ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5714/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5714/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;
Prin Cererea înregistrată sub nr.
355/113/2006, reclamanții C.I., C.O., C.E. și R.I. au formulat contestație
împotriva Dispoziției nr. 9911 din 9 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului
Brăila și au solicitat anularea acesteia cu consecința restituirii imobilului de
care au fost deposedați în mod abuziv.
Prin Sentința civilă
nr. 1240 din 21 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr.
355/113/2006, s-a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanți
împotriva Dispoziției nr. 9911 din 9 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului
Brăila.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel reclamanții, iar prin Decizia civilă nr. 191/R din 9
mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 355/113/2006 s-a
respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs reclamanții.
Prin Decizia civilă
nr. 4786 din 9 iulie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în
Dosarul nr. 355/113/2006, a admis recursul declarat de reclamanții C.O., C.E.
și R.I. împotriva Deciziei civile nr. 191/R din 9 mai 2007 pronunțată de Curtea
de Apel Galați în Dosarul nr. 355/113/2006, a casat decizia atacată precum și
Sentința civilă nr. 1240 din 21 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Brăila
în Dosarul nr. 355/113/2006 și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță
la același tribunal.
S-a respins recursul
declarat de C.I. pentru lipsa capacității de folosință.
În rejudecare după
casare cauza a fost înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 2315/113/2008.
Prin Sentința civilă
nr. 871 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Brăila s-a respins contestația ca
neîntemeiată.
Împotriva sentinței
civile nr. 871 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Brăila au declarat apel
reclamanții C.I., C.O., C.E. și R.I.
Prin Decizia nr.
188/A din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, a fost
respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-reclamanți.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamanta C.O.
Recursul a fost
înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la
data de 12 decembrie 2011.
Prin Încheierea de
ședință din data de 5 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct.
2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.
La data de 16
octombrie 2013, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea
discutării excepției de perimare a cererii de recurs.
Analizând această
excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele
considerente:
Potrivit art. 248
alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,
apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se
perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din
vina părții timp de un an, în materie civilă.
Așadar, pentru a
interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală
în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această
lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Altfel spus,
perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act
de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de
diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau
posibilitatea să o facă.
Acesta este și cazul
în speță, întrucât, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242
alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 5 octombrie
2012, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să
fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.
Astfel, din
verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 6 octombrie 2013, când
s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5)
C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe
rol în vederea continuării judecății.
Reținând, așadar,
întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.
proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea
operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se
poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să
constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul declarat de reclamanta C.O. împotriva Deciziei nr. 188/A din 12
octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 6 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM