ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.11.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5486/2013

HOTĂRÂRE
26.11.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5486/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sector 6 București la data de 26 martie 2012, contestatoarea

S.M.Ș. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în

contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA, să dispună anularea Procesului-verbal de contravenție

seria R12 nr. 0122053, încheiat de intimată la data de 22 februarie 2012 și

exonerarea sa de plata amenzii aplicate. În subsidiar, a solicitat anularea

obligației de plată a tarifului de despăgubire, întrucât acesta este deja

achitat.

În motivarea

plângerii, petenta a arătat că i-a fost comunicat procesul-verbal de constatare

și sancționare a contravențiilor din care rezultă că ar fi circulat fără rovinietă

valabilă pe drumurile publice la data de 5 septembrie 2011, pe DN 7 km 188 +

900 m, localitatea Seaca, județul Vâlcea, cu autovehiculul înmatriculat sub nr.

X.

Prin Sentința civilă

nr. 8882 din 23 octombrie 2012, Judecătoria Sector 6 București a admis excepția

necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Instanța a reținut

că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să

soluționeze plângerea contravențională este judecătoria în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția, dispoziție derogatorie de la

dreptul comun.

După cum rezultă din

cuprinsul procesului-verbal de contravenție, locul săvârșirii contravenției îl

constituie DN 7 km 188 + 900 m, în localitatea Seaca, județul Vâlcea.

La data de 6

noiembrie 2012, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi care,

prin Sentința nr. 1314 din data de 18 martie 2013, a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

Instanța a reținut

că, potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 2/2013 „plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.” Aceste

dispoziții fiind procedurale sunt de imediată aplicare.

Prin Sentința civilă

nr. 7969 din 27 septembrie 2013, Judecătoria Sector 5 București a admis

excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a

pricinii în favoarea Judecătoriei Brezoi. A constatat ivit conflictul negativ

de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Instanța a reținut

că, față de data introducerii plângerii contravenționale, respectiv 26 martie

2012, aceasta este guvernată de dispozițiile prevăzute de art. 32 din O.G. nr.

2/2001.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este

„plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de

aplicare a sancțiunilor contravenționale” prin care a fost contestat

Procesul-verbal de contravenție seria R12 nr. 0122053, încheiat de intimată la

data de 22 februarie 2012.

Prin Procesul-verbal

încheiate la data de 22 februarie 2012, la sediul agentului constatator, s-a

reținut că la data de 5 septembrie 2011 pe DN 7 km 188 + 900 m, localitatea

Seaca, județul Vâlcea, vehiculul cu nr. de înmatriculare X, aparținând doamnei

S.M.Ș., a circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu

imaginea foto.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2)

care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

: „prin

derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar,

distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile

de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată

la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței

instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente

potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la

data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi,

sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3)

„Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului

administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe

rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în

materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie

contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă

materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept

privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în

mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe

materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal,

conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1)

se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal,

nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și

proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică

numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare

a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de

aplicare a sancțiunilor contravenționale a fost introdusă anterior adoptării

Legii nr. 2/2013, la data de 26 martie 2012. Locul săvârșirii contravenției

reținute în sarcina petentei a fost DN 7 km 188 + 900 m, localitatea Seaca,

județul Vâlcea, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Brezoi, așa încât

această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței

teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce

preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Brezoi, în

favoarea căreia urmează a fi stabilită.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-11-26
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5487/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 23 august 2012, contestatoarea SC A. SRL a solicitat i
ÎCCJ 2013-10-29
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4890/2013
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin procesul-verbal de constatare a contravenției emis de intimată la data de 25 martie 2011, a fost sancționată contravenienta SC C.I. SRL pentru săvârșirea contravenției prevăzute d
ÎCCJ 2013-10-24
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4814/2013
Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin procesul-verbal de constatare a contravenției din 19 decembrie 2011 a fost sancționat contravenientul D.I. pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art.
ÎCCJ 2013-10-23
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4739/2013
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin procesul-verbal de constatare a contravenției din 22 februarie 2012 a fost sancționat Ș.V. pentru săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr.
ÎCCJ 2013-11-12
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5204/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 19 ianuarie 2012, contestatorul P.I. a solicitat instanțe
Sursă