ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5059/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 2 București, secția civilă, la data de 4 iulie 2011 sub nr. 24281/300/2011, reclamanta SC I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Centrul de studii tehnice rutiere și informatică, anularea procesului-verbal de contravenție din 31 mai 2011, cu consecința anulării sancțiunilor aplicate prin acesta. Prin Sentința civilă nr. 392 din 12 ianuarie 2012, pronunțată în Dosar nr. 24281/300/2011, Judecătoria sector 2 București, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reținând că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din O.G.

nr. 15/2002 raportat la dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora plângerea contravențională se judecă de către judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Cum din procesul-verbal de constatare a contravenției rezultă că locul săvârșirii acesteia este localitatea Seaca, județul Vâlcea, aflată în raza teritorială a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe. Prin Sentința civilă nr. 2286 din 27 februarie 2012 pronunțată în Dosar nr. 684/288/2012, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, reținând că, locul săvârșirii faptei astfel cum a fost reținut în procesul-verbal de contravenție se află pe raza teritorială a Judecătoriei Brezoi, aceasta fiind instanța competentă a soluționa cauza.

Prin Sentința civilă nr. 1325 din 18 martie 2013 pronunțată în Dosar nr. 1810/198/2012, Judecătoria Brezoi a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 București, reținând că, potrivit art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției aparține instanței de la domiciliul petentului, în speță, Judecătoria sector 5 București.

Prin Sentința civilă nr. 7900 din 26 septembrie 2013 pronunțată în Dosar nr. 1810/198/2012, Judecătoria sector 5 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că, din procesul-verbal de constatare a contravenției a rezultat că locul săvârșirii contravenției se află în localitatea Seaca, județul Vâlcea, ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brezoi, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 15/2002 aparține instanței în circumscripția căreia a fost săvârșită fapta. În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002,întrucât prezenta plângere contravențională a fost introdusă anterior acestei modificări, fiind guvernată de legea veche. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, pentru argumentele ce succed: În raport de obiectul cauzei, respectiv, plângere contravențională formulată împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit pentru încălcarea art. 8 din O.G. nr. 15/2002, devin incidente dispozițiile O.G.

nr. 2/2001, respectiv, cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în art. 10, conform cărora competența soluționării plângerii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. În stabilirea instanței competentă teritorial a soluționa prezenta plângere contravențională, problema care se ridică în speță este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, sunt aplicabile. Se observă că norma de competență teritorială, derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, este cuprinsă în Secțiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea: Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând deci distincția între cele două materii.

Coroborând sediul materiei cu dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III Dispoziții tranzitorii și finale, se reține că acestea se referă numai la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal nu și la cele în materie contravențională. Prin urmare, atâta vreme cât art. XXIII nu cuprinde dispoziții tranzitorii exprese vizând competența teritorială în materie contravențională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora rezultă că prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a legii. Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv, la 4 iulie 2011, instanța legal învestită fiind cea de la locul săvârșirii contravenției.

În considerarea celor ce preced, având în vedere că locul săvârșirii contravenției a fost în localitatea Seaca, județul Vâlcea, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Brezoi, competența soluționării plângerii contravenționale revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2013. Procesat de GGC - AS