ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.11.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7138/2012

HOTĂRÂRE
21.11.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7138/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 17 martie 2011, a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, cererea de revizuire a

deciziei civile nr. 851 din 14 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș,

formulată de revizuienții P.M.G., S.M.L., I.A. (H.), în contradictoriu cu

intimații D.S.S., D.I.S., Comisia Locală de Fond Funciar Rucăr și Comisia

Județeană de Fond Funciar Argeș, invocându-se dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ.

Revizuienții au susținut

că decizia civilă nr. 851 din 14 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș este

potrivnică dispozițiilor sentinței civile nr. 277 din 14 decembrie 1993 pronunțată

de Tribunalul Argeș, fiind încălcată autoritatea de lucru judecat.

În continuarea motivării,

s-a susținut de către revizuienți că decizia civilă nr. 851/2011 pronunțată de Tribunalul

Argeș prin care s-a dispus constatarea nulității absolute parțiale a titlului de

proprietate nr. P1. și nr. P2. pentru suprafața de 4.208 mp. încalcă și se pune

în discuție legalitatea unei soluții irevocabile, prin care cele două comisii, respectiv

Comisia Locală Rucăr și Comisia Județeană Argeș au fost obligate să întocmească

documentația obligatorie eliberării titlului de proprietate în condițiile Legii

nr. 18/1991, în favoarea revizuienților pentru suprafața de 5,60 ha. situată în

punctul „L.I.S.” comuna R.

Astfel, prin sentința

civilă nr. 277/1993 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a statuat irevocabil de către

această instanță faptul că terenul de 4.208 mp. ce a făcut obiectul judecății celui

de-al doilea dosar, este proprietatea revizuienților de pe urma autorului comun

I.G.A., iar ulterior nu se putea dispune printr-o altă hotărâre judecătorească anularea

titlului de proprietate emis în favoarea revizuienților, precum și a celor statuate

prin sentința inițială, încălcându-se astfel autoritatea de lucru judecat prevăzută

de dispozițiile art. 1201 C. civ.

Investită fiind cu o asemenea

cerere, Tribunalul Argeș prin decizia civilă nr. 2674 din 20 septembrie 2011, a

declinat competența soluționării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel Pitești.

Prin sentința civilă

nr. 46/F din 3 noiembrie 2011 Curtea de Apel Pitești a respins cererea de revizuire

formulată de revizuienții P.M.G., domiciliată în București, b-dul P., sector 1,

S.M.L., domiciliat în București, str. E.C., sector 1 și I.A. (H.), domiciliată în

București, str. I.Ș., sector 1, privind revizuirea deciziilor nr. 851 din 14

martie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 3309/205/2009 și a sentinței

civile nr. 277 din 14 decembrie 1993 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr.

2903/1993, intimați fiind D.S.S., domiciliat în comuna R., sat S.S., județul Argeș,

D.I.S., domicliat în comuna R., sat S.S., județul Argeș Comisia Locală de Fond

Funciar Rucăr și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, a obligat revizuienții

să plătească intimaților-pârâți D.S.S. și D.I.S. suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli

de judecată.

Curtea de Apel a reținut

următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea în cazul în care există

hotărâri desăvârșite potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate, urmând

ca în conformitate cu dispozițiile art. 327 din același cod, să se dispună anularea

ultimei hotărâri.

În acest caz de revizuire,

se pune problema încălcării autorității lucrului judecat, de către instanța care

a pronunțat ultima hotărâre care urmează să fie desființată pe această cale, fără

să se examineze pe fond care dintre cele două hotărâri potrivnice este greșită.

Potrivit dispozițiilor

art. 1201 C. civ., există lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în

judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași

părți făcute de ele și în contra lor, în aceeași calitate.

Principiul lucrului judecat

împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect,

aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile între două

hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările

făcute printr-o hotărâre definitivă, să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre

posterioară, dată în alt proces.

Pentru ca această interdicție

să opereze este necesar ca raportul din nou dedus în judecată să fie identic cu

cel anterior judecat, ori să fie explicit sau implicit cuprins în cel anterior și

să fie pretins între aceleași părți, între care judecata anterioară recunoscuse

sau tăgăduise în mod definitiv acel raport.

În fine, referitor la

identitatea de obiect în sensul textului precizat mai sus, nu se cere ca acesta

să fie formulat în același mod, în ambele acțiuni, ci este suficient ca din cuprinsul

lor să rezulte că scopul urmărit de parte este același în ambele acțiuni.

Astfel, decizia civilă

nr. 851/2011 pronunțată de Tribunalul Argeș pe de o parte și sentința civilă

nr. 277/1993 pronunțată de același tribunal pe de altă parte, sunt hotărâri date

de o instanță de recurs fiind îndeplinită astfel prima condiție privind obiectul

revizuirii prevăzută de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Însă, celelalte condiții

obligatorii a fi îndeplinite în accepțiunea dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., nu sunt întrunite în cauza de față.

Sub aspectul identității

de părți, sentința civilă nr. 277/1993 pronunțată de Tribunalul Argeș a avut ca

părți pe autoarele revizuienților, respectiv S.M.L. și S.A. pe de o parte, și pe

de altă parte pe pârâtele Comisia Locală Rucăr de aplicare a Legii Fondului Funciar

și Comisia Județeană Argeș.

În decizia civilă nr.

851/2011 pronunțată de Tribunalul Argeș sunt părți în afară de revizuienți și cele

două comisii și intimații-pârâți D.I.S. și D.S.S., care astfel nu au figurat în

primul proces, situație față de care aceasta nu le poate fi opozabilă.

Nu există identitate nici

în ceea ce privește raportul juridic dedus judecății și respectiv obiectul cauzei,

în sensul că în cadrul primului proces a fost admisă acțiunea formulată de către

autoarele revizuienților și obligate cele două pârâte (respectiv Comisia Locală

de aplicare a Legii Fondului Funciar Rucăr și Comisia Județeană Argeș) să elibereze

reclamantelor adeverința cu privire la suprafața de teren pentru care li s-a reconstituit

dreptul de proprietate și să le pună în posesie cu privire la terenurile pentru

care li s-a validat dreptul prin hotărârea nr. 30 din 17 iulie 1991 a Comisiei Județene

Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

În cadrul celui de-al

doilea proces s-a constatat că intimații-pârâți, respectiv D.S.S. și D.I.S. sunt

proprietarii terenului în suprafață de 4.208 mp., situat în comuna R., sat S.S.,

identificat în schița B a raportului de expertiză C.P., între reperele 17-18-10-6-7-8-9-17

și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.

P1., refăcut prin titlul de proprietate nr. P2. și a fișei cu date pentru aceeași

suprafață de teren.

Pentru a se pronunța astfel,

în cadrul deciziei civile nr. 851/2011, ce se solicită a fi anulată, instanța a

analizat prin comparație titlurile de proprietate invocate de către ambele părți,

inclusiv sentința civilă nr. 277/1993 a Tribunalului Argeș, sentință de care s-au

prevalat revizuienții, constatând ca fiind preferabil titlul de proprietate al intimaților-pârâți

D.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, au declarat recurs revizuienții P.M.G., I.A. (H.) și S.M.L. invocând

în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

de recurs s-au expus argumente privind legalitatea și temeinicia primei hotărâri

susținându-se că a doua hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat, reținându-se

în mod greșit că pârâții au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune.

Au susținut revizuienții

că cele două hotărâri sunt contradictorii întrucât prin prima hotărâre s-a statuat

asupra dreptului lor de reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței

de 5,20 ha situate în pct. L.I.S., cele două comisii de aplicare a Legii nr. 18/1991

fiind obligate să le elibereze Titlu de proprietate pe acest amplasament, fapt ce

s-a și realizat iar prin cea de-a doua hotărâre s-a dispus anularea titlurilor de

proprietate pentru suprafața de 4208 m.p.

Instanța de revizuire

a reținut în mod contradictoriu pe de o parte existența unei identități de obiect

a celor două judecăți, pentru ca ulterior să motiveze inexistența identității de

obiect, cauză și părți, în mod greșit.

În mod greșit s-a reținut

că a doua instanță a analizat prin comparație titlurile de proprietate invocate

de ambele părți, inclusiv sentința civilă nr. 277/1993, constatând ca fiind preferabil

titlul de proprietate al pârâților D., în condițiile în care instanța a admis acțiunea

pe considerentul incidenței uzucapiunii și nu ca urmare a comparării titlurilor,

titlul lor fiind preferabil.

Recursul nu este fondat

pe următoarele considerente:

Critica privind existența

unei motivări contradictorii în ce privește identitatea de obiect a celor două judecăți

este nefondată.

Instanța de revizuire

a reținut în mod fondat și constant că în cauză nu există identitate de obiect a

celor două judecăți, aspectul invocat de către recurenți privind reținerea existenței

unei identități de obiect în prima parte a motivării fiind neîntemeiat, considerentele

instanței fiind de ordin doctrinar și nu raportat la cele două hotărâri.

Nefondată este și critica

privind greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., instanța reținând în mod legal că în cauză nu este îndeplinită condiția

triplei identități a celor două judecăți respectiv: obiect, cauză și părți.

Dacă în primul proces

s-a admis acțiunea formulată de autoarele revizuienților și au fost obligate cele

două părți (comisiile de aplicare a legii fondului funciar) să elibereze adeverința

cu privire la suprafața de teren pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate

și să le pună în posesia terenurilor asupra cărora li s-a validat dreptul prin Hotărârea

Comisiei Județene Argeș nr. 30 din 17 iulie 1991 (deci obligație de a face, întemeiată

pe dispozițiile Legii nr. 29/1990), în cel de-al doilea proces s-a respins acțiunea

revizuienților având ca obiect revendicarea suprafeței de 4.000 m.p., despăgubiri

pentru lipsa de folosință și ridicare construcții formulate împotriva pârâților

este proprietarul suprafeței de 4208 m.p. și nulitatea titlului de proprietate emis

reclamanților revizuienți pentru aceeași suprafață, iar aceasta nu înseamnă că această

ultimă hotărâre este contrară celei dintâi, respectiv nu constituie o negare ori

o încălcare a dreptului de proprietate recunoscut revizuientelor, în cea de a doua

judecată analizându-se dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă

și dându-se preferabilitate acestui mod de dobândire a proprietății.

Instanța a constatat totodată

că titlul de proprietate este nul absolut deoarece terenul în litigiu și pentru

care s-a făcut punerea în posesie, nu se afla la CAP R., deci nici la dispoziția

Comisiei, fiind în posesia pârâților D., care a dobândit proprietatea prin uzucapiune.

Se constată că în cauză

nu există o altă judecată în care să se fi constatat legalitatea titlului de proprietate

în ce privește amplasamentul suprafețelor de teren pentru care s-a reconstituit

dreptul la proprietate și care să poată fi opusă cu autoritate de lucru judecat.

Aspectele de nelegalitate

ale hotărârii a cărei revizuire se solicită, în ce privește greșita reținere a dobândirii

dreptului de proprietate prin uzucapiune nu pot fi analizate și cenzurate în cadrul

cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. (7) C. proc. civ.

Având în vedere aceste

considerente urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. a se respinge

recursul ca nefondat.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuenții P.M.G., S.M.L. și I.A. (H.) împotriva deciziei

nr. 46/F din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie

2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-12-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7632/2012
al preluării și 4. identificarea tipului de măsuri reparatorii la care este îndreptățit contestatorul, dintre cele prevăzute de Legea nr. 10/2001, în raport de situația de fapt reținută. Tribunalul a respins contestația, pentru următoarele
ÎCCJ 2013-11-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5365/2013
prezentate de către părți. Totodată, s-a constatat că la pronunțarea Deciziei nr. 608/2010, s-a avut în vedere și s-a făcut referire la Decizia nr. 444/1994 - de care s-au prevalat recurenții, susținând că stabilise deja dreptul de propriet
ÎCCJ 2012-06-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5103/2012
. În ceea ce privește terenul de 390 mp, acesta este format, în primul rând, din suprafața de 118 mp pentru care s-a constatat, prin sentința civilă nr. 436 din 6 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, irevocabilă prin Deci
ÎCCJ 2014-11-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3217/2014
, hotărârile judecătorești în cauză trebuie să fie potrivnice și să existe tripla identități de părți, obiect și cauză, deoarece finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorității lucr
ÎCCJ 2011-01-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 280/2011
de Apel Pitești, sub nr. 163/46/2010. Prin decizia civilă nr. 9/F din 26 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respin
Sursă