ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4129/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4129/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor dosarului constată următoarele:

I. Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la 2 mai 2011 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr.

12308/211/2011, reclamanții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și

Municipiul Cluj-Napoca au solicitat obligarea pârâtei SC R.I. SRL la plata sumei

de 176.653,62 RON, reprezentând debit format din chirie restantă actualizată cu

rata inflației în cuantum de 88.312,78 RON și 88.340,84 RON majorări de

întârziere, precum și obligarea la plata majorărilor de întârziere pentru

viitor, până la achitarea integrală a despăgubirii, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 13179 din 5 septembrie 2011, Judecătoria Cluj-Napoca a admis acțiunea

formulată de reclamanți și a obligat-o pe pârâta la plata sumei de 88.312,78

RON, reprezentând chirie restantă actualizată cu rata inflației, majorări de

întârziere în cuantum de 88.340,84 RON, calculate până la 21 februarie 2011,

urmând a se calcula în continuare până la achitarea integrală a despăgubirii.

II. Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs, recalificat în ședința publică din 19 decembrie

2011 ca fiind apel, pârâta SC R.I. SRL.

Prin Decizia civilă

nr. 46/A din 19 decembrie 2011, Tribunalul Specializat Cluj, învestit cu

soluționarea căii ordinare de atac, a admis apelul împotriva Sentinței civile

nr. 13179 din 19 decembrie 2011, pe care a anulat-o și a reținut cauza spre

soluționare în primă instanță.

III. Prin Decizia

civilă nr. 5094/2012 din 6 iunie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de

reclamanții Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul

Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 46/A din 19 decembrie 2011,

pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, pe care a menținut-o în întregime.

Pe rolul Tribunalului

Specializat Cluj cauza a fost înregistrată sub nr. 1329/1285/2012 și a fost

soluționată prin Sentința civilă nr. 65/2013 din 11 ianuarie 2013, în sensul

admiterii cererii introductive precizate respectiv al obligării pârâtei la

plata sumei de 310.496,85 RON, din care 202.613,08 RON chirie restantă

actualizată cu rata inflației, aferentă perioadei 14 septembrie 2009 - 31

octombrie 2012 și 107.883,77 RON penalități de întârziere, calculate până la 22

noiembrie 2012, al obligării pârâtei la plata de penalități de întârziere în

cuantum de 0,1% pe zi, aferente debitului în cuantum de 202.613,08 RON, de la

22 noiembrie 2012 până la îndeplinirea obligației de plată.

IV. Împotriva

încheierii de ședință din 9 noiembrie 2012 și a Sentinței civile nr. 65/2013

din 11 ianuarie 2013, ambele pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj, a

declarat apel pârâta SC R.I. SRL, criticând-o atât din perspectiva respingerii

cererii sale de sesizare a instanței competente cu privire la excepția de

nelegalitate a prevederilor HCL nr. 284/2010, prin care s-a stabilit cuantumul

de 0,5%/zi al penalităților de întârziere, cât și în ceea ce privește soluția

de admitere a acțiunii introductive.

Prin Decizia civilă

nr. 50/2013, pronunțată în Dosarul nr. 1329/1285/2012/a1, Curtea de Apel Cluj, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat

de pârâta SC R.I. SRL, a anulat încheierea de ședință din 9 noiembrie 2012 și

Sentința civilă nr. 65/2013 din 11 ianuarie 2013, ambele pronunțate de

Tribunalul Specializat Cluj și, reținând cauza spre rejudecare, a dispus

sesizarea Tribunalului Specializat Cluj cu excepția de nelegalitate a HCL nr.

284/2010 a Consiliului Local Cluj și a suspendat cauza conform art. 4 din Legea

nr. 554/2004.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de apel a reținut în esență că în mod eronat prin

încheierea pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 2012 tribunalul a

respins cererea de sesizare a Secției de Contencios Administrativ cu

soluționarea excepției de nelegalitate a HCL nr. 284/2010 a Consiliului Local

Cluj, apreciind-o ca neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și reținând că în speță nu există o legătură suficient

de caracterizată între modul de soluționare a excepției de nelegalitate și

soluția ce urmează a se pronunța în cauză.

Curtea a apreciat că,

în raport de faptul că reclamanții au formulat cerere precizatoare a

cuantumului penalităților la 3 decembrie 2013, se impunea admiterii cererii de

sesizare a instanței de contencios cu excepția de nelegalitate.

V. Împotriva Deciziei

civile nr. 50/2013 din 28 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în termen legal au

declarat recurs reclamanții Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca și

Municipiul Cluj-Napoca, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea căii

extraordinare de atac formulate, modificarea deciziei atacate în sensul

respingerii apelului cu consecința menținerii ca justă și temeinică a hotărârii

primei instanțe, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de

judecată ocazionate de derularea prezentei faze procesuale.

În temeiul

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va

pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de

prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte,

analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, în raport de prevederile art.

4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 299 C. proc. civ. și de

Decizia nr. XXXIII din 14 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, Secțiile Unite, în recurs în interesul legii, constată că acesta

este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În sistemul român de

drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea

acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității

căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, înscrisă în art.

129 din Constituție, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și

exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o

anumită ordine.

Potrivit

dispozițiilor art. 299 C. proc. civ. "sunt supuse recursului hotărârile

date fără drept de apel, precum și cele date în apel".

Este de reținut că

prin Decizia nr. XXXIII din 14 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secțiile Unite, a fost dezlegată problema de drept vizând

aplicarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) cu referire la art. 297 alin. (2) C.

proc. civ., în sensul că recursul declarat împotriva hotărârilor judecătorești

pronunțate de instanțele de apel prin care s-au anulat în tot sau în parte procedura

urmată, precum și hotărârea apelată, cu reținerea cauzei spre judecare (...),

este inadmisibil. S-a decis că aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs numai

odată cu deciziile pronunțate asupra fondului, după judecarea cauzelor în apel.

De altfel, regula

unicității exercitării căii de atac face de neconceput fragmentarea fazei

procesuale a judecății în apel, încât hotărârea instanței de apel, de anulare a

hotărârii atacate cu reținerea cauzei spre judecare, nu poate fi examinată de

instanța superioară de control judiciar, în recurs, decât odată cu decizia

finală dată asupra fondului.

Speța de față se

circumscrie situației anterior menționate, având în vedere că prin hotărârea

recurată a fost admis apelul, au fost anulate sentința și încheierea atacate

și, reținându-se cauza spre rejudecare, s-a dispus sesizarea Tribunalului

Specializat Cluj cu excepția de nelegalitate a HCL nr. 284/2010 a Consiliului

Local Cluj și a fost suspendată judecata conform art. 4 din Legea nr. 554/2004,

urmând a se relua ulterior judecata pe fond.

În acest context, în

raport de dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii

anterior evocată, ținând cont și de art. 330

7

alin. (4) C. proc.

civ., astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 33 din Legea nr. 202/2010,

conform căruia "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este

obligatorie pentru instanțe", recursul declarat în prezenta cauză este

inadmisibil.

În consecință, pentru

toate considerentele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., văzând și dispozițiile 330

7

alin. (4) din același

cod, recursul declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului

Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 50/2013 din

28 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului

Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 50/2013 din

28 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 22 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - CL