ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5714/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Cererea înregistrată sub nr. 355/113/2006, reclamanții C.I., C.O., C.E. și R.I. au formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 9911 din 9 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Brăila și au solicitat anularea acesteia cu consecința restituirii imobilului de care au fost deposedați în mod abuziv. Prin Sentința civilă nr. 1240 din 21 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 355/113/2006, s-a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanți împotriva Dispoziției nr. 9911 din 9 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Brăila. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, iar prin Decizia civilă nr. 191/R din 9 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 355/113/2006 s-a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții. Prin Decizia civilă nr. 4786 din 9 iulie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 355/113/2006, a admis recursul declarat de reclamanții C.O., C.E. și R.I. împotriva Deciziei civile nr. 191/R din 9 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 355/113/2006, a casat decizia atacată precum și Sentința civilă nr. 1240 din 21 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 355/113/2006 și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță la același tribunal. S-a respins recursul declarat de C.I. pentru lipsa capacității de folosință. În rejudecare după casare cauza a fost înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 2315/113/2008.

Prin Sentința civilă nr. 871 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Brăila s-a respins contestația ca neîntemeiată. Împotriva sentinței civile nr. 871 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Brăila au declarat apel reclamanții C.I., C.O., C.E. și R.I. Prin Decizia nr. 188/A din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-reclamanți. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.O. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 12 decembrie 2011. Prin Încheierea de ședință din data de 5 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., pentru lipsa părților. La data de 16 octombrie 2013, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a cererii de recurs. Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Acesta este și cazul în speță, întrucât, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 5 octombrie 2012, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 6 octombrie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta C.O. împotriva Deciziei nr. 188/A din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM