ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4129/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor dosarului constată următoarele: I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 mai 2011 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. 12308/211/2011, reclamanții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca au solicitat obligarea pârâtei SC R.I. SRL la plata sumei de 176.653,62 RON, reprezentând debit format din chirie restantă actualizată cu rata inflației în cuantum de 88.312,78 RON și 88.340,84 RON majorări de întârziere, precum și obligarea la plata majorărilor de întârziere pentru viitor, până la achitarea integrală a despăgubirii, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 13179 din 5 septembrie 2011, Judecătoria Cluj-Napoca a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat-o pe pârâta la plata sumei de 88.312,78 RON, reprezentând chirie restantă actualizată cu rata inflației, majorări de întârziere în cuantum de 88.340,84 RON, calculate până la 21 februarie 2011, urmând a se calcula în continuare până la achitarea integrală a despăgubirii. II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat în ședința publică din 19 decembrie 2011 ca fiind apel, pârâta SC R.I. SRL. Prin Decizia civilă nr. 46/A din 19 decembrie 2011, Tribunalul Specializat Cluj, învestit cu soluționarea căii ordinare de atac, a admis apelul împotriva Sentinței civile nr. 13179 din 19 decembrie 2011, pe care a anulat-o și a reținut cauza spre soluționare în primă instanță.

III. Prin Decizia civilă nr. 5094/2012 din 6 iunie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamanții Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 46/A din 19 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, pe care a menținut-o în întregime.

Pe rolul Tribunalului Specializat Cluj cauza a fost înregistrată sub nr. 1329/1285/2012 și a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 65/2013 din 11 ianuarie 2013, în sensul admiterii cererii introductive precizate respectiv al obligării pârâtei la plata sumei de 310.496,85 RON, din care 202.613,08 RON chirie restantă actualizată cu rata inflației, aferentă perioadei 14 septembrie 2009 - 31 octombrie 2012 și 107.883,77 RON penalități de întârziere, calculate până la 22 noiembrie 2012, al obligării pârâtei la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, aferente debitului în cuantum de 202.613,08 RON, de la 22 noiembrie 2012 până la îndeplinirea obligației de plată. IV. Împotriva încheierii de ședință din 9 noiembrie 2012 și a Sentinței civile nr. 65/2013 din 11 ianuarie 2013, ambele pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj, a declarat apel pârâta SC R.I.

SRL, criticând-o atât din perspectiva respingerii cererii sale de sesizare a instanței competente cu privire la excepția de nelegalitate a prevederilor HCL nr. 284/2010, prin care s-a stabilit cuantumul de 0,5%/zi al penalităților de întârziere, cât și în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii introductive. Prin Decizia civilă nr. 50/2013, pronunțată în Dosarul nr. 1329/1285/2012/a1, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta SC R.I. SRL, a anulat încheierea de ședință din 9 noiembrie 2012 și Sentința civilă nr. 65/2013 din 11 ianuarie 2013, ambele pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj și, reținând cauza spre rejudecare, a dispus sesizarea Tribunalului Specializat Cluj cu excepția de nelegalitate a HCL nr. 284/2010 a Consiliului Local Cluj și a suspendat cauza conform art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut în esență că în mod eronat prin încheierea pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 2012 tribunalul a respins cererea de sesizare a Secției de Contencios Administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate a HCL nr. 284/2010 a Consiliului Local Cluj, apreciind-o ca neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și reținând că în speță nu există o legătură suficient de caracterizată între modul de soluționare a excepției de nelegalitate și soluția ce urmează a se pronunța în cauză. Curtea a apreciat că, în raport de faptul că reclamanții au formulat cerere precizatoare a cuantumului penalităților la 3 decembrie 2013, se impunea admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios cu excepția de nelegalitate.

V. Împotriva Deciziei civile nr. 50/2013 din 28 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în termen legal au declarat recurs reclamanții Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea căii extraordinare de atac formulate, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului cu consecința menținerii ca justă și temeinică a hotărârii primei instanțe, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentei faze procesuale. În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, în raport de prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 299 C. proc. civ.

și de Decizia nr. XXXIII din 14 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, în recurs în interesul legii, constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În sistemul român de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, înscrisă în art. 129 din Constituție, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc.

civ. "sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum și cele date în apel". Este de reținut că prin Decizia nr. XXXIII din 14 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, a fost dezlegată problema de drept vizând aplicarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) cu referire la art. 297 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că recursul declarat împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de apel prin care s-au anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum și hotărârea apelată, cu reținerea cauzei spre judecare (...), este inadmisibil. S-a decis că aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs numai odată cu deciziile pronunțate asupra fondului, după judecarea cauzelor în apel.

De altfel, regula unicității exercitării căii de atac face de neconceput fragmentarea fazei procesuale a judecății în apel, încât hotărârea instanței de apel, de anulare a hotărârii atacate cu reținerea cauzei spre judecare, nu poate fi examinată de instanța superioară de control judiciar, în recurs, decât odată cu decizia finală dată asupra fondului. Speța de față se circumscrie situației anterior menționate, având în vedere că prin hotărârea recurată a fost admis apelul, au fost anulate sentința și încheierea atacate și, reținându-se cauza spre rejudecare, s-a dispus sesizarea Tribunalului Specializat Cluj cu excepția de nelegalitate a HCL nr. 284/2010 a Consiliului Local Cluj și a fost suspendată judecata conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, urmând a se relua ulterior judecata pe fond.

În acest context, în raport de dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 33 din Legea nr. 202/2010, conform căruia "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", recursul declarat în prezenta cauză este inadmisibil. În consecință, pentru toate considerentele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., văzând și dispozițiile 330 7 alin. (4) din același cod, recursul declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 50/2013 din 28 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 50/2013 din 28 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2013. Procesat de GGC - CL