ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6791/2012

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 111A/2012

pronunțată de Curtea de Apei București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală, a fost admis apelul promovat de apelanta

reclamantă A.R.C.U.B. - Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei municipiului

București împotriva sentinței civile nr. 1018/2011 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, dispunându-se schimbarea în parte a sentinței

apelate în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru

perioada 01 septembrie 2006 - 02 octombrie 2006, cu consecința stabilirii

cuantumului sumei pe care pârâta o va plăti reclamantului cu titlu de

remunerație (pentru perioada 02 octombrie 2006 - 13 mai 2010) la valoarea de

10.599.186,3 RON.

A fost respins

apelul declarat de aceeași apelantă împotriva încheierii din data de 20

septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, ca neîntemeiat.

Totodată, instanța

de apel a dispus în sensul păstrării celorlalte dispoziții ale sentinței.

Prin cererea înregistrată

la data de 02 august 2012, apelanta - reclamantă a solicitat instanței de apel să

procedeze la completarea deciziei din data de 05 iulie 2012 a acestei instanțe.

În susținerea

cererii s-a arătat, în esență, că suma de 10.599.186,3 RON menționată în dispozitiv

cu titlu de remunerație, la care a fost obligat reclamanta, este diferită de penalități

și TVA, penalitățile fiind stabilite în plus față de remunerație.

Apelanta - reclamantă

a solicitat completarea dispozitivului deciziei cu următoarele elemente ale obligației:

care este cuantumul taxei pe valoarea adăugată, raportat la suma de 10.599.186,3

RON, astfel cum a fost solicitată de reclamanta intimată în motivarea cererii de

chemare în judecată; care este cuantumul penalităților, în conformitate cu pct.

13 din Titlul

II

al Metodologiei publicate prin Decizia

O.R.D.A. nr. 365/2006, astfel cum a fost solicitată de reclamantă prin capătul 3

de cerere.

În cursul judecății

cererii de completare a dispozitivului deciziei menționate, la data de 20

septembrie 2012, petenta A.R.C.U.B. - Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei

municipiului București a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 123

1

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor

și drepturile conexe precum și o cerere prin care a invocat excepția nelegalității

Metodologiei stabilite prin Decizia nr. 365 din 10 octombrie 2006 emisă de Oficiul

Român pentru Drepturile de Autor și publicată în M. Of. nr. 857 din 19

octombrie 2006, precum și a deciziei aferente.

Prin încheierea

de ședință din data de 20 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și

asigurări sociale, s-au respins, ca inadmisibile, solicitările de sesizare a Curții

Constituționale și, respectiv, a instanței de contencios administrativ, cu motivarea

că instanța era învestită a se pronunța în legătură cu cererea de completare a hotărârii

instanței de apel.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs petenta A.R.C.U.B. - Centrul de Proiecte Culturale al

Primăriei Municipiului București, invocând dispozițiile art. 7,8 și 9 C. proc.

civ.

Recurenta consideră

că instanța de apel a apreciat în mod greșit faptul că excepția de neconstituționalitate

invocată nu are relevanță în cadrul procesual în care se află litigiul, deoarece

această excepție poate fi ridicată în orice moment al unui litigiu și în orice stare

s-ar afla acesta.

Invocă lipsa temeiului

legal al respingerii excepției invocate, precum și faptul că însăși hotărârea instanței

în acest sens a fost viciată, bazându-se pe aprecierea subiectivă a acesteia privitoare

la momentul procesual al depunerii excepției de neconstituționalitate, fără a analiza

oportunitatea cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional.

Arată că soluționarea

excepției de neconstituționalitate are menirea de a da interpretarea corectă a actului

dedus judecății, prin stabilirea drepturilor și obligațiilor autorilor în ceea ce

privește comunicarea operelor proprii și, mai mult decât atât, asupra gestiunii

efective a acestor drepturi de către aceștia.

Solicită admiterea

în principiu a excepției de neconstituționalitate, cu privire la art. 123 alin.

