ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: Din actele dosarului, constată următoarele: Prin plângerea penală adresată Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București și înregistrată la data de 25 ianuarie 2012, petentul (persoană vătămată) C.M.V.D. a reclamat pretinsa comitere de către lt. col. N.M.S.

și alți trei jandarmi „mascați” pe care nu i-a putut identifica a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 250, și art. 289 C. pen., constând, în esență, în aceea, că în noaptea de 14 din 15 ianuarie 2012, aflându-se în zona Pieții U. în care avea loc o manifestație l-au agresat și reținut nelegal peste două ore, sancționându-l contravențional pentru o faptă pe care nu a comis-o (de tulburare a liniștii publice), sancțiunea aplicată întemeindu-se pe împrejurarea că persoana vătămată ar fi „scandat lozinci contra regimului politic” și fiind aplicată de o persoană care nu a constatat pretinsa comitere a contravenției, acțiunea persoanelor reclamate fiind în opinia persoanei vătămate de natură a-i îngrădi exercițiul drepturilor prevăzute de art. 23, art. 29 și art. 30 din Constituție.

Prin rezoluția nr. 41/P/2012 din 18 februarie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de generalul de brigadă M.E. din cadrul Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București, plt. maj. P.B. și plt. maj. D.M. din cadrul Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei Române „V.Ț.” sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. S-a dispus, totodată, neînceperea urmăririi penale față de plt.maj. P.B. și plt. maj. D.M. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen., aspectele sesizate neconfirmându-se.

Prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de lt.col. N.M.S. și plt. S.N.I. din cadrul Direcției Generale de Jandarmerie a Municipiului București sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., apreciindu-se că fapta sesizată nu există. S-a reținut, în esență, că, începând din data de 13 ianuarie 2012 în Piața U. s-a desfășurat o manifestare publică de solidaritate cu fostul subsecretar de stat în Ministerul Sănătății Dr. R.A. (care demisionase), existând însă și acțiuni de tip huliganic, având ca scop tulburarea bunei desfășurări a activității și incitarea forțelor de ordine de a răspunde prin folosirea forței fizice. În 14 ianuarie 2012, începând cu ora 13:00, în zonă s-a instituit un dispozitiv de ordine publică format din jandarmi pentru protecția participanților, asigurarea ordinii publice pe timpul desfășurării activității de protest și eventuala intervenire pentru restabilirea ordinii.

În jurul orei 23:00, au fost forțate cordoanele de jandarmi, iar manifestanții au pătruns pe carosabil, blocând pentru câteva zeci de minute traficul; în aceste condiții jandarmii au somat persoanele în cauză să părăsească zona și au trecut la eliberarea carosabilului. În zona Facultății G. au rămas însă unele persoane ce se manifestau zgomotos și agresiv față de forțele de ordine, aruncând obiecte contondente în direcția acestora. Între aceste persoane, se reține în rezoluție că s-au aflat și petentul și numita R.L.P. care au refuzat să se legitimeze, fiind conduși la secția 14 Poliție și sancționați contravențional. S-a constatat, pe baza declarațiilor lt.col. N.M.S. și plt. S.N.I. că au făcut parte din dispozitivul de ordine publică din Piața U. (pentru asigurarea filmării operative) și că l-au observat pe petent și pe numita R.L.P.

că se manifestau zgomotos și refuzau să părăsească zona și, de asemenea, că aceștia au fost conduși de colegii lor, plt.maj. P.B. și plt. maj. D.M. la secția 14 Poliție, întocmindu-se proces-verbal de sancționare contravențională. Aceștia din urmă au confirmat declarațiile colegilor, arătând că i-au atenționat pe petent și pe numita R.L.P. că au un comportament ce nu se justifică față de forțele de ordine, că le-au cerut să se legitimeze, că aceștia au refuzat și astfel au fost conduși la sediul poliției, fără a se exercita violențe, nefiind necesară încătușarea pentru că cele două persoane au acceptat de bună voie să-i însoțească la poliție chiar dacă au adresat injurii jandarmilor.

