ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 678/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 678/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului penal de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 74 din 11 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în

Dosarul nr. 5293/99/2010 s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului Ș.D., pentru săvârșirea

infracțiunilor de:

-

insultă, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., parte vătămată fiind F.G.;

-

insultă, prev. de art. 205 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen., parte vătămată fiind F.O.

A

fost condamnat inculpatul Ș.D., cetățenie română, studii superioare, agent șef

de penitenciare, necăsătorit, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-

amenințare, prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, parte vătămată fiind F.G.;

-

amenințare, prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, parte vătămată fiind F.O.;

-

distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, parte vătămată fiind F.A.;

-

ultraj, prev. de art. 239 alin. (1), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, parte vătămată

fiind F.G.;

-

ultraj, prev. de art. 239 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, parte vătămată fiind F.O.

În

baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul a fost obligat

să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

S-a

făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor

civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei

rezultante de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pe durata termenului de

încercare de 3 ani și 6 luni prev. de art. 82 C. pen. și a atras atenția

inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 și următoarele C. pen.

Potrivit

art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare, s-a suspendat și executarea

pedepselor accesorii.

A

fost obligat inculpatul să plătească părților civile:

-

F.G., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale;

-

F.O., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale;

-

F.A., suma de 500 RON despăgubiri materiale și 2.000 RON reprezentând daune

morale.

Conform

art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a telefonului

mobil marca S.S. și cartelele telefonice O. cu seriile: X1, X2 și X3, aflate

într-un plic pe care este aplicat sigiliul MAI și sigiliul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Iași.

S-a

făcut aplicarea disp. art. 91

3

alin. (7) C. proc. pen., la rămânerea

definitivă a prezentei sentințe, cu privire la CD-urile ce conțin imagini video

și înregistrări audio.

A

fost obligat pe inculpatul Ș.D. să plătească statului suma de 2.500 RON,

reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 552 RON este din faza de

urmărire penală, 200 RON onorariu avocat oficiu pentru acesta din timpul

cercetării judecătorești s-a virat din fondurile M.J. în contul Baroului

Suceava iar suma de 150 RON c/valoarea transportului la instanță pentru

termenul de judecată din 6 aprilie 2011 pe ruta Iași - Suceava și retur

efectuat de martora M.R.G., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției,

special alocat în sensul respectiv.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul

Ș.D. are vârsta de 39 ani și și-a exercitat atribuțiile de serviciu în cadrul

P.M.S. Iași, unde a îndeplinit funcția de agent pază principal III.

În

perioada 17 octombrie 2006 - 16 octombrie 2007, magistratul judecător F.G. de

la Judecătoria Iași a fost delegată la P.M.S. Iași, cunoscându-l pe inculpat în

virtutea relațiilor de serviciu.

În

primăvara anului 2007, partea vătămată F.G. a început o relație de prietenie cu

F.O., agent în cadrul aceluiași penitenciar, iar în luna mai 2008 s-au

căsătorit.

Din

luna iulie 2007, după ce părțile vătămate F.O. și F.G. au devenit prieteni -

fiind obligați, în virtutea atribuțiilor de serviciu să comunice numerele de

telefon la Dispeceratul Penitenciarului - au început să primească pe

telefoanele mobile multiple apeluri dar și SMS-uri cu conținut obscen,

insultător, amenințător. Mesajele erau expediate, în același timp, ambelor

părți vătămate.

Părțile

vătămate au încercat să identifice identitatea posesorului numerelor de telefon

de la care primeau apelurile și SMS-urile dar nu au reușit, stabilindu-se

ulterior, după formularea plângerilor penale și declanșarea investigațiilor, că

acestea aparțineau inculpatului, fiind ridicate de la domiciliul său cu ocazia

efectuării percheziției domiciliare.

S-a

stabilit că toate cartelele SIM de pe care au fost expediate mesajele au fost

folosite două terminale mobile, pe care a fost uzitată și cartela SIM cu

numărul personal de mobil al inculpatului Ș.D.

Astfel,

în mod repetat, în perioada iulie 2007 - martie 2009, magistratul judecător

F.G., a primit pe telefonul mobil personal, de la inculpatul Ș.D., mesaje cu un

conținut obscen, în care îi erau adresate injurii, fiind insultată.

În

aceeași perioadă, inculpatul Ș.D. i-a expediat și părții vătămate F.O., pe

telefonul mobil personal, în mod repetat, mesaje cu același conținut obscen,

insultător și de amenințare.

Parte

din mesajele primite de părțile vătămate au fost descărcate de pe telefonul lor

mobil, fotografiate și transmise, datele fiind consemnate în procesul-verbal de

transcriere a mesajelor recepționate.

Mesajele

erau transmise de inculpat zilnic, la fiecare oră, ziua și noaptea, iar în

zilele în care inculpatul era de serviciu, postul telefonic era localizat în

apropierea penitenciarului, inculpatul având dreptul a părăsi penitenciarul cu

telefonul mobil asupra sa.

În

același interval de timp, inculpatul a trimis mesaje similare și altor colegi

din cadrul penitenciarului, fără ca aceștia să cunoască identitatea autorului.

Pentru

a pune capăt acestei situații, părțile vătămate și-au schimbat numerele de

telefon dar întrucât trebuiau să fie comunicate penitenciarului, primeau din

nou mesaje cu același conținut obscen și insultător.

Începând

cu vara anului 2007, după ce părțile vătămate s-au împrietenit, inculpatul Ș.D.

a mers la locuința proprietatea părinților părții vătămate F.O., în mod

repetat, pe timp de noapte, murdărind ușa apartamentului și pereții scării cu

materii fecale, după care a aruncat de două ori cu materii fecale în balconul

aceleiași locuințe.

În

aceeași perioadă, inculpatul a spart, cu pietre, geamurile imobilului

aparținând părinților părții vătămate F.O., respectiv, F.A. și F.C.

În

data de 21 octombrie 2007, în jurul orelor 21,00, inculpatul Ș.D. a aruncat cu

o cărămidă și a spart geamurile de la dormitorul și sufrageria apartamentului,

iar a doua zi, în jurul orelor 21,30, a trimis mesaje părții vătămate F.O. cu

referire la acțiunile de distrugere din seara precedentă.

În

data de 3 decembrie 2007, în jurul orelor 22,25, inculpatul Ș.D. s-a deplasat

din nou la locuința părților vătămate F.A. și F.C., spărgând geamurile de la

sufragerie și dormitor dar, întrucât în aceeași seară, în apartament se aflau

martorii F.M., P.C. și F.C., aceștia au ieșit din casă pentru a-l prinde pe

inculpat. Martorul F.C. l-a urmărit aproximativ 200 - 300 m, observându-i

semnalmentele dar nu a reușit să-l prindă.

În

aceeași perioadă, inculpatul a trimis, celor două părți vătămate, în mod

repetat, mesaje de amenințare, ceea ce au alarmat părțile vătămate în

condițiile în care geamurile locuinței părinților părții vătămate F.O. au fost

distruse de mai multe ori.

Partea

vătămată F.G. era speriată nu numai de conținutul amenințător al mesajelor dar

și de posibilitatea ca acestea să fie transmise de o persoană labilă, cu un

comportament obsesiv care, atunci când a aflat că este însărcinată, a primit

mesaje de amenințare și pentru copilul său.

În

data de 25 ianuarie 2008 respectiv, 7 martie 2008, în timp ce părțile vătămate

se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au fost amenințate de

inculpat, primind mesaje de natură a insufla acestora o stare de teamă.

În

drept, faptele inculpatului Ș.D. au fost încadrate în infracțiunile de

amenințare prev. de art. 193 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2

fapte); distrugere prev. de art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (parte vătămată F.A.); ultraj, prev. de art. 239 alin. (1) cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (2 fapte).

