ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2121/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 11 septembrie 2013 pe

rolul Tribunalului Cluj, reclamanții Consiliul Local al Municipiului

Cluj-Napoca reprezentat prin primar și Municipiul Cluj-Napoca reprezentat prin

primar, au solicitat să se constate că pârâta SC U. SRL a ocupat abuziv imobilul

situat în Municipiul Cluj-Napoca, în perioada 3 octombrie 2007 - 25 ianuarie

2012; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.028.648,59 lei, reprezentând

contravaloarea sumelor calculate în baza Fișelor de daune întocmite în baza

Hotărârii Consiliului Local nr. 202/2000 și Hotărârii Consiliului Local nr.

48/2010; obligarea pârâtei la plata sumei de 498.894,67 lei reprezentând

majorările de 0,1%/zi întârziere calculate pe perioada 31 martie 2012 - 29

iulie 2013; obligarea pârâtei la plata în continuare (începând cu data de 30

iulie 2013) a majorărilor de întârziere până la data plății efective a

debitului prevăzut la pct. 2; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată ocazionate cu judecarea prezentei cauze.

Prin Sentința civilă nr. 89 din 21 februarie 2014

a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 9835/117/2013, a fost respinsă

excepția prescripției, fiind admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca,

împotriva pârâtei SC U. SRL și, în consecință: s-a constatat că, în perioada 5

octombrie 2007 - 25 ianuarie 2012, pârâta a ocupat abuziv spațiul situat în

Cluj-Napoca; pârâta a fost obligată să plătească reclamanților următoarele

sume:

- 1.028.648,59 lei, cu titlu de despăgubiri pentru

ocuparea abuzivă a spațiului situat în Cluj-Napoca, în perioada 5 octombrie

2007 - 25 ianuarie 2012;

- 498.894,67 lei, reprezentând majorări de

întârziere de 0,1%, calculate pe perioada 31 martie 2012 - 29 iulie 2013;

- majorări de întârziere de 0,1% calculate la

debitul principal începând din 30 iulie 2013 și până la plata integrală a

debitului.

S-a respins cererea reclamantului privind

cheltuielile de judecată, ca fiind fără obiect.

Împotriva acestei sentințe, a declarat în

termen legal apel pârâta, prin avocat R.M., solicitând schimbarea în parte a

acesteia, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei

la plata majorărilor de întârziere în sumă de 498,894,97 lei, pe perioada 31

martie 2012 - 29 iulie 2013 și, în continuare, până la data plății efective a

debitului principal.

Ulterior, la data de 30 decembrie 2014,

pârâta, prin avocat R.B., a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat,

în principal, admiterea apelului și schimbarea în întregime a sentinței

apelate, în sensul respingerii acțiunii, iar, în subsidiar, anularea sentinței

și trimiterea cauzei, spre rejudecare, în fața instanței competente.

Prin aceleași note scrise, pârâta a arătat că

a retras mandatul de reprezentare acordat doamnei avocat R.M., pentru faza de

judecată a apelului și că nu-și însușește motivele de apel formulate de aceasta

cu depășirea mandatului, solicitând pronunțarea unei soluții în cauză în

temeiul art. 476 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere argumentele, probele

și poziția procesuală invocate de pârâtă în fața primei instanțe, în temeiul

art. 477 alin. (1) C. proc. civ., aceasta fiind îndreptățită să stabilească

limitele devolutive ale apelului.

Prin practicaua deciziei recurate, în temeiul

art. 152 C. proc. civ., curtea a calificat notele scrise ca fiind motive noi de

apel, care depășesc limitele devoluțiunii stabilite prin cererea inițială de

apel și, fiind depuse cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege,

curtea a constatat, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea

acestora.

Prin Decizia nr. 29A pronunțată la data de 8

ianuarie 2015 de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost respins, ca

nefondat apelul declarat de pârâta SC U. SRL.

În motivare, în limitele devoluțiunii

stabilite prin cererea inițială de apel, curtea a reținut că modul de calcul al

majorărilor de întârziere, depus în dosarul primei instanțe, nu a fost

contestat.

Referitor la o exercitarea abuzivă a

dreptului de către reclamanți, întrucât aceștia au stat în pasivitate vreme de

5 ani, ceea ce a determinat un cuantum atât de mare al prejudiciului, instanța

de apel a reținut că aceste aspecte nu exonerează de răspundere civilă

delictuală pe terțul care ocupă imobilul fără vreun titlu, culegându-i

fructele.

Cu privire la fundamentul juridic al daunelor

moratorii, curtea de apel a reluat motivarea tribunalului, care a arătat că

pârâta a semnat un angajament de plată depus din dosar, prin care a fost de

acord să plătească majorări de întârziere în sumă de 0,1% pe fiecare zi de

întârziere, care este o evaluare convențională a prejudiciului.

Curtea de apel a arătat și că taxa pentru

ocuparea abuzivă este o daună compensatorie, în timp de majorările pe zi

întârziere sunt daune moratorii, daunele compensatorii putând fi cumulate cu

cele moratorii, în caz de neplată sau plată cu întârziere a daunelor

compensatorii, la cuantumul acestora putându-se adăuga daunele moratorii.

Împotriva acestei decizii pârâta SC U. SRL a

formulat recurs, invocând motivul reglementat de art 488 alin. (1) C. proc.

civ.

A invocat, în esență, că avocatul pârâtei,

R.M., care i-a reprezentat interesele în fața instanței de fond avea mandat

doar pentru a declara apel, nu și pentru a-l motiva.

Prin motivele de apel formulate de acest

avocat a fost îngrădit cadrul procesual al pârâtei, care, de altfel, a și

renunțat la serviciile sale, precizând în fața instanței că nu își însușește

criticile formulate de acesta, ci dorește judecarea apelului în baza art. 476

C. proc. civ. Instanța de judecată nu a ținut cont de această precizare făcută

de pârâtă și a soluționat apelul în limitele învestirii prin motivele de apel,

cauzând pârâtei o vătămare prin încălcarea principiului disponibilității, care

atrage nulitatea, în sensul art. 175 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost întemeiată, în

drept, pe dispozițiile art. 472 alin. (2) C. proc. civ., art. 477 alin. (1) C.

proc. civ., art. 81 C. proc. civ., art. 89 C. proc. civ., art. 483 C. proc.

civ. și art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 23 martie 2015.

În raport cu dispozițiile art. 490 alin. (2)

C. proc. civ., la data de 4 mai 2015, cererea de recurs a fost comunicată

intimaților reclamanți Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca prin primar

și Municipiul Cluj-Napoca prin primar, conform dovezilor aflate la dosar.

Cu respectarea termenului legal prevăzut de

art. 490 alin. (2) C. proc. civ., intimații reclamanți au formulat întâmpinare,

comunicată recurentei pârâte la data de 10 iunie 2015, conform dovezilor aflate

la dosar.

La data de 28 mai 2015 a fost întocmit

raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit

de membrii completului de judecată, iar la data de 2 iunie 2015 s-a dispus

comunicarea raportului către părțile în litigiu.

Conform dovezilor aflate la dosar, raportul a

fost comunicat intimaților reclamanți Consiliul Local al Municipiului

Cluj-Napoca prin primar și Municipiul Cluj-Napoca prin primar la data de 10

iunie 2015.

Înalta Curte constată că data la care

raportul a fost comunicat recurentei pârâte este data la care a fost semnat

procesul-verbal de înaintare, respectiv data de 10 iunie 2015, așa cum rezultă

din interpretarea art. 163 alin. (11) și art. 165 alin. (2) C. proc. civ., față

de împrejurarea că dovada de comunicare a raportului a fost returnată la dosar

cu mențiunea că "termenul legal pentru comunicarea actelor s-a împlinit,

iar reprezentantul destinatarului nu s-a prezentat pentru înmânare".

Intimații reclamanți Consiliul Local al

Municipiului Cluj-Napoca prin primar și Municipiul Cluj-Napoca prin primar au

depus punct de vedere la raport, prin care au arătat că decizia recurată este

legală și temeinică.

În raport de dispozițiile art. 493 alin. (4)

C. proc. civ., constatând expirat termenul pentru depunerea punctelor de vedere

la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art.

493 alin. (7) din același act normativ, completul de filtru, prin încheierea

din camera de consiliu din 24 septembrie 2015, a admis, în principiu, recursul

formulat de pârâta SC U.S.C.P.C.P.S. SRL împotriva Deciziei nr. 29A pronunțată

la data de 8 ianuarie 2015 de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, și a fixat

termen de judecată la data de 8 octombrie 2015.

Analizând recursul formulat în cauză, Înalta

Curte a constatat caracterul nefondat al acestuia, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen,

nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de

cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este

lovit de nulitate".

Conform art. 468 alin. (1) C. proc. civ,

"Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă

legea nu dispune altfel".

Potrivit art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. "Cererea de apel va cuprinde: ... c) motivele de fapt și de drept pe

care se întemeiază apelul" iar la alin. (3) al aceluiași articol se

prevede că "Cerințele de la alin. (1) lit. b) și e) și cea de la alin. (2)

sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar cele de la alin. (1) lit. c) și

d), sub sancțiunea decăderii".

Așadar, din textele legale mai sus citate, se

reține că motivarea apelului se va face în termenul de declarare al apelului,

sub sancțiunea decăderii.

În speța de față, Înalta Curte constată că,

prin cererea de apel înregistrată la data de 26 iunie 2014 pe rolul

Tribunalului Cluj, pârâta, prin avocat R.M., a solicitat schimbarea în parte a

sentinței, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei

la plata majorărilor de întârziere în sumă de 498.894,97 lei, pe perioada 31

martie 2012 - 29 iulie 2013 și, în continuare, până la data plății efective a

debitului principal.

Atașat cererii de apel a fost depusă

delegația avocațială pentru avocat R.M., pentru redactare și susținere motive

de apel, care a fost semnată și ștampilată de reprezentantul pârâtei.

Ulterior, la data de 30 decembrie 2014,

pârâta, prin avocat R.B., a depus la dosar note scrise, prin care a arătat că a

retras mandatul de reprezentare acordat doamnei avocat R.M., pentru faza de

judecată a apelului și că nu-și însușește motivele de apel formulate de aceasta

cu depășirea mandatului, solicitând pronunțarea unei soluții în cauză în

temeiul art. 476 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere argumentele, probele

și poziția procesuală invocate de pârâtă în fața primei instanțe, în temeiul

art. 477 alin. (1) C. proc. civ., aceasta fiind îndreptățită să stabilească

limitele devolutive ale apelului.

Curtea de apel a reținut, prin notele scrise,

că pârâta prin avocat R.B. a formulat, în realitate, o precizare a motivelor de

apel. Această precizare a fost făcută cu nerespectarea termenului de 30 de

zile, instituit de textul de lege mai sus citat, așa încât soluția instanței de

apel de a constata nulitatea acestora este corectă.

Recurenta pârâtă critică această soluție,

susținând, prin motivele de recurs, că instanța nu a luat act de retragerea

mandatului dat de pârâtă avocatului R.M., și în consecință a judecat apelul în

limitele motivării formulate de aceasta și nu ca un apel nemotivat.

Înalta Curte constată că, la data formulării

motivelor de apel, avocatul ales al pârâtei la acel moment, R.M., avea mandat

pentru redactare și susținere motive de apel, cum reiese din împuternicirea

avocațială aflată în original la dosarul de apel, care este semnată și

ștampilată de reprezentantul pârâtei.

Așadar, instanța de apel a fost legal

învestită cu judecarea apelului în limitele motivelor formulate de pârâtă, prin

avocat R.M., așa cum prevede și art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

Retractarea mandatatului dat avocatului ales

la data de 30 decembrie 2014 produce efecte juridice exclusiv pentru viitor, și

doar cu privire la reprezentantul convențional al pârâtei, nu și pentru

motivele de apel formulate de acesta, instanța de apel rămânând deci învestită

cu judecarea apelului în limitele stabilite prin motivele de apel. În același

sens, precizarea motivelor de apel la data de 30 decembrie 2014 nu produce

efecte pentru trecut, ci doar pentru viitor.

În raport de data comunicării sentinței

apelate, care este data de 28 mai 2014, precizarea formulată este tardivă, cu

încălcarea termenului prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ., mai sus

citat, termen care s-a împlinit la data de 28 iunie 2014.

Pentru exercitarea cu rea-credință a

mandatului dat avocatului ales R.M., pârâta SC U.S.C.P.C.P.S. SRL are la

îndemână prevederile Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea

profesiei de avocat, care reglementează la art. 86 răspunderea disciplinară a

avocaților.

Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta

Curte constată că criticile formulate prin motivele de recurs nu sunt fondate,

decizia curții de apel este legală, și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin.

(1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC

U.S.C.P.C.P.S. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta SC U.S.C.P.C.P.S. SRL împotriva Deciziei nr. 29A pronunțată la data de 8

ianuarie 2015 de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8

octombrie 2015.

Procesat

de GGC - CL