ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3637/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, la data de 13 februarie 2013, sub nr. de Dosar. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Județul Cluj, prin Consiliul Județean Cluj, obligarea acestuia la plata, către reclamantă, a sumei de 300.000 euro echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloarea imobilului expropriat prin Hotărârea nr. 12 din 04.10.2012, având ca anexă procesul-verbal nr. x din 03.10.2012, în suprafață de 2.005 mp, înscris în CF x Cluj-Napoca nr. cadastral x, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 119 din 25 februarie 2015 Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea; a dispus anularea Hotărârii nr. 12 din 04.10.2012 a Comisiei pentru verificarea dreptului de proprietate sau a altui drept real, constituită în temeiul Legii nr. 218 din 22.07.2011, adoptată de Consiliul Județean Cluj; a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, în suprafață de 2.005 mp, situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. cadastral x, la suma de 505.605 RON, echivalentul a 112.982 euro și a obligat pârâtul să achite reclamantei această sumă; a respins restul pretențiilor formulate de reclamantă; a obligat pârâtul ia plata, către reclamantă, a sumei de 3.800 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 12 din 04.10.2012 s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, în suprafață de 2.005 mp, situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. cadastral x, la suma de 158.395 RON.

Expertiza tehnică în evaluarea terenului expropriat a relevat că valoarea parcelei care face obiectul exproprierii este de 112.982 euro, respectiv 505.605 lei. În speță s-a efectuat și un supliment la raportul de expertiză prin care s-a menționat că prejudiciul cauzat ca urmare a diminuării parcelei prin expropriere este de 686.879 RON.

Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, în cauză, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat în mod expres, neechivoc, doar obligarea pârâtului la contravaloarea imobilului expropriat în suprafață de 2.005 mp.

În aceste condiții, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, tribunalul s-a pronunțat în limitele învestirii sale, doar în ceea ce privește contestarea valorii terenului expropriat în suprafață de 2.005 mp, stabilind cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat la suma de 505.605 RON, echivalentul a 112.982 euro.

Împotriva acestei sentințe au declarai apel ambele părți;

Reclamanta A. a arătat că hotărârea apelată a fost dată cu aplicarea greșită a art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv raportul de expertiză depus la dosarul de fond pentru termenul de judecată din 19.11.2013 a răspuns doar la primul obiectiv al reclamantei, stabilind despăgubirile pentru terenul de 2.005 mp teren expropriat la valoarea de 112.982 euro, echivalent în RON suma de 505.605 RON.

Abia prin suplimentul la raportul de expertiză experții au ajuns la concluzia că prejudiciul, cauzat ca urmare a diminuării parcelei, este de 686.879 RON, această valoare rezultând ca urmare a dovezilor prezentate de reclamantă conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv, certificat de urbanism nr. x din 29.02.2014, contract de vânzare-cumpărare notarial, autorizație de construire, avizul comisiei tehnice de urbanism și amenajarea teritoriului etc,

Reclamantei i s-a produs un prejudiciu semnificativ, cuantificat la suma de 686.879 RON, sumă care i se cuvine reclamantei, alături de despăgubirile pentru terenul expropriat.

Pârâtul Județul Cluj prin Consiliul Județean Cluj, a arătat că evaluarea făcuta de instanța de fond nu este corectă, întrucât nu s-a tăcut dovada prețului real cu care se vând terenuri similare la momentul evaluării; deși experții au reținut că terenul în cauză este construibil, nu există nici un înscris prin care să se probeze acest fapt; situația de carte funciară nu relevă destinația imobilului, doar categoria de folosință; nu s-a avut în vedere valoarea de circulație a ternului expropriat, prin raportare la destinația acestuia conform actualului PUG în vigoare; nu s-a ținut seama că, potrivit prevederilor Legii nr. 33/1994, modalitatea de calcul a despăgubirilor este stabilită prin raportare la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială respectivă la data întocmirii raportului de expertiză.

