ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5648/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 840 din 20 iunie

2006, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis contestația formulată

de contestatoarea Societatea pentru Învățătura Poporului Român, în

contradictoriu cu intimatul Primarul general al municipiului București; a

anulat Dispoziție nr. 4616 din 26 septembrie 2005 emisă de către intimat și a

obligat intimatul să procedeze la soluționarea, în condițiile Legii nr.

10/2001, a notificării formulate de către contestatoare, reținând următoarele;

Prin Notificarea nr.

4516 din 1 noiembrie 2001, comunicată intimatei prin intermediul BEJ B., R. și

B., contestatoarea Societatea Națională pentru Învățătura Poporului Român a

solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, str. Sf. E.

nr. X, sector 4 și str. E.V. nr. Y, în condițiile Legii nr. 10/2001.

Ulterior formulării

acestei notificări, contestatoarea și-a schimbai denumirea din „Societatea

Națională pentru Învățătura Poporului Român" în „Societatea pentru

Învățătura Poporului Român", în acest sens fiind pronunțată Încheierea din

data de 6 august 2002 de către Judecătoria Sectorului 4 București, în Dosarul

nr. 73A-PJ/2002 al acestei instanțe.

Această modificare a

fost comunicată intimatului, fiind depusă încheierea menționată la dosarul

constituit în vederea soluționării notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001,

după cum rezultă din înscrisurile depuse de către intimată.

Prin Dispoziția nr.

4616 din 26 septembrie 2005, intimatul a respins notificarea formulată de către

Societatea Națională pentru Învățătura Poporului Român privind restituirea

imobilelor situate în București, str. Sf. E. nr. X și str. E.V. nr. Y, sector

4, ca inadmisibilă, soluția fiind motivată prin aceea că „ministerele,

celelalte instituții publice ale statului sau unităților

administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome, companiile, societățile

naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele

privatizate, potrivit legii, nu au calitate de persoane îndreptățite și nu fac

obiectul Legii nr. 10/2001, care vizează numai restituirea bunurilor preluate

abuziv de la persoane fizice sau juridice de drept privat".

În raport de

conținutul acestei dispoziții și de înscrisurile pe care intimata le-a avut la

dispoziție pentru a soluționa notificarea contestatoarei, tribunalul a

constatat că nu au fost avute în vedere dovezile care atestau că societatea

contestatoare are statut de persoană juridică de drept privat, care a dobândit

personalitate juridică în baza prevederilor Legii nr. 21/1924, conform

Sentinței civile nr. 8/1993, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.

Astfel, intimata a

făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

republicată, normă care exceptează de la acordarea măsurilor reparatorii

anumite persoane juridice de drept public, ori de drept privat care au fost

privatizate potrivit legii, fiind de strictă aplicare și interpretare.

Împrejurarea că, la

data formulării notificării, contestatoarea avea în denumirea sa sintagma

„societate națională" nu este de natură a o situa pe aceasta în categoria

persoanelor juridice la care face referire norma juridică menționată, statutul

ei juridic nefiind stabilit de denumire, ci de condițiile în care s-a înființat

și își desfășoară activitatea.

Mai mult decât atât,

la data la care a fost soluționată notificarea, prin dispoziția contestată,

survenise schimbarea denumirii reclamantei în Societatea pentru Învățătura

Poporului Român, iar acest lucru fusese adus la cunoștința intimatei prin

prezentarea hotărârii judecătorești prin care s-a încuviințat o astfel de

modificare.

S-a concluzionat, că

este lipsită de suport concluzia intimatei în sensul că s-ar aplica

contestatoarei prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată,

și că este greșită titulatura de „Societatea Națională pentru Învățătura

Poporului Român" utilizată în conținutul dispoziției contestate.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin

Decizia nr. 705A din 30 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de apelantul Municipiul București, prin primarul general, reținând, în esență,

următoarele;

Prima instanță, în

baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în mod corect a ajuns la concluzia

conform căreia contestatoarea nu intră sub incidența dispozițiilor art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Situația juridică a

contestatoarei o încadrează în categoria persoanelor juridice de drept privat,

care a dobândit personalitate juridică în baza prevederilor Legii nr. 21/1924

(Sentința civilă nr. 8/1993 a Judecătoriei sector 1 București).

S-a conchis, că, față

de dispozițiile art. 3 (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, concluzia

reținută de prima instanță este corectă - contestatoarea nu se încadrează în

categoria persoanelor juridice exceptate de la restituirea în natură -

restituirea prin echivalent (din punct de vedere al legitimării procesuale în

acțiunea în restituire - obiect al notificării).

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București, prin primarul general,

care, indicând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor

formulate a arătat următoarele;

Prin acțiunea

formulată, intimata contestatoare a solicitat anularea Dispoziției nr. 4616 din

26 septembrie 2005 și obligarea pârâtului să procedeze la soluționarea, în

condițiile Legii nr. 10/2001, a notificării referitoare la imobilele situate în

București, str. Sf. E. nr. X și str. E.V. nr. Y, sector 4.

Prin dispoziția

contestată, s-a respins notificarea intimatei contestatoare, ca inadmisibilă,

cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada de persoană îndreptățită potrivit

legii.

Prin urmare,

dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea cu strictețe a dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, întrucât, potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001,

republicată, îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură

sau prin echivalent, sunt persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data

preluării în mod abuziv a acestora, persoanele fizice, asociați ai persoanelor

juridice care dețin imobilul și alte active în proprietate la data preluării

acestora în mod abuziv și persoanele juridice, proprietari ai imobilelor

preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte

persoane juridice după data de 6 martie 1945.

Mai mult,

îndreptățirea la măsuri reparatorii este condiționată de continuarea

activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei

legi sau de împrejurarea ca activitatea sa să fi fost interzisă sau întreruptă

în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar aceasta să-și fi reluat

activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească,

se constată că este aceeași persoană juridică cu cea desființată, interzisă sau

întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Or, din actele depuse

la dosarul cauzei nu rezultă că notificatoarea a îndeplinit două condiții care

reies din dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 și anume că încetarea

existenței acesteia se datorează interzicerii sau desființării abuzive, și că

aceasta și-a reluat activitatea fiind una și aceeași cu persoana interzisă sau

desființată, ceea ce poate fi stabilit numai de instanțele judecătorești

învestite în mod expres cu o astfel de acțiune.

La dosarul cauzei,

s-a depus Sentința civilă nr. 7879 din 12 octombrie 2007, pronunțată de

Judecătoria sector 2 București în Dosarul nr. 9575/300/2007, comunicată

părților, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de

reclamantă Societatea pentru Învățătura Poporului Român, prin care a solicitat

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate împrejurarea că

activitatea reclamantei a fost întreruptă în perioada 1948 - 1992, și că

aceasta și-a reluat activitatea în anul 1992, fiind aceeași persoană juridică

cu cea care și-a întrerupt activitatea în anul 1948.

Examinând decizia în

limita criticilor formulate de recurentul pârât, ce permit încadrarea în art.

304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată următoarele;

Prin criticile

formulate, recurentul pârât a susținut că decizia civilă pronunțată în apel a

fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001,

republicată, în sensul că intimata contestatoare nu a făcut dovada de persoană

îndreptățită, că face obiectul Legii nr. 10/ 2001, că încetarea existenței sale

se datorează interzicerii acesteia sau desființării abuzive, și că este una și

aceeași cu persoana juridică interzisă sau desființată, ceea ce poate fi

stabilit numai de instanțele judecătorești.

Din dezvoltarea

criticilor formulate, așa cum au fost expuse mai sus, se constată că recurentul

pârât a formulat critici de nelegalitate împotriva deciziei recurate ca fiind

dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, republicată.

Potrivit art. 3 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, republicată, „Sunt îndreptățite, în

înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în

natură sau, după caz, prin echivalent: … persoanele juridice, proprietari ai

imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de

orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la

măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de

continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a

prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fie fost interzisă sau

întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi

reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre

judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea

desființată sau interzisă, precum și partidele politice a căror activitate a

fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

dacă și-au reluat activitatea în condițiile legii”.

Potrivit art. 3 alin.

(2) din același act normativ, „Ministerele, celelalte instituții publice ale

statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome

sau independente, regiile autonome, companiile/societățile naționale,

societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit

legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei

legi”.

Prin decizia

contestată, notificarea formulată de reclamantă a fost respinsă, ca

inadmisibilă, iar în fundamentarea acestei soluții s-a reținut că, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ministerele companiile, societățile naționale,

societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit

legi, nu au calitate de persoane îndreptățite și nu fac obiectul Legii nr.

10/2001.

Prima instanță, prin

soluția pronunțată, păstrată prin decizia recurată, a soluționat contestația

formulată de reclamantă în raport de dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, constatând că intimata a făcut o greșită aplicare a acestor

prevederi legale, întrucât sintagma „societate națională” din denumirea

contestatoarei, care oricum la data emiterii dispoziției contestate fusese

schimbată în Societatea pentru Învățătura Poporului Român, nu era de natură a o

situa pe aceasta în categoria persoanelor juridice la care face referire norma

de drept menționată.

Cu privire la

situația juridică a contestatoarei, se constată că aceasta se încadrează în

categoria persoanelor juridice de drept privat, care a dobândit personalitate

juridică în baza Legii nr. 21/1924, potrivit Sentinței civile nr. 8/1993 a

Judecătoriei sector 1 București, astfel că nu este exceptată de la aplicarea

Legii nr. 10/2001, în raport de dispozițiile art. 3 alin. (2) din acest act

normativ, așa cum corect au stabilit instanțele de fond și apel.

Întrucât apelul formulat

de pârât nu a fost motivat, instanța de apel a soluționat apelul declarat de

acesta în condițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., respectiv și s-a

pronunțat numai pe baza celor invocate de pârât în primă instanță.

Or, singura apărare

formulată de pârât în primă instanță s-a făcut prin întâmpinare, prin care s-a

susținut că dispoziția contestată este temeinică și legală în raport de

dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Prin urmare, se

constată că instanța de apel legal a analizat legalitatea și temeinicia

sentinței apelate în raport de aceste dispoziții legale, iar controlul de

legalitate al deciziei recurate se poate realiza pe calea prezentului recurs

numai în raport de temeiul legal al contestației formulate de intimata reclamantă.

De aceea, celelalte

critici formulate de recurentul pârât, potrivit cărora se invocă nelegalitatea

deciziei contestate în raport de dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 10/2001, republicată, se constată că sunt formulate omisso medio, direct

în recurs, iar sancțiunea este aceea a neanalizării lor.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primarul

general.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin primarul general

împotriva Deciziei nr. 705 A din 30 noiembrie 2006 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM