ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5648/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5648/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 840 din 20 iunie 2006, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis contestația formulată de contestatoarea Societatea pentru Învățătura Poporului Român, în contradictoriu cu intimatul Primarul general al municipiului București; a anulat Dispoziție nr. 4616 din 26 septembrie 2005 emisă de către intimat și a obligat intimatul să procedeze la soluționarea, în condițiile Legii nr. 10/2001, a notificării formulate de către contestatoare, reținând următoarele; Prin Notificarea nr. 4516 din 1 noiembrie 2001, comunicată intimatei prin intermediul BEJ B., R. și B., contestatoarea Societatea Națională pentru Învățătura Poporului Român a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, str. Sf.
E. nr. X, sector 4 și str. E.V. nr. Y, în condițiile Legii nr. 10/2001. Ulterior formulării acestei notificări, contestatoarea și-a schimbai denumirea din „Societatea Națională pentru Învățătura Poporului Român" în „Societatea pentru Învățătura Poporului Român", în acest sens fiind pronunțată Încheierea din data de 6 august 2002 de către Judecătoria Sectorului 4 București, în Dosarul nr. 73A-PJ/2002 al acestei instanțe. Această modificare a fost comunicată intimatului, fiind depusă încheierea menționată la dosarul constituit în vederea soluționării notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, după cum rezultă din înscrisurile depuse de către intimată. Prin Dispoziția nr. 4616 din 26 septembrie 2005, intimatul a respins notificarea formulată de către Societatea Națională pentru Învățătura Poporului Român privind restituirea imobilelor situate în București, str. Sf.
E. nr. X și str. E.V.
nr. Y, sector 4, ca inadmisibilă, soluția fiind motivată prin aceea că „ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome, companiile, societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitate de persoane îndreptățite și nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, care vizează numai restituirea bunurilor preluate abuziv de la persoane fizice sau juridice de drept privat". În raport de conținutul acestei dispoziții și de înscrisurile pe care intimata le-a avut la dispoziție pentru a soluționa notificarea contestatoarei, tribunalul a constatat că nu au fost avute în vedere dovezile care atestau că societatea contestatoare are statut de persoană juridică de drept privat, care a dobândit personalitate juridică în baza prevederilor Legii nr. 21/1924, conform Sentinței civile nr. 8/1993, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Astfel, intimata a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, normă care exceptează de la acordarea măsurilor reparatorii anumite persoane juridice de drept public, ori de drept privat care au fost privatizate potrivit legii, fiind de strictă aplicare și interpretare. Împrejurarea că, la data formulării notificării, contestatoarea avea în denumirea sa sintagma „societate națională" nu este de natură a o situa pe aceasta în categoria persoanelor juridice la care face referire norma juridică menționată, statutul ei juridic nefiind stabilit de denumire, ci de condițiile în care s-a înființat și își desfășoară activitatea.
Mai mult decât atât, la data la care a fost soluționată notificarea, prin dispoziția contestată, survenise schimbarea denumirii reclamantei în Societatea pentru Învățătura Poporului Român, iar acest lucru fusese adus la cunoștința intimatei prin prezentarea hotărârii judecătorești prin care s-a încuviințat o astfel de modificare. S-a concluzionat, că este lipsită de suport concluzia intimatei în sensul că s-ar aplica contestatoarei prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, și că este greșită titulatura de „Societatea Națională pentru Învățătura Poporului Român" utilizată în conținutul dispoziției contestate.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin Decizia nr. 705A din 30 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul Municipiul București, prin primarul general, reținând, în esență, următoarele; Prima instanță, în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în mod corect a ajuns la concluzia conform căreia contestatoarea nu intră sub incidența dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată. Situația juridică a contestatoarei o încadrează în categoria persoanelor juridice de drept privat, care a dobândit personalitate juridică în baza prevederilor Legii nr. 21/1924 (Sentința civilă nr. 8/1993 a Judecătoriei sector 1 București).
S-a conchis, că, față de dispozițiile art. 3 (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, concluzia reținută de prima instanță este corectă - contestatoarea nu se încadrează în categoria persoanelor juridice exceptate de la restituirea în natură - restituirea prin echivalent (din punct de vedere al legitimării procesuale în acțiunea în restituire - obiect al notificării). Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București, prin primarul general, care, indicând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor formulate a arătat următoarele; Prin acțiunea formulată, intimata contestatoare a solicitat anularea Dispoziției nr. 4616 din 26 septembrie 2005 și obligarea pârâtului să procedeze la soluționarea, în condițiile Legii nr. 10/2001, a notificării referitoare la imobilele situate în București, str. Sf.
E. nr. X și str. E.V. nr. Y, sector 4. Prin dispoziția contestată, s-a respins notificarea intimatei contestatoare, ca inadmisibilă, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada de persoană îndreptățită potrivit legii.
Prin urmare, dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea cu strictețe a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, întrucât, potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent, sunt persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, persoanele fizice, asociați ai persoanelor juridice care dețin imobilul și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv și persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945. Mai mult, îndreptățirea la măsuri reparatorii este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea sa să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar aceasta să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că este aceeași persoană juridică cu cea desființată, interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Or,
din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că notificatoarea a îndeplinit două condiții care reies din dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 și anume că încetarea existenței acesteia se datorează interzicerii sau desființării abuzive, și că aceasta și-a reluat activitatea fiind una și aceeași cu persoana interzisă sau desființată, ceea ce poate fi stabilit numai de instanțele judecătorești învestite în mod expres cu o astfel de acțiune.
La dosarul cauzei, s-a depus Sentința civilă nr. 7879 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria sector 2 București în Dosarul nr. 9575/300/2007, comunicată părților, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantă Societatea pentru Învățătura Poporului Român, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate împrejurarea că activitatea reclamantei a fost întreruptă în perioada 1948 - 1992, și că aceasta și-a reluat activitatea în anul 1992, fiind aceeași persoană juridică cu cea care și-a întrerupt activitatea în anul 1948. Examinând decizia în limita criticilor formulate de recurentul pârât, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., instanța constată următoarele; Prin criticile formulate, recurentul pârât a susținut că decizia civilă pronunțată în apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că intimata contestatoare nu a făcut dovada de persoană îndreptățită, că face obiectul Legii nr. 10/ 2001, că încetarea existenței sale se datorează interzicerii acesteia sau desființării abuzive, și că este una și aceeași cu persoana juridică interzisă sau desființată, ceea ce poate fi stabilit numai de instanțele judecătorești. Din dezvoltarea criticilor formulate, așa cum au fost expuse mai sus, se constată că recurentul pârât a formulat critici de nelegalitate împotriva deciziei recurate ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, republicată, „Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: … persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fie fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă, precum și partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă și-au reluat activitatea în condițiile legii”.
Potrivit art. 3 alin. (2) din același act normativ, „Ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi”. Prin decizia contestată, notificarea formulată de reclamantă a fost respinsă, ca inadmisibilă, iar în fundamentarea acestei soluții s-a reținut că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ministerele companiile, societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legi, nu au calitate de persoane îndreptățite și nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Prima instanță, prin soluția pronunțată, păstrată prin decizia recurată, a soluționat contestația formulată de reclamantă în raport de dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, constatând că intimata a făcut o greșită aplicare a acestor prevederi legale, întrucât sintagma „societate națională” din denumirea contestatoarei, care oricum la data emiterii dispoziției contestate fusese schimbată în Societatea pentru Învățătura Poporului Român, nu era de natură a o situa pe aceasta în categoria persoanelor juridice la care face referire norma de drept menționată.
Cu privire la situația juridică a contestatoarei, se constată că aceasta se încadrează în categoria persoanelor juridice de drept privat, care a dobândit personalitate juridică în baza Legii nr. 21/1924, potrivit Sentinței civile nr. 8/1993 a Judecătoriei sector 1 București, astfel că nu este exceptată de la aplicarea Legii nr. 10/2001, în raport de dispozițiile art. 3 alin. (2) din acest act normativ, așa cum corect au stabilit instanțele de fond și apel. Întrucât apelul formulat de pârât nu a fost motivat, instanța de apel a soluționat apelul declarat de acesta în condițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., respectiv și s-a pronunțat numai pe baza celor invocate de pârât în primă instanță.
Or, singura apărare formulată de pârât în primă instanță s-a făcut prin întâmpinare, prin care s-a susținut că dispoziția contestată este temeinică și legală în raport de dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Prin urmare, se constată că instanța de apel legal a analizat legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de aceste dispoziții legale, iar controlul de legalitate al deciziei recurate se poate realiza pe calea prezentului recurs numai în raport de temeiul legal al contestației formulate de intimata reclamantă. De aceea, celelalte critici formulate de recurentul pârât, potrivit cărora se invocă nelegalitatea deciziei contestate în raport de dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, republicată, se constată că sunt formulate omisso medio, direct în recurs, iar sancțiunea este aceea a neanalizării lor.
Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primarul general.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin primarul general împotriva Deciziei nr. 705 A din 30 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.