ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4644/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț la 2 august 2002, reclamanta K.E. a chemat în judecată Primăria municipiului Piatra-Neamț, solicitând, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a suprafeței de teren rămase libere din suprafața totală de 783 mp situată în Piatra-Neamț, str. S. și despăgubiri pentru casa de locuit expropriată de pe acest teren și demolată. Prin aceeași acțiune, reclamanta a solicitat să se dispună și anularea oricărui act de înstrăinare (vânzare, cumpărare sau concesionare) a imobilului respectiv, act pe care îl consideră nevalabil și lovit de nulitate absolută, deoarece se întemeiază pe acte normative a căror valabilitate a expirat și permite folosirea abuzivă de către stat a terenului.

Judecătoria Piatra-Neamț și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț (Sentința civilă nr. 5838 din 2 septembrie 2002), competent să judece în primă instanță, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cererile întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ. La rândul său, Tribunalul Neamț a procedat, la termenul de judecată din 14 martie 2003, la disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare și concesiune și, apreciind că soluționarea lui este de competența instanței de drept comun, a pronunțat cu privire la acest capăt de cerere Sentința civilă nr. 138 C din 4 aprilie 2003, prin care a declinat competența în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

Constatând prin aceasta existența unui conflict negativ de competență, tribunalul a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Bacău, ca instanță în drept să hotărască asupra conflictului ivit, potrivit art. 22 pct. 2 C. proc. civ. Curtea de Apel a stabilit competența de soluționare a acțiunii reclamantei în favoarea Tribunalului Neamț (Sentința civilă nr. 8 din 19 martie 2003). Întrucât între timp Tribunalul Neamț a soluționat acțiunea principală a reclamantei, pe care a respins-o ca prematur formulată (Sentința civilă nr. 189 din 16 mai 2003), capătul de cerere având ca obiect anularea actelor juridice încheiate de Primăria municipiului Piatra-Neamț a fost înregistrat separat, formându-se Dosarul nr. 1652/C/2001.

Având în vedere completările și precizările făcute de reclamantă pe parcursul judecății, în cauză calitatea de pârâți o au Primăria municipiului Piatra-Neamț și Inspectoratul Școlar Județean Neamț, iar obiectul litigiului îl constituie anularea oricăror acte de înstrăinare încheiate de Statul Român cu privire la terenul situat în Piatra-Neamț, str. A.L. (fostă str. S.), expropriat împreună cu construcția existentă pe el, în baza Decretului nr. 39/1973 și constatarea nulității absolute a autorizației pentru executare de lucrări din 19 noiembrie 1975 emisă de fostul Consiliu popular județean Neamț, în baza căreia, după punerea în aplicare a decretului de expropriere, a fost edificată pe terenul în litigiu Grădinița cu program săptămânal "V.F.'". De asemenea, la data de 20 ianuarie 2004, au formulat cerere de intervenție numiții P.B.T.

și H.E., care au solicitat, în interes personal, să fie respinsă acțiunea reclamantei, deoarece ei sunt moștenitorii defunctei P.E., născută P.B., și nu reclamanta. Prin Sentința civilă nr. 182/C din 20 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Neamț s-au dispus următoarele: s-a respins ca lipsită de obiect acțiunea în anulare a contractelor de vânzare-cumpărare sau concesionare pentru terenul situat în Piatra-Neamț, str. S., județul Neamț; s-a respins capătul de cerere privind anularea autorizației pentru executare de lucrări din 19 noiembrie 1975 emisă de fostul Consiliu Popular al județului Neamț pentru lipsa calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Piatra-Neamț și a Inspectoratului Școlar al județului Neamț; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de P.B.T.

și H.E.; au fost respinse ca inadmisibile capetele de cerere privind anularea actelor juridice al căror obiect l-au constituit imobilele din Piatra-Neamț, str. B. și str. B. (fostă T.) județul Neamț și restituirea în natură a acestor imobile. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele considerente: Este lipsită de obiect cererea generic formulată, prin care reclamanta a solicitat, la 2 august 2002, "anularea vânzării, cumpărării ori concesionării" terenului în litigiu, deoarece astfel de acte juridice nu s-a dovedit a fi fost încheiate. Cât privește autorizația în baza căreia s-a construit pe teren o grădiniță, cei doi pârâți nu au calitate procesuală pasivă, deoarece nici unul dintre ei nu este succesor de drepturi și obligații al emitentului respectivului act juridic, al cărui continuator este Consiliul județean Neamț.

Celelalte așa-zise capete de cerere privind alte imobile decât cel în litigiu au fost respinse ca inadmisibile nu numai pentru că Tribunalul a fost învestit de Curtea de Apel Bacău cu soluționarea lor, dar și pentru faptul că ele formează obiectul unor alte dosare, aflate în diferite faze procesuale(unele chiar pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție). Cele mai sus reținute au impus și respingerea ca neîntemeiată a cererii de intervenție deduse judecății, dată fiind respingerea acțiunii reclamantei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta. Prin Decizia nr. 31 din 22 martie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a respins apelul declarat de reclamantă.

În motivarea soluției sale, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele considerente: Conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii trebuie să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății, or, Dosarul nr. 1652/C/2003 format după disjungere a avut ca obiect doar imobilul din str. A.L. (fostă str. S.) nu și celelalte imobile pentru care reclamanta a formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001. Cu privire la imobilele din str. B. și str. B. (fostă T.), s-au pronunțat hotărâri irevocabile în alte cauze, iar în ce privește cele două contracte de vânzare-cumpărare menționate în cererea de apel, acestea nu au făcut obiectul judecății la instanța de fond, astfel că instanța nu a putut analiza cererea de anulare a acestora, față de dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta K.E. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 28 aprilie 2010. La termenul de la 17 ianuarie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a adus la cunoștința instanței că intimata-intervenientă H.E. a decedat. La 10 august 2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 21 octombrie 2013, când instanța a invocat excepția perimării recursului. Analizând cu prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În speță, la termenul de la 17 ianuarie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a adus la cunoștința instanței că intimata-intervenientă H.E.

a decedat. Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 17 ianuarie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (1) și (3) C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cu arătarea moștenitorilor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 245 alin. (2) C. proc. civ. Reținând că în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta K.E. împotriva Deciziei civile nr. 31 din 22 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2013. Procesat de GGC - AS