ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra plângerii de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluția din 20 decembrie 2012 emisă de
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Secția Parchetelor Militare, în Dosarul nr. 15/P/2012, a fost dispusă în baza
art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.:
- neînceperea urmăririi
penale față de general de brigadă magistrat H.M., locotenent - colonel
magistrat C.V. și locotenent-colonel magistrat C.C., sub aspectul săvârșirii
infracțiunilor prevăzute în art. 246 și 289 C. pen.
În considerentele
rezoluției s-a arătat că prin plângerea formulată la data de 26 februarie 2012,
adresată inițial Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, numitul S.L. a
solicitat „punerea în mișcare a acțiunii penale, pentru comiterea
infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor", împotriva judecătorilor militari, de la Tribunalul Militar
Teritorial, care au soluționat Dosarul nr. 43/751/2010, și anume: general de
brigadă magistrat H.M., locotenent - colonel magistrat C.C. și
locotenent-colonel magistrat C.V. S.L. a susținut că cei trei magistrați
militari au comis infracțiunile menționate mai sus, deoarece: «1. Au hotărât
infracțional - Sentința numărul 35 din 16 decembrie 2010 - Dosarul numărul
43/751/2010 Tribunalul Militar Teritorial București, DECIZIE infracțională,
fără a solicita - Dosarul de cadre ofițer al subsemnatului de la MApN - CMJ
SĂLAJ, din care MApN - Direcția Personal a furat notările de serviciu pentru
perioada de timp 1982 - 1988 și jurămintele militare pentru perioada de timp
1980 - 1991 - Dosarele infracționale „DE ONOARE" și „DE JUDECATĂ" de
la IGSU București, comise de personalul MAI în perioada 1996 - 1997. 2. Nu și-a
declinat competența de soluționare a litigiului,nefiind de competența
Tribunalului Militar Teritorial București să judece infracțiunile: - furt și
distrugere de înscrisuri comise de personalul MApN - Direcția Personal ce fac
obiectul emiterii Ordinului nr. MP.505 din 30 mai 1994 al ministrului apărării
naționale, - fals, uz de fals, fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor, asociere în vederea comiterii de infracțiuni comise de personalul
MAI ce fac obiectul emiterii Ordinului numărul 11/01305 din 30 aprilie 1997 al
ministrului de interne»
S-a reținut că,
actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat aspectele sesizate de
S.L.
Astfel, pe rolul
Tribunalului Militar Teritorial, s-a aflat Dosarul nr. 43/751/2010, având ca
obiect recursul declarat de cpt. (r) S.L. împotriva Sentinței penale nr. 42 din
20 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara. Dosarul a fost
soluționat de general de brigadă magistrat H.M., locotenent-colonel magistrat
C.C. și locotenent-colonel magistrat C.V., prin Decizia penală nr. 35 din 16
decembrie 2010, decizie prin care a fost respins «ca nefondat recursul declarat
de petentul cpt. (rez) S.A.L., împotriva Sentinței penale nr. 42 din 20
octombrie 2010 a Tribunalului Militar Timișoara, prin care a fost respinsă
plângerea, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C .proc. pen., formulată
împotriva Rezoluției din 23 iunie 2004 a Parchetului Militar de pe lângă
Tribunalul Militar Timișoara în Dosarul nr. 41/P/2004, prin care s-a dispus
„neînceperea urmăririi penale" pentru infracțiunea de abuz în serviciu
contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., pentru cadre
militare din Ministerul Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne, în
care petentul și-a desfășurat activitatea».
Din motivarea
hotărârii, a rezultat că cei trei magistrați militari și-au exercitat în mod
corespunzător atribuțiile de serviciu, astfel că infracțiunile pretins a fi
comise de aceștia nu există în materialitatea lor.
Potrivit
dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. soluția pronunțată de magistrați,
pe baza probelor administrate, s-a reținut că, reflectă modul în care aceștia
le-au apreciat în urma examinării lor și nu trebuie să conducă obligatoriu la
concluzia săvârșirii vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Simpla împrejurare că
S.L. este nemulțumit de Decizia penală nr. 35 din 16 decembrie 2010, pronunțată
de Tribunalul Militar Teritorial în Dosarul nr. 43/751/2010, nu constituie
motiv pentru antrenarea răspunderii penale a celor care au soluționat cauza.
Prin Rezoluția din 30
ianuarie 2013, emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, sub nr. 23/11-2/2013, s-a respins, ca
neîntemeiată,plângerea formulată de petent împotriva Rezoluției nr. 15/P/2012.
În considerentele
rezoluției s-a reținut în esență că simpla împrejurare că petentul este
nemulțumit de Decizia penală nr. 35 din 16 decembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Militar Teritorial în Dosarul nr. 43/751/2010, nu poate conduce la
angrenarea răspunderii penale a magistraților care au identificat în mod corect
caracterul subiectiv ai susținerilor și acuzațiilor sale.
Împotriva
Rezoluțiilor din 20 decembrie 2012 și din 30 ianuarie 2013, a formulat plângere
petentul S.L.
În plângerea
formulată de petent și înregistrată la instanță la data de 22 februarie 2013,
depunând și concluzii scrise, a solicitat admiterea plângerii, desființarea
rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea plângerii la
procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimații general de
brigadă magistrat H.M., locotenent - colonel magistrat C.V. și
locotenent-colonel magistrat C.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor
prevăzute în art. 246 și 289 C. pen.
Analizând actele
împotriva cărora se plânge petentul S.L., Înalta Curte, în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea, ca nefondată, pentru
următoarele considerente:
Potrivit art. 278
1
C. proc. pen., după respingerea plângerii formulate în temeiul art. 275 - 278
C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, persoana
vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de
către procuror a modului de rezolvare la judecătorul de la instanța căreia i-ar
reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Instanța de judecată
realizează un control asupra modului în care s-au desfășurat actele, respectiv
al soluției date. Date fiind limitele în care operează controlul instanței, nu
vor putea fi cenzurate pe această cale plângerile noi formulate cu privire la
alte persoane sau fapte decât cele față de care s-au întocmit aceste acte.
Dintre soluțiile prevăzute
de lege, art. 278 C. proc. pen., Înalta Curte reține că sunt soluții de
admitere cele prevăzute de art. 278 alin. (8) lit. b) și c) C. proc. pen.
Pentru aceste soluții
nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în ceea ce privește situația de
la art. 278 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curtea de Casație și
Justiție a apreciat că aceasta nu este posibilă în cazul rezoluțiilor de
neîncepere a urmăririi penale, cum este cazul în dosar (recurs în interesul
legii, Decizia XLVIII din 4 iunie 2007, M. Of. nr. 775 din 15 noiembrie 2007).
Referitor la soluția
prevăzută de art. 278 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., aceasta nu poate fi
dispusă deoarece rezoluția apare ca fiind fondată.
Conform dispozițiilor
legale, în baza art. 278
1
C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere
soluțiile Ministerului Public, respectiv rezoluția de neîncepere a urmăririi
penale, ordonanța sau, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub
urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Actele atacate de
petent sunt rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, respectiv rezoluția de
respingere a plângerii împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale.
La soluționarea
plângerii se va verifica actul procesual atacat pe baza lucrărilor și a
materialului din dosarul cauzei precum și a înscrisurilor administrate în
cursul prezentei cauze, la propunerea petentului.
Faptele pentru care
s-au făcut cercetări sunt prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. - abuzul
în serviciu contra intereselor persoanelor și art. 289 C. pen. - falsul
intelectual, intimați fiind, general de brigadă magistrat H.M., locotenent -
colonel magistrat C.V. și locotenent-colonel magistrat C.C.
Potrivit art. 246 C.
pen. "fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale
de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod
defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei
persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."
Potrivit art. 289
"Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de
către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin
atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin
omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani."
Procedura penală
impune judecătorului să soluționeze plângerea, prin verificarea, pe baza
lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror
înscrisuri noi prezentate de petent. În cursul judecății plângerii petentul nu
a solicitat sau invocat alte mijloace de probă care să conțină date utile sub
aspectul faptelor sesizate, ci le-a reiterat pe cele anterioare, astfel că,
nemulțumirea justițiabilului față de soluția dispusă de procuror nu este probă
pertinentă și utilă și nu are aptitudinea de a declanșa un proces penal
împotriva intimaților vizați.
Conform art. 278
1
alin. (8) C. proc. pen., în cazul admiterii plângerii, instanța trimite cauza
procurorului, în vederea începerii urmăririi penale. Potrivit art. 228 C. proc.
pen., începerea urmăririi penale intervine atunci când, din cuprinsul actelor
premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a
punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția
celui de la lit. b) a aceluiași articol. Art. 10 C. proc. pen. stabilește o
ordine legală de preferință, astfel organele de urmărire penală în mod corect
au analizat mai întâi probatoriile ce au condus la concluzia inexistenței
faptei sesizate.
Intimații din
prezenta cauză au calitatea magistrați, respectiv, magistrat judecător - H.M.,
având gradul de general de brigadă, magistrat judecător - C.V., având gradul de
locotenent - colonel și magistrat judecător - C.C. având gradul
locotenent-colonel, care în exercitarea atribuțiilor de serviciu au soluționat
Dosarul penal nr. 43/751/2010 pronunțând Decizia penală nr. 35 din 16 decembrie
2010 a Tribunalului Militar Teritorial.
Petentul nu a putut
susține pertinent ce anume acte acești magistrați judecători nu le-au
îndeplinit ori le-au îndeplinit în mod defectuos cauzând o vătămare intereselor
sale legale, ori în ce a constat falsul intelectual. Înalta Curte reține că
petentul se referă la nemulțumirea sa față de soluția pronunțată de instanța de
judecată în Dosarul penal nr. 43/751/2010.
Este însă adevărat că
petentul nu a fost audiat în cursul cercetării plângerii sale formulate
împotriva intimaților pentru a face eventualele precizări, însă nici în fața
instanței acesta nu s-a prezentat pentru a face precizări utile și pertinente
soluționării plângerii, iar înscrisurile depuse la dosar, nu au fost apte
pentru a modifica soluția dispusă prin rezoluție de procuror.
Ca urmare, în baza
278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată,
plângerea formulată de petent și va menține rezoluțiile emise de Ministerul
Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția
Parchetelor Militare.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca nefondată
plângerea formulată de petiționarul S.L. împotriva Rezoluției nr. 15/P/2012 din
20 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția parchetelor militare.
Menține rezoluția
atacată.
Obligă petiționarul
la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 05 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM