ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2121/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 11 septembrie 2013 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca reprezentat prin primar și Municipiul Cluj-Napoca reprezentat prin primar, au solicitat să se constate că pârâta SC U. SRL a ocupat abuziv imobilul situat în Municipiul Cluj-Napoca, în perioada 3 octombrie 2007 - 25 ianuarie 2012; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.028.648,59 lei, reprezentând contravaloarea sumelor calculate în baza Fișelor de daune întocmite în baza Hotărârii Consiliului Local nr. 202/2000 și Hotărârii Consiliului Local nr. 48/2010; obligarea pârâtei la plata sumei de 498.894,67 lei reprezentând majorările de 0,1%/zi întârziere calculate pe perioada 31 martie 2012 - 29 iulie 2013; obligarea pârâtei la plata în continuare (începând cu data de 30 iulie 2013) a majorărilor de întârziere până la data plății efective a debitului prevăzut la pct. 2; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea prezentei cauze.

Prin Sentința civilă nr. 89 din 21 februarie 2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 9835/117/2013, a fost respinsă excepția prescripției, fiind admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, împotriva pârâtei SC U. SRL și, în consecință: s-a constatat că, în perioada 5 octombrie 2007 - 25 ianuarie 2012, pârâta a ocupat abuziv spațiul situat în Cluj-Napoca; pârâta a fost obligată să plătească reclamanților următoarele sume: - 1.028.648,59 lei, cu titlu de despăgubiri pentru ocuparea abuzivă a spațiului situat în Cluj-Napoca, în perioada 5 octombrie 2007 - 25 ianuarie 2012; - 498.894,67 lei, reprezentând majorări de întârziere de 0,1%, calculate pe perioada 31 martie 2012 - 29 iulie 2013; - majorări de întârziere de 0,1% calculate la debitul principal începând din 30 iulie 2013 și până la plata integrală a debitului.

S-a respins cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată, ca fiind fără obiect. Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel pârâta, prin avocat R.M., solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere în sumă de 498,894,97 lei, pe perioada 31 martie 2012 - 29 iulie 2013 și, în continuare, până la data plății efective a debitului principal. Ulterior, la data de 30 decembrie 2014, pârâta, prin avocat R.B., a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat, în principal, admiterea apelului și schimbarea în întregime a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii, iar, în subsidiar, anularea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, în fața instanței competente.

Prin aceleași note scrise, pârâta a arătat că a retras mandatul de reprezentare acordat doamnei avocat R.M., pentru faza de judecată a apelului și că nu-și însușește motivele de apel formulate de aceasta cu depășirea mandatului, solicitând pronunțarea unei soluții în cauză în temeiul art. 476 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere argumentele, probele și poziția procesuală invocate de pârâtă în fața primei instanțe, în temeiul art. 477 alin. (1) C. proc. civ., aceasta fiind îndreptățită să stabilească limitele devolutive ale apelului. Prin practicaua deciziei recurate, în temeiul art. 152 C. proc. civ., curtea a calificat notele scrise ca fiind motive noi de apel, care depășesc limitele devoluțiunii stabilite prin cererea inițială de apel și, fiind depuse cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege, curtea a constatat, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc.

civ., nulitatea acestora. Prin Decizia nr. 29A pronunțată la data de 8 ianuarie 2015 de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de pârâta SC U. SRL. În motivare, în limitele devoluțiunii stabilite prin cererea inițială de apel, curtea a reținut că modul de calcul al majorărilor de întârziere, depus în dosarul primei instanțe, nu a fost contestat. Referitor la o exercitarea abuzivă a dreptului de către reclamanți, întrucât aceștia au stat în pasivitate vreme de 5 ani, ceea ce a determinat un cuantum atât de mare al prejudiciului, instanța de apel a reținut că aceste aspecte nu exonerează de răspundere civilă delictuală pe terțul care ocupă imobilul fără vreun titlu, culegându-i fructele.

Cu privire la fundamentul juridic al daunelor moratorii, curtea de apel a reluat motivarea tribunalului, care a arătat că pârâta a semnat un angajament de plată depus din dosar, prin care a fost de acord să plătească majorări de întârziere în sumă de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, care este o evaluare convențională a prejudiciului. Curtea de apel a arătat și că taxa pentru ocuparea abuzivă este o daună compensatorie, în timp de majorările pe zi întârziere sunt daune moratorii, daunele compensatorii putând fi cumulate cu cele moratorii, în caz de neplată sau plată cu întârziere a daunelor compensatorii, la cuantumul acestora putându-se adăuga daunele moratorii. Împotriva acestei decizii pârâta SC U. SRL a formulat recurs, invocând motivul reglementat de art 488 alin. (1) C. proc.

civ. A invocat, în esență, că avocatul pârâtei, R.M., care i-a reprezentat interesele în fața instanței de fond avea mandat doar pentru a declara apel, nu și pentru a-l motiva. Prin motivele de apel formulate de acest avocat a fost îngrădit cadrul procesual al pârâtei, care, de altfel, a și renunțat la serviciile sale, precizând în fața instanței că nu își însușește criticile formulate de acesta, ci dorește judecarea apelului în baza art. 476 C. proc. civ. Instanța de judecată nu a ținut cont de această precizare făcută de pârâtă și a soluționat apelul în limitele învestirii prin motivele de apel, cauzând pârâtei o vătămare prin încălcarea principiului disponibilității, care atrage nulitatea, în sensul art. 175 C. proc.

civ. Cererea de recurs a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 472 alin. (2) C. proc. civ., art. 477 alin. (1) C. proc. civ., art. 81 C. proc. civ., art. 89 C. proc. civ., art. 483 C. proc. civ. și art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 23 martie 2015. În raport cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., la data de 4 mai 2015, cererea de recurs a fost comunicată intimaților reclamanți Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca prin primar și Municipiul Cluj-Napoca prin primar, conform dovezilor aflate la dosar. Cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 490 alin. (2) C. proc.

civ., intimații reclamanți au formulat întâmpinare, comunicată recurentei pârâte la data de 10 iunie 2015, conform dovezilor aflate la dosar. La data de 28 mai 2015 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată, iar la data de 2 iunie 2015 s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu. Conform dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat intimaților reclamanți Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca prin primar și Municipiul Cluj-Napoca prin primar la data de 10 iunie 2015. Înalta Curte constată că data la care raportul a fost comunicat recurentei pârâte este data la care a fost semnat procesul-verbal de înaintare, respectiv data de 10 iunie 2015, așa cum rezultă din interpretarea art. 163 alin. (11) și art. 165 alin. (2) C. proc.

civ., față de împrejurarea că dovada de comunicare a raportului a fost returnată la dosar cu mențiunea că "termenul legal pentru comunicarea actelor s-a împlinit, iar reprezentantul destinatarului nu s-a prezentat pentru înmânare". Intimații reclamanți Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca prin primar și Municipiul Cluj-Napoca prin primar au depus punct de vedere la raport, prin care au arătat că decizia recurată este legală și temeinică. În raport de dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., constatând expirat termenul pentru depunerea punctelor de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (7) din același act normativ, completul de filtru, prin încheierea din camera de consiliu din 24 septembrie 2015, a admis, în principiu, recursul formulat de pârâta SC U.S.C.P.C.P.S.

SRL împotriva Deciziei nr. 29A pronunțată la data de 8 ianuarie 2015 de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, și a fixat termen de judecată la data de 8 octombrie 2015. Analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte a constatat caracterul nefondat al acestuia, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Conform art. 468 alin. (1) C. proc. civ, "Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel". Potrivit art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. "Cererea de apel va cuprinde: ... c) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul" iar la alin. (3) al aceluiași articol se prevede că "Cerințele de la alin. (1) lit. b) și e) și cea de la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar cele de la alin. (1) lit. c) și d), sub sancțiunea decăderii". Așadar, din textele legale mai sus citate, se reține că motivarea apelului se va face în termenul de declarare al apelului, sub sancțiunea decăderii. În speța de față, Înalta Curte constată că, prin cererea de apel înregistrată la data de 26 iunie 2014 pe rolul Tribunalului Cluj, pârâta, prin avocat R.M., a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere în sumă de 498.894,97 lei, pe perioada 31 martie 2012 - 29 iulie 2013 și, în continuare, până la data plății efective a debitului principal.

Atașat cererii de apel a fost depusă delegația avocațială pentru avocat R.M., pentru redactare și susținere motive de apel, care a fost semnată și ștampilată de reprezentantul pârâtei. Ulterior, la data de 30 decembrie 2014, pârâta, prin avocat R.B., a depus la dosar note scrise, prin care a arătat că a retras mandatul de reprezentare acordat doamnei avocat R.M., pentru faza de judecată a apelului și că nu-și însușește motivele de apel formulate de aceasta cu depășirea mandatului, solicitând pronunțarea unei soluții în cauză în temeiul art. 476 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere argumentele, probele și poziția procesuală invocate de pârâtă în fața primei instanțe, în temeiul art. 477 alin. (1) C. proc.

civ., aceasta fiind îndreptățită să stabilească limitele devolutive ale apelului. Curtea de apel a reținut, prin notele scrise, că pârâta prin avocat R.B. a formulat, în realitate, o precizare a motivelor de apel. Această precizare a fost făcută cu nerespectarea termenului de 30 de zile, instituit de textul de lege mai sus citat, așa încât soluția instanței de apel de a constata nulitatea acestora este corectă. Recurenta pârâtă critică această soluție, susținând, prin motivele de recurs, că instanța nu a luat act de retragerea mandatului dat de pârâtă avocatului R.M., și în consecință a judecat apelul în limitele motivării formulate de aceasta și nu ca un apel nemotivat.

Înalta Curte constată că, la data formulării motivelor de apel, avocatul ales al pârâtei la acel moment, R.M., avea mandat pentru redactare și susținere motive de apel, cum reiese din împuternicirea avocațială aflată în original la dosarul de apel, care este semnată și ștampilată de reprezentantul pârâtei. Așadar, instanța de apel a fost legal învestită cu judecarea apelului în limitele motivelor formulate de pârâtă, prin avocat R.M., așa cum prevede și art. 477 alin. (1) C. proc. civ. Retractarea mandatatului dat avocatului ales la data de 30 decembrie 2014 produce efecte juridice exclusiv pentru viitor, și doar cu privire la reprezentantul convențional al pârâtei, nu și pentru motivele de apel formulate de acesta, instanța de apel rămânând deci învestită cu judecarea apelului în limitele stabilite prin motivele de apel.

În același sens, precizarea motivelor de apel la data de 30 decembrie 2014 nu produce efecte pentru trecut, ci doar pentru viitor. În raport de data comunicării sentinței apelate, care este data de 28 mai 2014, precizarea formulată este tardivă, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ., mai sus citat, termen care s-a împlinit la data de 28 iunie 2014. Pentru exercitarea cu rea-credință a mandatului dat avocatului ales R.M., pârâta SC U.S.C.P.C.P.S. SRL are la îndemână prevederile Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, care reglementează la art. 86 răspunderea disciplinară a avocaților. Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că criticile formulate prin motivele de recurs nu sunt fondate, decizia curții de apel este legală, și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC U.S.C.P.C.P.S. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC U.S.C.P.C.P.S. SRL împotriva Deciziei nr. 29A pronunțată la data de 8 ianuarie 2015 de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2015. Procesat de GGC - CL