ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

SECTI PENALĂ

Asupra conflictului de competență de

față;

În baza actelor dosarului, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 316 din 6 martie 2013 pronunțată în Dosar nr. 182/338/2013,

Judecătoria Zărnești a admis excepția

necompetenței

materiale și teritoriale a Judecătoriei Zărnești, invocată din oficiu de către

instanță și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca

obiect „contestație la executare”, privind pe contestatorul C.V., cu domiciliul

ales la cabinet de avocat C.V., în B., județul Brașov, în contradictoriu cu

intimata

Administrația Finanțelor

Publice a Orașului Râșnov, cu

sediul

în R., județul Brașov, în favoarea

Curții

de Apel Timișoara, secția penală.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Judecătoria Zărnești a constatat următoarele:

Prin contestația la executare

înregistrată pe rolul instanței la data de 28 ianuarie 2013 contestatorul C.V.

a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Râșnov,

solicitând anularea formelor de executare efectuate, respectiv a somației de

executare și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației,

cu cheltuieli de judecată.

În

motivarea cererii, contestatorul a arătat că a primit o

amendă judiciară în cuantum de

3.000

RON

prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 667/59/2011 a Curții de Apel

Timișoara, iar împotriva încheierii a formulat recurs în temeiul art. 385

2

coroborat cu art. 385

1

alin. (2) raportat la art. 362 alin. (1) lit.

f) C. proc. pen.

Având în vedere prevederile art. 385

5

C. proc. pen. privind efectul suspensiv al recursului contestatorul a apreciat că

nu poate fi pusă în executare încheierea prin care s-a dispus sancționarea sa, până

nu se va pronunța o hotărâre definitivă.

În

drept, au fost invocate dispozițiile art. 339 și urm. C. proc.

civ.

S-a mai reținut că a fost timbrată contestația

cu taxă judiciară de timbru de 194 RON și timbru judiciar de 1 RON.

Intimata Administrația Finanțelor Publice

Râșnov a formulat întâmpinare.

La primul termen de judecată, din data

de 27 februarie 2013 instanța, în temeiul art. 464 C. proc. pen., coroborat cu

art. 199 alin. (1) și art. 442 alin. (1) C. proc. pen., a invocat din oficiu excepția

necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Zărnești.

Instanța s-a pronunțat mai întâi asupra

excepției necompetenței materiale și teritoriale, invocate din oficiu, înainte de

a trece la cercetarea în fond a pricinii.

Excepția de necompetență, excepție de procedură,

trebuie analizată cu prioritate având în vedere că numai o instanță competentă poate

să se pronunțe pe fond asupra unei cereri,

executoriu emis de Administrația Finanțelor Publice a orașului

Râșnov, solicitând în același timp suspendarea executării silite. În drept, petentul

a invocat prevederile art. 399 și urm. C. proc. civ.

De asemenea, instanța a constatat că prin

încheierea de ședință din 18 septembrie 2012 dată de Curtea de Apel Timișoara în

Dosar 667/59/2011/a1*, în baza art. 198 alin. (4) lit. k) C. proc. pen., s-a aplicat

avocatului C.V. din cadrul Baroului Brașov amendă judiciară în sumă de 3.000 RON.

Instanța a avut în vedere dispozițiile

art. 199 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora: „persoana amendată poate cere

scutirea de amendă ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se

poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței ori a încheierii de

amendare”.

Totodată, s-a constat că petentul a uzat

de această cale de atac, însă prin încheierea din 18 octombrie 2012 s-a respins

ca nefondată „cererea avocatului C.V. din cadrul Baroului Brașov privind scutirea

de amendă judiciară în sumă de 3.000 RON, sancțiune aplicată prin încheierea din

18 septembrie 2012. Definitivă.”

În considerentele hotărâri, Curtea de Apel

Timișoara a mai reținut că instanța penală soluționează contestația împotriva executării

amenzilor judiciare, respectiv instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută,

numai în cazurile expres prevăzute de art. 461 C. proc. pen., iar conform acestui

text de lege, împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestație

la executare în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen., anume:

a) când s-a pus în executare o hotărâre

care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva

altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire

la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția,

grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și

orice alt incident ivit în cursul executării.

S-a constatat că, deși potrivit considerentelor

contestației, s-a susținut că încheierea prin care i s-a aplicat amenda judiciară

nu era definitivă, însă aceasta a rămas definitivă la data de 18 octombrie 2012,

petentul nu a invocat aceste prevederi.

Întrucât petentul nu a solicitat anularea

dispozițiilor din încheiere prin care a fost amendat, ci anularea unu act emis de

organele de executare silită ale Administrației Finanțelor Publice, emis în procedura

prevăzută de O.G. nr. 92/2003, instanța penală nu este îndrituită a anula acest

titlu executoriu, ci numai hotărârea judecătorească în baza căreia

s-a apreciat că excepția este întemeiată

pentru următoarele considerente:

Potrivit adresei din 15 noiembrie 2012

emisă de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. 667/59/2011/a1*

către Administrația Finanțelor publice Râșnov s-a cerut darea în debit a contestatorului

C.V., care a fost obligat la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând amendă judiciară,

stabilită conform încheierii de ședință din 18 septembrie 2012, pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara în Dosarul cu nr. 667/59/2011/a1*.

De asemenea, s-a mai avut în vedere că

în materie penală, cazurile în care se pot aplica amenzile judiciare sunt reglementate

de art. 198 C. proc. pen. drept abateri judiciare.

De asemenea, instanța a mai avut în vedere

dispozițiile art. 199 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora amenda se aplică de

organul de urmărire penală, prin ordonanță, iar de instanța de judecată, prin încheiere,

precum și dispozițiile art. 442 C. proc. pen. potrivit cărora, amenda judiciară

se pune în executare de către organul judiciar care a aplicat-o, iar punerea în

executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care

privește aplicarea amenzii judiciare organului care, potrivit legii, execută amenda

penală, iar executarea amenzilor judiciare se face de organul arătat în alineatul

precedent.

Au mai fost avute în vedere prevederile

art. 464 C. proc. pen., conform cărora, contestația contra executării amenzilor

judiciare se soluționează de către instanța care le-a pus în executare.

Prin urmare, față de faptul că s-a invocat

de către contestator că nu se putea pune în executare amenda judiciară, până la

rămânerea definitivă a hotărârii penale, iar contestația la executare într-un astfel

de caz se soluționează de instanța care a pus în executare amenda judiciară și nu

de judecătoria în circumscripția căreia se află organul care execută efectiv amenda,

Judecătoria Zărnești, în temeiul art. 464 C. proc. pen. coroborat cu art. 199

alin. (1) și art. 442 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței sale

materiale și teritoriale, care a fost invocată din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cauzei, având ca obiect „contestație la executare”, în favoarea

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

La Curtea de Apel Timișoara, dosarul a

fost înregistrat sub același nr. unic de dosar la data de 15 martie 2013.

La termenul din 8 mai 2013, Curtea de Apel

Timișoara, la rândul său a invocat excepția de necompetență teritorială și materială

referitoare la contestația formulată de petent.

Având a se pronunța asupra acestei excepții,

instanța a reținut că prin contestația formulată, petentul a solicitat anularea

titlului s-a emis, potrivit căilor de atac reglementate de C. proc. pen. și pe care

petentul le-a uzitat, cu consecința respingerii acestora.

Așa fiind, instanța a apreciat că este

în competența instanței domiciliului debitorului, anularea titlului executoriu emis

de Administrația Finanțelor Publice a orașului Râșnov.

Prin sentința penală nr. 105/PI din 8 mai

2013 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a dispus în baza art. 39 alin.

(1) și (2) și art. 42 C. proc. pen., admiterea excepției necompetenței materiale

și teritoriale și declinarea competenței în favoarea Judecătorie Zărnești.

În

baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat ivit conflictul

negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

în vederea stabilirii instanței competente.

În

baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile avansate

de stat au rămas în sarcina acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 iunie 2013, sub nr. 182/338/2013.

Analizând conflictul negativ de competență

ivit între Curtea de Apel Timișoara și Judecătoria Zărnești cu privire la competența

de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul C.V., secția

penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție constată următoarele:

Din examinarea actelor dosarului,

Înalta Curte reține că prin adresa din 18 septembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara

(Dosarul nr. 182/338/2013 al Judecătoriei Zărnești) a comunicat spre executare Administrației

Finanțelor Publice Râșnov, cu sediul în R., județul Brașov, titlul executoriu conform

căruia, debitorului C.V. a fost obligat să plătească suma de 3.000 RON, reprezentând

amendă judiciară stabilită conform încheierii de ședință din 18 septembrie 2012,

pronunțată de această instanță în Dosarul nr. 667/59/2011/a1.

În

urma primirii titlului executoriu menționat, Agenția Națională

de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brașov,

Administrația Finanțelor Publice a orașului Râșnov, a trecut la executarea silită

a sumei de 3.000 RON, fiind emis în acest sens titlul executoriu din 28

decembrie 2012 și somația de plată din 28 decembrie 2012.

La data de 28 ianuarie 2013, petentul C.V.

a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu emis de Administrația

Finanțelor Publice a orașului Râșnov, Judecătoria Zărnești fiind investită cu soluționarea

ei.

În motivarea contestației, contestatorul

a arătat că i-a fost aplicată o amendă judiciară în cuantum de 3.000 RON prin încheierea

pronunțată în Dosarul nr. 667/59/2011/a Curții de Apel Timișoara, iar împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs.

Acesta a solicitat admiterea contestației

astfel cum a fost formulată și să se dispună anularea formelor de executare efectuate,

respectiv a „somației de executare din 28 decembrie 2012” și în baza art. 403

alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei

contestații.

Conform dispozițiilor art. 25 din Legea

nr. 146/1997 republicată, privind taxele de timbru și timbrul judiciar (în vigoare

la data emiterii formelor de executate contestate), sumele realizate din cheltuielile

judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului

Public pentru desfășurarea proceselor penale, care sunt suportate de părți sau de

alți participanți la proces, în condițiile prevăzute de C. proc. pen., precum și

din amenzile judiciare, constituie venituri la bugetul de stat și se cuprind distinct

în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției. Executarea silită

a debitelor se efectuează de organele de executare ale unităților teritoriale subordonate

Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau

sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare.

Din prevederile art. 141 alin. (1) C.

proc. fisc. rezultă că „Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în

temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către

organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal

debitorul (...)”.

Conform art. 172 alin. (1) C. proc.

fisc., persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare

efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile

alin. (3) al aceluiași articol, contestația poate fi făcută și împotriva titlului

executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu

nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional

și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Or, în speță, petentul C.V. a contestat

titlul executoriu și somația de plată emise de Agenția Națională de Administrare

Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brașov, Administrația

Finanțelor Publice a orașului Râșnov.

În

reglementarea competenței și a modului de soluționare, în

cuprinsul art. 172 alin. (4) C. proc. fisc. se mai

prevede:

„Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în

procedură de urgență.”

În

lipsa unor prevederi exprese referitoare la instanța competentă,

sunt incidente, în această privință, dispozițiile art. 2 alin. (3) C. proc.

fisc., în care se precizează: „Unde prezentul cod nu dispune se aplică dispozițiile

C. proc. civ.”

Drept urmare, sunt aplicabile dispozițiile

din Cartea a V-a a C. proc. civ.: „Despre executarea silită”, din interpretarea

cărora rezultă că instanța competentă în materia executării silite este judecătoria.

Astfel, potrivit art. 713 alin. (1) C.

proc. civ.: „Contestația se introduce la instanța de executare”.

Conform art. 650: „Instanța de executare

este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc

care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.”

Potrivit art. 623 C. proc. civ. referitor

la organul de executare: „Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția

celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului

Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, se realizează

numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune

altfel”.

Cum în materia executării amenzii judicare,

organul de executare este unitatea teritorială subordonată Ministerului Finanțelor

Publice, competența de soluționare a contestației la executare revine judecătoriei

în circumscripția căreia se află sediul organului fiscal de executare.

Astfel, în cauza de față, Agenția Națională

de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brașov,

Administrația Finanțelor Publice a orașului Râșnov deține calitatea de organ de

executare silită căruia îi sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind

C. proc. fisc. republicată, care reprezintă legea specială în materia executării

silite și se aplică prioritar față de orice alte dispoziții referitoare la executare.

Având în vedere că atât sediul organului

de executare silită, cât și domiciliul petentului sunt în orașul R., județul Brașov,

localitate care se află în raza teritorială a Judecătoriei Zărnești, Înalta

Curte constată că în cauză, competența de soluționare a contestației la executare

revine acestei instanțe.

În

concluzie, cum prin contestația la executare contestatorul

a solicitat, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a orașului Râșnov,

anularea formelor de executare silită, respectiv a titlului executoriu din 28

decembrie 2012 și a somației de executare din 28 decembrie 2012, față de obiectul

cererii, competența materială și teritorială de soluționare a

cauzei este stabilită de dispozițiile

C. proc. fisc. coroborat cu dispozițiile C. proc. civ., și nu de prevederile

art. 442 și art. 464 C. proc. pen., care nu își au aplicabilitate în speță.

Față de considerentele expuse, în temeiul

art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a contestației la executare formulată de contestatorul C.V., în favoarea Judecătoriei

Zărnești, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe contestatorul C.V. în favoarea Judecătoriei Zărnești, instanță

căreia i se va trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie

2013.