ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4660/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4660/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Cluj, sub nr. 31/33/2013, petentul F.N.M. a formulat acțiune, solicitând în principal anularea Decizia nr. 170 din 5 decembrie 2012 emisă de Președintele Autorității Electorale Permanente, cu sediul în București str. S., sector 3, cu consecința exonerării petentului de la obligația de plată a amenzii contravenționale, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că a candidat ca independent la funcția de consilier local al Municipiului Sighetu Marmației, în campania electorală pentru alegerea autorităților administrației publice locale din data de 10 iunie 2012. Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor din 14 noiembrie 2012 întocmit de Autoritatea Electorală Permanentă - Filiala Nord-Vest s-a reținut în sarcina sa comiterea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 41 din Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, urmare a nerespectării obligației prevăzute la art. 38 din același act normativ. Reclamantul apreciază ca nelegală aplicarea sancțiunii contravenționale sub două aspecte.
În primul rând, arată că a avut angajat un mandatar financiar, pe numitul A.G., care trebuia să transmită raportul detaliat al veniturilor și cheltuielilor la Autoritatea Electorală Permanentă, astfel că, dacă a fost săvârșită vreo contravenție, sancțiunea trebuia aplicată mandatarului său financiar. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 5 din O.G.
nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar individualizarea ei trebuie să se facă prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3), respectiv în limitele prevăzute de actul normativ și ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că, în raport de aceste prevederi legale, solicită a se reaprecia gradul de pericol social al faptei, a se dispune anularea Deciziei nr. 170/2012 a Președintelui Autorității Electorale Permanente și înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
Prin Sentința civilă nr. 157 din 28 februarie 2013 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că pentru contravențiile reglementate de Legea nr. 334/2006 se prevede o procedură de constatare și sancționare a contravenției ce se desfășoară în două etape distincte. Astfel, în primul rând se constată săvârșirea unei contravenții și se propune de către agentul constatator aplicarea unei sancțiuni. În speță, aceasta etapă s-a realizat prin procesul-verbal de la dosar.
În a doua etapă se aplică de către organul competent sancțiunea contravențională, sancțiune care în speță s-a aplicat prin actul atacat în cauză. Această procedură formată din mai multe etape nu se regăsește doar în Legea nr. 334/3006, ci ea este reglementată și în O.G. nr. 2/2001, respectiv art. 15, 16, 21, doar că în cazul acestui ultim act normativ se arată că sancțiunea se aplică prin rezoluție scrisă pe actul de constatare și nu printr-o decizie separată, cum este cazul și în speță. Chiar dacă este vorba de două acte distincte privite în materialitatea lor în realitate ele alcătuiesc un singur act juridic de constatare și sancționare a contravenției și aparțin uneia și aceleiași proceduri contravenționale, întrucât doar împreună prin ele se constată și se sancționează o contravenție.
Aceste două acte nu pot fi privite în mod separat întrucât actul de constatare fără sancțiune nu produce niciun efect juridic, iar sancțiunea este consecința constatării contravenției și propunerii de sancționare. În vederea stabilirii competenței materiale de soluționare în primă instanță este necesar a se avea în vedere natura juridică a acestor acte ca fiind acte de constatare și sancționare a unei contravenții. În plus, art. 43 din Legea nr. 334/2006 prevede că în aplicarea acestei legi, contravențiile prevăzute la art. 41, cum este și cea din speță, se constată de către reprezentanții Autorității Electorale Permanente, iar sancțiunea se aplică prin decizie a Autorității Electorale Permanente.
Decizia Autorității Electorale Permanente poate fi atacată la instanța competentă, în condițiile legii. Art. 44 din aceeași lege arată că prevederile art. 41 și 43 se completează cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare. Având în vedere că art. 43 din Legea nr. 334/2006 arată doar că decizia se atacă la instanța competentă, că art. 44 din aceeași lege precizează că art. 43 se completează cu O.G. nr. 2/2001 și că natura juridică a celor două acte constituie împreună act de constatare și sancționare a unei contravenții, este evident că în speță, competența materială în primă instanță aparține judecătoriei, conform art. 32 din O.G.
nr. 2/2001 și, întrucât plângerea împotriva procesului-verbal de constatare ce face obiectul Dosarului nr. 3606/307/2012 este pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației, având în vedere prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 declinarea competenței materiale se va face la aceeași instanță pentru a asigura judecarea unitară a căii de atac împotriva unuia și aceluiași act de constatare și sancționare a contravenției. Judecătoria Sighetu Marmației, prin Sentința civilă nr. 1611 din 18 iulie 2013, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de petent și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
Pentru a dispune astfel, această din urmă instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 334/2006, constatarea contravențiilor reglementate la art. 41 se face de către reprezentanți ai Autorității Electorale Permanente, iar sancțiunea se aplică prin decizie a acestei autorități, ce poate fi atacată la instanța competentă. Conform art. 33 din H.G. nr. 749/2007, instanța competentă pentru contestarea deciziei de sancționare este instanța de contencios administrativ. Acest text legal, trebuie aplicat coroborat cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, conform cărora actele administrative încheiate de autoritățile publice centrale se contestă la secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar din punct de vedere teritorial, competența aparține fie instanței de la sediul organului emitent, fie instanței în circumscripția căreia se află domiciliul petentului.
Prin urmare, aceste dispoziții legale instituie o normă atributivă de competență absolută, de ordine publică, în accepțiunea art. 159 pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj. Ivindu-se conflict negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., dosarul a fost trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației, pentru considerentele care urmează.
Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat contravențional, conform dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 38 alin. (1) din același act normativ, pentru că nu a depus la Autoritatea Electorală Permanentă - Filiala Nord-Vest raportul detaliat al veniturilor și cheltuielile electorale în calitate de candidat independent. În legătură cu fapta pentru care petentul a fost sancționat, art. 38 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 prevede că în termen de 15 zile de la data desfășurării alegerilor, mandatarul financiar este obligat să depună la Autoritatea Electorală Permanentă un raport detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale pentru fiecare partid politic, alianță politică, alianță electorală, organizație a cetățenilor români aparținând minorităților naționale sau candidat independent.
Întrucât actul normativ în baza căruia a fost sancționat petentul nu cuprinde dispoziții proprii privitoare la competența instanțelor care soluționează contestațiile formulate împotriva procesului-verbal de contravenție, sunt aplicabile dispozițiile legii generale în materie de contravenții, respectiv, dispozițiile O.G. nr. 2/2001. Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Art. 43 alin. (2) din Legea nr. 334/2006 prevede că Decizia Autorității Electorale Permanente poate fi atacată la instanța competentă, în condițiile legii, iar art. 44 din același act normativ prevede că "Prevederile art. 41 și 43 se completează cu dispozițiile O.G.
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare." Așa fiind, având în vedere că art. 43 din Legea nr. 334/2006 arată că decizia se atacă la instanța competentă, că art. 44 din aceeași lege precizează că art. 43 se completează cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor este evident că în speță competența materială în primă instanță aparține judecătoriei, conform art. 32 din O.G. nr. 2/2001 și, întrucât plângerea împotriva procesului-verbal de constatare ce face obiectul Dosarului nr. 3606/307/2012 este pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației, având în vedere prevederile art. 32 din O.G.
nr. 2/2001, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a acțiunii în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2013. Procesat de GGC - AS
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.