Prin Decizia nr. 186/A din 8 martie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei; a admis în parte apelul pârâtului; a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat, în suprafață de 2.005 mp, înscris în CF x CIuj Napoca, nr. cad. x, la suma de 48.120 euro, în echivalent în lei la cursul BNR la data efectuării plății, în loc de 112,982 euro; a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate; a obligat reclamanta să plătească suma de 250 RON pentru B. și 1.300 lei pentru C., iar pârâtul, suma de 500 RON pentru D. și 250 RON pentru B., cu titlu de diferență onorariu experți.

Împotriva acestei decizii și a tuturor încheierilor pronunțate în dosar a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin Decizia nr. 903 din 25 mai 2017 Înalta Cutie de Casație și Justiție a admis recursul reclamantei; a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Referitor la recursul declarat împotriva tuturor încheierilor pronunțate în dosarul de apel, Înalta Curte a constatat că recurenta reclamantă nu a indicat încheierile și nu a dezvoltat motivele pentru care înțelege să recureze fiecare încheiere în parte, recursul împotriva acestora fiind, astfel, formal declarat.

Referitor la recursul împotriva hotărârii instanței de apel, Înalta Curte a reținut că s-a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 129 alin. final C. proc. civ., care reprezintă consacrarea legislativă a principiului disponibilității părților în procesul civil, cât și a dispozițiilor art. 294 alin. (1) din același cod, relativ la conținutul noțiunii de cerere nouă formulată direct în apel.

Conform art. 129 alin. final C. proc. civ., instanța este ținută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată. Cum în speță, prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta recurentă a solicitat să fie despăgubită pentru terenul expropriat, având în vedere motivarea în fapt și în drept a acesteia raportat la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, în mod corect instanțele fondului au încuviințat ca obiectiv la rapoartele de expertiză dispuse și efectuate în cauză, să se stabilească și prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.

Stabilirea unui obiectiv clar în acest sens, prin expertizele ordonate și administrate în cursul procesului, corespunde din punct de vedere juridic unei solicitări a părții și avute în vedere de judecătorul cauzei.

Așadar, din motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată a rezultat tară echivoc că reclamanta dorește să fie despăgubită atât pentru terenul expropriat, cât și pentru prejudiciul cauzat ca urmare a diminuării parcelei de teren cu suprafața expropriată.

Având în vedere limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, instanța era îndreptățită și chiar obligată, în exercitarea rolului activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor lor legitime, să dea acțiunii calificarea juridică exactă și să stabilească ce anume solicită reclamanta în proces.

Cum în speță, litigiul a fost soluționat în sensul admiterii în parte a acțiunii (doar în ceea ce privește contravaloarea terenului expropriat în suprafață de 2.005 mp), fiind respinse restul pretențiilor reclamantei cu motivarea ca instanța nu a fost legal învestită cu vreo solicitare de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere, instanța, chiar dacă a ordonat și administrat probe cu privire la prejudiciu, s-a pronunțat direct prin sentință în acest sens, nesocotind prevederile art. 129 C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorului.

Mai mult, statuând că cererea reclamantei, formulată prin memoriul de apel, de a i se acorda contravaloarea prejudiciului cuantificat prin expertizele efectuate la suma de 686.879 RON, reprezintă o cerere nouă, formulată pentru prima data în apel și, deci, inadmisibilă, curtea de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Din acest punct de vedere, cererea este nouă în apel când diferă prin obiect sau cauză de cererea inițială sau când nu este prezentată în aceeași calitate sau când atribuie intimatului o altă calitate decât aceea pe care o avea la prima instanță, cerințe care nu se regăsesc în cazul de speță.

Prin Decizia nr. 106/A din 14 iunie 2018 Curtea de Apel Cluj, secția l civilă, a admis în parte apelurile împotriva sentinței; a schimbat în parte sentința, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat ca fiind de 97.563 euro, echivalentul în RON la data plății și a obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 54.013 euro, echivalentul în RON la data plății, cu titlu de prejudiciu pentru terenul rămas în proprietatea reclamantei, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. cad. x; a menținut dispozițiile din sentință privind anularea hotărârii de expropriere și cheltuielile de judecată; a compensat parțial cheltuielile de judecată în apel, obligând pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.560 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a se pronunța astfel, în rejudecare, instanța de apei a reținut că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015 sunt obligatorii și stabilesc ca evaluarea despăgubirilor să se facă contemporan momentului exproprierii.

Prin încheierea de ședință din data de 14.12.2017 s-a stabilit efectuarea unui nou raport de expertiză de către experții E., F. și G., raport care a fost efectuat și depus la dosarul cauzei.

Experții au stabilit, în concluziile lor, că evaluarea terenului s-a făcut raportat la data exproprierii, octombrie 2012, au folosit drept comparabile contractele indicate ce vizează terenuri situate în vecinătatea terenului în litigiu, încheiate în perioada 2012-2014, ia care au aplicat corecții relative ia distanța în timp la rubrica următoare celei ce vizează condiții de finanțare.

Experții au stabilit o valoare de 48,66 euro/mp, rezultând astfel o despăgubire de 97.563 euro pentru terenul expropriat în suprafață de 2.005 mp.

În ce privește terenul rămas neexpropriat în suprafață de 2.775 mp, experții au arătat că acesta nu are asigurat accesul, astfel că parcela de teren neexpropriată a suferit un prejudiciu, terenul nemaiputând fi folosit în condițiile existente la momentul exproprierii, prejudiciu estimat la 54.013 euro, adică 48,66 euro/mp pentru întreg terenul rămas neexpropriat, inclusiv pentru suprafața de teren de 1890 mp care avea conform vechii încadrări urbanistice destinația de drum.

Pentru lipsa accesului la terenul rămas neexpropriat, experții au arătat că această situație are ca efect diminuarea valorii parcelei cu 40%, iar pentru o parcelă care nu are cale de acces nu se poate obține autorizație de construcție, ceea ce o face neconstruibilă, drept pentru care au stabilit pentru întreg terenul prejudiciul la o valoare ca și pentru terenul expropriat, de 48,66 euro/mp.

Reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, legate de calea de acces și caracterul construibil sau nu, raportat și ia regimul urbanistic, iar experții au răspuns acestor obiecțiuni. Obiecțiunile și răspunsul la obiecțiuni nu au adus elemente noi față de raportul de expertiză inițial.

Prin propriul apel, pârâtul Județul Cluj, prin Consiliul Județean Cluj, a solicitat schimbarea sentinței apelate cu privire la cuantumul despăgubirilor, având în vedere că despăgubirile stabilite prin Hotărârea de expropriere erau corecte, iar cele stabilite de instanța de judecată nu reflectă realitatea, având la bază un raport de evaluare lipsit de obiectivitate și neconform cu prescripțiile legale.

Prima instanță a dispus anularea hotărârii nr. 12 din 04.10.2012 a Comisiei pentru verificarea dreptului de proprietate sau a altui drept real, constituită în temeiul Legii nr. 218 din 22.07.2011, adoptată de Consiliul Județean Cluj și a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, în suprafață de 2.005 mp situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. cadastral x la suma de 505.605 RON, echivalentul a 112.982 euro, și a obligat pârâtul să achite reclamantei această sumă, respingând restul pretențiilor acesteia.

Prin Hotărârea nr. 12 din 04.10.2012 a Comisiei pentru verificarea dreptului de proprietate sau a altui drept real, constituită în temeiul Legii nr. 218 din 22.07.2011, adoptată de Consiliul județean Cluj s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, în suprafață de 2.005 mp situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. cadastral x la suma de 158.395 RON, adică 34.995 euro la cursul din data 04.10.2012.

Cum prin expertiza din apel s-a stabilit o despăgubire în valoare de 97.563 euro, care este mai mare decât cea din hotărârea de expropriere dar mai mică decât cea stabilită de prima instanță, acțiunea rămâne admisă în ce privește anularea hotărârii de expropriere dar cuantumul despăgubirilor va fi stabilit la suma de 97.563 euro, urmare a admiterii apelului pârâtului.

Având în vedere dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și cele stabilite prin decizia de casare, instanța de apel a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 54.013 euro, echivalentul în RON la data plății, cu titlu de prejudiciu pentru terenul rămas în proprietatea sa, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. cad. x, urmare a admiterii apelului reclamantei în acest sens, care nu are critici pentru terenul expropriat ci doar pentru prejudiciul produs terenului neexpropriat.

Împotriva acestei decizii a declarai recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.R.L., formulând următoarele critici:

- în mod greșit instanța de apel a avut în vedere expertiza efectuată în apel, expertiză ce încalcă normele de drept în materia regulilor de evaluare a terenului expropriat, sens în care hotărârea astfel pronunțată este nelegală. Contrar celor reținute de către instanța de apel în rejudecare, efectul devolutiv ai apelului nu implică în mod automat înlăturarea unei expertize câștigată cauzei, întocmită conform legii, cum este cea efectuată la instanța de fond. Această expertiză are concluzii corecte în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, respectiv 505.605 RON, reprezentând contravaloarea suprafeței reale expropriate și 686.879 RON reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a exproprierii, adică în total 1.192.484 lei (aproximativ 256.448 euro). La calcularea prejudiciului, comisia de experți a avut în vedere un certificat de urbanism eliberat sub imperiul vechiului PUG al municipiului Cluj-Napoca, în vigoare la data la care a avut loc exproprierea. în acest sens, în mod corect prin suplimentul la raportul de expertiză depus ia dosar la 10.06.2014, comisia a constatat că potrivit certificatului de urbanism nr. x din 19.02.2014, categoria de folosință a terenului după expropriere este agricolă, iar suprafețele care au sub 3000 mp sunt neconstruibile;

- Hotărârea recurată se sprijină pe motive contradictorii și este dată cu încălcarea legii, respectiv, cu toate că atât în raportul de expertiză, cât și în considerentele deciziei se reține că, "în ce privește terenul rămas neexpropriat de 2.775 mp, o parcelă care nu are cale de acces, nu se poate obține autorizație de construcție, ceea ce o face neconstruibilă, drept pentru care au stabilit pentru întreg terenul prejudiciul la o valoare ca și pentru terenul expropriat de 48,66 euro/mp", instanța de apel acordă cu titlu de prejudiciu doar suma de 54.013 euro (strict pentru lipsa căii de acces), în loc de 135.031,50 euro prejudiciul total. Așadar, este încălcată Legea nr. 33/1994, întrucât nu s-a acordat întreg prejudiciul cauzat în urma exproprierii. De asemenea, raportul de evaluare întocmit în apel prezintă o serie de contradicții și inadvertențe privind caracterul construibil sau neconstruibil al imobilului rămas și nearătând costurile pentru un nou PUZ (care nu poate fi elaborat datorită lipsei accesului). Concluzia experților în sensul că parcela rămasă în proprietatea reclamantei ar fi construibilă este eronată, întrucât nu se poate obține autorizație de construcție pentru un imobil ce nu are acces la drumul public, care nu respectă reglementările minime urbanistice și în raport de care nu se poate obține avizul Autorității Aeronautice Române, datorită vecinătății cu Aeroportul Cluj. Aceste aspecte au fost analizate în mod pertinent de expertiza întocmită la fond, iar nu de cea întocmită în apel în condiții de nelegalitate și care s-a bazat pe obiective neconstituționale. Instanța de apel a încălcat atât dispozițiile vechiului PUG al municipiului Cluj-Napoca (în vigoare la data exproprierii), cât și pe cele ale noului PUG, considerând că prejudiciul este dat doar de lipsa căii de acces.

