ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra plângerii de față:

Din actele dosarului,

constată următoarele:

Prin plângerea penală adresată Parchetului Militar

de pe lângă Tribunalul Militar București și înregistrată la data de 25 ianuarie

2012, petentul (persoană vătămată) C.M.V.D. a reclamat pretinsa comitere de către

lt. col. N.M.S. și alți trei jandarmi „mascați” pe care nu i-a putut identifica

a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 250, și art. 289 C. pen.,

constând, în esență, în aceea, că în noaptea de 14 din 15 ianuarie 2012, aflându-se

în zona Pieții U. în care avea loc o manifestație l-au agresat și reținut nelegal

peste două ore, sancționându-l contravențional pentru o faptă pe care nu a comis-o

(de tulburare a liniștii publice), sancțiunea aplicată întemeindu-se pe împrejurarea

că persoana vătămată ar fi „scandat lozinci contra regimului politic” și fiind aplicată

de o persoană care nu a constatat pretinsa comitere a contravenției, acțiunea persoanelor

reclamate fiind în opinia persoanei vătămate de natură a-i îngrădi exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 23, art. 29 și art. 30 din Constituție.

Prin rezoluția nr. 41/P/2012

din 18 februarie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția parchetelor militare, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și

art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de generalul de brigadă M.E. din cadrul Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului

București, plt. maj. P.B. și plt. maj. D.M. din cadrul Brigăzii Speciale de Intervenție

a Jandarmeriei Române „V.Ț.” sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246

C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

S-a dispus, totodată,

neînceperea urmăririi penale față de plt.maj. P.B. și plt. maj. D.M. sub aspectul

infracțiunii prevăzute de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen., aspectele sesizate

neconfirmându-se. Prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de lt.col. N.M.S. și plt. S.N.I. din cadrul Direcției Generale de Jandarmerie

a Municipiului București sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 289 C.

pen., apreciindu-se că fapta sesizată nu există.

S-a reținut, în esență,

că, începând din data de 13 ianuarie 2012 în Piața U. s-a desfășurat o manifestare

publică de solidaritate cu fostul subsecretar de stat în Ministerul Sănătății Dr.

R.A. (care demisionase), existând însă și acțiuni de tip huliganic, având ca scop

tulburarea bunei desfășurări a activității și incitarea forțelor de ordine de a

răspunde prin folosirea forței fizice. În 14 ianuarie 2012, începând cu ora 13:00,

în zonă s-a instituit un dispozitiv de ordine publică format din jandarmi pentru

protecția participanților, asigurarea ordinii publice pe timpul desfășurării activității

de protest și eventuala intervenire pentru restabilirea ordinii.

În jurul orei 23:00, au

fost forțate cordoanele de jandarmi, iar manifestanții au pătruns pe carosabil,

blocând pentru câteva zeci de minute traficul; în aceste condiții jandarmii au somat

persoanele în cauză să părăsească zona și au trecut la eliberarea carosabilului.

În zona Facultății G. au rămas însă unele persoane ce se manifestau zgomotos și

agresiv față de forțele de ordine, aruncând obiecte contondente în direcția acestora.

Între aceste persoane, se reține în rezoluție că s-au aflat și petentul și numita

R.L.P. care au refuzat să se legitimeze, fiind conduși la secția 14 Poliție și sancționați

contravențional.

S-a constatat, pe baza

declarațiilor lt.col. N.M.S. și plt. S.N.I. că au făcut parte din dispozitivul de

ordine publică din Piața U. (pentru asigurarea filmării operative) și că l-au observat

pe petent și pe numita R.L.P. că se manifestau zgomotos și refuzau să părăsească

zona și, de asemenea, că aceștia au fost conduși de colegii lor, plt.maj. P.B. și

plt. maj. D.M. la secția 14 Poliție, întocmindu-se proces-verbal de sancționare

contravențională. Aceștia din urmă au confirmat declarațiile colegilor, arătând

că i-au atenționat pe petent și pe numita R.L.P. că au un comportament ce nu se

justifică față de forțele de ordine, că le-au cerut să se legitimeze, că aceștia

au refuzat și astfel au fost conduși la sediul poliției, fără a se exercita violențe,

nefiind necesară încătușarea pentru că cele două persoane au acceptat de bună voie

să-i însoțească la poliție chiar dacă au adresat injurii jandarmilor.

S-a mai reținut că expresia

„măturați zona” înregistrată de petent are doar semnificația de eliberare a unei

zone și nu este o instigare la acțiuni violente și că înregistrările audio-video

efectuate de petent conțin doar discuții ale acestuia cu un jandarm care îi solicită

civilizat să plece.

Având în vedere dispozițiile

art. 19 și ale art. 35 din Legea nr. 550/2004, privind organizarea și funcționarea

Jandarmeriei Române s-a apreciat că activitățile plt.maj. P.B. și ale plt. maj.

