ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5151/2013

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la data de 14 decembrie 2010, reclamantul U.R.C. a chemat în judecată pe pârâții B.E., S.C. I.I.P.U.R.L. Suceava, L.G., L.R.P., L.D., Ț.G. și Ț.L., solicitând: - să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 10.000 m.p. teren pădure, identic cu parcela Cîmpulung Moldovenesc; - să se partajeze totodată bunurile imobile: magazin situat în comuna Sadova, Cătun Holohoșca, pe parc Sadova; - 5.000 m.p. teren pădure menționat anterior, respectiv parc; - 1.200 m.p. teren identic cu parcela Cîmpulung. Moldovenesc, cu precizarea că reclamantul este posesor a 324 părți sociale, iar pârâții L.G., L.R.P.

și L.D., sunt posesori fiecare a câte 108 părți sociale, stabilite potrivit actului adițional încheiat între ei, în calitate de asociați ai fostei societăți L.C. SRL, act autentificat, al B.N.P. H.I.Ș.; - să se dispună intabularea drepturilor dobândite în cartea funciară. Prin precizarea depusă, reclamantul a solicitat să fie inclusă în masa bunurilor de împărțit și un autoturism. Prin Sentința civilă nr. 721 din 12 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a admis acțiunea precizată având ca obiect „partaj judiciar”, formulată de reclamantul U.R.C., în contradictoriu cu pârâții B.E., SC I.I.P.U.R.L Suceava, L.G., L.R.P., L.D., Ț.G. și Ț.L. și, în consecință: 1. S-a sistat starea de indiviziune cu privire la suprafața de teren pădure de 10.000 mp identică cu parcela Câmpulung Moldovenesc (fiind departajat între reclamant și pârâții L.G., L.R.P., L.D.

cota ½ din suprafața menționată). 2. S-a constatat că între părți există stare de indiviziune ce urmează a fi sistată și cu privire la următoarele bunuri: - magazinul de pe parcela Sadova (terenul fiind proprietate tabulară a Statului Român); - suprafața de 1200 mp teren identic cu parcela Câmpulung Moldovenesc; - un autoturism degradat. 3. S-a atribuit părților următoarele loturi (conform înțelegerii intervenită între ei și materializată în înscrisul intitulat „tranzacție” datat 22 mai 2012), astfel: a) Reclamantului U.R.C. lotul compus din: - parcela pădure divizată din parcela mamă provenită din Câmpulung Moldovenesc; - 1200 mp identică cu parcela Câmpulung Moldovenesc. b) În indiviziune pârâților L.G., L.R.P.

și L.D. lotul compus din: - 2500 mp, parcela divizată din parcela mamă, provenită din C.F. Câmpulung Moldovenesc; - Magazinul de pe parcela din C.F. Sadova (terenul aferent fiind proprietatea statului); - Autoturism. c) Lotul în indiviziune pârâților Ț.L. și Ț.G. reprezentând cealaltă cotă de ½ din totalul de 10.000 mp pădure identic cu parcela divizată din parcela C.F. Câmpulung Moldovenesc. S-a dispus intabularea în cartea funciară a loturilor astfel atribuite conform expertizei aflată la dosar și întocmită de M.V. S-a luat act că nu s-au solicitat sulte și cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe, la data de 6 august 2012, a declarat recurs pârâta B.E.

Recursul a fost înregistrat sub nr. 2813/206/2010 la Tribunalul Suceava și repartizat aleatoriu completului civ., cu termen de judecată la data de 5 martie 2013, când, instanța, având în vedere natura juridică a litigiului și anume a unui litigiu cu profesioniști, dată fiind calitatea de profesionist a pârâtei SC I. I.P.U.R.L. Suceava, care desfășoară o activitate economică, în conformitate cu disp. art. 3 C. civ. și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, precum și hotărârile Colegiului de conducere al Tribunalului nr. 60/2011 și nr. 62/2011, prin care s-a aprobat înființarea de complete specializate de recursuri în soluționarea litigiilor cu profesioniști, din oficiu, a invocat excepția necompetenței funcționale a completului, față de prevederile art. 720 C. proc.

civ. și art. 3 din noul C. civ. și a trimis cauza în vederea repartizării aleatorii la un complet de recursuri litigii profesioniști. Prin rezoluția din data de 15 martie 2013, ca urmare a repartizării aleatorii, recursului i s-a acordat termen la data de 10 aprilie 2013, la completul civ. La termenul de judecată din data de 10 aprilie 2013, din oficiu, instanța, având în vedere natura juridică a litigiului, respectiv, partaj judiciar între persoane fizice, a invocat excepția necompetenței funcționale a completului de profesioniști învestit cu soluționarea recursului. S-a constatat, totodată, ivit un conflict negativ de competență între complete și a fost sesizată Curtea de Apel Suceava pentru soluționarea conflictului de competență, pe rolul căruia sesizarea a fost înregistrată sub nr. 315/39/2013.

Prin Sentința nr. 28 din 15 mai 2013, Curtea de Apel Suceava a respins sesizarea privind conflictul negativ de competență ivit între completul de soluționare a litigiilor dintre profesioniști și completul civil ale Tribunalului Suceava. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Conform dispozițiilor art. 20 C. proc. civ., există conflict de competență atunci când două sau mai multe instanțe, de același grad sau de grade diferite, se declară deopotrivă competente sau necompetente să judece o anume pricină. În speță, conflictul de competență s-a ivit între două complete specializate ale secției civile din cadrul Tribunalului Suceava, motiv pentru care Curtea va respinge sesizarea, nefiind dată existența unui conflict de competență în sensul dat de art. 20 și urm. C. proc.

civ. Dosarul va fi trimis completului specializat în soluționarea cauzelor cu profesioniști din cadrul secției civile a Tribunalului Suceava, având în vedere faptul că există o prezumție de comercialitate în cauză, pornită de la calitatea de comercianți a numiților U.R.C., L.G., L.R.P. și L.D., părți ale litigiului având ca obiect ieșire de indiviziune. Această prezumție nu a fost înlăturată, în conformitate cu prevederile art. 4 C. com., dată fiind natura bunurilor aparținând masei de împărțit, respectiv bunuri care au aparținut fondului de comerț al SC L. C. SRL, astfel cum rezultă din actele aflate la filele 6, 7 și 41 dosar primă instanță. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs pârâții B.E., Ț.G.

și Ț.L., fără a-l motiva și fără a indica vreun motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., menționând trei cauze în care se judecă cu intimatul-reclamant U.R.C. La termenul de judecată din data de 8 noiembrie 2013. din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) și (3) C. proc. civ. Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc.

civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar articolul 306 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică, precum și în situația în care criticile dezvoltate sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind modul de judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la ipoteza de nelegalitate invocată.

Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată ce fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ. Or, în speță, nu numai că recurenții- pârâți nu s-au conformat exigențelor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pe care și-au întemeiat recursul, dar nu au formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsește nicio referire la chestiunea de drept dezlegată prin sentința atacată, respectiv inexistența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 20 pct. 2 C. proc.

civ. din anul 1865, între două complete de judecată din cadrul aceleiași instanțe. Recurenții-pârâți au enunțat doar susțineri referitoare la aspecte care privesc trei cauze în care se judecă cu intimatul-reclamant U.R.C., care nu constituie veritabile critici la adresa sentinței pronunțate, cu atât mai puțin cu cât nici nu se arată în concret în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia. Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de fond și să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă prin dispoziții speciale, de strică interpretare.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică. Întrucât susținerile din memoriul de recurs nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs, Înalta Curte, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de către pârâți.

Întrucât, prin sentința atacată, nu a fost stabilită o anume instanță competentă a judeca cererea dedusă judecății, nefiind vorba despre un conflict negativ de competență, urmează ca judecata să continue în fața completului civ., pe rolul căruia s-ar fi înregistrat cauza dacă nu ar fi fost sesizată instanța ierarhic superioară pentru pronunțarea unui regulator de competență, deoarece dezînvestirea de către C. civ. în favoarea acelui complet a reprezentat cel din urmă act de procedură efectuat în cauză, act de la care judecata trebuie să continue la Tribunalul Suceava ( C. civ. fiind, de altfel, completul de judecată învestit prin repartizare aleatorie la nivelul Tribunalului Suceava).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâții B.E., Ț.G. și Ț.L. împotriva Sentinței nr. 28 din 15 mai 2013 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 noiembrie 2013.