- Instanța de apel nu motivează de ce a admis apelul pârâtului, apel care a fost bazat pe un text de lege neconstituțional la data declarării căii de atac și care nu a fost motivat. In acest sens, a fost încălcat principiul (antum devolutum, quantum iudicatum și Decizia Înaltei Curți nr. 2133 din 09.10.2015, raportat la faptul că pârâtul nu a învestit în mod legal instanța cu ceea ce a primit, întregul său memoriu de apel fiind bazat pe motive de fapt și de drept declarate neconstituționale la data promovării apelului. La data de 23.04.2015 (data depunerii apelului de către pârât) era obligatorie Decizia Curții Constituționale nr. 12/2015, prin urmare se impune respingerea căii de atac. Susținerea că experții trebuie să aibă în vedere actualul PUG al municipiului Cluj-Napoca nu poate fi primită întrucât trebuie avute în vedere normele în vigoare la data exproprierii. Contrar susținerilor pârâtului, raportul de expertiză a fost întocmit cu respectarea practicii judiciare în materie și a Ghidului Evaluatorilor, fiind calculată valoarea de piață a imobilului expropriat la data de 04.10.2012, folosind comparabile 4 contracte de vânzare-cumpărare autentice. Prevederile O.U.G. nr. 195/2005 sunt aplicabile numai unităților teritoriale Vl-V3-spații verzi sau de agrement care sunt inexistente în zonă. Pentru zona V5 nu există restricții de utilizare, aceasta fiind în conformitate cu studiile specifice PUZ și PUD și a normelor în vigoare.

- în mod greșit nu a fost acordat în integralitate onorariul experților cu titlu de cheltuieli de judecată, sumele achitate de către reclamantă pentru expertize fiind în cuantum total de 9510 RON, instanța de apel procedând la o aplicare greșită a dispozițiilor art. 274 și 276 C. proc. civ. când a redus aceste sume la 2560 RON, cu motivarea că pârâtul a achitat onorariul pentru expertul său. Culpa procesuală în acest tip de cauze aparține pârâtului ce are și calitatea de expropriator, care a stabilit o valoare injustă pentru terenul expropriat, fapt ce a dus la formarea prezentului dosar.

Recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:

Referitor la modalitatea în care instanța de apel, în rejudecare, a înțeles să administreze și să valorifice probatoriul necesar lămuririi cuantumului despăgubirilor corespunzătoare exproprierii, contrar susținerilor recurentei-reclamante, proba cu expertiză întrunește condițiile de legalitate prevăzute de C. proc. civ. întrucât a fost pusă în discuția părților 3a termenul din 14.12.2017, termen la care instanța, după ascultarea părților și a experților, raportat la împrejurarea, învederată și de către reprezentanta reclamantei, că tot nu s-a lămurit în ce cuantum pârâtul datorează despăgubiri (datorită opiniilor diferite ale experților), a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză, prin care să se răspundă obiectivelor stabilite în primul ciclu procesual al apelului, respectiv: efectuarea a două variante de evaluare în funcție de destinația terenului (una de la momentul prezent șl alta de la momentul exproprierii, conform Hotărârii Consiliului Local nr. 184/2007); stabilirea faptului dacă s-a produs vreun prejudiciu reclamantei sau dacă terenul neexpropriat se poate folosi la fel ca în momentul exproprierii.

Statuarea cuprinsă într-o decizie a Înaltei Curți, invocată de către recurenta-reclamantă, în sensul că o instanță de apel își poate fundamenta soluția pe probele administrate la prima instanță, nu demonstrează nelegalitatea încuviințării probei cu o nouă expertiza în rejudecare, întrucât, pe de o parte, valorificarea unei probe administrate într-un ciclu procesual anterior reprezintă, pentru instanța superioară devolutivă, o alternativă, și nu o obligație prevăzută de lege, iar pe de altă parte, prin decizia de casare nu s-a stabilit modalitatea concretă în care să se procedeze în analiza prejudiciului cauzat prin diminuarea parcelei de teren cu suprafața expropriată.

Dimpotrivă, conform art. 292 alin. (1) teza a II a C. proc. civ. "instanța de apei poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri", iar potrivit art. 295 alin. (2) din același cod "instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei." În rejudecarea apelurilor, instanța a solicitat inițial aceleiași comisii de experți, în considerarea celerității soluționării cauzei, să răspundă obiectivelor stabilite în primul ciclu procesual, respectiv să întocmească două variante de evaluare, și să aibă în vedere destinația terenului de la momentul exproprierii, anume destinația din prezent, iar pentru terenul rămas neexpropriat sa stabilească prejudiciul produs reclamantei, cu luarea în considerare a destinației terenului potrivit expertizei topografice întocmite în cauză. Acești experți au formulat răspunsul lor, separat, de către doi dintre experți și respectiv de către cel de al treilea, iar la acest răspuns au fost formulate obiecțiuni, la care experții au răspuns. Experții au fost ascultați de către instanță în ședința publică din data de 14.12.2017, iar la acel termen s-a pus în discuția părților și s-a încuviințat efectuarea unui nou raport de expertiză, dată fiind diferența mare de valoare dintre opiniile separate ale experților în aplicarea unor marje de corecție, o alegere a uneia dintre valori fiind arbitrară, neputând fi însoțită de către instanță cu argumente pertinente.

Recurenta-reclamantă pretinde că raportul de expertiză întocmit în rejudecarea apelului este nelegal întrucât face referire la un certificat de urbanism ulterior datei exproprierii, însă prin obiectivele expertizei s-a stabilit, printre altele, "să se calculeze prejudiciul, atât raportat ia caracterul construibil al terenului, cât și raportat la caracterul neconstruibil al terenului, care rezultă din certificatul de urbanism nr. x/2014 depus la dosar", iar prin pct. 5 al concluziilor s-a reținut că "din certificatul de urbanism nr. x/2014 nu rezultă că parcela este neconstruibilă", sens în. care nu se poate afirma ca certificatul de urbanism de la data exproprierii nu a fost avut în vedere, alături de celelalte elemente analizate cu acest prilej. Posibilele contradicții, inadvertențe și lacune ale unui raport de expertiză nu pot fi analizate de către instanța de control judiciar, ele fiind remediabile în cadrul obiecțiunilor formulate la raport, iar nu al criticilor specifice căii extraordinare a recursului, în care sunt deduse judecății strict aspecte de nelegalitate, iar nu de netemeinicia.

În ce privește cuantumul prejudiciului, în mod corect instanța de apel a individualizat sumele acordate cu acest titlu.

Astfel, prin raportul de expertiză efectuat cu prilejul rejudecării apelului, s-a reținut că evaluarea terenului s-a realizat în funcție de data exproprierii, octombrie 2012, au fost folosite drept comparabile contracte având ca obiect terenuri similare vecine, încheiate în perioada 2012-2014, față de care s-au aplicat corecții corespunzătoare. S-a stabilit o valoare de 48,66 euro/mp, rezultând o despăgubire de 97.563 euro pentru terenul expropriat în suprafață de 2.775 mp.

Pentru terenul neexpropriat de 2.775 mp, referitor la care s-a reținut că nu are asigurat accesul, s-a constatat că reclamanta a suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea folosirii bunului în condițiile existente la momentul exproprierii, prejudiciu estimat la 54.013 euro (48,66 euro/mp) pentru întreg terenul rămas neexpropriat, inclusiv pentru partea de teren cu destinația de drum (1.890 mp). Lipsa accesului la terenul rămas neexpropriat a fost apreciată ca determinând diminuarea valorii acelei parcele cu 40%, fiind stabilită o valoare a prejudiciului de 48,66 euro, ca și pentru terenul expropriat, adică s-a aplicat o corecție de 40% din valoarea de piață. Prin răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit în rejudecarea apelului s-a apreciat că "nu este cazul ca parcela să fie încadrată ca fiind total neconstruibilă" și că "se impune întocmirea unui PUZ pe întreaga zonă, PUZ prin care se va reglementa accesul la parcelele rămase neexpropriate".

Astfel nemulțumirile recurentei-reci amante legate de calea de acces și de caracterul construibil sau neconstruibil raportat la regimul urbanistic au fost valorificate prin obiecțiunile încuviințate, la care experții au răspuns.

Contrar susținerilor acesteia, considerentele instanței de apel cu privire la lipsa de acces și la caracterul construibil sau nu al parcelei respective nu sunt contradictorii, prejudiciul fiind în mod corect acordat sub acest aspect.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 "(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. (2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză*), precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia." În cauză s-au acordat despăgubiri atât în ceea ce privește terenul expropriat, cât și în ceea ce privește prejudiciul constând în lipsa de acces aferentă parcelei neexpropriate, potrivit dispozițiilor mai sus menționate, conform evaluărilor din raportul de expertiză omologat.

A acorda despăgubiri pentru întreg terenul neexpropriat, fără aplicarea corecției de 40%, astfel cum pretinde recurenta-reclamantă, înseamnă a înfrânge dispozițiile care reglementează îmbogățirea fără justă cauză și a stabili, în realitate, o dublă reparație (respectiv, stabilirea contravalorii terenului neexpropriat, ca și cum acesta nu ar mai fi în proprietatea reclamantei, iar nu doar a contravalorii prejudiciului cauzat prin exproprierea parțială).

Lipsa de acces a fost avută în vedere în evaluarea realizată prin raportul de expertiză și i s-au aplicat corecțiile specifice, fiind reflectată în cuantumul despăgubirii, ca echivalent al prejudiciului cauzat.

Referitor la modalitatea de admitere a apelului pârâtului și la respectarea Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat neconstituționalitatea sintagmei "la data întocmirii raportului de expertiză", se constată că raportul de expertiză efectuat în rejudecarea apelului a avut drept obiective "să se efectueze două variante de evaluare, una în care să fie avută în vedere destinația terenului de fa momentul prezent și alta în care să fie avuta în vedere destinația terenului de la momentul exproprierii, conform Hotărârii Consiliului Local nr. 184/2007", respectiv "..pentru terenul rămas neexpropriat, având în vedere destinația de la cele două momente arătate anterior, să se stabilească dacă s-a produs vreun prejudiciu reclamantei apelante."

Rezultă că întocmirea expertizei a respectat statuarea din decizia Curții Constituționale, iar împrejurarea că pârâtul, prin apelul său, face referire la texte legale în forma anterioară acestei decizii nu are nicio relevanță, câtă vreme soluționarea cauzei s-a realizat cu respectarea cadrului normativ în vigoare.

Referitor la modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată, se reține că, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. "Partea care cade în pretenții va fi obligată, La cerere, să plătească cheltuielile de judecată.", iar potrivit art. 276 din același cod "Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate 11 obligată la pata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor." în cauză, ambele apeluri au fost admise în parte, apelanta reclamantă nu a solicitat onorariu de avocat, iar compensarea parțială a fost dispusă de către instanță potrivit dispozițiilor legale anterior citate. Astfel, suma de 2.560 RON onorariu expert pe care pârâtul a fost obligat să o plătească reclamantei reprezintă suma pe care aceasta a plătit-o în plus în cadrul expertizelor efectuate în cauză și la care reclamanta a fost obligată prin încheierea de ședință din 01.11.2016. în rest, părțile au fost în mod egal obligate la plata onorariilor experților, sens în care compensarea a fost legal dispusă, raportat la soluția de admitere parțială a apelurilor.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat pentru aceste motive, In numele legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 106/A din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.10.2018.