D.M. s-au derulat potrivit legii și regulamentelor militare, iar conducerea la secția

14 Poliție a persoanei vătămate și a numitei R.L.P. s-a întemeiat pe comiterea de

către aceștia de fapte nelegale, faptele celor doi ofițeri nerealizând sub aspectul

obiectiv și subiectiv conținutul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., soluția

de neînceperea urmăririi penale impunându-se față de aceștia și cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen., întrucât aspectele sesizate nu s-au

confirmat.

În ceea ce privește pe

lt.col. N.M.S. și plt. S.N.I. s-a apreciat că nu există infracțiunea prevăzută de

art. 289 C. pen., procesele-verbale din 15 ianuarie 2012, neconținând date neconforme

realității ci date astfel cum au fost ele percepute direct de persoanele arătate.

În ceea ce privește pe

generalul de brigadă M.E. s-a constatat că acesta și-a îndeplinit legal atribuțiile

cu ocazia întocmirii planurilor de acțiune pentru asigurarea ordinii publice pe

timpul desfășurării acțiunii de protest din Piața U., în calitate de comandant al

Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București, aprobând planurile de acțiune

pentru asigurarea ordinii publice prin care se stabileau măsurile ce trebuia întreprinse

pentru asigurarea și menținerea liniștii și ordinii publice.

Împotriva acestei soluții

petentul a formulat plângere, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

faptul că se întemeiază pe date neconforme realității, soluția fiind contrară legii

și Constituției, reținând greșit locul unde se afla petentul reprezentat, în realitate

de (trotuarul din fața Teatrului N.) și deformându-se realitatea pentru a se justifica

abuzurile comise.

Prin rezoluția nr. 55/II-2/2013

din 15 martie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția parchetelor militare, în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., a

fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petentului.

S-a reținut, în esență,

că soluția dispusă prin rezoluția contestată este legală și temeinică. S-a constatat

că din înregistrările video puse la dispoziție de petent rezultă, contrar propriilor

susțineri, că acesta se afla, la momentul reținerii, pe carosabil, pe care a refuzat

să îl părăsească, în pofida insistențelor jandarmilor (ce au fost reiterate și după

conducerea sa la autospeciala Jandarmeriei), ceea ce a determinat conducerea sa

la sediul organului de poliție în vederea identificării și sancționării contravenționale

fără exercitarea de acte de violență. S-a mai reținut că într-o primă înregistrare,

petentul s-a aflat pe trotuarul din fața Teatrului N. dar, apoi, a încercat să pătrundă

pe carosabil unde în final a ajuns. S-a arătat că nu pot fi primite susținerile

petentului relative la caracterul fals al declarațiilor jandarmilor și inexistența

calității de agent constatator al lt.col. N.M.S., deoarece declarațiile jandarmilor

sunt concordante cu cele ale petentului, în sensul că nu a fost dus la secția 14

Poliție împreună cu numita R.L.P., iar lt.col. N.M.S. a fost prezent în zonă pe

parcursul derulării evenimentelor, observând direct faptele comise de petent.

S-a argumentat, în privința

solicitării petentului de atașare a „filmărilor operative” efectuate, că lt. col.

N.M.S. și plt. S.N.I. că aceștia nu au arătat că au înregistrat, ci doar că au văzut

pe petent.

Împotriva soluției de

neînceperea urmăririi penale dispusă față de intimați, în termen legal, petentul

a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen., solicitând restituirea dosarului pentru continuarea cercetării penale

și arătând că soluția de netrimitere în judecată este nelegală, netemeinică, contrară

legii și prevederilor Constituției, bazându-se pe fapte și acte neconforme realității,

drepturile petentului fiind îngrădite, instituindu-se o veritabilă prezumție de

vinovăție în ceea ce îl privește, fiind sancționat pentru fapte pe care nu le-a

comis. Petentul a subliniat că faptele descrise în rezoluția atacată deformează

„grosolan” realitatea, că nu s-a aflat lângă clădirea Facultății G., ci la aproximativ

200 m, lângă Hotelul I., și deci, nu s-a putut opune solicitării forțelor de ordine

de a părăsi zona, nu putea fi observat de intimatul N.M.S. în grupul persoanelor

de lângă clădirea Facultății G., nu a fost condus la poliție împreună cu numita

R.L.P. (aflată și reținută în altă zonă) nu a insultat persoanele care l-au condus

la poliție, unde a fost ținut nelegal peste două ore, fiind îndepărtate abuziv de

pe trotuar, spațiu destinat circulației persoanelor; în ceea ce privește soluția

procurorului ierarhic s-a arătat că deși constată o stare de fapt diferită, în mod

eronat confirmă soluția de neînceperea urmăririi penale, petentul fiind agresat

și reținut pe treptele dinspre parcul din fața Teatrului N.

Analizând plângerea petentului,

rezoluția contestată și actele dosarului, potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., Curtea constată că plângerea petentului este, în parte,

fondată, astfel că va fi admisă pentru considerentele ce urmează.

Din verificarea actelor

dosarului se constată că soluția dispusă în ceea ce privește infracțiunile prevăzute

de art. 246 și art. 250 C. pen., este legală și temeinică. Se reține în acest sens

că activitatea desfășurată de intimatul M.E. s-a circumscris prevederilor legale

și a vizat exclusiv aprobarea planului de acțiune pentru asigurarea ordinii publice

pe timpul desfășurării acțiunii de protest din Piața U., în calitatea sa de comandant

al Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București, aprobarea planului de

acțiune, respectând dispozițiile art. 16 din Legea nr. 60/1991, privind organizarea

și desfășurarea adunărilor publice, dispoziții ce reglementează obligația comandanților

organelor locale de poliție și jandarmerie sau a persoanelor desemnate de aceștia

de a sigura protecția participanților și de a stabili împreună cu organizatorii

măsurile ce trebuie luate pentru desfășurarea adunărilor publice în condiții de

deplină ordine.

Se constată, de asemenea,

că datele obținute în cursul cercetării efectuate în etapa actelor premergătoare

(potrivit art. 224 C. proc. pen.) nu au susținut aserțiunile pur subiective și nedovedite

ale petentului în sensul că ar fi fost agresat de reprezentanții forțelor de ordine,

fiind așadar, întemeiată și soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă față

de numiții P.B. și D.M. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 250

alin. (1) și (3) C. pen.

În ceea ce privește caracterul

pretins fals al mențiunilor cuprinse în procesul-verbal de sancționare contravențională

a petentului, având în vedere dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen., se constată

că instanța civilă (Judecătoria sector 1 București) a stabilit prin sentința civilă

nr. 12241 din 27 iunie 2012, cu putere de lucru judecat, că nu există temeiuri pentru

anularea procesului-verbal de sancționare și că petentul nu și-a probat susținerile,

soluția dispusă prin rezoluția atacată, urmând a fi menținută, cu atât mai mult

cu cât, după cum just s-a reținut de către procuror, intimatul N.M.S. a observat

direct aspectele consemnate ulterior în procesul-verbal.

Se constată, însă, că,

în ceea ce privește susținerile petentului vizând ridicarea și deplasarea sa la

secția 14 Poliție, unde ar fi fost „reținut” peste două ore, procurorul nu a efectuat

verificările necesare spre a se stabili starea de fapt reală și eventuala vinovăție

a persoanelor implicate în această activitate sub aspectul comiterii infracțiunii

de arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen. Se impune

a se observa sub acest aspect că petentul reclamă încălcări grave ale drepturilor

sale la libertate și siguranță, pretinzând că a fost reținut peste două ore la organul

de poliție. În atari circumstanțe, organului de urmărire penală îi revine, în mod

evident obligația de a dispune cercetări efective și apte a conduce la obținerea

de date certe și concrete, privind perioada de timp în care petentul s-a aflat la

sediul poliției, regimul aplicabil în acest interval de timp, dacă petentul a avut

sau nu posibilitatea reală și efectivă de a se deplasa liber în contextul precizat.

În acest sens, vor fi

identificate persoanele implicate în deplasarea petentului la organul de poliție,

perioada în care acesta s-a realizat, momentul la care a fost prezentat petentul

poliției și cel la care a părăsit secția de poliție, motivele pentru care petentul

s-a aflat la dispoziția autorităților, în situația în care intervalul de timp l-a

depășit pe cel în mod obiectiv și rezonabil necesar identificării petentului și

întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Astfel,

pentru stabilirea stării de fapt, a persoanelor implicate în activitatea desfășurată

și a eventualei vinovății a acestora sub aspectul infracțiunii prevăzută de

art. 266 C. pen., vor fi audiați martorii și vor fi verificate registrele de evidență

și orice înscrisuri și dovezi relevante, apte a contribui la stabilirea aspectelor

anterior precizate.

În ceea ce privește restul

susținerilor petentului se constată că acestea nu pot fi primite întrucât, pe de

o parte, ele au fost soluționate cu putere de lucru judecat prin sentința civilă

nr. 12241 din 27 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria sector 1 București, aspectele

privind legalitatea și temeinicia sancțiunii contravenționale aplicată, iar pe de

altă parte, afirmațiile petentului, privind desfășurarea evenimentelor în noaptea

de 14 din 15 ianuarie 2012 au fost just stabilite, în limitele anterior indicate,

respectiv până la momentul conducerii sale la organul de poliție.

Pentru considerentele

ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen., va fi admisă plângerea petentului, desființată în parte rezoluția atacată

și trimisă cauza procurorului pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 266 C. pen.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale rezoluției atacate.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite plângerea formulată

de petentul C.M.V.D. împotriva rezoluției din 18 februarie 2013 dispusă în Dosarul

nr. 41/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

parchetelor militare.

Desființează, în parte,

rezoluția atacată și trimite cauza procurorului în vederea efectuării de cercetări

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 266 C. pen.

Menține celelalte dispoziții

ale rezoluției atacate.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie

2013.