ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 826/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, la data de 02 aprilie 2013, sub nr. 1223/46/2013, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fostă AVAS) a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 65/A din l iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 556 din 07 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu intimații SC A.G.M. SA Mărăcineni, M.T., M.N., M.M., M.A., I.E., M.V., P.M. și G.I., solicitând anularea deciziei atacate, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea apelului său și, pe fond, respingerea cererii de chemare în garanție.

În motivarea contestației în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestatoarea a arătat, în esență, că procedura de citare cu ea, pentru data când s-a judecat cauza, nu a fost îndeplinită conform legii, în sensul că a fost citată în București, str. P., sector 1, deși sediul este în București, str. A., sector 1, unde trebuia să-i fie comunicate actele de procedură. A susținut că, în aceste condiții și față de dispozițiile art. 105 alin. (1) C. proc. civ., i s-a pricinuit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, vătămarea fiind prevăzută de lege, fiind încălcate principiile contradictorialității și dreptului la apărare.

Prin întâmpinare, intimata SC A.G.M. SA a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, fiind vorba de o hotărâre pronunțată în apel și rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, recurs în care se putea invoca greșita citare în apel a contestatoarei. În subsidiar, s-a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, având în vedere că citarea s-a făcut la adresa din dosar, la care s-au comunicat toate actele de procedură, iar schimbarea domiciliului uneia dintre părți în cursul judecății trebuia, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție în dosar și părții potrivnice prin scrisoare recomandată, ceea ce contestatoarea nu a făcut.

Ca urmare a decesului intimatei M.T., s-a introdus în cauză moștenitorul acesteia, numitul M.N. Prin Decizia civilă nr. 116 din 25 septembrie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate la pct. 1 și 2 din acest text de lege, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Decizia civilă nr. 65/A din 01 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 147/109/2007, a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 556 din 07 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul formulat de chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București.

Deși prin acel recurs s-a indicat un alt sediu al recurentei-chemate în garanție decât cel indicat de aceasta în apel și unde s-au comunicat toate actele de procedură din apel, inclusiv comunicarea Deciziei civile nr. 65/A din 01 iunie 2011, aceasta nu a invocat în recurs, deși putea să o facă, această împrejurare a citării sale nelegale în apel. În aceste condiții, nu sunt îndeplinite cerințele art. 317 alin. (1) C. proc. civ. și, în consecință, contestația în anulare este inadmisibilă Împotriva deciziei date în contestația în anulare a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea, criticând-o ca fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.). În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că rațiunea textului menționat este aceea de a nu fi privată partea de posibilitatea de a invoca critica privind nelegala citare pe calea unei căi de atac, or, de vreme ce aceasta nu a fost judecată în căile ordinare de atac, poate face obiectul contestației în anulare. Procedura de citare a A.A.A.S., pentru data când s-a judecat cauza, nu a fost îndeplinită conform legii. Astfel, A.A.A.S. a fost citată la adresa din București, str. P., sector 1, deși sediul este în București, str. A., sector 1 și unde era legal să-i fie comunicate actele de procedură. Prin urmare, nu este legală motivarea instanței care a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare, respectiv, "deși prin acel recurs (...) aceasta nu a invocat în recurs, deși putea să o facă, această împrejurare a citării sale nelegale în apel." Din actele dosarului rezultă că A.A.A.S.

a adus la cunoștința instanței modificarea sediului său, respectiv în București, str. A., sector 1, unde era legal să fie comunicate toate actele de procedură și, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., acest motiv de ordine publică (nelegala citare) trebuia să fie luat în considerare din oficiu de către instanță și să fie analizat în dezbaterea părților. De asemenea, se poate constata din decizia de casare că instanța a reținut și a constatat că sediul A.A.A.S. era în București, str. A., sector 1 și prin precizările din recurs s-a adus la cunoștința instanței că Decizia civilă nr. 65/A/2011 nu a fost comunicată la sediul legal. Astfel, Decizia civilă nr. 65/A/2011 a fost inițial comunicată către sediul ales al A.A.A.S.

din București, str. P., sector 1, dar legal era să fie comunicată la sediul din București, str. A., sector 1. În aceste condiții și conform art. 105 (1) C. proc. civ., s-a pricinuit A.A.A.S. o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, deoarece în acest caz vătămarea este prevăzută de lege. Recurenta susține că, prin judecarea pricinii cu lipsă de procedură, a fost încălcat principiul contradictorialității și, implicit, al dreptului la apărare și a fost pusă în imposibilitatea de a-și exercita unul din drepturile procedurale general recunoscute, dreptul la apărare. În consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., pe care instanța le-a interpretat și aplicat nelegal, dispunând respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii contestației în anulare în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., anularea Deciziei civile nr. 65/A din 01 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, cu trimiterea cauzei spre rejudecare și admiterea apelului A.A.A.S., iar pe fond, respingerea cererii de chemare în garanție a A.A.A.S., ca neîntemeiată. Intimata SC A.G.M. SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Contrar susținerilor recurentei, dispunând respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, instanța de apel a făcut aplicarea corectă la speță a dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., criticile în acest sens nefiind fondate. Astfel, art. 317 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula după care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele arătate la pct. 1 și 2 (neregularitatea procedurii de citare în ziua judecății, respectiv pronunțarea hotărârii cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență), numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Această regulă circumscrie, de fapt, o condiție de admisibilitate a contestației în anulare, astfel că nerespectarea ei face aplicabilă sancțiunea inadmisibilității contestației în anulare.

În aplicarea corectă a dispozițiilor legale sus-enunțate, urmează a se reține că partea interesată nu are drept de opțiune între apel sau recurs, pe de o parte, și contestație în anulare, pe de altă parte, pentru invocarea motivelor prevăzute la pct. 1 și 2 ale art. 317 alin. (1) C. proc. civ., consecința fiind aceea că ori de câte ori partea are la dispoziție căile de atac ale apelului sau recursului și nu le folosește, contestația în anulare este inadmisibilă. Or, tocmai aceasta este situația în speță, unde contestatoarea A.A.A.S. nu a invocat pe calea recursului exercitat împotriva Deciziei civile nr. 65/A din 01 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești nelegala sa citare în apel, invocând acest motiv direct în calea de retractare a contestației în anulare, ceea ce este inadmisibil față de dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc.

civ., cum corect a apreciat și instanța de apel, În ce privește susținerea recurentei potrivit căreia instanța de recurs trebuia să invoce din oficiu, ca motiv de ordine publică, nelegala sa citare în apel, aceasta nu poate fi primită, deoarece art. 306 alin. (2) C. proc. civ. instituie doar o facultate, iar nu o obligație pentru instanța de recurs de a invoca din oficiu motive de ordine publică și, de altfel, nulitatea care sancționează citarea cu neobservarea formelor legale nu este de ordine publică, spre a putea fi invocată din oficiu de către instanță. Dispozițiile legale care reglementează citarea sunt destinate să ocrotească interesele părților, iar nu un interes general și, ca atare, nulitatea care sancționează nerespectarea lor este relativă, putând fi declarată numai la cererea părții interesate, conform art. 108 alin. (2) C. proc.

civ. Prin urmare, neregularitatea procedurii de citare în apel putea și trebuia să fie invocată pe calea recursului de către contestatoare, calea contestației în anulare nefiind deschisă pentru valorificarea acestui motiv, cât timp el putea fi invocat pe calea recursului, după cum rezultă neechivoc din dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. În contextul arătat, contestația în anulare dedusă judecății este inadmisibilă, soluția pronunțată în acest sens prin decizia recurată fiind rezultatul interpretării și aplicării corecte a dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ. Cât privește criticile prin care se argumentează lipsa de procedură în apel și consecințele acestei neregularități, raportat la prevederile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., acestea nu pot fi analizate, întrucât vizează fondul contestației în anulare, or cercetarea fondului nu este posibilă față de soluția inadmisibilității contestației în anulare, pronunțată în cauză, a cărei legalitate a fost confirmată în prezentul recurs, potrivit celor mai sus arătate. Pentru toate aceste considerente, reținând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul contestatoarei, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Întrucât prin respingerea contestației în anulare, contestatoarea a căzut în pretenții față de intimata SC A.G.M. SA, cererea acesteia din urmă privind plata cheltuielilor de judecată va fi admisă, fiind întrunite cerințele art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. Astfel, contestatoarea va fi obligată să plătească intimatei SC A.G.M. SA suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu chitanța de la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva Deciziei civile nr. 116 din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Obligă pe contestatoare să plătească intimatei SC A.G.M. SA suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2014. Procesat de GGC - NN