ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Rezoluția din 20 decembrie 2012 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, în Dosarul nr. 15/P/2012, a fost dispusă în baza art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.: - neînceperea urmăririi penale față de general de brigadă magistrat H.M., locotenent - colonel magistrat C.V. și locotenent-colonel magistrat C.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în art. 246 și 289 C. pen. În considerentele rezoluției s-a arătat că prin plângerea formulată la data de 26 februarie 2012, adresată inițial Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, numitul S.L.

a solicitat „punerea în mișcare a acțiunii penale, pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", împotriva judecătorilor militari, de la Tribunalul Militar Teritorial, care au soluționat Dosarul nr. 43/751/2010, și anume: general de brigadă magistrat H.M., locotenent - colonel magistrat C.C. și locotenent-colonel magistrat C.V. S.L.

a susținut că cei trei magistrați militari au comis infracțiunile menționate mai sus, deoarece: «1. Au hotărât infracțional - Sentința numărul 35 din 16 decembrie 2010 - Dosarul numărul 43/751/2010 Tribunalul Militar Teritorial București, DECIZIE infracțională, fără a solicita - Dosarul de cadre ofițer al subsemnatului de la MApN - CMJ SĂLAJ, din care MApN - Direcția Personal a furat notările de serviciu pentru perioada de timp 1982 - 1988 și jurămintele militare pentru perioada de timp 1980 - 1991 - Dosarele infracționale „DE ONOARE" și „DE JUDECATĂ" de la IGSU București, comise de personalul MAI în perioada 1996 - 1997. 2. Nu și-a declinat competența de soluționare a litigiului,nefiind de competența Tribunalului Militar Teritorial București să judece infracțiunile: - furt și distrugere de înscrisuri comise de personalul MApN - Direcția Personal ce fac obiectul emiterii Ordinului nr. MP.505 din 30 mai 1994 al ministrului apărării naționale, - fals, uz de fals, fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, asociere în vederea comiterii de infracțiuni comise de personalul MAI ce fac obiectul emiterii Ordinului numărul 11/01305 din 30 aprilie 1997 al ministrului de interne» S-a reținut că, actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat aspectele sesizate de S.L.

Astfel, pe rolul Tribunalului Militar Teritorial, s-a aflat Dosarul nr. 43/751/2010, având ca obiect recursul declarat de cpt. (r) S.L. împotriva Sentinței penale nr. 42 din 20 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara. Dosarul a fost soluționat de general de brigadă magistrat H.M., locotenent-colonel magistrat C.C. și locotenent-colonel magistrat C.V., prin Decizia penală nr. 35 din 16 decembrie 2010, decizie prin care a fost respins «ca nefondat recursul declarat de petentul cpt. (rez) S.A.L., împotriva Sentinței penale nr. 42 din 20 octombrie 2010 a Tribunalului Militar Timișoara, prin care a fost respinsă plângerea, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C .proc.

pen., formulată împotriva Rezoluției din 23 iunie 2004 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara în Dosarul nr. 41/P/2004, prin care s-a dispus „neînceperea urmăririi penale" pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., pentru cadre militare din Ministerul Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne, în care petentul și-a desfășurat activitatea». Din motivarea hotărârii, a rezultat că cei trei magistrați militari și-au exercitat în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, astfel că infracțiunile pretins a fi comise de aceștia nu există în materialitatea lor. Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

soluția pronunțată de magistrați, pe baza probelor administrate, s-a reținut că, reflectă modul în care aceștia le-au apreciat în urma examinării lor și nu trebuie să conducă obligatoriu la concluzia săvârșirii vreunei fapte prevăzute de legea penală. Simpla împrejurare că S.L. este nemulțumit de Decizia penală nr. 35 din 16 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial în Dosarul nr. 43/751/2010, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a celor care au soluționat cauza. Prin Rezoluția din 30 ianuarie 2013, emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sub nr. 23/11-2/2013, s-a respins, ca neîntemeiată,plângerea formulată de petent împotriva Rezoluției nr. 15/P/2012.

În considerentele rezoluției s-a reținut în esență că simpla împrejurare că petentul este nemulțumit de Decizia penală nr. 35 din 16 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial în Dosarul nr. 43/751/2010, nu poate conduce la angrenarea răspunderii penale a magistraților care au identificat în mod corect caracterul subiectiv ai susținerilor și acuzațiilor sale. Împotriva Rezoluțiilor din 20 decembrie 2012 și din 30 ianuarie 2013, a formulat plângere petentul S.L. În plângerea formulată de petent și înregistrată la instanță la data de 22 februarie 2013, depunând și concluzii scrise, a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea plângerii la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimații general de brigadă magistrat H.M., locotenent - colonel magistrat C.V.

și locotenent-colonel magistrat C.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în art. 246 și 289 C. pen. Analizând actele împotriva cărora se plânge petentul S.L., Înalta Curte, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea, ca nefondată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 278 1 C. proc. pen., după respingerea plângerii formulate în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Instanța de judecată realizează un control asupra modului în care s-au desfășurat actele, respectiv al soluției date. Date fiind limitele în care operează controlul instanței, nu vor putea fi cenzurate pe această cale plângerile noi formulate cu privire la alte persoane sau fapte decât cele față de care s-au întocmit aceste acte. Dintre soluțiile prevăzute de lege, art. 278 C. proc. pen., Înalta Curte reține că sunt soluții de admitere cele prevăzute de art. 278 alin. (8) lit. b) și c) C. proc. pen. Pentru aceste soluții nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în ceea ce privește situația de la art. 278 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curtea de Casație și Justiție a apreciat că aceasta nu este posibilă în cazul rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, cum este cazul în dosar (recurs în interesul legii, Decizia XLVIII din 4 iunie 2007, M. Of.

nr. 775 din 15 noiembrie 2007). Referitor la soluția prevăzută de art. 278 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., aceasta nu poate fi dispusă deoarece rezoluția apare ca fiind fondată. Conform dispozițiilor legale, în baza art. 278 1 C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere soluțiile Ministerului Public, respectiv rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ordonanța sau, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Actele atacate de petent sunt rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, respectiv rezoluția de respingere a plângerii împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale. La soluționarea plângerii se va verifica actul procesual atacat pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei precum și a înscrisurilor administrate în cursul prezentei cauze, la propunerea petentului.

Faptele pentru care s-au făcut cercetări sunt prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. - abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și art. 289 C. pen. - falsul intelectual, intimați fiind, general de brigadă magistrat H.M., locotenent - colonel magistrat C.V. și locotenent-colonel magistrat C.C. Potrivit art. 246 C. pen.

"fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani." Potrivit art. 289 "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani." Procedura penală impune judecătorului să soluționeze plângerea, prin verificarea, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate de petent.

În cursul judecății plângerii petentul nu a solicitat sau invocat alte mijloace de probă care să conțină date utile sub aspectul faptelor sesizate, ci le-a reiterat pe cele anterioare, astfel că, nemulțumirea justițiabilului față de soluția dispusă de procuror nu este probă pertinentă și utilă și nu are aptitudinea de a declanșa un proces penal împotriva intimaților vizați. Conform art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., în cazul admiterii plângerii, instanța trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale. Potrivit art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale intervine atunci când, din cuprinsul actelor premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute în art. 10 C. proc.

pen., cu excepția celui de la lit. b) a aceluiași articol. Art. 10 C. proc. pen. stabilește o ordine legală de preferință, astfel organele de urmărire penală în mod corect au analizat mai întâi probatoriile ce au condus la concluzia inexistenței faptei sesizate. Intimații din prezenta cauză au calitatea magistrați, respectiv, magistrat judecător - H.M., având gradul de general de brigadă, magistrat judecător - C.V., având gradul de locotenent - colonel și magistrat judecător - C.C. având gradul locotenent-colonel, care în exercitarea atribuțiilor de serviciu au soluționat Dosarul penal nr. 43/751/2010 pronunțând Decizia penală nr. 35 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Militar Teritorial. Petentul nu a putut susține pertinent ce anume acte acești magistrați judecători nu le-au îndeplinit ori le-au îndeplinit în mod defectuos cauzând o vătămare intereselor sale legale, ori în ce a constat falsul intelectual.

Înalta Curte reține că petentul se referă la nemulțumirea sa față de soluția pronunțată de instanța de judecată în Dosarul penal nr. 43/751/2010. Este însă adevărat că petentul nu a fost audiat în cursul cercetării plângerii sale formulate împotriva intimaților pentru a face eventualele precizări, însă nici în fața instanței acesta nu s-a prezentat pentru a face precizări utile și pertinente soluționării plângerii, iar înscrisurile depuse la dosar, nu au fost apte pentru a modifica soluția dispusă prin rezoluție de procuror. Ca urmare, în baza 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petent și va menține rezoluțiile emise de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul S.L. împotriva Rezoluției nr. 15/P/2012 din 20 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 05 iunie 2013. Procesat de GGC - LM