S-a mai reținut că expresia „măturați zona” înregistrată de petent are doar semnificația de eliberare a unei zone și nu este o instigare la acțiuni violente și că înregistrările audio-video efectuate de petent conțin doar discuții ale acestuia cu un jandarm care îi solicită civilizat să plece. Având în vedere dispozițiile art. 19 și ale art. 35 din Legea nr. 550/2004, privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române s-a apreciat că activitățile plt.maj. P.B. și ale plt. maj. D.M. s-au derulat potrivit legii și regulamentelor militare, iar conducerea la secția 14 Poliție a persoanei vătămate și a numitei R.L.P.

s-a întemeiat pe comiterea de către aceștia de fapte nelegale, faptele celor doi ofițeri nerealizând sub aspectul obiectiv și subiectiv conținutul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., soluția de neînceperea urmăririi penale impunându-se față de aceștia și cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen., întrucât aspectele sesizate nu s-au confirmat. În ceea ce privește pe lt.col. N.M.S. și plt. S.N.I. s-a apreciat că nu există infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., procesele-verbale din 15 ianuarie 2012, neconținând date neconforme realității ci date astfel cum au fost ele percepute direct de persoanele arătate. În ceea ce privește pe generalul de brigadă M.E.

s-a constatat că acesta și-a îndeplinit legal atribuțiile cu ocazia întocmirii planurilor de acțiune pentru asigurarea ordinii publice pe timpul desfășurării acțiunii de protest din Piața U., în calitate de comandant al Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București, aprobând planurile de acțiune pentru asigurarea ordinii publice prin care se stabileau măsurile ce trebuia întreprinse pentru asigurarea și menținerea liniștii și ordinii publice. Împotriva acestei soluții petentul a formulat plângere, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând faptul că se întemeiază pe date neconforme realității, soluția fiind contrară legii și Constituției, reținând greșit locul unde se afla petentul reprezentat, în realitate de (trotuarul din fața Teatrului N.) și deformându-se realitatea pentru a se justifica abuzurile comise.

Prin rezoluția nr. 55/II-2/2013 din 15 martie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petentului. S-a reținut, în esență, că soluția dispusă prin rezoluția contestată este legală și temeinică. S-a constatat că din înregistrările video puse la dispoziție de petent rezultă, contrar propriilor susțineri, că acesta se afla, la momentul reținerii, pe carosabil, pe care a refuzat să îl părăsească, în pofida insistențelor jandarmilor (ce au fost reiterate și după conducerea sa la autospeciala Jandarmeriei), ceea ce a determinat conducerea sa la sediul organului de poliție în vederea identificării și sancționării contravenționale fără exercitarea de acte de violență.

S-a mai reținut că într-o primă înregistrare, petentul s-a aflat pe trotuarul din fața Teatrului N. dar, apoi, a încercat să pătrundă pe carosabil unde în final a ajuns. S-a arătat că nu pot fi primite susținerile petentului relative la caracterul fals al declarațiilor jandarmilor și inexistența calității de agent constatator al lt.col. N.M.S., deoarece declarațiile jandarmilor sunt concordante cu cele ale petentului, în sensul că nu a fost dus la secția 14 Poliție împreună cu numita R.L.P., iar lt.col. N.M.S. a fost prezent în zonă pe parcursul derulării evenimentelor, observând direct faptele comise de petent. S-a argumentat, în privința solicitării petentului de atașare a „filmărilor operative” efectuate, că lt.

col. N.M.S. și plt. S.N.I. că aceștia nu au arătat că au înregistrat, ci doar că au văzut pe petent. Împotriva soluției de neînceperea urmăririi penale dispusă față de intimați, în termen legal, petentul a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., solicitând restituirea dosarului pentru continuarea cercetării penale și arătând că soluția de netrimitere în judecată este nelegală, netemeinică, contrară legii și prevederilor Constituției, bazându-se pe fapte și acte neconforme realității, drepturile petentului fiind îngrădite, instituindu-se o veritabilă prezumție de vinovăție în ceea ce îl privește, fiind sancționat pentru fapte pe care nu le-a comis.

Petentul a subliniat că faptele descrise în rezoluția atacată deformează „grosolan” realitatea, că nu s-a aflat lângă clădirea Facultății G., ci la aproximativ 200 m, lângă Hotelul I., și deci, nu s-a putut opune solicitării forțelor de ordine de a părăsi zona, nu putea fi observat de intimatul N.M.S. în grupul persoanelor de lângă clădirea Facultății G., nu a fost condus la poliție împreună cu numita R.L.P.

(aflată și reținută în altă zonă) nu a insultat persoanele care l-au condus la poliție, unde a fost ținut nelegal peste două ore, fiind îndepărtate abuziv de pe trotuar, spațiu destinat circulației persoanelor; în ceea ce privește soluția procurorului ierarhic s-a arătat că deși constată o stare de fapt diferită, în mod eronat confirmă soluția de neînceperea urmăririi penale, petentul fiind agresat și reținut pe treptele dinspre parcul din fața Teatrului N. Analizând plângerea petentului, rezoluția contestată și actele dosarului, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., Curtea constată că plângerea petentului este, în parte, fondată, astfel că va fi admisă pentru considerentele ce urmează.

