ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.06.2013

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
05.06.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Rezoluția din 20 decembrie 2012 emisă de

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Secția Parchetelor Militare, în Dosarul nr. 15/P/2012, a fost dispusă în baza

art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.:

- neînceperea urmăririi

penale față de general de brigadă magistrat H.M., locotenent - colonel

magistrat C.V. și locotenent-colonel magistrat C.C., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute în art. 246 și 289 C. pen.

În considerentele

rezoluției s-a arătat că prin plângerea formulată la data de 26 februarie 2012,

adresată inițial Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, numitul S.L. a

solicitat „punerea în mișcare a acțiunii penale, pentru comiterea

infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor", împotriva judecătorilor militari, de la Tribunalul Militar

Teritorial, care au soluționat Dosarul nr. 43/751/2010, și anume: general de

brigadă magistrat H.M., locotenent - colonel magistrat C.C. și

locotenent-colonel magistrat C.V. S.L. a susținut că cei trei magistrați

militari au comis infracțiunile menționate mai sus, deoarece: «1. Au hotărât

infracțional - Sentința numărul 35 din 16 decembrie 2010 - Dosarul numărul

43/751/2010 Tribunalul Militar Teritorial București, DECIZIE infracțională,

fără a solicita - Dosarul de cadre ofițer al subsemnatului de la MApN - CMJ

SĂLAJ, din care MApN - Direcția Personal a furat notările de serviciu pentru

perioada de timp 1982 - 1988 și jurămintele militare pentru perioada de timp

1980 - 1991 - Dosarele infracționale „DE ONOARE" și „DE JUDECATĂ" de

la IGSU București, comise de personalul MAI în perioada 1996 - 1997. 2. Nu și-a

declinat competența de soluționare a litigiului,nefiind de competența

Tribunalului Militar Teritorial București să judece infracțiunile: - furt și

distrugere de înscrisuri comise de personalul MApN - Direcția Personal ce fac

obiectul emiterii Ordinului nr. MP.505 din 30 mai 1994 al ministrului apărării

naționale, - fals, uz de fals, fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, asociere în vederea comiterii de infracțiuni comise de personalul

MAI ce fac obiectul emiterii Ordinului numărul 11/01305 din 30 aprilie 1997 al

ministrului de interne»

S-a reținut că,

actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat aspectele sesizate de

S.L.

Astfel, pe rolul

Tribunalului Militar Teritorial, s-a aflat Dosarul nr. 43/751/2010, având ca

obiect recursul declarat de cpt. (r) S.L. împotriva Sentinței penale nr. 42 din

20 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara. Dosarul a fost

soluționat de general de brigadă magistrat H.M., locotenent-colonel magistrat

C.C. și locotenent-colonel magistrat C.V., prin Decizia penală nr. 35 din 16

decembrie 2010, decizie prin care a fost respins «ca nefondat recursul declarat

de petentul cpt. (rez) S.A.L., împotriva Sentinței penale nr. 42 din 20

octombrie 2010 a Tribunalului Militar Timișoara, prin care a fost respinsă

plângerea, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C .proc. pen., formulată

împotriva Rezoluției din 23 iunie 2004 a Parchetului Militar de pe lângă

Tribunalul Militar Timișoara în Dosarul nr. 41/P/2004, prin care s-a dispus

„neînceperea urmăririi penale" pentru infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., pentru cadre

militare din Ministerul Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne, în

care petentul și-a desfășurat activitatea».

Din motivarea

hotărârii, a rezultat că cei trei magistrați militari și-au exercitat în mod

corespunzător atribuțiile de serviciu, astfel că infracțiunile pretins a fi

comise de aceștia nu există în materialitatea lor.

Potrivit

dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. soluția pronunțată de magistrați,

pe baza probelor administrate, s-a reținut că, reflectă modul în care aceștia

le-au apreciat în urma examinării lor și nu trebuie să conducă obligatoriu la

concluzia săvârșirii vreunei fapte prevăzute de legea penală.

Simpla împrejurare că

S.L. este nemulțumit de Decizia penală nr. 35 din 16 decembrie 2010, pronunțată

de Tribunalul Militar Teritorial în Dosarul nr. 43/751/2010, nu constituie

motiv pentru antrenarea răspunderii penale a celor care au soluționat cauza.

Prin Rezoluția din 30

ianuarie 2013, emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, sub nr. 23/11-2/2013, s-a respins, ca

neîntemeiată,plângerea formulată de petent împotriva Rezoluției nr. 15/P/2012.

În considerentele

rezoluției s-a reținut în esență că simpla împrejurare că petentul este

nemulțumit de Decizia penală nr. 35 din 16 decembrie 2010, pronunțată de

Tribunalul Militar Teritorial în Dosarul nr. 43/751/2010, nu poate conduce la

angrenarea răspunderii penale a magistraților care au identificat în mod corect

caracterul subiectiv ai susținerilor și acuzațiilor sale.

Împotriva

Rezoluțiilor din 20 decembrie 2012 și din 30 ianuarie 2013, a formulat plângere

petentul S.L.

În plângerea

formulată de petent și înregistrată la instanță la data de 22 februarie 2013,

depunând și concluzii scrise, a solicitat admiterea plângerii, desființarea

rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea plângerii la

procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimații general de

brigadă magistrat H.M., locotenent - colonel magistrat C.V. și

locotenent-colonel magistrat C.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute în art. 246 și 289 C. pen.

Analizând actele

împotriva cărora se plânge petentul S.L., Înalta Curte, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea, ca nefondată, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 278

1

vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de

către procuror a modului de rezolvare la judecătorul de la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Instanța de judecată

realizează un control asupra modului în care s-au desfășurat actele, respectiv

al soluției date. Date fiind limitele în care operează controlul instanței, nu

vor putea fi cenzurate pe această cale plângerile noi formulate cu privire la

alte persoane sau fapte decât cele față de care s-au întocmit aceste acte.

Dintre soluțiile prevăzute

de lege, art. 278 C. proc. pen., Înalta Curte reține că sunt soluții de

admitere cele prevăzute de art. 278 alin. (8) lit. b) și c) C. proc. pen.

Pentru aceste soluții

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în ceea ce privește situația de

la art. 278 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curtea de Casație și

Justiție a apreciat că aceasta nu este posibilă în cazul rezoluțiilor de

neîncepere a urmăririi penale, cum este cazul în dosar (recurs în interesul

legii, Decizia XLVIII din 4 iunie 2007, M. Of. nr. 775 din 15 noiembrie 2007).

Referitor la soluția

prevăzută de art. 278 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., aceasta nu poate fi

dispusă deoarece rezoluția apare ca fiind fondată.

Conform dispozițiilor

legale, în baza art. 278

1

soluțiile Ministerului Public, respectiv rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale, ordonanța sau, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Actele atacate de

petent sunt rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, respectiv rezoluția de

respingere a plângerii împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale.

La soluționarea

plângerii se va verifica actul procesual atacat pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei precum și a înscrisurilor administrate în

cursul prezentei cauze, la propunerea petentului.

Faptele pentru care

s-au făcut cercetări sunt prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. - abuzul

în serviciu contra intereselor persoanelor și art. 289 C. pen. - falsul

intelectual, intimați fiind, general de brigadă magistrat H.M., locotenent -

colonel magistrat C.V. și locotenent-colonel magistrat C.C.

Potrivit art. 246 C.

pen. "fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale

de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod

defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei

persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."

Potrivit art. 289

"Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de

către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin

atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin

omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu

închisoare de la 6 luni la 5 ani."

Procedura penală

impune judecătorului să soluționeze plângerea, prin verificarea, pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror

înscrisuri noi prezentate de petent. În cursul judecății plângerii petentul nu

a solicitat sau invocat alte mijloace de probă care să conțină date utile sub

aspectul faptelor sesizate, ci le-a reiterat pe cele anterioare, astfel că,

nemulțumirea justițiabilului față de soluția dispusă de procuror nu este probă

pertinentă și utilă și nu are aptitudinea de a declanșa un proces penal

împotriva intimaților vizați.

Conform art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., în cazul admiterii plângerii, instanța trimite cauza

procurorului, în vederea începerii urmăririi penale. Potrivit art. 228 C. proc.

pen., începerea urmăririi penale intervine atunci când, din cuprinsul actelor

premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția

celui de la lit. b) a aceluiași articol. Art. 10 C. proc. pen. stabilește o

ordine legală de preferință, astfel organele de urmărire penală în mod corect

au analizat mai întâi probatoriile ce au condus la concluzia inexistenței

faptei sesizate.

Intimații din

prezenta cauză au calitatea magistrați, respectiv, magistrat judecător - H.M.,

având gradul de general de brigadă, magistrat judecător - C.V., având gradul de

locotenent - colonel și magistrat judecător - C.C. având gradul

locotenent-colonel, care în exercitarea atribuțiilor de serviciu au soluționat

Dosarul penal nr. 43/751/2010 pronunțând Decizia penală nr. 35 din 16 decembrie

2010 a Tribunalului Militar Teritorial.

Petentul nu a putut

susține pertinent ce anume acte acești magistrați judecători nu le-au

îndeplinit ori le-au îndeplinit în mod defectuos cauzând o vătămare intereselor

sale legale, ori în ce a constat falsul intelectual. Înalta Curte reține că

petentul se referă la nemulțumirea sa față de soluția pronunțată de instanța de

judecată în Dosarul penal nr. 43/751/2010.

Este însă adevărat că

petentul nu a fost audiat în cursul cercetării plângerii sale formulate

împotriva intimaților pentru a face eventualele precizări, însă nici în fața

instanței acesta nu s-a prezentat pentru a face precizări utile și pertinente

soluționării plângerii, iar înscrisurile depuse la dosar, nu au fost apte

pentru a modifica soluția dispusă prin rezoluție de procuror.

Ca urmare, în baza

278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petent și va menține rezoluțiile emise de Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția

Parchetelor Militare.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge ca nefondată

plângerea formulată de petiționarul S.L. împotriva Rezoluției nr. 15/P/2012 din

20 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția parchetelor militare.

Menține rezoluția

atacată.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 05 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-05-30
0,92
ÎCCJ, Secția penală
Tribunalul Militar București, întrucât în urma cercetărilor efectuate, aspectele sesizate de R.I. nu s-au confirmat, magistratul militar reclamat efectuând toate actele necesare în vederea unei juste soluționării a cauzei. Concluzionând pro
ÎCCJ 2012-01-19
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 66/2012
Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 116/P/2011 din 22 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, în temeiul art. 228 a
ÎCCJ 2011-01-17
0,92
ÎCCJ, Secția penală
Asupra plângerii de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin rezoluția nr. 78/P/2010 din 20 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față
ÎCCJ 2012-06-11
0,92
ÎCCJ, Secția penală
Asupra plângerii de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 122/P/2011 din 27 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, în temeiul art.
ÎCCJ 2011-02-11
0,92
ÎCCJ, Secția penală
te de Casație și Justiție. Prin rezoluția nr. 9/P/2008 din 7 august 2008 a Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiu
Sursă