ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2096/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la 26 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager, autentificat sub nr. x din 27 octombrie 2000 de Biroul Notarului Public D..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1020 - 1021 raportate la cele ale art. 969 C. civ.

II. Sentința pronunțată de Judecătoria Ploiești

Prin Sentința civilă nr. 10698 din 29 decembrie 2016, Judecătoria Ploiești a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților A., B. și E. invocată de pârâtă. A respins cererea de chemare formulată de reclamanții A., E. și B. în contradictoriu cu pârâta C., ca nefondată.

III. Decizia pronunțată de Tribunalul Prahova

Prin Decizia nr. 1703 din 8 noiembrie 2017, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamanții A., E., B. și A. împotriva Sentinței civile nr. 10698 din 29 decembrie 2016, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu pârâta C.. A schimbat în parte hotărârea apelată și a admis cererea de chemare în judecată, în sensul că a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.10.2000 de BNP D. și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, prin întoarcerea în patrimoniul apelanților-reclamanți a cotei de 13/16 din imobilul situat în jud. Prahova, compus din teren în suprafață de 547 mp (561 mp din măsurători) și construcțiile situate pe acesta. L-a obligat pe intimatul-pârât la plata către apelanta-reclamantă A. a cheltuielilor de judecată efectuate la fond și apel, în cuantum de 2.907,50 RON, reprezentând onorariu de avocat apel și taxe de timbru. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Împotriva Deciziei nr. 1703 din 8 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Prahova, secția I civilă, a declarat recurs pârâta C., la 20 ianuarie 2018.

IV. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 920 din 15 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 1703 din 8 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

V. Decizia Curții de Apel Ploiești

Prin Decizia nr. 254 din 14 mai 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins excepția nulității recursului, invocată de pârâta A., prin întâmpinare. A respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 1703 din 8 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în contradictoriu cu reclamanții A., B. și E.. A dispus obligarea recurentei către intimați a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta A. a formulat recurs, la 24 iunie 2019.

VI. Procedura de filtrare a recursului

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că Decizia nr. 254 din 14 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost soluționat recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 1703 din 8 noiembrie 2017, pronunțate în Tribunalul Prahova, nu este supusă recursului, față de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 și ale art. 457 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 129 din Constituția României.

Conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs, raportul a fost comunicat părților. La 4 octombrie 2019, recurenta a depus un punct de vedere la raport, prin care a susținut că recursul este admisibil, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 457 C. proc. civ. de art. 129 din Constituția României. Intimații nu și-au exprimat poziția procesuală cu privire la raport.

VII. Soluția și considerentele asupra recursului

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

În cauză, obiectul recursului este reprezentat de Decizia nr. 254 din 14 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 1703 din 8 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Prahova, secția I civilă.

Admisibilitatea unei căi de atac și, implicit, inițierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile prevăzute de lege.

Fiind pronunțată în recurs, Decizia nr. 254 din 14 mai 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Așa fiind, decizia care face obiectul recursului în cauza pendinte este definitivă și, prin urmare, nesusceptibilă de reformare în această cale de atac.

Mai mult, hotărârea vizată nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul exercitat împotriva unei decizii pronunțate în recurs nefiind, așadar, stipulat de lege.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 254 din 14 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 254 din 14 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2019.

GGC - CL