ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6791/2012

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 111A/2012 pronunțată de Curtea de Apei București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost admis apelul promovat de apelanta reclamantă A.R.C.U.B. - Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1018/2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, dispunându-se schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01 septembrie 2006 - 02 octombrie 2006, cu consecința stabilirii cuantumului sumei pe care pârâta o va plăti reclamantului cu titlu de remunerație (pentru perioada 02 octombrie 2006 - 13 mai 2010) la valoarea de 10.599.186,3 RON.

A fost respins apelul declarat de aceeași apelantă împotriva încheierii din data de 20 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, ca neîntemeiat. Totodată, instanța de apel a dispus în sensul păstrării celorlalte dispoziții ale sentinței. Prin cererea înregistrată la data de 02 august 2012, apelanta - reclamantă a solicitat instanței de apel să procedeze la completarea deciziei din data de 05 iulie 2012 a acestei instanțe. În susținerea cererii s-a arătat, în esență, că suma de 10.599.186,3 RON menționată în dispozitiv cu titlu de remunerație, la care a fost obligat reclamanta, este diferită de penalități și TVA, penalitățile fiind stabilite în plus față de remunerație.

Apelanta - reclamantă a solicitat completarea dispozitivului deciziei cu următoarele elemente ale obligației: care este cuantumul taxei pe valoarea adăugată, raportat la suma de 10.599.186,3 RON, astfel cum a fost solicitată de reclamanta intimată în motivarea cererii de chemare în judecată; care este cuantumul penalităților, în conformitate cu pct. 13 din Titlul II al Metodologiei publicate prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006, astfel cum a fost solicitată de reclamantă prin capătul 3 de cerere. În cursul judecății cererii de completare a dispozitivului deciziei menționate, la data de 20 septembrie 2012, petenta A.R.C.U.B.

- Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei municipiului București a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe precum și o cerere prin care a invocat excepția nelegalității Metodologiei stabilite prin Decizia nr. 365 din 10 octombrie 2006 emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și publicată în M. Of. nr. 857 din 19 octombrie 2006, precum și a deciziei aferente. Prin încheierea de ședință din data de 20 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-au respins, ca inadmisibile, solicitările de sesizare a Curții Constituționale și, respectiv, a instanței de contencios administrativ, cu motivarea că instanța era învestită a se pronunța în legătură cu cererea de completare a hotărârii instanței de apel.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta A.R.C.U.B. - Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei Municipiului București, invocând dispozițiile art. 7,8 și 9 C. proc. civ. Recurenta consideră că instanța de apel a apreciat în mod greșit faptul că excepția de neconstituționalitate invocată nu are relevanță în cadrul procesual în care se află litigiul, deoarece această excepție poate fi ridicată în orice moment al unui litigiu și în orice stare s-ar afla acesta. Invocă lipsa temeiului legal al respingerii excepției invocate, precum și faptul că însăși hotărârea instanței în acest sens a fost viciată, bazându-se pe aprecierea subiectivă a acesteia privitoare la momentul procesual al depunerii excepției de neconstituționalitate, fără a analiza oportunitatea cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional.

Arată că soluționarea excepției de neconstituționalitate are menirea de a da interpretarea corectă a actului dedus judecății, prin stabilirea drepturilor și obligațiilor autorilor în ceea ce privește comunicarea operelor proprii și, mai mult decât atât, asupra gestiunii efective a acestor drepturi de către aceștia. Solicită admiterea în principiu a excepției de neconstituționalitate, cu privire la art. 123 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 întrucât, în opinia sa acest articol încalcă art. 44 și 41 din Constituția României, precum și dreptul de proprietate intelectuală al autorilor, iar acest aspect influențează soluția pronunțată în cauză. Soluția este diferită dacă se constată ca U.C.M.R. - A.D.A.

nu poate gestiona dreptul de comunicare publică decât pentru operele pentru care a primit mandat expres de la autori. Susține că prin lipsirea autorilor de dreptul de a gestiona în nume propriu drepturi de proprietate intelectuală se aduce o restrângere nejustificată a dreptului de proprietate în sine, aspect ce contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului, Protocolului 1 și Constituției României. Examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea hotărârii judecătorești atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină dar și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Încheierea atacată cuprinde motive de fapt și drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., context în care nu pot fi primite criticile referitoare la nemotivarea încheierii atacate. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deși rezultă rară dubiu natura actului juridic dedus judecății, ori înțelesul lui, instanța de apel prin interpretarea greșită dată acestuia, îi alterează, în mod substanțial natura sau înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic. Recurenta A.R.C.U.B. - Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei municipiului București, invocând acest motiv, l-a asociat greșitei interpretări a soluționării excepțiilor de neconstituționalitate invocate, rară a formula nicio critică de natură a se circumscrie ipotezei pe care acest motiv o reglementează.

Nemulțumirile recurentei vizează modul în care instanța a reținut inadmisibilitatea solicitărilor privind excepțiile de neconstituționalitate invocate, raportat la cadrul procesual în care se află litigiul, ceea ce atrage încadrarea criticii în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Referitor la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate se constată că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; potrivit alin. (2) al aceluiași articol, excepția poate fi ridicată de părți, de instanță din oficiu sau de procuror, iar potrivit alin. (3) nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În speță, excepția de neconstituționalitate a fost invocată de parte în cadrul unei cereri de completare a dispozitivului, formulată în temeiul dispozițiilor art. 281 din C. proc. civ., referitoare la ipoteza în care prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Excepția privește dispozițiile art. 123 1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, conform cărora „pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă și pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat." Prin urmare, în mod corect instanța a constatat că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale, respectiv legătura cu soluționarea cauzei, deoarece dispozițiile legale invocate vizează fondul pricinii și nu dispozițiile art. 281 C. proc.

civ. De aceea, respingând sesizarea Curții Constituționale pe motiv că aspectele invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei, instanța în fața căreia s-a invocat excepția a procedat corect. Susținerile petentei conform cărora prin lipsirea autorilor de dreptul de a gestiona în nume propriu drepturi de proprietate intelectuală se aduce o restrângere nejustificată a dreptului de proprietate în sine, aspect ce contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului, Protocolului 1 și Constituției României, privesc fondul cauzei și nu pot fi analizate în cadrul procesual al acestui recurs. Pentru considerentele arătate, criticile fiind găsite nefondate, recursul va fi respins în consecință. Se va face aplicarea art. 274 C. proc.

civ., în sensul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată către intimata U.C.M.R. - A.D.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A.R.C.U.B. - Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului București împotriva încheierii de ședință din data de 20 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de munca și asigurări sociale. Obligă pe recurent la plata sumei de 3100 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata U.C.M.R. - A.D.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2012.