Din verificarea actelor dosarului se constată că soluția dispusă în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 250 C. pen., este legală și temeinică. Se reține în acest sens că activitatea desfășurată de intimatul M.E. s-a circumscris prevederilor legale și a vizat exclusiv aprobarea planului de acțiune pentru asigurarea ordinii publice pe timpul desfășurării acțiunii de protest din Piața U., în calitatea sa de comandant al Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București, aprobarea planului de acțiune, respectând dispozițiile art. 16 din Legea nr. 60/1991, privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, dispoziții ce reglementează obligația comandanților organelor locale de poliție și jandarmerie sau a persoanelor desemnate de aceștia de a sigura protecția participanților și de a stabili împreună cu organizatorii măsurile ce trebuie luate pentru desfășurarea adunărilor publice în condiții de deplină ordine.

Se constată, de asemenea, că datele obținute în cursul cercetării efectuate în etapa actelor premergătoare (potrivit art. 224 C. proc. pen.) nu au susținut aserțiunile pur subiective și nedovedite ale petentului în sensul că ar fi fost agresat de reprezentanții forțelor de ordine, fiind așadar, întemeiată și soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă față de numiții P.B. și D.M. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen. În ceea ce privește caracterul pretins fals al mențiunilor cuprinse în procesul-verbal de sancționare contravențională a petentului, având în vedere dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc.

pen., se constată că instanța civilă (Judecătoria sector 1 București) a stabilit prin sentința civilă nr. 12241 din 27 iunie 2012, cu putere de lucru judecat, că nu există temeiuri pentru anularea procesului-verbal de sancționare și că petentul nu și-a probat susținerile, soluția dispusă prin rezoluția atacată, urmând a fi menținută, cu atât mai mult cu cât, după cum just s-a reținut de către procuror, intimatul N.M.S. a observat direct aspectele consemnate ulterior în procesul-verbal. Se constată, însă, că, în ceea ce privește susținerile petentului vizând ridicarea și deplasarea sa la secția 14 Poliție, unde ar fi fost „reținut” peste două ore, procurorul nu a efectuat verificările necesare spre a se stabili starea de fapt reală și eventuala vinovăție a persoanelor implicate în această activitate sub aspectul comiterii infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen.

Se impune a se observa sub acest aspect că petentul reclamă încălcări grave ale drepturilor sale la libertate și siguranță, pretinzând că a fost reținut peste două ore la organul de poliție. În atari circumstanțe, organului de urmărire penală îi revine, în mod evident obligația de a dispune cercetări efective și apte a conduce la obținerea de date certe și concrete, privind perioada de timp în care petentul s-a aflat la sediul poliției, regimul aplicabil în acest interval de timp, dacă petentul a avut sau nu posibilitatea reală și efectivă de a se deplasa liber în contextul precizat.

În acest sens, vor fi identificate persoanele implicate în deplasarea petentului la organul de poliție, perioada în care acesta s-a realizat, momentul la care a fost prezentat petentul poliției și cel la care a părăsit secția de poliție, motivele pentru care petentul s-a aflat la dispoziția autorităților, în situația în care intervalul de timp l-a depășit pe cel în mod obiectiv și rezonabil necesar identificării petentului și întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Astfel, pentru stabilirea stării de fapt, a persoanelor implicate în activitatea desfășurată și a eventualei vinovății a acestora sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 266 C. pen., vor fi audiați martorii și vor fi verificate registrele de evidență și orice înscrisuri și dovezi relevante, apte a contribui la stabilirea aspectelor anterior precizate.

În ceea ce privește restul susținerilor petentului se constată că acestea nu pot fi primite întrucât, pe de o parte, ele au fost soluționate cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 12241 din 27 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria sector 1 București, aspectele privind legalitatea și temeinicia sancțiunii contravenționale aplicată, iar pe de altă parte, afirmațiile petentului, privind desfășurarea evenimentelor în noaptea de 14 din 15 ianuarie 2012 au fost just stabilite, în limitele anterior indicate, respectiv până la momentul conducerii sale la organul de poliție. Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., va fi admisă plângerea petentului, desființată în parte rezoluția atacată și trimisă cauza procurorului pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 266 C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale rezoluției atacate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Admite plângerea formulată de petentul C.M.V.D. împotriva rezoluției din 18 februarie 2013 dispusă în Dosarul nr. 41/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare. Desființează, în parte, rezoluția atacată și trimite cauza procurorului în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 266 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale rezoluției atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2013.