ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 826/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Pitești, secția I civilă, la data de 02 aprilie 2013, sub nr.

1223/46/2013, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fostă AVAS)

a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 65/A din l

iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, irevocabilă prin Decizia

civilă nr. 556 din 07 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, în contradictoriu cu intimații SC A.G.M. SA Mărăcineni, M.T., M.N.,

M.M., M.A., I.E., M.V., P.M. și G.I., solicitând anularea deciziei atacate, iar

în urma rejudecării cauzei, admiterea apelului său și, pe fond, respingerea

cererii de chemare în garanție.

În motivarea

contestației în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., contestatoarea a arătat, în esență, că procedura de

citare cu ea, pentru data când s-a judecat cauza, nu a fost îndeplinită conform

legii, în sensul că a fost citată în București, str. P., sector 1, deși sediul

este în București, str. A., sector 1, unde trebuia să-i fie comunicate actele

de procedură.

A susținut că, în

aceste condiții și față de dispozițiile art. 105 alin. (1) C. proc. civ., i s-a

pricinuit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului,

vătămarea fiind prevăzută de lege, fiind încălcate principiile contradictorialității

și dreptului la apărare.

Prin întâmpinare,

intimata SC A.G.M. SA a solicitat respingerea contestației în anulare ca

inadmisibilă, fiind vorba de o hotărâre pronunțată în apel și rămasă

irevocabilă prin respingerea recursului, recurs în care se putea invoca greșita

citare în apel a contestatoarei.

În subsidiar, s-a

solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, având în vedere că

citarea s-a făcut la adresa din dosar, la care s-au comunicat toate actele de

procedură, iar schimbarea domiciliului uneia dintre părți în cursul judecății

trebuia, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința

instanței prin petiție în dosar și părții potrivnice prin scrisoare

recomandată, ceea ce contestatoarea nu a făcut.

Ca urmare a decesului

intimatei M.T., s-a introdus în cauză moștenitorul acesteia, numitul M.N.

Prin Decizia civilă

nr. 116 din 25 septembrie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a

respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 317

alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație

în anulare, pentru motivele arătate la pct. 1 și 2 din acest text de lege,

numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Decizia civilă nr.

65/A din 01 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr.

147/109/2007, a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 556 din 07 februarie

2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins

recursul formulat de chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului București.

Deși prin acel recurs

s-a indicat un alt sediu al recurentei-chemate în garanție decât cel indicat de

aceasta în apel și unde s-au comunicat toate actele de procedură din apel,

inclusiv comunicarea Deciziei civile nr. 65/A din 01 iunie 2011, aceasta nu a

invocat în recurs, deși putea să o facă, această împrejurare a citării sale

nelegale în apel.

În aceste condiții,

nu sunt îndeplinite cerințele art. 317 alin. (1) C. proc. civ. și, în

consecință, contestația în anulare este inadmisibilă

Împotriva deciziei

date în contestația în anulare a declarat recurs, în termen legal,

contestatoarea, criticând-o ca fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor

art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

În dezvoltarea

acestui motiv, recurenta a arătat că rațiunea textului menționat este aceea de

a nu fi privată partea de posibilitatea de a invoca critica privind nelegala

citare pe calea unei căi de atac, or, de vreme ce aceasta nu a fost judecată în

căile ordinare de atac, poate face obiectul contestației în anulare.

Procedura de citare a

A.A.A.S., pentru data când s-a judecat cauza, nu a fost îndeplinită conform

legii.

Astfel, A.A.A.S. a fost

citată la adresa din București, str. P., sector 1, deși sediul este în

București, str. A., sector 1 și unde era legal să-i fie comunicate actele de

procedură.

Prin urmare, nu este

legală motivarea instanței care a respins, ca inadmisibilă, contestația în

anulare, respectiv, "deși prin acel recurs (...) aceasta nu a invocat în

recurs, deși putea să o facă, această împrejurare a citării sale nelegale în

apel."

Din actele dosarului

rezultă că A.A.A.S. a adus la cunoștința instanței modificarea sediului său,

respectiv în București, str. A., sector 1, unde era legal să fie comunicate

toate actele de procedură și, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

acest motiv de ordine publică (nelegala citare) trebuia să fie luat în

considerare din oficiu de către instanță și să fie analizat în dezbaterea

părților.

De asemenea, se poate

constata din decizia de casare că instanța a reținut și a constatat că sediul

A.A.A.S. era în București, str. A., sector 1 și prin precizările din recurs s-a

adus la cunoștința instanței că Decizia civilă nr. 65/A/2011 nu a fost

comunicată la sediul legal.

Astfel, Decizia

civilă nr. 65/A/2011 a fost inițial comunicată către sediul ales al A.A.A.S.

din București, str. P., sector 1, dar legal era să fie comunicată la sediul din

București, str. A., sector 1.

În aceste condiții și

conform art. 105 (1) C. proc. civ., s-a pricinuit A.A.A.S. o vătămare ce nu se

poate înlătura decât prin anularea actului, deoarece în acest caz vătămarea

este prevăzută de lege.

Recurenta susține că,

prin judecarea pricinii cu lipsă de procedură, a fost încălcat principiul

contradictorialității și, implicit, al dreptului la apărare și a fost pusă în

imposibilitatea de a-și exercita unul din drepturile procedurale general

recunoscute, dreptul la apărare.

În consecință, sunt

aplicabile dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe care

instanța le-a interpretat și aplicat nelegal, dispunând respingerea

contestației în anulare, ca inadmisibilă,

În concluzie,

recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în

sensul admiterii contestației în anulare în temeiul dispozițiilor art. 317

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., anularea Deciziei civile nr. 65/A din 01 iunie

2011 a Curții de Apel Pitești, cu trimiterea cauzei spre rejudecare și

admiterea apelului A.A.A.S., iar pe fond, respingerea cererii de chemare în

garanție a A.A.A.S., ca neîntemeiată.

Intimata SC A.G.M. SA

a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contrar susținerilor

recurentei, dispunând respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă,

instanța de apel a făcut aplicarea corectă la speță a dispozițiilor art. 317

alin. (1) C. proc. civ., criticile în acest sens nefiind fondate.

Astfel, art. 317

alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula după care hotărârile irevocabile pot

fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele arătate la pct. 1 și 2

(neregularitatea procedurii de citare în ziua judecății, respectiv pronunțarea

hotărârii cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență),

numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau

recursului.

Această regulă

circumscrie, de fapt, o condiție de admisibilitate a contestației în anulare,

astfel că nerespectarea ei face aplicabilă sancțiunea inadmisibilității

contestației în anulare.

În aplicarea corectă

a dispozițiilor legale sus-enunțate, urmează a se reține că partea interesată nu

are drept de opțiune între apel sau recurs, pe de o parte, și contestație în

anulare, pe de altă parte, pentru invocarea motivelor prevăzute la pct. 1 și 2

ale art. 317 alin. (1) C. proc. civ., consecința fiind aceea că ori de câte ori

partea are la dispoziție căile de atac ale apelului sau recursului și nu le

folosește, contestația în anulare este inadmisibilă.

Or, tocmai aceasta

este situația în speță, unde contestatoarea A.A.A.S. nu a invocat pe calea

recursului exercitat împotriva Deciziei civile nr. 65/A din 01 iunie 2011 a

Curții de Apel Pitești nelegala sa citare în apel, invocând acest motiv direct

în calea de retractare a contestației în anulare, ceea ce este inadmisibil față

de dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., cum corect a apreciat și

instanța de apel,

În ce privește

susținerea recurentei potrivit căreia instanța de recurs trebuia să invoce din

oficiu, ca motiv de ordine publică, nelegala sa citare în apel, aceasta nu

poate fi primită, deoarece art. 306 alin. (2) C. proc. civ. instituie doar o

facultate, iar nu o obligație pentru instanța de recurs de a invoca din oficiu

motive de ordine publică și, de altfel, nulitatea care sancționează citarea cu

neobservarea formelor legale nu este de ordine publică, spre a putea fi

invocată din oficiu de către instanță. Dispozițiile legale care reglementează

citarea sunt destinate să ocrotească interesele părților, iar nu un interes

general și, ca atare, nulitatea care sancționează nerespectarea lor este

relativă, putând fi declarată numai la cererea părții interesate, conform art.

108 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare,

neregularitatea procedurii de citare în apel putea și trebuia să fie invocată

pe calea recursului de către contestatoare, calea contestației în anulare

nefiind deschisă pentru valorificarea acestui motiv, cât timp el putea fi

invocat pe calea recursului, după cum rezultă neechivoc din dispozițiile art.

317 alin. (1) C. proc. civ.

În contextul arătat,

contestația în anulare dedusă judecății este inadmisibilă, soluția pronunțată

în acest sens prin decizia recurată fiind rezultatul interpretării și aplicării

corecte a dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

Cât privește

criticile prin care se argumentează lipsa de procedură în apel și consecințele

acestei neregularități, raportat la prevederile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., acestea nu pot fi analizate, întrucât vizează fondul contestației în

anulare, or cercetarea fondului nu este posibilă față de soluția

inadmisibilității contestației în anulare, pronunțată în cauză, a cărei

legalitate a fost confirmată în prezentul recurs, potrivit celor mai sus

arătate.

Pentru toate aceste

considerente, reținând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct 9 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul contestatoarei, ca nefondat, conform

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât prin

respingerea contestației în anulare, contestatoarea a căzut în pretenții față

de intimata SC A.G.M. SA, cererea acesteia din urmă privind plata cheltuielilor

de judecată va fi admisă, fiind întrunite cerințele art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. Astfel, contestatoarea va fi obligată să plătească intimatei SC A.G.M. SA

suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de

avocat, dovedit cu chitanța de la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de contestatoarea Autoritatea pentru Administrarea

Activelor Statului împotriva Deciziei civile nr. 116 din 25 septembrie 2013 a

Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Obligă pe

contestatoare să plătească intimatei SC A.G.M. SA suma de 2000 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2014.

Procesat

de GGC - NN