurs este inadmisibil și urmează să fie respins

ca atare.

Pentru că reclamantul

și-a denumit al doilea recurs, recurs în anulare, trebuie menționat și faptul

că instituția recursului în anulare a fost abrogată prin O.U.G. nr. 58/2003

privind modificarea și completarea C. proc. civ.

Având în vedere

considerentele expuse, calea de atac formulată de R.D. se va respinge ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, calea de atac formulată de reclamantul R.D. împotriva Deciziei nr.

99/ R din 19 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale pentru minori și familie, Deciziei nr. 586/ A din 20

septembrie 2006 a Tribunalului Cluj, precum și a Sentinței civile nr. 3764 din 10

mai 2006 a Judecătoriei Cluj Napoca.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2013.