ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4660/2013

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul

Curții de Apel Cluj, sub nr. 31/33/2013, petentul F.N.M. a formulat acțiune,

solicitând în principal anularea Decizia nr. 170 din 5 decembrie 2012 emisă de

Președintele Autorității Electorale Permanente, cu sediul în București str. S.,

sector 3, cu consecința exonerării petentului de la obligația de plată a

amenzii contravenționale, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale

cu avertisment.

În motivarea

acțiunii, petentul a arătat că a candidat ca independent la funcția de

consilier local al Municipiului Sighetu Marmației, în campania electorală

pentru alegerea autorităților administrației publice locale din data de 10

iunie 2012.

Prin procesul-verbal

de constatare a contravențiilor din 14 noiembrie 2012 întocmit de Autoritatea

Electorală Permanentă - Filiala Nord-Vest s-a reținut în sarcina sa comiterea

contravenției prevăzută de dispozițiile art. 41 din Legea nr. 334/2006 privind

finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, urmare

a nerespectării obligației prevăzute la art. 38 din același act normativ.

Reclamantul apreciază

ca nelegală aplicarea sancțiunii contravenționale sub două aspecte. În primul

rând, arată că a avut angajat un mandatar financiar, pe numitul A.G., care

trebuia să transmită raportul detaliat al veniturilor și cheltuielilor la

Autoritatea Electorală Permanentă, astfel că, dacă a fost săvârșită vreo

contravenție, sancțiunea trebuia aplicată mandatarului său financiar.

Pe de altă parte,

potrivit dispozițiilor art. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie

să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar

individualizarea ei trebuie să se facă prin raportare la prevederile art. 21

alin. (3), respectiv în limitele prevăzute de actul normativ și ținându-se

seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele

de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de

circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în

procesul-verbal, astfel că, în raport de aceste prevederi legale, solicită a se

reaprecia gradul de pericol social al faptei, a se dispune anularea Deciziei

nr. 170/2012 a Președintelui Autorității Electorale Permanente și înlocuirea

amenzii contravenționale cu avertisment.

Prin Sentința civilă

nr. 157 din 28 februarie 2013 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială

și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei

Sighetu Marmației.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că pentru contravențiile reglementate de

Legea nr. 334/2006 se prevede o procedură de constatare și sancționare a

contravenției ce se desfășoară în două etape distincte. Astfel, în primul rând

se constată săvârșirea unei contravenții și se propune de către agentul

constatator aplicarea unei sancțiuni. În speță, aceasta etapă s-a realizat prin

procesul-verbal de la dosar. În a doua etapă se aplică de către organul

competent sancțiunea contravențională, sancțiune care în speță s-a aplicat prin

actul atacat în cauză.

Această procedură

formată din mai multe etape nu se regăsește doar în Legea nr. 334/3006, ci ea

este reglementată și în O.G. nr. 2/2001, respectiv art. 15, 16, 21, doar că în

cazul acestui ultim act normativ se arată că sancțiunea se aplică prin

rezoluție scrisă pe actul de constatare și nu printr-o decizie separată, cum

este cazul și în speță.

Chiar dacă este vorba

de două acte distincte privite în materialitatea lor în realitate ele

alcătuiesc un singur act juridic de constatare și sancționare a contravenției

și aparțin uneia și aceleiași proceduri contravenționale, întrucât doar

împreună prin ele se constată și se sancționează o contravenție.

Aceste două acte nu

pot fi privite în mod separat întrucât actul de constatare fără sancțiune nu

produce niciun efect juridic, iar sancțiunea este consecința constatării

contravenției și propunerii de sancționare.

În vederea stabilirii

competenței materiale de soluționare în primă instanță este necesar a se avea

în vedere natura juridică a acestor acte ca fiind acte de constatare și

sancționare a unei contravenții.

În plus, art. 43 din

Legea nr. 334/2006 prevede că în aplicarea acestei legi, contravențiile

prevăzute la art. 41, cum este și cea din speță, se constată de către

reprezentanții Autorității Electorale Permanente, iar sancțiunea se aplică prin

decizie a Autorității Electorale Permanente. Decizia Autorității Electorale

Permanente poate fi atacată la instanța competentă, în condițiile legii. Art.

44 din aceeași lege arată că prevederile art. 41 și 43 se completează cu

dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările

și completările ulterioare.

Având în vedere că

art. 43 din Legea nr. 334/2006 arată doar că decizia se atacă la instanța

competentă, că art. 44 din aceeași lege precizează că art. 43 se completează cu

O.G. nr. 2/2001 și că natura juridică a celor două acte constituie împreună act

de constatare și sancționare a unei contravenții, este evident că în speță,

competența materială în primă instanță aparține judecătoriei, conform art. 32

din O.G. nr. 2/2001 și, întrucât plângerea împotriva procesului-verbal de

constatare ce face obiectul Dosarului nr. 3606/307/2012 este pe rolul

Judecătoriei Sighetu Marmației, având în vedere prevederile art. 32 din O.G.

nr. 2/2001 declinarea competenței materiale se va face la aceeași instanță

pentru a asigura judecarea unitară a căii de atac împotriva unuia și aceluiași

act de constatare și sancționare a contravenției.

Judecătoria Sighetu

Marmației, prin Sentința civilă nr. 1611 din 18 iulie 2013, a admis excepția

necompetenței materiale, invocată de petent și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a dispune

astfel, această din urmă instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 43

din Legea nr. 334/2006, constatarea contravențiilor reglementate la art. 41 se

face de către reprezentanți ai Autorității Electorale Permanente, iar

sancțiunea se aplică prin decizie a acestei autorități, ce poate fi atacată la

instanța competentă.

Conform art. 33 din

H.G. nr. 749/2007, instanța competentă pentru contestarea deciziei de

sancționare este instanța de contencios administrativ.

Acest text legal,

trebuie aplicat coroborat cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, legea

contenciosului administrativ, conform cărora actele administrative încheiate de

autoritățile publice centrale se contestă la secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, iar din punct de vedere

teritorial, competența aparține fie instanței de la sediul organului emitent,

fie instanței în circumscripția căreia se află domiciliul petentului.

Prin urmare, aceste

dispoziții legale instituie o normă atributivă de competență absolută, de

ordine publică, în accepțiunea art. 159 pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care

a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

Ivindu-se conflict

negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., dosarul a

fost trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Înalta Curte

stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației,

pentru considerentele care urmează.

Prin procesul-verbal

contestat petentul a fost sancționat contravențional, conform dispozițiilor

art. 41 din Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor

politice și a campaniilor electorale, pentru săvârșirea faptei prevăzută de

art. 38 alin. (1) din același act normativ, pentru că nu a depus la Autoritatea

Electorală Permanentă - Filiala Nord-Vest raportul detaliat al veniturilor și

cheltuielile electorale în calitate de candidat independent.

În legătură cu fapta

pentru care petentul a fost sancționat, art. 38 alin. (1) din Legea nr.

334/2006 prevede că în termen de 15 zile de la data desfășurării alegerilor,

mandatarul financiar este obligat să depună la Autoritatea Electorală

Permanentă un raport detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale pentru

fiecare partid politic, alianță politică, alianță electorală, organizație a

cetățenilor români aparținând minorităților naționale sau candidat independent.

Întrucât actul

normativ în baza căruia a fost sancționat petentul nu cuprinde dispoziții

proprii privitoare la competența instanțelor care soluționează contestațiile

formulate împotriva procesului-verbal de contravenție, sunt aplicabile

dispozițiile legii generale în materie de contravenții, respectiv, dispozițiile

O.G. nr. 2/2001.

Potrivit art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de

contravenție împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a

cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Art. 43 alin. (2) din

Legea nr. 334/2006 prevede că Decizia Autorității Electorale Permanente poate

fi atacată la instanța competentă, în condițiile legii, iar art. 44 din același

act normativ prevede că "Prevederile art. 41 și 43 se completează cu dispozițiile

O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și

completările ulterioare."

Așa fiind, având în

vedere că art. 43 din Legea nr. 334/2006 arată că decizia se atacă la instanța

competentă, că art. 44 din aceeași lege precizează că art. 43 se completează cu

O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor este evident că în

speță competența materială în primă instanță aparține judecătoriei, conform art.

32 din O.G. nr. 2/2001 și, întrucât plângerea împotriva procesului-verbal de

constatare ce face obiectul Dosarului nr. 3606/307/2012 este pe rolul

Judecătoriei Sighetu Marmației, având în vedere prevederile art. 32 din O.G.

nr. 2/2001, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a acțiunii în

favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS