ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5487/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Constanța la data de 23 august 2012, contestatoarea SC A. SRL a

solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu

intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA,

să dispună anularea Procesului-verbal de contravenție seria R12 nr. 0089672

încheiat de intimată la data de 31 ianuarie 2012 și exonerarea sa de plata

amenzii aplicate. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii

contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea

plângerii, petenta a arătat că este netemeinic și nelegal procesul-verbal de

constatare și sancționare a contravențiilor, din acesta rezultând că ar fi

circulat fără rovinietă valabilă pe drumurile publice la data de 22 august 2011

pe DN 7 km 188 + 900 m, localitatea Seaca, județul Vâlcea, cu autovehiculul

înmatriculat sub nr. X.

Prin Sentința civilă

nr. 17886 din 16 noiembrie 2012, Judecătoria Constanța a admis excepția

necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Instanța a reținut

că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și

sancționare a contravenției se soluționează de judecătoria în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția, această dispoziție neputând fi

înlăturată de părți, având caracter de ordine publică.

În speță, locul săvârșirii

faptei contravenționale se află în raza teritorială a localității Seaca, iar

potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor

și parchetelor de pe lângă judecătorii, aceasta intră în circumscripția

Judecătoriei Brezoi.

La data de 22

ianuarie 2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi care,

prin Sentința civilă nr. 1610 din 28 martie 2013, a admis excepția de

necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Constanța.

Instanța a reținut că

potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată

prin Legea nr. 2/2013 „plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de

constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul contravenientul.” Aceste dispoziții fiind

procedurale sunt de imediată aplicare.

După cum rezultă din

cuprinsul procesului-verbal de contravenție, contravenienta are sediul în

localitatea Hârșova, Județul Constanța, localitate aflată în circumscripția

Judecătoriei Constanța.

La data de 8 mai

2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța care, la

termenul din 7 iunie 2013, a invocat din oficiu excepția de necompetență

teritorială.

Prin Sentința civilă

nr. 8336 din 7 iunie 2013, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea

Judecătoriei Brezoi. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a

dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este

„plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de

aplicare a sancțiunilor contravenționale” prin care a fost contestat

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R12 nr.

0089672 încheiat de intimată la data de 31 ianuarie 2012.

Prin Procesul-verbal

încheiat la data de 31 ianuarie 2012, la sediul agentului constatator, s-a

reținut că la data de 22 august 2011, pe DN 7 km 188 + 900 m Seaca, județul

Vâlcea, vehiculul cu nr. de înmatriculare X, aparținând SC A.L. SRL a circulat

fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării „plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale”

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2)

care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

: „prin

derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar,

distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile

de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată

la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței

instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente

potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la

data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi,

sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3)

„Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului

administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe

rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor

se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în

materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie

contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia

contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această

materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept

public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a

fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc

modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios

administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare

extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică

numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare

a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

„plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de

aplicare a sancțiunilor contravenționale” a fost introdusă anterior adoptării

Legii nr. 2/2013, la data de 23 august 2012. Locul săvârșirii contravenției

reținute în sarcina petentei a fost DN 7 km 188 + 900 m Seaca, județul Vâlcea,

zonă situată în circumscripția Judecătoriei Brezoi, așa încât această instanță

este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr.

2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale

reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce

preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Brezoi, în

favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM