ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4783/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 2 noiembrie 2012, reviziuenta M.G., în contradictoriu cu intimații B.L. și K.B., a solicitat în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea sentinței civile nr. 3901 din 1 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Carei în Dosarul nr. 3272/218/2010. În susținerea cererii de revizuire se arată că, atât revizuenta cât și intimații invocă un drept asupra apartamentului litigios, respectiv, revizuienta în baza contractului de vânzare - cumpărare autentic nr. X1. din 10 aprilie 2003, consfințit prin decizia nr. 439/2009 a Tribunalului Satu Mare, iar intimații au un drept dobândit cu titlu de moștenire și ieșire din indiviziune.

În Dosarul nr. 397/218/2004, intimații au solicitat constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare, cerere respinsă irevocabil prin decizia civilă nr. 439/R din 2 iulie 2009, dată de Tribunalul Satu Mare, fiind astfel recunoscut și consolidat dreptul revizientei de proprietate asupra imobilului din litigiu. În Dosarul nr. 3272/218/2010 intimații au investit instanța cu o cerere în revendicarea imobiliară și rectificare CF, solicitând ca revizuienta să fie obligată să le lase în deplină proprietate și posesie același imobil asupra căruia i-au fost recunoscute drepturile în mod irevocabil prin decizia mai sus arătată.

Acțiunea intimaților a fost admisă de către Judecătoria Carei prin sentința civilă nr. 3901 din 1 ianuarie 2011 devenind irevocabilă la data de 2 octombrie 2012 odată cu respingerea recursului de către Tribunalul Satu Mare prin decizia civilă nr. 615/R din 2 octombrie 2011. Se învederează că, în urma acestui fapt s-a creat o situație prin care atât revizuienta cât și intimații invocă un drept asupra apartamentului din litigiu în baza a două hotărâri judecătorești diferite care sunt potrivnice, deoarece prin pronunțarea celei de-a doua hotărâri s-a dat o soluție contrară celei dintâi, încălcându-se astfel principiul puterii lucrului judecat a primei hotărâri. Tocmai de aceea soluția dată de Judecătoria Carei prin sentința civilă nr. 3901 din 1 noiembrie 2011 vine să contrazică ceea ce s-a recunoscut într-o judecată anterioară în mod definitiv și irevocabil prin decizia nr. 439/R din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.

În drept, s-au invocat prevederile art. 322 pct. 7, art. 323 și urm. din C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 11P din 26 februarie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienta M.G. în contradictoriu cu intimații pârâți B.L. și K.B., împotriva sentinței civile nr. 3901 din 01 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Carei, în Dosarul nr. 3272/218/2010 și a deciziei civile nr. 439/R din 02 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 397/218/2004. A obligat revizuienta M.G. la 500 RON cheltuieli de judecată parțiale în favoarea intimaților B.L. și K.B. Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, instanța a apreciat-o ca fiind nefondată pentru următoarele considerente: S-a invocat ca și temei al cererii de revizuire prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., solicitându-se anularea sentinței civile nr. 3901 din 1 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Carei în Dosarul nr. 3272/218/2010, deoarece ar exista contrarietate între această hotărâre și decizia nr. 439/R din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 397/218/2004. Pentru ca o cerere de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să poată fi admisă, este necesar să existe hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceiași calitate. Astfel, fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat.

În consecință, trebuie să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii, hotărârile să fie pronunțate în aceiași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția și instanța să nu se fi pronunțat asupra ei, respectiv să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri. Analizând cererea de revizuire prin prisma acestor condiții, s-a constatat că acestea nu sunt întrunite, câtă vreme nu există triplă identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, în Dosarul nr. 397/218/2004 al Judecătoriei Carei, prin decizia nr. 439/R/2009, instanța s-a pronunțat asupra unei acțiuni care are ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare, având ca părți în proces revizuienta M.G., intimații B.L. și K.B., precum și numita K.I., care la data vânzării a avut calitatea de parte în contractul de vânzare - cumpărare cu M.G. În dosarul nr. 3272/218/2010, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3901 din 1 noiembrie 2011, dar și decizia nr. 615/R/2012, părți sunt doar M.G., K.B. și B.L. nu și K.I. și are ca obiect revendicarea imobiliară și rectificarea încheierii de Carte Funciară ce vizează intabularea dreptului de proprietate al revizuientei M.G.

Acțiunea în revendicare imobiliară prin compararea titlurilor a avut în vedere puterea lucrului judecat în Dosarul nr. 981/218/2007 al Judecătoriei Carei și decizia nr. 487/R/2008 a Tribunalului Satu Mare, când în urma unui partaj pentru cauză de moarte între K.I. și intimații K.B. și B.L. imobilului apartament cu 3 camere a căzut în lotul intimaților K.B. și B.L. și nu în lotul vânzătoarei K.I., acesta fiind și motivul suspendării Dosarului nr. 397/218/2004 finalizat prin decizia nr. 439/R din 2 iulie 2009 și care avea ca obiect acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare al imobilului mai sus menționat. De subliniat este faptul că prin considerentele deciziei nr. 439/R din 2 iulie 2009 se arată în mod expres, că dreptul de proprietate al intimaților B.L.

și K.B. poate fi valorificat în cadrul unei acțiuni în revendicare (ceea ce de altfel s-a și realizat, prin sentința civilă nr. 3901 din 1 noiembrie 2011 a Judecătoriei Carei irevocabilă prin decizia civilă nr. 615/R din 2 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 3272/218/2010, procedându-se la compararea titlurilor, instanțele ajungând la concluzia că titlul intimaților este preferabil față de cel opus de revizuientă deoarece aceștia au devenit proprietari de la decesul antecesorilor - decembrie 2001, anterior dobândirii dreptului de proprietate de către revizuientă - 2003). În concluzie, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., câtă vreme nu există nici identitate de obiect, nici identitate de părți în hotărârile supuse revizuirii (K.I.

nu este parte în Dosarul nr. 3272/218/2010 al Judecătoriei Carei), iar rezultatul final al celor două acțiuni este diferit, deci nu au nici același scop. Față de toate aceste considerente, instanța a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta M.G. Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de intimați, instanța le-a apreciat disproporționat de mari în raport de munca îndeplinită de avocat și complexitatea cauzei, motiv pentru care a dispus reducerea cuantumului acestora la suma de 500 RON, în acord cu dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. și, reținând culpa procesuală a revizuientei, a obligat-o pe aceasta în favoarea intimaților la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva sentinței a declarat recurs revizuenta M.G. Prin motivele de recurs se critică soluția pronunțată sub următoarele aspecte: În ceea ce privește lipsa identității de obiect constatată de instanță, se observă din înscrisurile depuse la dosar, inclusiv din hotărârile judecătorești obiect al prezentei cereri, că litigiile au purtat asupra aceluiași apartament, atât revizuienta cât și intimații invocând un drept asupra imobilului astfel: revizuenta - în baza contractului autentic de vânzare - cumpărare nr. X1. din 10 aprilie 2003, consfințit prin decizia civilă nr. 439 din 2 iulie 2009 a Tribunalului Satu Mare, iar intimații - un drept dobândit cu titlu de moștenire și ieșire din indiviziune.

În Dosarul nr. 397/218/2004 intimații au solicitat constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare, cerere respinsă în mod definitiv și irevocabil prin decizia nr. 439/R din 2 iulie 2009 dată de Tribunalul Satu Mare, fiind astfel recunoscut și consolidat dreptul revizuientei de proprietate asupra imobilului, statuându-se inclusiv buna sa credință la momentul încheierii actului. Drept pentru care decizia a intrat în puterea lucrului judecat și și-a produs efectele în raport cu părțile din proces. În Dosarul nr. 3272/218/2010 intimații au investit instanța cu o cerere de revendicare imobiliară și rectificare C.F., solicitând să fie obligată revizuenta a le lăsa în deplină proprietate și posesie același imobil, asupra căruia i-au fost recunoscute revizuentei drepturile în mod irevocabil prin decizia mai sus arătată.

Acțiunea intimaților a fost admisă de către Judecătoria Carei prin sentința civilă nr. 3901 din 1 noiembrie 2011, devenind irevocabilă la data de 2.10.2012 odată cu respingerea recursului de către Tribunalul Satu Mare. Prin urmare, în mod greșit a reținut Curtea de Apel Oradea că între hotărârile supuse revizuirii nu există identitate de obiect, câtă vreme ambele au purtat asupra aceluiași imobil și, totodată, părțile au urmărit un scop comun și anume, dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului din litigiu. În practica instanțelor de judecată, inclusiv a instanței supreme s-a statuat că pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni.

(Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, dec nr. 4525 din 30 mai 2005). În ceea ce privește identitatea de părți, se susține că și în situația în care nu sunt părți toți participanții din primul proces în cel de al doilea (dintr-unul lipsind o singură parte), dar ele sunt legate prin efectele judecății, este situația legală a „identității de părți”.

În acest sens s-a exprimat în mod constant și practica judiciară în materie astfel: identitatea de părți presupune ca părțile celui de al doilea litigiu să fi figurat ca părți în cel dintâi litigiu, indiferent dacă în acesta din urmă au existat sau au fost chemate în judecată și alte părți (Curtea de Apel Târgu Mureș dec. nr. 1373/2005); prin identitate de părți se înțelege participarea în ambele procese a acelorași persoane, fiind lipsit de relevanță faptul că, pe lângă acestea, în cel de-al doilea mai figurează și alte persoane, atâta timp cât acestea sunt considerate, din cauza raportului juridic ce le leagă cu părțile în litigiu, ca participând la efectele judecății. (Înalta Curte de Casație și Justiție dec. civ.

nr. 3560/2004). În drept se invocă art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ. Examinând recursul declarat de revizuenta M.G., Înalta Curte constată că se circumscrie sferei de incidență a motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care se referă la încălcarea sau aplicarea greșită a legii prin hotărârea atacată. Prin motivele de recurs recurenta revizuientă invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că, greșit s-a reținut că nu există identitate de obiect și de părți între hotărârile supuse revizuirii.

Invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei și să se ceară anularea celei de a doua hotărâri pronunțată în cauză. După cum rezultă din cererea de revizuire formulată de revizuienta M.G., aceasta a solicitat anularea sentinței civile nr. 3901 din 1 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Carei în Dosarul nr. 3272/218/2010, deoarece ar exista contrarietate între această hotărâre și decizia civilă nr. 439/R din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 397/218/2004.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut în speță, că nu sunt îndeplinite condițiile enunțate mai sus, deoarece în Dosarul nr. 397/218/2004 al Tribunalului Satu Mare, prin decizia nr. 439/R din 2 iulie 2009 instanța s-a pronunțat prin respingerea acțiunii care a avut ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare, având ca părți în proces revizuienta M.G., intimații B.L. și K.B., precum și numita K.I., care la data vânzării a avut calitatea de parte în contractul de vânzare - cumpărare a cărui anulare se solicită. Tribunalul Satu Mare a reținut în mod expres, în considerentele deciziei nr. 439/R din 2 iulie 2009, că dreptul de proprietate al intimaților B.L. și K.B.

(care au solicitat constatarea nulității) poate fi valorificat numai în cadrul unei acțiuni în revendicare prin compararea titlurilor de proprietate ale părților. Acest lucru s-a și realizat prin sentința civilă nr. 3901 din 1 noiembrie 2011 a Judecătoriei Carei, irevocabilă prin decizia civilă nr. 615/R din 2 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în Dosarul nr. 3272/218/2010, care a avut ca obiect revendicarea imobiliară și rectificarea încheierii de Carte Funciară ce vizează intabularea dreptului de proprietate al recurentei revizuiente M.G., părți în dosar fiind doar M.G., K.B. și B.L., nu și K.I. După cum s-a arătat în considerentele ce preced, condițiile de admisibilitate a revizuirii întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. impun să existe hotărâri judecătorești definitive, potrivnice, date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Acest caz de revizuire este incident dacă s-a încălcat puterea lucrului judecat a primei hotărâri, făcând astfel, imposibilă executarea simultană a două sau mai multe hotărâri și se sancționează cu nelegalitatea ultimei hotărâri și imposibilitatea executării ei. De fapt, acest motiv de revizuire este prevăzut pentru situația în care aceeași cauză purtată între aceleași părți, cu același obiect, a făcut obiectul a mai multor dosare diferite și s-au pronunțat hotărâri ireconciliabile. În speță, se observă că hotărârile judecătorești invocate ca fiind potrivnice nu au fost pronunțate în una și aceeași pricină, neexistând identitate de obiect și de părți, între acestea, după cum scopul final urmărit nu este același în cele două acțiuni.

Lipsa identității de obiect și de părți face ca revizuirea pentru contrarietate de hotărâri să nu fie posibilă, pentru neîndeplinirea unei condiții esențiale de admisibilitate a cererii, nefiind vorba de una și aceeași pricină, în sensul legii, care să fi făcut obiectul mai multor dosare și în care să fi fost pronunțate hotărârile potrivnice. Nu poate fi vorba nici despre încălcarea puterii lucrului judecat a primei hotărâri, invocată de recurenta revizuientă, deoarece așa cum s-a arătat în precedent, hotărârile supuse analizei de față nu au fost date în aceeași pricină, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor invocate ca fiind contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. Așa cum s-a arătat în considerentele ce preced, nu s-a încălcat principiul puterii de lucru judecat, nefiind vorba despre una și aceeași pricină, având același obiect, părți și aceeași cauză juridică. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de revizuientă, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., nefiind incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Conform art. 274 C. proc. civ., dată fiind culpa procesuală a revizuientei, care a căzut în pretenții, Înalta Curte va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON către intimați, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.G. împotriva sentinței civile nr. 11P din 26 februarie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Obligă recurenta-revizuentă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON către intimați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.