ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5059/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

sector 2 București, secția civilă, la data de 4 iulie 2011 sub nr.

24281/300/2011, reclamanta SC I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Centrul

de studii tehnice rutiere și informatică, anularea procesului-verbal de

contravenție din 31 mai 2011, cu consecința anulării sancțiunilor aplicate prin

acesta.

Prin Sentința civilă

nr. 392 din 12 ianuarie 2012, pronunțată în Dosar nr. 24281/300/2011,

Judecătoria sector 2 București, secția civilă, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reținând că, în

speță sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002 raportat la

dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora plângerea

contravențională se judecă de către judecătoria în a cărei circumscripție a

fost săvârșită contravenția. Cum din procesul-verbal de constatare a

contravenției rezultă că locul săvârșirii acesteia este localitatea Seaca,

județul Vâlcea, aflată în raza teritorială a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea,

competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

Prin Sentința civilă

nr. 2286 din 27 februarie 2012 pronunțată în Dosar nr. 684/288/2012,

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, reținând că, locul săvârșirii faptei

astfel cum a fost reținut în procesul-verbal de contravenție se află pe raza

teritorială a Judecătoriei Brezoi, aceasta fiind instanța competentă a soluționa

cauza.

Prin Sentința civilă

nr. 1325 din 18 martie 2013 pronunțată în Dosar nr. 1810/198/2012, Judecătoria

Brezoi a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

sector 5 București, reținând că, potrivit art. 10

1

din O.G. nr.

15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe

rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 2/2013, competența de soluționare a plângerii împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenției aparține instanței de la

domiciliul petentului, în speță, Judecătoria sector 5 București.

Prin Sentința civilă

nr. 7900 din 26 septembrie 2013 pronunțată în Dosar nr. 1810/198/2012,

Judecătoria sector 5 București a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat

cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că, din

procesul-verbal de constatare a contravenției a rezultat că locul săvârșirii

contravenției se află în localitatea Seaca, județul Vâlcea, ce se află în

circumscripția teritorială a Judecătoriei Brezoi, în speță fiind aplicabile

dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora competența

soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție pentru fapta

prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 aparține instanței în

circumscripția căreia a fost săvârșită fapta. În cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002,întrucât prezenta plângere contravențională

a fost introdusă anterior acestei modificări, fiind guvernată de legea veche.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi,

pentru argumentele ce succed:

În raport de obiectul

cauzei, respectiv, plângere contravențională formulată împotriva unui

proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit pentru

încălcarea art. 8 din O.G. nr. 15/2002, devin incidente dispozițiile O.G. nr.

2/2001, respectiv, cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr.

15/2002 în art. 10, conform cărora competența soluționării plângerii aparține

judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În stabilirea

instanței competentă teritorial a soluționa prezenta plângere contravențională,

problema care se ridică în speță este de a stabili dacă modificările aduse prin

art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la

judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul, sunt aplicabile.

Se observă că norma

de competență teritorială, derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea:

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând deci

distincția între cele două materii.

Coroborând sediul

materiei cu dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul

III Dispoziții tranzitorii și finale, se reține că acestea se referă numai la

procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal nu și la cele în

materie contravențională.

Prin urmare, atâta

vreme cât art. XXIII nu cuprinde dispoziții tranzitorii exprese vizând

competența teritorială în materie contravențională, nefiind posibilă o

interpretare extensivă a acestora rezultă că prevederile modificatoare ale

Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a

legii.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.

2/2013, respectiv, la 4 iulie 2011, instanța legal învestită fiind cea de la

locul săvârșirii contravenției.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că locul săvârșirii contravenției a fost în

localitatea Seaca, județul Vâlcea, zonă situată în circumscripția Judecătoriei

Brezoi, competența soluționării plângerii contravenționale revine, potrivit

art. 32 din O.G. nr. 2/2001, acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 6 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AS