ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5148/2013

Asupra recursului constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 592 din 19 ianuarie 2009 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă acțiunea precizată, formulată de reclamantele D.V., P.R. și U.I. împotriva pârâților B.O.A. și B.O.M.I. și s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul proprietatea reclamantelor situat în Ploiești, fiind anulată ca insuficient timbrată cererea reconvențională formulată de pârâtă și obligați pârâții să plătească reclamantelor suma de 27,44 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B.O.A., iar prin Decizia civilă nr. 232 din 7 aprilie 2010 a Tribunalului Prahova, apelul pârâtei a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs atât pârâta B.O.A., cât și pârâtul B.O.M.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a celor două hotărâri judecătorești, în sensul respingerii acțiunii.

În baza Deciziei civile nr. 895 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, a fost admis recursul declarat de pârâta B.O.A. împotriva Deciziei civile nr. 232 din 7 aprilie 2010 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu reclamantele și cu pârâtul, a fost casată această decizie și trimisă cauza spre rejudecare la același tribunal, motivându-se că se impune, în raport de chitanțele depuse la dosar în recurs de către pârâtă, completarea probatoriilor constând în audierea persoanelor care au semnat chitanțele respective în calitate de martori în scopul de a se stabili dacă pârâții au locuit într-adevăr în imobilul în litigiu și în ce condiții. A fost admisă excepția tardivității declarării recursului de către pârâtul B.O.M.I.

și a fost respins recursul declarat de către acesta din urmă împotriva Deciziei civile nr. 232/2010 ca tardiv formulat, fiind respinsă și excepția nulității recursului declarat de pârâta B.O.A. Primindu-se Dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr. 12754/281/2007, la data de 3 decembrie 2010. La data de 1 septembrie 2011, instanța având în vedere că pârâtul B.O.M.I. a decedat, a luat act că de pe urma acestuia a rămas ca unică moștenitoare pârâta B.O.A. în calitate de soție supraviețuitoare. În baza Deciziei civile nr. 565 din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova, a fost admis apelul declarat de pârâtă B.O.A. împotriva Sentinței civile nr. 592 din 19 ianuarie 2009 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu reclamantele D.V., P.R.

și U.I. și a fost schimbată în tot sentința atacată în sensul că a fost respinsă acțiunea precizată ca neîntemeiată. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele D.V., P.R. și U.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel în vederea respectării Deciziei civile nr. 895/2010, în ceea ce privește completarea probatoriului potrivit considerentelor acestei decizii.

Primindu-se Dosarul la Curtea de Apel Ploiești, cauza a fost înregistrată cu nr. 12754/281/2007, la data de 17 ianuarie 2012. Prin Decizia civilă nr. 9592 din 12 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești a fost admis recursul declarat de reclamante împotriva Deciziei civile nr. 565 din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu pârâta, a fost casată această decizie și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova, motivându-se că instanța de apel avea obligația să respecte Decizia civilă nr. 895/2010 a Curții de Apel Ploiești în temeiul căreia s-a dispus completarea probatoriului constând în audierea martorilor care au semnat cele două chitanțe, mai ales că în baza dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. hotărârile instanței de recurs privind necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Primindu-se Dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost reînregistrată cu nr. 12754/281/2007 la data de 26 martie 2012. Tribunalul Prahova, prin Decizia civilă nr. 570 din 23 octombrie 2013, rejudecând cauza după casarea cu trimitere dispusă în baza Deciziei civile nr. 952 din 12 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, a respins apelul declarat de pârâtă B.O.A. împotriva Sentinței civile nr. 592 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatele-reclamante D.V., P.R., U.I., ca nefondat, fiind respinsă și cererea intimatelor privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B.O.A., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că aceasta este nelegală, fără însă a indica în ce constă motivele de nelegalitate ale acesteia. Prin Decizia nr. 336 din 13 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost constatat nul recursul pârâtei B.O.A. Împotriva acestei ultime decizii a declarat din nou recurs pârâta B.O.A., solicitând rejudecarea cauzei. La data de 6 septembrie 2013, intimatele-reclamante D.V., P.R., U.I. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, motivat de faptul că nu s-a indicat hotărârea recurată, și excepția inadmisibilității, raportat la faptul că se atacă o hotărâre irevocabilă.

Înalta Curte, la termenul din 8 noiembrie 2013, a rămas în pronunțare asupra excepțiilor nulității și inadmisibilității recursului, reținând următoarele: Excepția nulității recursului este neîntemeiată, întrucât nemenționarea numărului hotărârii nu atrage nulitatea cererii de recurs dacă aceasta cuprinde elemente suficiente care să permită identificarea cu certitudine a hotărârii. Or, în speță, recurenta-reclamantă, deși nu a precizat numărul hotărârii atacate, a indicat numărul dosarului, precum și instanța și secția pe rolul căruia se află cauza respectivă, elemente certe, de natură să conducă la identificarea deciziei recurate. În privința excepției inadmisibilității, Înalta Curte urmează a o admite, pentru considerentele care succed: Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc.

civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Una dintre regulile comune referitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza de o atare cale. În procedură, dreptul de a exercita o cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează o dată cu declararea acesteia.

Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una și aceeași cale de atac. În caz contrar, excepția puterii lucrului judecat va putea fi invocată de cel interesat sau de instanță din oficiu, spre a se anihila calea de atac exercitată repetitiv. Din dispozițiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Or, în speță, s-a exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva nr. 336 din 13 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în recurs. Prin urmare, hotărârea curții de apel fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea „recursului la recurs”, ceea ce contravine dispozițiilor imperative ale legii ce reglementează sistemul căilor de atac în procesul civil. Astfel, recurenta-pârâtă nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această materie. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Recursul de față fiind declarat împotriva unei hotărâri irevocabile este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) C. proc. civ. În aplicarea art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la fila 9 din acest dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B.O.A. împotriva Deciziei nr. 336 din 13 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Obligă pe recurenta-pârâtă la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 noiembrie 2013.