ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 312/P/2010 din 08 iulie 2010

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (1) C. proc.

pen. rap. la art. 10 lit. b), art. 209 alin. (4)

1

, art. 192 pct. 3 alin.

(3) din același cod și art. 13 C. pen. s-a dispus:

- neînceperea

urmăririi penale față de B.C. în calitate de administrator al SC A. SRL Brașov

pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere a mărfii „V.” prevăzută de art. 83

alin. (2) rap. la art. 35 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998,

modificată prin O.U.G. nr. 190/2005, cu aplicarea art. 13 din Codul penal;

- neînceperea

urmăririi penale față de F.A., în calitate de administrator al SC F. SRL

Brașov, pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere a mărfii „V.”, prevăzută

și pedepsită de art. 83 alin. (2) rap. la art. 35 alin. (2) lit. a) și alin.

(3) lit. b) din Legea nr. 84/1998, modificată prin O.U.G. nr. 190/2005, cu aplicarea

art. 13 C. pen.;

- păstrarea de către

Inspectoratul de Poliție al județului Brașov - Serviciul de Investigare a Fraudelor,

a obiectelor indisponibilizate prin procesul - verbal din 27 mai 2009, pentru a

fi puse la dispoziție organului competent a constata și aplica sancțiunile contravenționale

prevăzute de O.U.G. nr. 80/2000, modificată și completată prin Legea nr. 288/2009.

Pentru a pronunța această

soluție, procurorul de caz a reținut următoarele:

Prin plângerea formulată

la data de 29 ianuarie 2009, SC V.I. SRL Otopeni, prin reprezentant legal, în

calitate de titulară a mărcii combinate înregistrate „V.I.V.” a sesizat organele

de poliție în legătură cu comercializarea în municipiul Brașov de către SC A. SRL

Brașov, a mai multor tipuri de identificare trailere și semi-trailere pe care

erau aplicate acest semn.

Plângerea a fost

înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov sub nr. 917/P/2009.

Ulterior, la

Inspectoratul de Poliție al județului Brașov a fost înregistrată sub nr. 2519/2009,

o nouă plângere, având același obiect, plângere ce a fost conexată la Dosarul penal

nr. 312/P/2009.

Prin rezoluția nr. 35/C2/2010

din 16 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Dosarul penal nr. 917/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Brașov a fost preluat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, fiind înregistrat sub nr. 312/P/2010.

Din actele de

urmărire penală efectuate în cauză, procurorul de caz a reținut ca situație de

fapt că, SC V.I. SRL Otopeni, este titulară a mărcii combinate înregistrate „V.I.V.”

înregistrată din 12 februarie 2002, pentru mai multe clase de produse, printre

care și clasa nr. 6 „ confecții metalice folosite la siguranță aparatelor de

locomoție terestră aeriană și navală”. Conform documentelor aflate la dosar, SC

„V.I.” SRL Otopeni, și-a omologat internațional mai multe tipuri de produse,

printre care, 2 tipuri de plăci de identificări dreptunghiulare spate pentru trailere

și semi-trailere, respectiv, placă triunghiulară de identificare pentru vehicule

lente și remorcile lor.

Societatea SC „A.”

SRL, înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov x din 2 decembrie 1993,

C.U.I nr. x, având ca obiect principal activitatea înregistrată sub codul x „comerț

cu ridicata de piese și accesorii pentru autovehicule” și unic asociat,

respectiv administrator, pe B.C., a comercializat plăcuțe reflectorizante

purtând marca „V.”, de formă dreptunghiulară și triunghiulară, achiziționată de

la SC S. SRL Brașov și SC F. SRL Brașov.

SC S. SRL Brașov este

unic distribuitor autorizat al produselor fabricate de SC V.I. SRL Otopeni, în

județul Brașov, iar SC F. SRL Brașov, nu a putut elibera către SC A. SRL,

certificate de calitate și de garanție pentru produsele comercializate sub

marca „V.”.

SC F. SRL Brașov este

înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov sub nr. x, C.U.I. nr. x,

având ca obiect principal, activitatea înregistrată sub codul x, „fabricarea de

alte produse manufacturiere” și administrator pe F.A., fiind fabricant, de

plăcuțe reflectorizante în formă dreptunghiulară și triunghiulară.

Raportat la întregul

material probator administrat în cauză a rezultat că SC A. SRL, cât și SC F. SRL

Brașov au comercializat produse auto contrafăcute, purtând marca „V.”.

Conform adresei nr. 4769

din 21 mai 2010 a R.A.R., produsele omologate internațional sub nr. x, z și y,

produse de SC „V.I.” SRL Otopeni, fac parte din categoria „produse” așa cum

sunt ele definite de art. 1

2

din O.G. nr. 80/2000, modificată și

completată prin Legea nr. 288/2009.

Faptele de contrafacere

ale unei mărci sunt sancționate de prevederile art. 83 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 84/1998, modificată prin O.U.G. nr. 190/2005, în vigoare la data

comiterii infracțiunilor.

Pe de altă parte, O.G.

nr. 80/2000, modificată și completată prin Legea nr. 288/2009, - care în art. 5

2

lit. g) prevede că „este interzisă introducerea pe piață și/ sau comercializarea

de produse piratate sau contrafăcute”, iar în art. 6 alin. (1) lit. c)

statuează că „este contravenție și se pedepsește cu amendă de la 5.000 la

10.000 lei, nerespectarea dispozițiilor art. 5

2

lit. g)”-, instituie

un regim sancționator diferit în ceea ce privește contrafacerea de piese și

accesorii auto, sancționând-o contravențional.

