ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 312/P/2010 din 08 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b), art. 209 alin. (4) 1 , art. 192 pct. 3 alin. (3) din același cod și art. 13 C. pen. s-a dispus: - neînceperea urmăririi penale față de B.C. în calitate de administrator al SC A. SRL Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere a mărfii „V.” prevăzută de art. 83 alin. (2) rap. la art. 35 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998, modificată prin O.U.G. nr. 190/2005, cu aplicarea art. 13 din Codul penal; - neînceperea urmăririi penale față de F.A., în calitate de administrator al SC F. SRL Brașov, pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere a mărfii „V.”, prevăzută și pedepsită de art. 83 alin. (2) rap.

la art. 35 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998, modificată prin O.U.G. nr. 190/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.; - păstrarea de către Inspectoratul de Poliție al județului Brașov - Serviciul de Investigare a Fraudelor, a obiectelor indisponibilizate prin procesul - verbal din 27 mai 2009, pentru a fi puse la dispoziție organului competent a constata și aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de O.U.G. nr. 80/2000, modificată și completată prin Legea nr. 288/2009. Pentru a pronunța această soluție, procurorul de caz a reținut următoarele: Prin plângerea formulată la data de 29 ianuarie 2009, SC V.I. SRL Otopeni, prin reprezentant legal, în calitate de titulară a mărcii combinate înregistrate „V.I.V.” a sesizat organele de poliție în legătură cu comercializarea în municipiul Brașov de către SC A. SRL Brașov, a mai multor tipuri de identificare trailere și semi-trailere pe care erau aplicate acest semn.

Plângerea a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov sub nr. 917/P/2009. Ulterior, la Inspectoratul de Poliție al județului Brașov a fost înregistrată sub nr. 2519/2009, o nouă plângere, având același obiect, plângere ce a fost conexată la Dosarul penal nr. 312/P/2009. Prin rezoluția nr. 35/C2/2010 din 16 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Dosarul penal nr. 917/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov a fost preluat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind înregistrat sub nr. 312/P/2010. Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, procurorul de caz a reținut ca situație de fapt că, SC V.I.

SRL Otopeni, este titulară a mărcii combinate înregistrate „V.I.V.” înregistrată din 12 februarie 2002, pentru mai multe clase de produse, printre care și clasa nr. 6 „ confecții metalice folosite la siguranță aparatelor de locomoție terestră aeriană și navală”. Conform documentelor aflate la dosar, SC „V.I.” SRL Otopeni, și-a omologat internațional mai multe tipuri de produse, printre care, 2 tipuri de plăci de identificări dreptunghiulare spate pentru trailere și semi-trailere, respectiv, placă triunghiulară de identificare pentru vehicule lente și remorcile lor. Societatea SC „A.” SRL, înregistrată la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Brașov x din 2 decembrie 1993, C.U.I nr. x, având ca obiect principal activitatea înregistrată sub codul x „comerț cu ridicata de piese și accesorii pentru autovehicule” și unic asociat, respectiv administrator, pe B.C., a comercializat plăcuțe reflectorizante purtând marca „V.”, de formă dreptunghiulară și triunghiulară, achiziționată de la SC S. SRL Brașov și SC F. SRL Brașov. SC S. SRL Brașov este unic distribuitor autorizat al produselor fabricate de SC V.I. SRL Otopeni, în județul Brașov, iar SC F. SRL Brașov, nu a putut elibera către SC A. SRL, certificate de calitate și de garanție pentru produsele comercializate sub marca „V.”. SC F. SRL Brașov este înregistrată la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Brașov sub nr. x, C.U.I. nr. x, având ca obiect principal, activitatea înregistrată sub codul x, „fabricarea de alte produse manufacturiere” și administrator pe F.A., fiind fabricant, de plăcuțe reflectorizante în formă dreptunghiulară și triunghiulară. Raportat la întregul material probator administrat în cauză a rezultat că SC A. SRL, cât și SC F. SRL Brașov au comercializat produse auto contrafăcute, purtând marca „V.”. Conform adresei nr. 4769 din 21 mai 2010 a R.A.R., produsele omologate internațional sub nr. x, z și y, produse de SC „V.I.” SRL Otopeni, fac parte din categoria „produse” așa cum sunt ele definite de art. 1 2 din O.G. nr. 80/2000, modificată și completată prin Legea nr. 288/2009.

Faptele de contrafacere ale unei mărci sunt sancționate de prevederile art. 83 alin. (1) și (2) din Legea nr. 84/1998, modificată prin O.U.G. nr. 190/2005, în vigoare la data comiterii infracțiunilor. Pe de altă parte, O.G. nr. 80/2000, modificată și completată prin Legea nr. 288/2009, - care în art. 5 2 lit. g) prevede că „este interzisă introducerea pe piață și/ sau comercializarea de produse piratate sau contrafăcute”, iar în art. 6 alin. (1) lit. c) statuează că „este contravenție și se pedepsește cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei, nerespectarea dispozițiilor art. 5 2 lit. g)”-, instituie un regim sancționator diferit în ceea ce privește contrafacerea de piese și accesorii auto, sancționând-o contravențional.

La data de 9 mai 2010, a intrat în vigoare Legea nr. 66/2010 de modificare a Legii nr. 84/1998 care în art. I pct. 59 a modificat prevederile art. 83 din Legea nr. 84/1998 în sensul că este „infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000 lei la 150.000 lei contrafacerea unei mărci”. Comparând regimul sancționator al infracțiunii de contrafacere prevăzut de Legea nr. 84/1998, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 66/2010, cu cel prevăzut de art. 83 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, modificată prin O.U.G. nr. 190/2005, rezultă că acesta este mai sever sub legea nouă raportat la cuantumul amenzii penale, astfel că în speță sunt aplicabile prevederile art. 13 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.

În consecință, pornind de la principiul „generalis specialibus derogant” procurorul de caz a apreciat că producerea și punerea în circulație de echipamente, sisteme, piese de schimb, pentru autoturisme contrafăcute, nu este sancționată penal în România, în speță, fiind aplicabile disp. art. 10 lit. b) C. proc. pen. Prin rezoluția nr. 7983/3299/II/2/2010 din 26 august 2010 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată plângerea formulată de SC „V.I.” SRL Otopeni, împotriva soluției adoptată în Dosarul nr. 312/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Împotriva rezoluției procurorului nr. 312/P/2010 din data de 8 iulie 2010, în conformitate cu disp. art. 278 1 C. proc. pen. a formulat plângere în fața judecătorului SC „V.I.” SRL Otopeni,, prin care a solicitat desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii B.C. și F.A. Examinând cauza din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în conformitate cu disp. art. 29 C. proc. pen., nu are competența materială de a soluționa plângerea introdusă de petentă, această competență revenind în primă instanță tribunalului. Prin art. V din O.U.G. nr. 190/2005 publicată în M. Of., Partea I nr. 1179 din 28 decembrie 2005, art. 27 C. proc.

pen. care reglementează competența tribunalului, a fost completat în sensul că, tribunalul judecă în primă instanță și infracțiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală și industrială ( art. 27 pct. 1 lit. e) 1 ). Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 190/2005 face parte din categoria legilor speciale care reglementează dreptul de proprietate intelectuală și industrială (a se vedea, printre altele, lucrarea „Infracțiuni prevăzute în legi speciale, comentarii și explicații, ediția 2, M.A.H. și M.D., Ed. C.H.B. București 2010, pag. 640 și urm, lucrare care la capitolul „Aspecte procesuale” se referă și la competența de judecată în primă instanță ce revine tribunalului”).

Adoptând sistemul determinării competenței materiale, prin criterii obiective, înseamnă că trebuie sesizată acea instanță de judecată care are competența de a judeca în funcție de infracțiunea la care se referă plângerea. Cum infracțiunea prev. și ped. de art. 83 alin. (2) rap. la art. 35 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 190/2005 este dată în competența tribunalului, trebuia ca petenta să adreseze plângerea, Tribunalului Brașov, competent să judece în primă instanță, așa cum prevăd și dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. Faptul că soluția de netrimitere în judecată a fost dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu atrage competența instanței superioare de a soluționa plângerea, prin încălcarea normelor de competență materială instituită în Secțiunea I, Capitolul I, Titlul II C. proc.

pen. Investirea organelor judiciare - organe de urmărire penală sau instanța de judecată - nu se poate face în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul și punctul de plecare al desfășurării procesului penal. Sesizarea reprezintă, așadar, actul procesual prin care subiectul îndreptățit se adresează organului judiciar competent cu solicitarea desfășurării activităților pe care legea i le conferă ca atribuții funcționale. Pentru determinarea organelor judiciare competente să efectueze urmărirea penală ori judecata, codul de procedură penală cuprinde dispoziții privitoare la competența acestora de a efectua acte valabile, cu eficiență legală în desfășurarea procesului penal, distingând între competența după materie, competența după calitatea persoanei, competența funcțională și competența teritorială.

Pe de altă parte, potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. mai sus invocate, plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se soluționează de judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Pentru argumentele mai sus expuse și având în vedere că dispozițiile relative la competența după materie sunt potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, se va dispune scoaterea cauzei de pe rol, iar plângerea formulată de SC „V.I.” SRL Otopeni prin reprezentant legal, împotriva rezoluției nr. 312/P/2010 din 8 iulie 2010, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică se va trimite spre competentă soluționare la Tribunalul Brașov.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Scoate cauza de pe rol privind plângerea formulată de petiționara SC V.I. SRL și trimite dosarul spre competentă soluționare Tribunalului Brașov. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2010.