În

raport de probele administrate, instanța de fond a apreciat că vinovăția

inculpatului a fost dovedită.

În

ceea ce privește infracțiunile de insultă, instanța de fond a dispus achitarea

inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. b) C. proc. pen., faptele nefiind prevăzute de legea penală.

Împotriva

hotărârii pronunțată de instanța de fond au declarat apel părțile civile F.O.

și F.A., respectiv, inculpatul Ș.D.

Părțile

civile au criticat hotărârea atât sub aspectul laturii penale cât și sub

aspectul laturii civile solicitând desființarea acesteia, majorarea pedepsei și

executarea acesteia în regim de detenție. Sub aspectul laturii civile au

solicitat majorarea cuantumului daunelor morale.

Inculpatul

Ș.D. a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că

probele au fost administrate cu încălcarea legii, astfel încât nu pot

fundamenta o hotărâre de condamnare.

A

solicitat achitarea sa pentru toate infracțiunile.

Prin

Decizia penală nr. 76 din 20 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea

apelurilor ca fiind nefondate.

În

esență, instanța de apel a reținut că starea de fapt expusă în actul de

sesizare și confirmată de instanță, precum și încadrarea juridică dată faptelor

sunt corecte.

În

fața instanței de apel inculpatul Ș.D. a cerut expertizarea telefoanelor mobile

ale părților vătămate F.O. și F.G., contestând autenticitatea conținutului

proceselor-verbale de transcriere a mesajelor de tip SMS recepționate pe

telefoanele mobile puse la dispoziția organelor de urmărire penală de părțile

vătămate.

Pentru

verificarea apărărilor inculpatului Ș.D., instanța de apel a solicitat părților

vătămate F.G. și F.O. să prezinte telefoanele mobile marca N.N., L.G., N., Z.

și N.1., de pe care au fost preluate și transcrise mesajele de tip SMS

recepționate, părțile vătămate informând instanța că în prezent nu mai dețin

aceste telefoane mobile.

Analizând

actele de urmărire penală referitoare la identificarea telefoanelor mobile ce

au aparținut părților vătămate, cât și conținutul proceselor-verbale de

transcriere a mesajelor de tip SMS recepționate prin intermediul telefoanelor

mobile de părțile vătămate, Curtea a constatat că acestea respectă dispozițiile

legale în materie, neexistând suspiciuni asupra autenticității acestora.

Conținutul

a parte din mesajele ce au fost recepționate pe telefoanele mobile ale părților

vătămate, cât și numărul telefonic expeditor al acestor mesaje au fost

consemnate cu ocazia identificării acestora, fiind prezentate fotografic în

adresa de la d.u.p., întocmită de I.P.J. Iași - Serviciul Criminalistic.

Conținutul

proceselor-verbale de transcriere a mesajelor recepționate de părțile vătămate

F.G. și F.O., criticate de inculpat în apel, se coroborează cu celelalte probe

administrate în cauză, îndeosebi cu rezultatele perchezițiilor informatice

efectuate asupra inculpatului Ș.D., cât și cu declarațiile părților vătămate,

motiv pentru care instanța urmează să respingă aceste apărări ca fiind

nefondate și făcute doar în scopul înlăturării răspunderii sale penale.

Prin

Adresa cu nr. 091/FD/SEC/11854/DNA din 03 martie 2009, O. România a comunicat

că pe terminalul telefonic cu seria Y1, identificat cu ocazia interceptărilor

convorbirilor și comunicărilor telefonice autorizate de instanța de judecată,

au fost folosite în perioada 1 septembrie 20008 - 1 martie 2009 cartelele SIM

cu numerele telefonice Z1, Z2, Z3, Z4 și Z5.

Din

listingurile telefonice efectuate pe numerele de telefon Z3, Z4 și Z5 rezultă

că acestea erau folosite numai pentru expedierea SMS-urilor în special către

părțile vătămate F.G. și F.O.

Cu

ocazia efectuării percheziției sistemelor informatice ridicate cu ocazia

percheziției domiciliare de la locuința inculpatului Ș.D. a fost identificat

telefonul mobil marca S.S., cu seria Y10, având în interior cartela cu seria

X4, având numărul de telefon Z4, numărul de pe care au fost expediate mesajele

incriminante părților vătămate, cartela telefonică cu seria X5, cu numărul de

telefon Z3, număr de pe care, de asemenea, au fost expediate părților vătămate

mesajele incriminante, în agenda telefonică a acestui număr fiind identificate

numerele de telefon ale părților vătămate.

Cu

ocazia percheziționării sistemului informatic al telefonului mobil S.S., cu

seria Y2, ridicat de la inculpat, s-a găsit în memoria telefonului, la mesaje

expediate, un număr de 230 de SMS-uri expediate numerelor de telefon Z6, Z7,

Z8, care aparțin părților vătămate F.O. și F.G.

Probatoriul

administrat în cauză a infirmat apărările inculpatului Ș.D., prezentate atât în

fața primei instanțe, cât și a instanței de apel, prin care a arătat că accesul

în penitenciar al personalului angajat este interzis cu telefoanele mobile, că

unitatea de penitenciar nu are baza de aprovizionare prezentată în actul de

sesizare sau că în perioada februarie - martie 2009 nu a efectuat deplasări în

interes de serviciu în localitățile Mamaia sau București.

Din

probele administrate în cauză, Curtea a reținut că mare parte din mesaje au

fost expediate în zilele în care inculpatul era liber, de exemplu: 7 - 8

februarie 2009 sau 3 - 4 martie 2009, fiind localizate la celula telefonică din

apropierea locuinței acestuia.

În

zilele în care inculpatul era la serviciu, așa cum rezultă din adresele

comunicate de Penitenciarul Iași, postul telefonic expeditor era localizat în

zona penitenciarului unde acesta activează. Așa cum în mod corect a reținut și

prima instanță, chiar dacă inculpatul nu a fost în interes de serviciu în luna

februarie - martie 2009 în localitățile Mamaia sau București, nu este exclusă

această deplasare în zilele libere.

În

ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de distrugere a geamurilor și a

murdăririi ușii apartamentului și a pereților scării blocului în care se află

imobilul părții vătămate F.A. cu fecale, vinovăția inculpatului a fost dovedită

pe baza probelor administrate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească,

respectiv declarațiile martorilor P.C., P.B.D., A.S.C. și F.C., declarații ce

se coroborează cu declarațiile părților vătămate F.A. și F.O.

Probatoriul

testimonial administrat în cauză se coroborează și cu constatările efectuate în

urma perchezițiilor sistemelor informatice, din care a reieșit faptul că, după

executarea actelor de distrugere, inculpatul Ș.D. le trimite părților vătămate

F.G. și F.O. mesaje de pe terminalul mobil cu seria Y10, cu cartelele SIM cu

nr. Z9 și Z10, cât și de pe terminalul mobil cu seria Y4, folosind cartelele

SIM cu nr. Z3 și nr. Z10, ce aparțineau acestuia, prin care le prezenta

situația existentă cât și cu procesele-verbale încheiate de organele de

urmărire penală la data de 23 octombrie 2007 și 04 decembrie 2007 cu planșele foto

aferente, procese-verbale care se bucură de prezumția de legalitate și nu a

fost făcută dovada înscrierii lor în fals.

Față

de situația de fapt reținută în mod corect prin actul de sesizare și de prima

instanță, Curtea a reținut că faptele inculpatului Ș.D., care, în perioada

iulie 2007 - martie 2009, la diferite perioade de timp, dar în realizarea

aceleiași rezoluții infracționale, a expediat părții vătămate F.G., SMS-uri pe

telefonul mobil personal al acesteia, prin care o amenința în mod repetat cu săvârșirea

de infracțiuni (vătămare corporală gravă, distrugere, calomnie), întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 alin.

(1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

-

în perioada iulie 2007 - martie 2009, la diferite perioade de timp, dar în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a expediat părții vătămate F.O.,

SMS-uri pe telefonul mobil personal al acesteia, prin care o amenința în mod

repetat cu săvârșirea de infracțiuni (lovire, distrugere) faptele întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 alin.

(1) C. pen. cu aplic. art 41 alin. (2) C. pen.;

-

în perioada octombrie 2007 - decembrie 2007, a distrus în mod repetat, cu

pietre, geamurile apartamentului părții vătămate F.A., creând un prejudiciu de

aproximativ 500 de RON, fapta întrunind elementele constitutive ale

infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen.;

-

la intervale diferite, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în

perioada septembrie 2007 - martie 2009, a expediat părții vătămate F.G.,

magistrat judecător, care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul

autorității de stat aflat în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, prin

mijloace de comunicare directă, pe telefonul mobil personal al acesteia,

SMS-uri, prin care îi adresa amenințări cu săvârșirea unor infracțiuni

(calomnie, insultă), fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii

de ultraj prev. de art. 239 alin. (1), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen.;

-

la intervale diferite, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în

perioada ianuarie 2008 - martie 2008, a expediat părții vătămate F.O., agent de

penitenciare, funcționar public cu statut special, care îndeplinește o funcție

ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în timpul exercitării

atribuțiilor de serviciu, prin mijloace de comunicare directă, pe telefonul

mobil personal al acesteia, SMS-uri, prin care îi adresa amenințări cu săvârșirea

unor infracțiuni (lovire) sau fapte păgubitoare, fapta întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Stabilind

vinovăția inculpatului, prima instanță i-a aplicat acestuia pedepse ce au fost

corect individualizate, cu respectarea criteriilor generale de individualizare

prev. de art. 72 C. pen.

Astfel,

la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere natura și gravitatea

faptelor, pericolul social al acestora, cât și persoana inculpatului, care este

infractor primar și a manifestat perseverență infracțională în comiterea

infracțiunilor. Pedepsele aplicate inculpatului Ș.D. au fost judicios

individualizate de prima instanță, neimpunându-se majorarea sau reducerea

cuantumului acestora.

În

ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicată

inculpatului, Curtea a apreciat că suspendarea condiționată a executării

pedepsei dispusă de prima instanță este în măsură a realiza scopul pedepselor,

așa cum este prevăzut în art. 52 C. pen., nefiind necesară privarea sa de

libertate.

În

ceea ce privește infracțiunea de insultă reținută în rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Iași în sarcina inculpatului Ș.D., Curtea a constatat că

soluția dispusă de prima instanță respectă Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007

a Curții Constituționale și Decizia nr. 8 din 18 octombrie 2010 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii.

Cu

privire la latura civilă a cauzei, Curtea a apreciat că aceasta a fost corect

soluționată, neimpunându-se modificarea sau înlăturarea despăgubirilor fixate

de prima instanță.

Dată

fiind natura și modalitatea de comitere a faptelor, Curtea a apreciat că

acestea au cauzat părților civile un prejudiciu moral ce a fot judicios

cuantificat de prima instanță, motiv pentru care nu se impune majorarea

despăgubirilor morale, așa cum au solicitat părțile civile în cererea de apel.

Chiar

dacă prin activitatea infracțională a inculpatului părțile civile au suferit un

prejudiciu psihic, daunele morale acordate pentru compensarea acestui

prejudiciu trebuie să reprezinte o justă și echitabilă reparație, fără a

constitui o îmbogățire fără justă cauză a acestora.

Împotriva

ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul Ș.D. invocând cazurile de casare

prev.de art. 385

9

pct. 17

1

și 17

2

C. proc.

pen.

În

motivele scrise de recurs și în susținerea orală, recurentul inculpat a invocat

nulitatea Rezoluției nr. 1324/II/2/2009 din 27 aprilie 2009 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul Iași prin care a fost infirmată rezoluția procurorului de caz

ce a dispus neînceperea urmăririi penale față de autori necunoscuți dată în

Dosarul nr. 338/P/2008; nulitatea rezoluției nr. 2592/II/2/2008 din 22

octombrie 2008 prin care a fost infirmată rezoluția procurorului de caz care a

dispus neînceperea urmăririi penale față de Ș.D.; nulitatea percheziției

domiciliare efectuată la data de 17 martie 2009 dat fiind faptul că nu era

începută urmărirea penală împotriva sa; nulitatea percheziției sistemelor

informatice efectuată la data de 16 aprilie 2009 întrucât de la domiciliul său

a fost ridicat un telefon mobil marca "S." fără număr de identificare

și nefuncțional, iar la percheziția sistemelor informatice se reține existența

unui telefon "S.E."; nulitatea percheziției sistemelor informatice

efectuată la 5 mai 2009, întrucât telefonul la care se face referire nu-i

aparține, dar și pentru faptul că nu i-a fost înmânată o copie a

procesului-verbal de percheziție.

A

solicitat admiterea excepțiilor și luarea în considerare numai a probelor

administrate în mod legal, probe care nu dovedesc vinovăția sa impunându-se

achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. a) și c) C. proc. pen.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor

formulate cât și din oficiu cauza, constată că acesta este nefondat pentru

următoarele considerente:

Probele

administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești

dovedesc faptul că în perioada iulie 2007 - martie 2009, inculpatul Ș.D., în

mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a expediat părților

vătămate F.G. - magistrat în cadrul Judecătoriei Iași - și F.O., mai multe

mesaje, prin care le amenința cu săvârșirea de infracțiuni, le adresa injurii,

insulte.

Același

inculpat, în perioada octombrie 2007 - decembrie 2007, a distrus, în mod

repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, geamurile apartamentului

părții vătămate F.A., cauzându-i un prejudiciu de 500 RON.

În

perioada septembrie 2007 - martie 2009, inculpatul Ș.D. a expediat părții

vătămate F.G. - magistrat delegat la Penitenciarul Iași - aflată în exercitarea

atribuțiilor de serviciu, mai multe mesaje amenințătoare.

În

perioada ianuarie 2008 - martie 2008, inculpatul Ș.D. a expediat părții

vătămate F.O. - agent de penitenciar, funcționar public cu statut special - în

timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, mai multe mesaje cu un

conținut amenințător.

Din

cercetările efectuate în cauză a rezultat că pe terminalul mobil cu seria Y4,

în perioada 1 iunie 2007 - 12 iunie 2008 a fost folosită cartela SIM cu nr. Z9,

fiind utilizată și cartela SIM cu numărul de telefon Z10, ce aparținea

inculpatului Ș.D.

De

asemenea, s-a stabilit că pe terminalul mobil cu seria Y4, în aceeași perioadă

a fost folosită cartela SIM cu nr. Z3 dar și cartela SIM cu numărul personal al

inculpatului Ș.D., indicat de către acesta în timpul anchetei, aspect confirmat

și prin înscrisul existent la d.u.p.

Inculpatul

Ș.D. trimitea mesaje amenințătoare și insultătoare, similare, celor două părți

vătămate dar și altor colegi de serviciu în care se făceau referiri jignitoare

la aceleași părți vătămate, activitatea sa infracțională derulându-se pe o

perioadă mare de timp, de aproximativ 2 ani de zile.

Transmiterea

mesajelor de pe telefoanele mobile utilizate de inculpat rezultă și din aceea

că, urmare efectuării perchezițiilor domiciliare, - la care inculpatul a fost

prezent și nu a făcut obiecțiuni - au fost ridicate mai multe telefoane mobile,

plicul fiind sigilat cu sigiliul M.I.

Percheziția

sistemului informatic din unitatea centrală de calculator marca

"T.S." și a suporturilor de stocare a datelor informatice a fost

realizată după ce, în prealabil, a fost emisă autorizația de judecător, iar

percheziționarea hard disk-ului și a cartelelor telefonice s-a realizat după

desigilarea bunurilor în prezența martorilor asistenți și a inculpatului Ș.D.,

fără ca aceștia să ridice obiecțiuni.

Procedându-se

la transcrierea datelor s-a constatat că mesajele au fost transmise de pe

telefoanele ridicate de la domiciliul inculpatului Ș.D. având un conținut

amenințător, insultător, astfel cum sunt redate acestea în hotărârea instanței

de fond.

Ulterior,

în baza autorizației Tribunalului Iași nr. 118 din 5 mai 2009 s-a efectuat

percheziția sistemului informatic a telefonului mobil marca S.S. cu seria Y10 -

ridicat de la domiciliul inculpatului în cadrul percheziției domiciliare -

constatându-se existența în meniul telefonului la "mesaje expediate"

un număr de 230 de SMS-uri expediate la numerele de telefoane ce aparțin

părților vătămate F.O. și F.G. Aceste mesaje sunt identice cu cele interceptate

și redate în procesele-verbale de redare existente la dosarul cauzei.

De

asemenea, au fost identificate - în unitatea centrală de calculator - mai multe

fișiere care conțin date de accesare a unor site-uri pentru expedierea gratuită

a mesajelor.

Primirea,

în perioada de referință, a unor mesaje denigratoare la adresa părților

vătămate, este confirmată și de martorii audiați în cauză, colegi de serviciu

ai acestora.

Mesaje

denigratoare, amenințătoare, au primit părțile vătămate și în timpul

exercitării atribuțiilor de serviciu, context în care în mod corect instanța de

fond a reținut în sarcina inculpatului și infracțiunea de ultraj.

În

ceea ce privește infracțiunea de distrugere, din probele administrate rezultă

că după ce inculpatul a spart geamurile locuinței părții vătămate F.A., a

trimis mesaje părților vătămate care făceau referire la acest incident, mesajul

fiind trimis de pe unul din telefoanele mobile ce aparțineau inculpatului.

În

data de 3 decembrie 2007 când inculpatul s-a deplasat din nou la locuința

părții vătămate F.A., acesta a fost urmărit de martorul F.C. și întrucât zona

era iluminată a putut observa semnalmentele autorului faptei, descrierea

indicându-l pe inculpatul Ș.D.

Raportat

astfel la probele administrate în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au

stabilit o stare de fapt corectă și o încadrare juridică a faptelor legale.

În

ceea ce privește chestiunile de procedură invocate de inculpat în motivele

scrise și în susținerile orale, Înalta Curte constată că acestea nu sunt

întemeiate.

În

ceea ce privește rezoluțiile date în controlul exercitat de procurorul ierarhic

superior în procedura specială reglementată de dispozițiile art. 275 - 278

1

C. proc. pen., legea procesual penală permite infirmarea acestora și reluarea

cercetărilor, rezoluția procurorului de caz neavând autoritate de lucru

judecat.

Relativ

la perchezițiile domiciliare, percheziția autoturismului inculpatului,

percheziția de la locul de muncă precum și percheziția informatică, Înalta

Curte constată că acestea au fost efectuate în baza autorizațiilor date de

judecător, în condițiile legii, ceea ce exclude incidența în cauză a prevederilor

art. 64 alin. (2) C. proc. pen., care face referire, la mijloacele de probă

obținute în mod ilegal.

De

fiecare dată, inculpatul a fost prezent la efectuarea perchezițiilor, la

ridicarea și sigilarea bunurilor, atât el cât și martorii asistenți au semnat

procesele-verbale fără să invoce obiecțiuni.

În

cauză a fost încheiat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 224 C. proc. pen.,

procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, ceea ce

constituie mijloc de probă.

De

asemenea, se constată că urmărirea penală a fost începută, in rem la data de 24

martie 2009 pentru infracțiunile de ultraj, la data de 12 decembrie 2007 a fost

începută urmărirea penală in rem sub aspectul infracțiunii de distrugere, iar

la data de 23 martie 2009 a fost începută urmărirea penală, in personam, față

de învinuitul Ș.D.

Sub

acest aspect, se impun a fi reținute două elemente: primul este acela că legea

nu condiționează efectuarea unei percheziții domiciliare de începerea urmăririi

penale in personam, dispozițiile art. 100 și următoarele C. proc. pen. făcând

referire doar la "începerea urmăririi penale", condiție ce se

constată ca fiind îndeplinită în cauză; al doilea are în vedere faptul că legea

procesual penală permite interceptarea convorbirilor telefonice și ambientale

chiar înainte de începerea urmăririi penale, în faza actelor premergătoare,

condiția fiind aceea de a se încheia procesul-verbal de consemnare a actelor

premergătoare în condițiile art. 224

1

C. proc. pen.

Sub

acest aspect, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 91

1

alin. (1), interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice sau

comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de

comunicare se realizează, cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea

procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condițiile

prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau

săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din

oficiu, ori interceptarea și înregistrarea se impun pentru stabilirea situației

de fapt sau pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi

făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.

Alin.

(2) al aceluiași articol enumera infracțiunile pentru care se poate admite

acest mijloc de probă.

Din

analiza dispozițiilor art. 91

1

C. proc. pen., rezultă că

interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice sunt subordonate unor

condiții strict determinate și anume:

a)

să existe date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei

infracțiuni.

Deși

legea nu definește noțiunea de "date", prin aceasta se înțelege orice

informații obținute prin orice mijloace, cu excepția celor interzise de lege,

de către organele de urmărire penală privind pregătirea sau săvârșirea de fapte

prevăzute de legea penală. Noțiunea de indicii temeinice are semnificația dată

de art. 143 C. proc. pen.

b)

să privească o infracțiune dintre cele pentru care urmărirea penală se

efectuează din oficiu;

c)

să fie utilă pentru aflarea adevărului;

d)

să existe o autorizație din partea judecătorului competent.

Rezultă

așadar, că legalitatea interceptării convorbirilor telefonice nu este

condiționată de începerea urmăririi penale.

Legea

nu prevede ca o garanție distinctă, obligativitatea înștiințării persoanei

interesate despre faptul înregistrării. Această omisiune este firească, având

în vedere scopurile pentru care s-a luat o asemenea măsură și caracterul secret

al acesteia. Ulterior însă, învinuitul sau inculpatul are dreptul de a lua la

cunoștință despre înregistrări, cu posibilitatea contestării acestora, drepturi

ce au fost respectate în cauză, instanța admițând în cursul cercetării

judecătorești, efectuarea unei expertize criminalistice.

De

altfel, în această materie și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin

jurisprudența sa, a apreciat că noul cadru legislativ modificat prin Legea nr.

281/2003 și Legea nr. 356/2006 oferă garanțiile necesare în materie de

interceptare și transcrierea comunicațiilor (cauza Dumitru Popescu contra

României).

Această

interpretare este în acord și cu dispozițiile cuprinse în art. 4 din

Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, potrivit cu care

tehnicile speciale de anchetă pot fi utilizate dacă există motive serioase de a

crede că o infracțiune gravă a fost săvârșită ori este pregătită sau în curs de

pregătire de una sau mai multe persoane anume identificate ori de o persoană

sau un grup de persoane care nu a fost încă identificat.

Ca

atare, Înalta Curte constată că niciuna din criticile invocate de recurentul

inculpat nu sunt fondate, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și

temeinice.

Având

în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul Ș.D. împotriva Deciziei penale nr. 76 din 20 octombrie

2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.D. împotriva Deciziei penale nr.

76 din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 martie 2012.

Procesat

de GGC - GV