(2) din Legea nr. 8/1996 întrucât, în opinia sa acest articol încalcă art. 44 și

41 din Constituția României, precum și dreptul de proprietate intelectuală al autorilor,

iar acest aspect influențează soluția pronunțată în cauză.

Soluția este diferită

dacă se constată ca U.C.M.R. - A.D.A. nu poate gestiona dreptul de comunicare publică

decât pentru operele pentru care a primit mandat expres de la autori.

Susține că prin

lipsirea autorilor de dreptul de a gestiona în nume propriu drepturi de proprietate

intelectuală se aduce o restrângere nejustificată a dreptului de proprietate în

sine, aspect ce contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului, Protocolului

1 și Constituției României.

Examinând încheierea

recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocat,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Art. 304 pct.

7 C. proc. civ. vizează nemotivarea hotărârii judecătorești atunci când nu se arată

motivele pe care aceasta se sprijină dar și atunci când hotărârea cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii.

Încheierea atacată

cuprinde motive de fapt și drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., context în care nu pot fi primite criticile referitoare

la nemotivarea încheierii atacate.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizează nelegalitatea hotărârii în cazul

în care, deși rezultă rară dubiu natura actului juridic dedus judecății, ori înțelesul

lui, instanța de apel prin interpretarea greșită dată acestuia, îi alterează, în

mod substanțial natura sau înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic.

Recurenta A.R.C.U.B.

- Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei municipiului București, invocând acest

motiv, l-a asociat greșitei interpretări a soluționării excepțiilor de neconstituționalitate

invocate, rară a formula nicio critică de natură a se circumscrie ipotezei pe care

acest motiv o reglementează.

Nemulțumirile

recurentei vizează modul în care instanța a reținut inadmisibilitatea solicitărilor

privind excepțiile de neconstituționalitate invocate, raportat la cadrul procesual

în care se află litigiul, ceea ce atrage încadrarea criticii în cazul de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Referitor la admisibilitatea

excepției de neconstituționalitate se constată că potrivit dispozițiilor art. 29

alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra

excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial

privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice

fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, excepția poate fi ridicată de părți, de instanță din oficiu sau de procuror,

iar potrivit alin. (3) nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca

fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În speță, excepția

de neconstituționalitate a fost invocată de parte în cadrul unei cereri de completare

a dispozitivului, formulată în temeiul dispozițiilor art. 281 din C. proc. civ.,

referitoare la ipoteza în care prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe

asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe

sau incidentale.

Excepția privește

dispozițiile art. 123

1

alin. (2) din Legea nr. 8/1996, conform cărora

„pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune

colectivă îi reprezintă și pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat."

Prin urmare, în

mod corect instanța a constatat că nu este îndeplinită una dintre condițiile de

admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale, respectiv legătura cu soluționarea

cauzei, deoarece dispozițiile legale invocate vizează fondul pricinii și nu dispozițiile

art. 281 C. proc. civ.

De aceea, respingând

sesizarea Curții Constituționale pe motiv că aspectele invocate nu au legătură cu

soluționarea cauzei, instanța în fața căreia s-a invocat excepția a procedat corect.

Susținerile petentei

conform cărora prin lipsirea autorilor de dreptul de a gestiona în nume propriu

drepturi de proprietate intelectuală se aduce o restrângere nejustificată a dreptului

de proprietate în sine, aspect ce contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului,

Protocolului 1 și Constituției României, privesc fondul cauzei și nu pot fi analizate

în cadrul procesual al acestui recurs.

Pentru considerentele

arătate, criticile fiind găsite nefondate, recursul va fi respins în consecință.

Se va face aplicarea

art. 274 C. proc. civ., în sensul obligării recurentei la plata cheltuielilor de

judecată către intimata U.C.M.R. - A.D.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petenta A.R.C.U.B. - Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului

București împotriva încheierii de ședință din data de 20 septembrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală,

conflicte de munca și asigurări sociale.

Obligă pe recurent la plata sumei

de 3100 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata U.C.M.R. -

A.D.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

6 noiembrie 2012.