La data de 9 mai 2010, a intrat în vigoare Legea nr. 66/2010 de modificare a Legii nr. 84/1998 care în art. I pct. 59

a modificat prevederile art. 83 din Legea nr. 84/1998 în sensul că este „infracțiune

și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la

50.000 lei la 150.000 lei contrafacerea unei mărci”.

Comparând regimul

sancționator al infracțiunii de contrafacere prevăzut de Legea nr. 84/1998,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 66/2010, cu cel prevăzut de art. 83

alin. (2) din Legea nr. 84/1998, modificată prin O.U.G. nr. 190/2005, rezultă

că acesta este mai sever sub legea nouă raportat la cuantumul amenzii penale,

astfel că în speță sunt aplicabile prevederile art. 13 C. pen., referitoare la

aplicarea legii penale mai favorabile.

În consecință,

pornind de la principiul „generalis specialibus derogant” procurorul de caz a

apreciat că producerea și punerea în circulație de echipamente, sisteme, piese

de schimb, pentru autoturisme contrafăcute, nu este sancționată penal în

România, în speță, fiind aplicabile disp. art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Prin rezoluția nr. 7983/3299/II/2/2010

din 26 august 2010 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă, ca

neîntemeiată plângerea formulată de SC „V.I.” SRL Otopeni, împotriva soluției

adoptată în Dosarul nr. 312/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Împotriva rezoluției

procurorului nr. 312/P/2010 din data de 8 iulie 2010, în conformitate cu disp. art.

278

1

C. proc. pen. a formulat plângere în fața judecătorului SC „V.I.”

SRL Otopeni,, prin care a solicitat desființarea rezoluției atacate și

trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de

făptuitorii B.C. și F.A.

Examinând cauza din

oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în conformitate cu

disp. art. 29 C. proc. pen., nu are competența materială de a soluționa

plângerea introdusă de petentă, această competență revenind în primă instanță

tribunalului.

Prin art. V din O.U.G.

nr. 190/2005 publicată în M. Of., Partea I nr. 1179 din 28 decembrie 2005, art.

27 C. proc. pen. care reglementează competența tribunalului, a fost completat

în sensul că, tribunalul judecă în primă instanță și infracțiunile la regimul drepturilor

de proprietate intelectuală și industrială ( art. 27 pct. 1 lit. e)

1

).

Legea nr. 84/1998

privind mărcile și indicațiile geografice, astfel cum a fost modificată și

completată prin O.U.G. nr. 190/2005 face parte din categoria legilor speciale

care reglementează dreptul de proprietate intelectuală și industrială (a se vedea,

printre altele, lucrarea „Infracțiuni prevăzute în legi speciale, comentarii și

explicații, ediția 2, M.A.H. și M.D., Ed. C.H.B. București 2010, pag. 640 și

urm, lucrare care la capitolul „Aspecte procesuale” se referă și la competența

de judecată în primă instanță ce revine tribunalului”).

Adoptând sistemul determinării

competenței materiale, prin criterii obiective, înseamnă că trebuie sesizată

acea instanță de judecată care are competența de a judeca în funcție de

infracțiunea la care se referă plângerea.

Cum infracțiunea

prev. și ped. de art. 83 alin. (2) rap. la art. 35 alin. (2) lit. a) și alin.

(3) lit. b) din Legea nr. 84/1998, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.

190/2005 este dată în competența tribunalului, trebuia ca petenta să adreseze

plângerea, Tribunalului Brașov, competent să judece în primă instanță, așa cum prevăd

și dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Faptul că soluția de

netrimitere în judecată a fost dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu atrage competența instanței

superioare de a soluționa plângerea, prin încălcarea normelor de competență

materială instituită în Secțiunea I, Capitolul I, Titlul II C. proc. pen.

Investirea organelor

judiciare - organe de urmărire penală sau instanța de judecată - nu se poate face

în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul și punctul de plecare al

desfășurării procesului penal.

Sesizarea reprezintă,

așadar, actul procesual prin care subiectul îndreptățit se adresează organului

judiciar competent cu solicitarea desfășurării activităților pe care legea i le

conferă ca atribuții funcționale.

Pentru determinarea organelor

judiciare competente să efectueze urmărirea penală ori judecata, codul de

procedură penală cuprinde dispoziții privitoare la competența acestora de a

efectua acte valabile, cu eficiență legală în desfășurarea procesului penal,

distingând între competența după materie, competența după calitatea persoanei,

competența funcțională și competența teritorială.

Pe de altă parte,

potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. mai sus invocate,

plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului

de netrimitere în judecată se soluționează de judecătorul de la instanța căreia

i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Pentru argumentele mai

sus expuse și având în vedere că dispozițiile relative la competența după

materie sunt potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., prevăzute sub

sancțiunea nulității absolute, se va dispune scoaterea cauzei de pe rol, iar

plângerea formulată de SC „V.I.” SRL Otopeni prin reprezentant legal, împotriva

rezoluției nr. 312/P/2010 din 8 iulie 2010, dată de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică

se va trimite spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov.

În baza art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Scoate cauza de pe

rol privind plângerea formulată de petiționara SC V.I. SRL și trimite dosarul

spre competentă soluționare Tribunalului Brașov.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 noiembrie 2010.