ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângeri de față constată următoarele; La data de 27 septembrie 2012 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul de Resurse Umane și Documentare sub nr. 15378/2012 plângerea trimisă prin e-mail de către R.A. prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților menționați anterior „pentru operațiuni conspirative și de mușamalizare la nivel înalt în regim militarizat împotriva cetățenilor acestui stat ” . Plângerea a fost înaintată la Secția de urmărire penală și criminalistică și înregistrată în evidența cauzelor penale sub nr. 775/P/2012. Din verificările efectuate în cauză prin prisma celor sesizate, a fost reținută următoarea situație de fapt: În cursul anului 2012, persoana vătămată R.A.

a adresat mai multe memorii Consiliului Superior al Magistraturii și înregistrate la Inspecția Judiciară - Direcția Inspecție Judiciară pentru judecători prin care a solicitat să i se transmită, pe cale poștală, fișele propriilor dosare extrase de către inspectori din aplicația E.C.R.I.S. mai precis pentru următoarele dosare: - Dosar nr. 1419/46/2011 din cadrul Curții de Apel Pitești; - Dosar nr. 10892/2/2011 din cadrul Curții de Apel București; - Dosarele cu nr. 1844/223/2011 și nr. 1873/223/2011 de la Judecătoria Drăgășani; - Dosarele cu nr. 4968/4/2011 și nr. 4968/4/2011 de la Judecătoria Sectorului 4 București. Ca urmare a verificărilor efectuate s-a constatat faptul că petentului i s-au comunicat în repetate rânduri răspunsuri cu privire la petițiile formulate și reveniri la lucrările înregistrate sub nr. 875/IJ/657/SIJ/2012, nr. 292/IJ/261/SU/2012, nr. 521/IJ/438/SIJ/2012, nr. 163/IJ/l59/SIJ/2012, nr. 578/IJ/479/SIJ/2012.

S-a mai reținut că întrucât memoriul înregistrat la data de 1 martie 2012 sub nr. 711/IJ/584/DIJ/2012 cu revenirile din datele de 20 martie 2012, 17 martie 2012, 10 aprilie 2012, 13 martie 2012, 18 aprilie 2012, petentul nu a invocat alte aspecte decât cele care au fost deja analizate, iar cu privire la eliberarea de înscrisuri aceasta nu poate fi efectuată decât de către instanța la care se află arhivat dosarul după justificarea interesului, care va putea elibera copii certificate pentru conformitate cu originalul, Inspecția Judiciară și-a menținut punctele de vedere exprimate în răspunsurile deja comunicate. În acest context, nemulțumit de modul de soluționare a memoriilor de către Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, persoana vătămată a formulat plângere penală împotriva - inspectorului șef și al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii.

S-a reținut că din analiza actelor existente la dosar nu au rezultat indicii și dovezi privind săvârșirea vreunei fapte penale de către persoanele reclamate în. plângere, aspectele sesizate de către petiționar fiind lipsite de temei real. Conform dispozițiilor art. 246 C. pen., constituie infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public, care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale altei persoane. Memoriile formulate de petent la Consiliul Superior al Magistraturii au fost soluționate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În concluzie s-a reținut că nemulțumirea petentului de răspunsurile la memoriile soluționate de către Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nu poate conduce în nici un caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pe care acesta a indicat-o în plângere. Prin rezoluția nr. 775/P/2012 din 5 februarie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, față de judecătorii A.N.G. și V.C.R. a dispus neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. astfel: A.N.G. - membru al Consiliului Superior al Magistraturii, V.C.R. - inspector șef - Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.

Împotriva rezoluției nr. 775/P/2012 din 5 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a formulat plângere petentul R.A. care a solicitat admiterea plângerii, desființarea soluției atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale. A criticat rezoluția atacată criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice arătând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, dreptul la propriul dosar, dreptul la libertate de gândire și conștiință și de religie, dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la un proces echitabil și la repararea pagubelor suferite, dar nu a adus nici un argument care să susțină aceste critici.

Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 278 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Înalta Curte reține că legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca, orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în procesul penal. În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.

Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așa cum, de altfel, a procedat și petiționarul, prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de față. Potrivit dispozițiilor art. 200 C. proc. pen. „Urmărirea penala are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenta infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor si la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispună trimiterea in judecata ” . Organul de urmărire penală sesizat potrivit unuia din modurile prevăzute de art. 221 C. proc.

pen., efectuează acte premergătoare și de urmărire penală în succesiunea determinată de lege, acte care au menirea de a clarifica aspectele care confirmă sau infirmă existența infracțiunii și pot conduce la constatarea unuia din cazurile reglementate de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată. În cauză, în urma actelor premergătoare efectuate, Înalta Curte constată, că procurorul de caz a reținut corect situația de fapt potrivit căreia intimații A.N.G. și V.C.R., nu au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

Totodată, se mai constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaților pentru săvârșirea infracțiunii precizate anterior, este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare administrate în cauză nu a rezultat faptul că intimații ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost sesizat parchetul sau care să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Întrucât, în speță, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că în timpul efectuării atribuțiilor de serviciu de către intimați aceștia ar fi săvârșit cu intenție vreo faptă de natură a antrena răspunderea lor penală și, cu atât mai puțin, săvârșirea unor fapte prin care să aducă atingere intereselor legale ale vreunei persoane, s-a apreciat, în mod justificat, de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin pronunțarea rezoluției atacate cu prezenta plângere,, că susținerile petiționarului nu au niciun suport probator. De altfel, Înalta Curte constată că petiționarul nu a produs dovezi în sprijinul celor relevate și nu a făcut referire la aspecte concrete, ce țin de elementele constitutive ale acestei infracțiuni, fiind simple afirmații lipsite de orice fundament real.

Împrejurarea că petentul a fost nemulțumit de modul în care intimații și-au desfășurat activitatea de serviciu și au răspuns memoriilor petentului, în condițiile în care intimații au respectat cadrul legislativ în luarea măsurilor decizionale, nu poate să conducă la concluzia că au fost săvârșite fapte penale care să-atragă răspunderea penală, disciplinară a intimaților atâta timp cât au fost avute în vedere actele administrate de părți în vederea dispunerii de către parchet a unei soluții legale și temeinice. De asemenea fapta nu există. în materialitatea sa cât timp nu se poate reține că au fost săvârșite cu intenție și că. prin aceasta s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale persoanei.

În consecință, respingând plângerea și dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimați, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus o rezoluție temeinică și legală. În baza art. 278 alin. (8) lit. a) teza ultimă C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.A. împotriva rezoluției nr. 775/P/2012 din 5 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Va menține ca legală și temeinică rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei sentințe.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.A. împotriva rezoluției nr. 775/P/2012 din 5 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține ca legală și temeinică rezoluția atacată. Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2013.