ÎCCJ, Secția penală

SECTI PENALĂ

Asupra conflictului de competență de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 316 din 6 martie 2013 pronunțată în Dosar nr. 182/338/2013, Judecătoria Zărnești a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Zărnești, invocată din oficiu de către instanță și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect „contestație la executare”, privind pe contestatorul C.V., cu domiciliul ales la cabinet de avocat C.V., în B., județul Brașov, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Orașului Râșnov, cu sediul în R., județul Brașov, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția penală. Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Zărnești a constatat următoarele: Prin contestația la executare înregistrată pe rolul instanței la data de 28 ianuarie 2013 contestatorul C.V.

a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Râșnov, solicitând anularea formelor de executare efectuate, respectiv a somației de executare și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a primit o amendă judiciară în cuantum de 3.000 RON prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 667/59/2011 a Curții de Apel Timișoara, iar împotriva încheierii a formulat recurs în temeiul art. 385 2 coroborat cu art. 385 1 alin. (2) raportat la art. 362 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Având în vedere prevederile art. 385 5 C. proc. pen. privind efectul suspensiv al recursului contestatorul a apreciat că nu poate fi pusă în executare încheierea prin care s-a dispus sancționarea sa, până nu se va pronunța o hotărâre definitivă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 339 și urm. C. proc. civ. S-a mai reținut că a fost timbrată contestația cu taxă judiciară de timbru de 194 RON și timbru judiciar de 1 RON. Intimata Administrația Finanțelor Publice Râșnov a formulat întâmpinare. La primul termen de judecată, din data de 27 februarie 2013 instanța, în temeiul art. 464 C. proc. pen., coroborat cu art. 199 alin. (1) și art. 442 alin. (1) C. proc. pen., a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Zărnești. Instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției necompetenței materiale și teritoriale, invocate din oficiu, înainte de a trece la cercetarea în fond a pricinii.

Excepția de necompetență, excepție de procedură, trebuie analizată cu prioritate având în vedere că numai o instanță competentă poate să se pronunțe pe fond asupra unei cereri, executoriu emis de Administrația Finanțelor Publice a orașului Râșnov, solicitând în același timp suspendarea executării silite. În drept, petentul a invocat prevederile art. 399 și urm. C. proc. civ. De asemenea, instanța a constatat că prin încheierea de ședință din 18 septembrie 2012 dată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar 667/59/2011/a1*, în baza art. 198 alin. (4) lit. k) C. proc. pen., s-a aplicat avocatului C.V. din cadrul Baroului Brașov amendă judiciară în sumă de 3.000 RON. Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 199 alin. (2) C. proc.

pen., potrivit cărora: „persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței ori a încheierii de amendare”. Totodată, s-a constat că petentul a uzat de această cale de atac, însă prin încheierea din 18 octombrie 2012 s-a respins ca nefondată „cererea avocatului C.V. din cadrul Baroului Brașov privind scutirea de amendă judiciară în sumă de 3.000 RON, sancțiune aplicată prin încheierea din 18 septembrie 2012. Definitivă.” În considerentele hotărâri, Curtea de Apel Timișoara a mai reținut că instanța penală soluționează contestația împotriva executării amenzilor judiciare, respectiv instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, numai în cazurile expres prevăzute de art. 461 C. proc.

pen., iar conform acestui text de lege, împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestație la executare în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen., anume: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării. S-a constatat că, deși potrivit considerentelor contestației, s-a susținut că încheierea prin care i s-a aplicat amenda judiciară nu era definitivă, însă aceasta a rămas definitivă la data de 18 octombrie 2012, petentul nu a invocat aceste prevederi.

Întrucât petentul nu a solicitat anularea dispozițiilor din încheiere prin care a fost amendat, ci anularea unu act emis de organele de executare silită ale Administrației Finanțelor Publice, emis în procedura prevăzută de O.G. nr. 92/2003, instanța penală nu este îndrituită a anula acest titlu executoriu, ci numai hotărârea judecătorească în baza căreia s-a apreciat că excepția este întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit adresei din 15 noiembrie 2012 emisă de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. 667/59/2011/a1* către Administrația Finanțelor publice Râșnov s-a cerut darea în debit a contestatorului C.V., care a fost obligat la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând amendă judiciară, stabilită conform încheierii de ședință din 18 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul cu nr. 667/59/2011/a1*.

De asemenea, s-a mai avut în vedere că în materie penală, cazurile în care se pot aplica amenzile judiciare sunt reglementate de art. 198 C. proc. pen. drept abateri judiciare. De asemenea, instanța a mai avut în vedere dispozițiile art. 199 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora amenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonanță, iar de instanța de judecată, prin încheiere, precum și dispozițiile art. 442 C. proc. pen. potrivit cărora, amenda judiciară se pune în executare de către organul judiciar care a aplicat-o, iar punerea în executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care privește aplicarea amenzii judiciare organului care, potrivit legii, execută amenda penală, iar executarea amenzilor judiciare se face de organul arătat în alineatul precedent.

Au mai fost avute în vedere prevederile art. 464 C. proc. pen., conform cărora, contestația contra executării amenzilor judiciare se soluționează de către instanța care le-a pus în executare. Prin urmare, față de faptul că s-a invocat de către contestator că nu se putea pune în executare amenda judiciară, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, iar contestația la executare într-un astfel de caz se soluționează de instanța care a pus în executare amenda judiciară și nu de judecătoria în circumscripția căreia se află organul care execută efectiv amenda, Judecătoria Zărnești, în temeiul art. 464 C. proc. pen. coroborat cu art. 199 alin. (1) și art. 442 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale, care a fost invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect „contestație la executare”, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția penală.

La Curtea de Apel Timișoara, dosarul a fost înregistrat sub același nr. unic de dosar la data de 15 martie 2013. La termenul din 8 mai 2013, Curtea de Apel Timișoara, la rândul său a invocat excepția de necompetență teritorială și materială referitoare la contestația formulată de petent. Având a se pronunța asupra acestei excepții, instanța a reținut că prin contestația formulată, petentul a solicitat anularea titlului s-a emis, potrivit căilor de atac reglementate de C. proc. pen. și pe care petentul le-a uzitat, cu consecința respingerii acestora. Așa fiind, instanța a apreciat că este în competența instanței domiciliului debitorului, anularea titlului executoriu emis de Administrația Finanțelor Publice a orașului Râșnov.

Prin sentința penală nr. 105/PI din 8 mai 2013 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a dispus în baza art. 39 alin. (1) și (2) și art. 42 C. proc. pen., admiterea excepției necompetenței materiale și teritoriale și declinarea competenței în favoarea Judecătorie Zărnești. În baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea stabilirii instanței competente. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 iunie 2013, sub nr. 182/338/2013.

Analizând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Timișoara și Judecătoria Zărnești cu privire la competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul C.V., secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție constată următoarele: Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reține că prin adresa din 18 septembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara (Dosarul nr. 182/338/2013 al Judecătoriei Zărnești) a comunicat spre executare Administrației Finanțelor Publice Râșnov, cu sediul în R., județul Brașov, titlul executoriu conform căruia, debitorului C.V. a fost obligat să plătească suma de 3.000 RON, reprezentând amendă judiciară stabilită conform încheierii de ședință din 18 septembrie 2012, pronunțată de această instanță în Dosarul nr. 667/59/2011/a1.

În urma primirii titlului executoriu menționat, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brașov, Administrația Finanțelor Publice a orașului Râșnov, a trecut la executarea silită a sumei de 3.000 RON, fiind emis în acest sens titlul executoriu din 28 decembrie 2012 și somația de plată din 28 decembrie 2012. La data de 28 ianuarie 2013, petentul C.V. a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu emis de Administrația Finanțelor Publice a orașului Râșnov, Judecătoria Zărnești fiind investită cu soluționarea ei. În motivarea contestației, contestatorul a arătat că i-a fost aplicată o amendă judiciară în cuantum de 3.000 RON prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 667/59/2011/a Curții de Apel Timișoara, iar împotriva acestei hotărâri a declarat recurs.

Acesta a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată și să se dispună anularea formelor de executare efectuate, respectiv a „somației de executare din 28 decembrie 2012” și în baza art. 403 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații. Conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 146/1997 republicată, privind taxele de timbru și timbrul judiciar (în vigoare la data emiterii formelor de executate contestate), sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces, în condițiile prevăzute de C. proc.

pen., precum și din amenzile judiciare, constituie venituri la bugetul de stat și se cuprind distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției. Executarea silită a debitelor se efectuează de organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare. Din prevederile art. 141 alin. (1) C. proc. fisc. rezultă că „Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul (...)”.

Conform art. 172 alin. (1) C. proc. fisc., persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare. Totodată, în conformitate cu dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Or, în speță, petentul C.V. a contestat titlul executoriu și somația de plată emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brașov, Administrația Finanțelor Publice a orașului Râșnov.

În reglementarea competenței și a modului de soluționare, în cuprinsul art. 172 alin. (4) C. proc. fisc. se mai prevede: „Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.” În lipsa unor prevederi exprese referitoare la instanța competentă, sunt incidente, în această privință, dispozițiile art. 2 alin. (3) C. proc. fisc., în care se precizează: „Unde prezentul cod nu dispune se aplică dispozițiile C. proc. civ.” Drept urmare, sunt aplicabile dispozițiile din Cartea a V-a a C. proc. civ.: „Despre executarea silită”, din interpretarea cărora rezultă că instanța competentă în materia executării silite este judecătoria. Astfel, potrivit art. 713 alin. (1) C. proc.

civ.: „Contestația se introduce la instanța de executare”. Conform art. 650: „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.” Potrivit art. 623 C. proc. civ. referitor la organul de executare: „Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel”. Cum în materia executării amenzii judicare, organul de executare este unitatea teritorială subordonată Ministerului Finanțelor Publice, competența de soluționare a contestației la executare revine judecătoriei în circumscripția căreia se află sediul organului fiscal de executare.

Astfel, în cauza de față, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brașov, Administrația Finanțelor Publice a orașului Râșnov deține calitatea de organ de executare silită căruia îi sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicată, care reprezintă legea specială în materia executării silite și se aplică prioritar față de orice alte dispoziții referitoare la executare. Având în vedere că atât sediul organului de executare silită, cât și domiciliul petentului sunt în orașul R., județul Brașov, localitate care se află în raza teritorială a Judecătoriei Zărnești, Înalta Curte constată că în cauză, competența de soluționare a contestației la executare revine acestei instanțe.

În concluzie, cum prin contestația la executare contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a orașului Râșnov, anularea formelor de executare silită, respectiv a titlului executoriu din 28 decembrie 2012 și a somației de executare din 28 decembrie 2012, față de obiectul cererii, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei este stabilită de dispozițiile C. proc. fisc. coroborat cu dispozițiile C. proc. civ., și nu de prevederile art. 442 și art. 464 C. proc. pen., care nu își au aplicabilitate în speță. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul C.V., în favoarea Judecătoriei Zărnești, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul C.V. în favoarea Judecătoriei Zărnești, instanță căreia i se va trimite dosarul. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2013.