ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4644/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Piatra-Neamț la 2 august 2002, reclamanta K.E. a chemat în

judecată Primăria municipiului Piatra-Neamț, solicitând, în temeiul

prevederilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a suprafeței de teren

rămase libere din suprafața totală de 783 mp situată în Piatra-Neamț, str. S.

și despăgubiri pentru casa de locuit expropriată de pe acest teren și demolată.

Prin aceeași acțiune,

reclamanta a solicitat să se dispună și anularea oricărui act de înstrăinare

(vânzare, cumpărare sau concesionare) a imobilului respectiv, act pe care îl

consideră nevalabil și lovit de nulitate absolută, deoarece se întemeiază pe

acte normative a căror valabilitate a expirat și permite folosirea abuzivă de

către stat a terenului.

Judecătoria

Piatra-Neamț și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Neamț (Sentința civilă nr. 5838 din 2 septembrie 2002), competent

să judece în primă instanță, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

cererile întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ.

La rândul său,

Tribunalul Neamț a procedat, la termenul de judecată din 14 martie 2003, la

disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea contractului de

vânzare-cumpărare și concesiune și, apreciind că soluționarea lui este de

competența instanței de drept comun, a pronunțat cu privire la acest capăt de

cerere Sentința civilă nr. 138 C din 4 aprilie 2003, prin care a declinat

competența în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

Constatând prin

aceasta existența unui conflict negativ de competență, tribunalul a dispus

înaintarea dosarului la Curtea de Apel Bacău, ca instanță în drept să hotărască

asupra conflictului ivit, potrivit art. 22 pct. 2 C. proc. civ.

Curtea de Apel a

stabilit competența de soluționare a acțiunii reclamantei în favoarea

Tribunalului Neamț (Sentința civilă nr. 8 din 19 martie 2003).

Întrucât între timp

Tribunalul Neamț a soluționat acțiunea principală a reclamantei, pe care a

respins-o ca prematur formulată (Sentința civilă nr. 189 din 16 mai 2003),

capătul de cerere având ca obiect anularea actelor juridice încheiate de

Primăria municipiului Piatra-Neamț a fost înregistrat separat, formându-se

Dosarul nr. 1652/C/2001.

Având în vedere

completările și precizările făcute de reclamantă pe parcursul judecății, în

cauză calitatea de pârâți o au Primăria municipiului Piatra-Neamț și

Inspectoratul Școlar Județean Neamț, iar obiectul litigiului îl constituie

anularea oricăror acte de înstrăinare încheiate de Statul Român cu privire la

terenul situat în Piatra-Neamț, str. A.L. (fostă str. S.), expropriat împreună

cu construcția existentă pe el, în baza Decretului nr. 39/1973 și constatarea

nulității absolute a autorizației pentru executare de lucrări din 19 noiembrie

1975 emisă de fostul Consiliu popular județean Neamț, în baza căreia, după

punerea în aplicare a decretului de expropriere, a fost edificată pe terenul în

litigiu Grădinița cu program săptămânal "V.F.'".

De asemenea, la data

de 20 ianuarie 2004, au formulat cerere de intervenție numiții P.B.T. și H.E.,

care au solicitat, în interes personal, să fie respinsă acțiunea reclamantei,

deoarece ei sunt moștenitorii defunctei P.E., născută P.B., și nu reclamanta.

Prin Sentința civilă

nr. 182/C din 20 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Neamț s-au dispus

următoarele: s-a respins ca lipsită de obiect acțiunea în anulare a

contractelor de vânzare-cumpărare sau concesionare pentru terenul situat în

Piatra-Neamț, str. S., județul Neamț; s-a respins capătul de cerere privind

anularea autorizației pentru executare de lucrări din 19 noiembrie 1975 emisă de

fostul Consiliu Popular al județului Neamț pentru lipsa calității procesuale

pasive a Primăriei municipiului Piatra-Neamț și a Inspectoratului Școlar al

județului Neamț; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenție în

interes propriu formulată de P.B.T. și H.E.; au fost respinse ca inadmisibile

capetele de cerere privind anularea actelor juridice al căror obiect l-au

constituit imobilele din Piatra-Neamț, str. B. și str. B. (fostă T.) județul

Neamț și restituirea în natură a acestor imobile.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut următoarele considerente:

Este lipsită de

obiect cererea generic formulată, prin care reclamanta a solicitat, la 2 august

2002, "anularea vânzării, cumpărării ori concesionării" terenului în

litigiu, deoarece astfel de acte juridice nu s-a dovedit a fi fost încheiate.

Cât privește

autorizația în baza căreia s-a construit pe teren o grădiniță, cei doi pârâți

nu au calitate procesuală pasivă, deoarece nici unul dintre ei nu este succesor

de drepturi și obligații al emitentului respectivului act juridic, al cărui

continuator este Consiliul județean Neamț.

Celelalte așa-zise

capete de cerere privind alte imobile decât cel în litigiu au fost respinse ca

inadmisibile nu numai pentru că Tribunalul a fost învestit de Curtea de Apel

Bacău cu soluționarea lor, dar și pentru faptul că ele formează obiectul unor

alte dosare, aflate în diferite faze procesuale(unele chiar pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție). Cele mai sus reținute au impus și respingerea ca

neîntemeiată a cererii de intervenție deduse judecății, dată fiind respingerea

acțiunii reclamantei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta.

Prin Decizia nr. 31

din 22 martie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie,

conflicte de muncă, asigurări sociale a respins apelul declarat de reclamantă.

În motivarea soluției

sale, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele considerente:

Conform art. 129

alin. (6) C. proc. civ., judecătorii trebuie să hotărască numai asupra

obiectului cererii deduse judecății, or, Dosarul nr. 1652/C/2003 format după

disjungere a avut ca obiect doar imobilul din str. A.L. (fostă str. S.) nu și

celelalte imobile pentru care reclamanta a formulat notificări în baza Legii

nr. 10/2001.

Cu privire la

imobilele din str. B. și str. B. (fostă T.), s-au pronunțat hotărâri

irevocabile în alte cauze, iar în ce privește cele două contracte de

vânzare-cumpărare menționate în cererea de apel, acestea nu au făcut obiectul

judecății la instanța de fond, astfel că instanța nu a putut analiza cererea de

anulare a acestora, față de dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta K.E.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 28 aprilie 2010.

La termenul de la 17

ianuarie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art.

243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a adus la cunoștința instanței

că intimata-intervenientă H.E. a decedat.

La 10 august 2013,

din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 21

octombrie 2013, când instanța a invocat excepția perimării recursului.

Analizând cu

prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 din C. proc. civ.,

Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin.

(1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de

art. 249 și 250 C. proc. civ.

În speță, la termenul

de la 17 ianuarie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform

prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a adus la

cunoștința instanței că intimata-intervenientă H.E. a decedat.

Din verificarea

actelor dosarului reiese că până la data de 17 ianuarie 2012, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,

părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cu arătarea

moștenitorilor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 245 alin. (2) C. proc. civ.

Reținând că în cauză

sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de

drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile

art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate

perimată cererea de recurs cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta K.E. împotriva Deciziei civile nr. 31 din 22

martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie,

conflicte de muncă, asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 21 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS