ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

rezoluția nr. 61/P/2012 din 29 octombrie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor de corupție

săvârșite de militari,

a dispus,

în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de: gl. bg. dr. G.A.I., col. G.F., It. col. P.D.C., mr. D.M.,

mr. A.R. și cpt. S.S.R., toți din U.M. X1 București, cercetați sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul

public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial,

prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C.

pen. (toți făptuitorii) și de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă

funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial

sau nepatrimonial, prevăzut de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat

la art. 247 C. pen. (gl. bg. dr. G.A.I.) întrucât aceste fapte nu există.

Pe baza examinării materialului de cercetare

penală s-au reținut următoarele:

Prin plângerea penală formulată la data

de 15 mai 2012 și înregistrată la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar

București sub nr. 128/P/2012, numita B.A.P., domiciliată în București, sector 3,

fost subofițer în cadrul U.M. X1 București, a solicitat tragerea la răspundere penală

a membrilor comisiei de examinare, a președintelui acesteia, cpt. S.S.R. și a comandantului

unității, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece prin măsurile dispuse de aceștia

a fost pusă la dispoziție și trecută în rezervă, în mod abuziv, la data de 30 noiembrie

2011.

În

mod concret, petiționara a învederat faptul că, în cazul său,

au fost încălcate prevederile Legii nr. 448/2006, ale Legii nr. 80/1995, modificată

prin Legea nr. 18/2006 și ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008

privind Metodologia de organizare și desfășurare a examenelor și concursurilor pentru

ocuparea posturilor vacante, după cum urmează:

- a fost obligată să susțină interviu în

fața comisiei de examinare, la data de 28 iunie 2011, în timp ce se alfa în programul

unității, deși în conformitate cu dispozițiile actelor normative sus menționate

trebuia să fie intervievată în cea de a doua zi liberă;

- în

momentul susținerii interviului nu s-a asigurat prezența în

sală a secretarului comisiei, care avea atribuții de consemnare a întrebărilor,

răspunsurilor și a punctajului obținut, iar interviul nu a fost înregistrat prin

intermediul camerelor video;

- președintele subcomisiei, cpt. S.S.R.,

i-a adresat întrebări ad-hoc privind interpretarea unor articole din dispozițiile

legale prevăzute în bibliografie și tematică, fără a avea un ghid de interviu cu

întrebări pe teme profesionale, în timp ce altor participanți le-a adresat întrebări

cu caracter general și sugestiv, ceea ce a condus la promovarea examenului de către

aceștia în detrimentul său;

- același ofițer a obligat-o să susțină

interviul fără să fi avut posibilitatea să ia cunoștință de bibliografie și tematică

întrucât, în perioada 9-24 iunie 2011, s-a aflat în concediu medical;

- comandantul U.M. X1 București a refuzat

să-i aprobe eliberarea unor acte necesare promovării unei acțiuni în justiție, deși

cererile altor colegi, aflați în aceeași situație, au fost rezolvate pozitiv;

- în perioada 1 iulie-14 septembrie 2011,

conducerea unității nu i-a permis să participe la concursul pentru ocuparea unor

posturi vacante, ca urmare a procesului de disponibilizare, pe care au fost încadrați,

în schimb, alți 9 subofițeri, contrar actelor normative în materie.

Prin rezoluția nr. 734/II-6/2012 din 12

iunie 2012, în temeiul art. 209 alin. (4

1

) C. proc. pen., s-a dispus

preluarea dosarului penal, în vederea efectuării urmăririi penale, de către Parchetul

Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, unde a fost înregistrat

sub nr. 69/P/2012, cauză în care, prin ordonanța din 7 august 2012, s-a dispus declinarea

competenței în favoarea D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor de corupție

săvârșite de militari, apreciindu-se că există indicii cu privire la săvârșirea

infracțiunii asimilate infracțiunilor de corupție de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un

avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 13

2

din Legea

nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen.

Din examinarea actelor dosarului penal

declinat a rezultat că, la baza acestei reîncadrări juridice, au stat plângerile

adresate Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București de către numita

B.A.P., la dalele de 15 mai 2012 și 12 iulie 2012, precum și declarația acesteia

din data de 11 iulie 2012.

S-a constatat că, în cea de a doua plângere,

se fac referiri atât la infracțiunea de abuz în serviciu contra persoanelor prevăzută

de art. 246 C. pen., cât și la infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea

unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., prima referindu-se la presupusele abuzuri

comise de cadrele militare implicate în activitățile de reorganizare instituțională,

iar cea de a doua la îngrădirea accesului la informații (în sensul că nu i-au fost

eliberate copii de pe ordinele și regulamentele privind restructurarea unităților

din jandarmerie, motivându-se că ar avea regim clasificat) și nepermiterea participării

la concursul pentru ocuparea funcțiilor devenite vacante, ocupate de 9 subofițeri,

în ordinea mediilor obținute la interviu.

Având în vedere caracterul inform al sesizărilor,

care nu cuprindeau toate elementele prevăzute la art. 222 alin. (2) C. proc. pen.,

în special indicarea făptuitorilor, care erau cunoscuți de petiționară și a mijloacelor

de probă, iar în această fază procesuală, nemaifiind oportună restituirea, pe cale

administrativă, pentru completare, conform alin. (8) al art. sus-menționat, introdus

prin art. XVIII pct. 29 din Legea nr. 202/2010, la datele de 23 august 2012 și 17

septembrie 2012, s-a procedat la audierea sus-numitei, ocazie cu care a făcut precizări

cu privire la persoanele și faptele imputate acestora, după cum urmează:

X1 București, pentru următoarele fapte abuzive:

a) emiterea ordinului de detașare de la

Detașamentul Y Jandarmi la Compartimentul formare profesională din 3 iunie 2011;

b) emiterea și neaducerea la cunoștință

a ordinului de punere la dispoziție din 15 iunie 2011;

c) nerespectarea criteriilor de disponibilizare

în Ministerul Administrației și Internelor;

d) analiza discriminatorie a situației

personalului propriu aflat în situații sociale deosebite (concediu medical, concediu

maternitate, concediu îngrijire copil, etc.) în cadrul ședinței din 15 iunie 2011;

e) aprobarea fără verificare a regulamentului

din 23 iunie 2011 privind organizarea și desfășurarea examinării personalului din

unitate în vederea departajării și numirii pe funcții la reorganizare;

f) neaducerea la cunoștință a conținutului

procesului-verbal de ședință din 1 iulie 2011, ca urmare a ieșirii la raport pentru

a semnala necesitatea prezenței sale la parchetul militar;

g) interzicerea participării la susținerea

examenului/concursului pentru ocuparea posturilor rămase vacante prin trecerea în

rezervă a unui nr. de 9 cadre militare, în perioada 1 iulie-14 septembrie 2011;

h) reîncadrarea unor cadre militare aflate

în concedii medicale prin susținerea unor examene la sfârșitul lunii decembrie 2011;

i) aplicarea diferențiată a situațiilor

persoanelor aflate în concedii medicale, prin aceea că 10 subofițeri din cei 701

înscriși la interviu, care, deși au lipsit din motive medicale, au fost declarați

respinși datorită neprezentării, criterii de departajare care nu au fost luate în

considerare și în cazurile altor subofițeri, care au participat la examenul/concursul

organizat la sfârșitul lunii decembrie 2011, deși se aflau în concedii medicale;

j) neaducerea la cunoștință, conform legii,

a ordinului de trecere în rezervă cu nerespectarea propunerii deciziei medicale

din 30 noiembrie 2011.

X1 București, pentru „aplicarea nelegală și abuzivă a dispozițiilor în materie prin

elaborarea unui regulament propriu de desfășurare a examenului/concursului, în calitate

de președinte al Comisiei de Examinare”.

Y Jandarmi din cadrul U.M. X1 București, pentru:

- adresarea unor întrebări ad-hoc, discriminatorii

și cu rea-voință, cu scopul clar de a o elimina din concurs și

- participarea nelegală a acestuia în cadrul

subcomisiei nr. 2 întrucât, la data susținerii interviului, se afla în conflict

de interese, decurgând din nesoluționarea contestației formulate de sus-numita împotriva

evaluării pe anul 2010.

Umane din cadrul U.M. X1 București, pentru:

- nepublicarea posturilor vacante din structura

U.M. X1 București;

- neîntocmirea dosarului de candidat conform

actelor norrnative în vigoare;

- neîntocmirea fișei de lichidare;

- întocmirea ilegală a dosarului de pensie;

- favorizarea unei stări conflictuale prin

influențarea declarației la adresa sa făcută de plt. B.F., în cadrul ședinței de

comandă din 29 septembrie 2011;

conflictuale prin calificarea ca neîntemeiată a necesității prezenței sale la parchetul

militar.

a solicitării sale pentru ocuparea unor posturi vacante.

În continuare, pe parcursul efectuării

actelor premergătoare, în prezenta cauză, respectiv la datele de 19 septembrie 2012,

25 septembrie 2012, 11 octombrie 2012, 19 octombrie 2012 și 22 octombrie 2012, petiționara

B.A.P. a formulat mai multe cereri și memorii, prin care a adus completări acuzațiilor

formulate, ce au fost avute în vedere la adoptarea soluției, însă și-a exprimat

și nemulțumirea cu privire la tergiversarea cercetărilor. Totodată, a solicitat

declinarea competenței în favoarea altui organ de urmărire penală, respectiv Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe motiv că, în conformitate cu

dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., acestuia i-ar reveni competența

după calitatea persoanei, cu privire la infracțiunile săvârșite de generali. În

acest context, a subliniat că nu a sesizat existența propriu-zisă a unor fapte de

corupție, ci a unor fapte de abuz în serviciu, activitățile pe care le consideră

ilegale fiind colaterale activității Ministerului Administrației și Internelor,

căruia îi este subordonat Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, impunând

ca soluția să fie adoptată de instanțele și organele judiciare civile, sugerând

astfel că, la comiterea faptelor respective, ar fi fost implicate și persoane civile,

pe care nu le nominalizează. De asemenea, la data de 11 octombrie 2012, a formulat

cerere de recuzare a procurorului de caz, care a fost respinsă, ca inadmisibilă,

de procurorul ierarhic superior din cadrul D.N.A., prin ordonanța din 15

octombrie 2012.

A fost avut în vedere că, în conformitate

cu prevederile art. 210 C. proc. pen., organul de urmărire penală, sesizat potrivit

art. 221, este dator să-și verifice competența, obligație legală care, în prezenta

cauză, a fost îndeplinită de procurorul militar din cadrul Parchetului Militar de

pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, care a încadrat faptele sesizate de

petiționară

în dispozițiile art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat art. 246

C.

pen. și a constatat că sunt întrunite condițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 43/2002, competența de efectuare a urmăririi penale revenind procurorilor militari

din cadrul D.N.A., indiferent de gradul militar pe care îl au persoanele cercetate

[art. 13. alin. (3) din O.U.G nr. 43/2002].

Din cuprinsul actelor premergătoare efectuate

a rezultat următoarea situație de fapt:

Prin ordinul Ministrului

Administrației și Internelor nr. I/654/2011 privind reorganizarea unităților din

Jandarmeria Română, care a intrat în vigoare la data de 15 iunie 2011, au fost aprobate

organigramele unităților din Jandarmeria Română, statul de organizare a Inspectoratului

General al Jandarmeriei Române, lista cu posturile, pe tipuri de categorii de funcții,

grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare, repartizate Jandarmeriei

Române și situația numerică a posturilor propuse în statele de organizare ale Jandarmeriei

Române. Prin aplicarea acestuia, numărul de posturi prevăzute în statele de organizare

ale unităților din Jandarmeria Română, a fost diminuat cu 3.527. Drept urmare, Inspectorul

General al Jandarmeriei Române a emis ordinul din 10 iunie 2011, prin care au fost

aprobate: a) Statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate Inspectoratului

General al Jandarmeriei Române și b) Listele cu repartiția pe unități/structuri

subordonate Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, a posturilor aprobate

pe tipuri de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare.

La nivelul U.M. X1 București, indicativ

care aparține Unității Speciale X2 Jandarmi, Protecție Instituțională București,

în vederea asigurării condițiilor necesare punerii în aplicare a măsurilor de reorganizare,

concomitent cu îndeplinirea misiunilor date în responsabilitate, a fost adoptat

Planul de măsuri, înregistrat la data de 15 iunie 2011, care

prevedea

activitățile ce trebuiau derulate, termenele de execuție și persoanele responsabile.

Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei,

a rezultat faptul că, la unitatea respectivă, din care a făcut parte și petiționara,

au fost reduse funcții de subofițer operativ principal, astfel că prin ordinul din

15 iunie 2011, toți cei 707 subofițeri care ocupau funcții de această natură au

fost puși la

dispoziție, inclusiv plt. maj. B.A.P. Pentru

ocuparea celor 655 posturi devenite astfel vacante, s-a procedat la departajarea

celor 701 subofițeri rămași ca urmare a demisiei a 4 subofițeri și clasării medicale

ca inapți pentru serviciul militar a doi, prin interviu pe subiecte profesionale,

în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3) din ordinul Ministrului

Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management

resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările

și completările ulterioare.

Prin ordinul de zi pe unitate din 15

iunie 2011 au fost stabilite componențele comisiei și subcomisiilor de examinare

a căror activitate s-a desfășurat în conformitate cu regulamentul privind organizarea

și desfășurarea examinării personalului în vederea departajării și numirii pe funcții

la reorganizare, înregistrat din 23 iunie 2011. Totodată, a fost adoptat ghidul

de interviu, înregistrat la data de  24 iunie 2011 și prin ordinele comandantului

unității din 15 iunie 2011, au fost transmise către toate structurile și aduse la

cunoștința întregului personal măsurile de ordin organizatoric ce urmau a fi aplicate

la nivelul unității, tematica și bibliografia de studiu în vederea exaininării.

La data de 16 iunie 2011, plt. maj. B.A.P.

din cadrul Detașamentului Y Jandarmi, a întocmit raport personal, prin care solicita

aprobarea de participare la examinarea organizată la nivelul unității, în vederea

departajării și numirii în funcții. Aceasta a susținut interviul la data de 28

iunie 2011, în fața subcomisiei de examinare nr. 2, compusă din col. S.N. președinte,

cpt. B.M., cpt. S.S.R. (comandantul subunității din care făcea parte sus-numita)

membrii și plt. maj. N.S. secretar, ocazie cu care a obținut nota finală 4,27 și

s-a clasat pe poziția 676 din cei 701 participanți, ultimul subofițer declarat admis

clasându-se pe poziția 655 cu nota finală 4,97, conform procesului-verbal din

29 iunie 2011 și tabelului nominal anexat.

În

perioada 4 iulie-21 iulie 2011, plt. maj. B.A.P. a efectuat

o parte „din. concediul de odihnă pe anul 2011, după care, în perioada 22 iulie-21

octombrie 2011, a fost internată succesiv în diferite secții ale Spitalului clinic

de urgență al Ministerului Administrației și Internelor (pneumologie și psihiatrie)

și în concedii medicale post-spitalizare, totalizând un număr de 90 de zile, situație

în care a fost prezentată Comisiei de Expertiză Medicală și Evaluare a Capacității

de

Muncă din Spitalul de Urgență „D.G.” București,

care la data de 17 noiembrie 2011, prin decizia medicală, a hotărât clasarea ca

„inapt pentru serviciul militar în timp de pace, apt limitat la război”, cu gradul

III de invaliditate, decizia vizată de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară,

la data de 30 noiembrie 2011. În consecință, începând cu această dată, sus-numita

a fost trecută în rezervă, cu drept de pensie, prin ordinul comandantului unității

din 7 decembrie 2011.

Din conținutul adresei din 6 martie 2012

a rezultat că sus-numita a luat la cunoștință, pe bază de semnătură, la data de

17 noiembrie 2011, de conținutul deciziei Comisiei de Expertiză Medicală și Evaluare

a Capacității de Muncă din Spitalul de Urgență „D.G.” București, după care, în luna

decembrie, a procedat la întocmirea documentației pentru acordarea pensiei de invaliditate,

fiind nefondate acuzațiile aduse lt. col. P.D.C., cu privire la întocmirea abuzivă

a dosarului de pensie. Cea în cauză a refuzat, însă, de mai multe ori, semnarea

fișei de lichidare, care a fost întocmită la nivelul unității și depusă la dosar

în copie xerox, cu adresa din 20 septembrie 2012.

În

cauză, au fost audiate toate cele 6 cadre militare acuzate

de petiționara, plt. maj. (r) B.A.P., care au susținut că și-au îndeplinit atribuțiile

de serviciu cu respectarea cadrului normativ în vigoare referitor la reorganizarea

instituțională a unităților din Jandarmeria Română, aspecte confirmate și de alte

cadre militare audiate, dar și de înscrisurile puse la dispoziție cu ocazia cercetărilor.

Astfel, gl. bg. G.A.I. a declarat că, în calitate de comandant al unității, a dispus

măsurile legale pentru organizarea și desfășurarea examenului în vederea departajării

și numirii pe funcții la reorganizare pentru perioada 25-28 iunie 2011 și nu are

cunoștință despre nereguli care să aducă atingere intereselor participanților. După

data de 15 septembrie 2011, până la care cei declarați respinși au fost disponibilizați,

ca urmare a eliberării unor posturi vacante, a fost organizat un concurs la data

de 20 decembrie 2011, la care au participat subofițeri din interiorul sistemului.

În ceea ce o privește pe petiționară, s-a arătat că a participat la interviu, din

subcomisie făcând parte și șeful ei direct, cpt. S.S.R., însă nu a întrunit punctajul

de a fi admisă.

Din conținutul raportului către Inspectorul

General al Jandarmeriei Române, înregistrat din 27 iulie 2011, a rezultat că, la

data de 1 iulie 2011, plt. maj. B.A.P. s-a prezentat la raportul comandantului unității,

la discuție participând It. col. G.F. și mr. A.R., ocazie cu care, referitor la

modul de desfășurare a interviului din data de 28 iunie 2011, a precizat că „nu

contestă rezultatul și nici modul de desfășurare, neavând nimic de obiectat în acest

sens deoarece nu s-a pregătit”.

Mr. D.M., șeful de Stat major al unității,

a precizat că prin ordin de zi pe unitate a fost numit președinte al comisiei de

examinare, care a întocmit regulamentul privind organizarea și desfășurarea examinării

în vederea departajării și numirii pe funcții la reorganizare, avizat pentru legalitate

de consilierul juridic și aprobat de comandantul unității, urmărindu-se ca prin

activitățile de reorganizare să nu fie afectată executarea misiunilor. În această

calitate, zilnic, înainte de începerea activităților de examinare, a instruit personalul

participant.

Cpt. S.S.R., membru al subcomisiei de examinare

nr. 2 și comandant al detașamentului din care a făcut parte petiționara, a declarat

că aceasta a semnat de luare la cunoștință a datei examinării și a fost de acord

să participe la această activitate, iar întrebările care i-au fost puse la interviu

nu au fost diferite de cele adresate altor candidați și au făcut pane din aceeași

tematică asigurată tuturor cadrelor. La începutul examinării, s-a extras un plic

din cele 4 plicuri sigilate, în care se aflau întrebările și răspunsurile.

Aceste aspecte au fost confirmate și de

col. S.N. președintele subcomisiei respective, care și-a amintit că, la interviu,

sus-numita ar fi răspuns la mai multe întrebări cu „nu știu”, deși a insistat să

o determine să se gândească, mai ales ca avea timp suficient la dispoziție.

Mr. B.M., membru în subcomisia de examinare

nr. 2, a menționat că interviul susținut de petiționară a fost înregistrat video,

iar întrebările adresate acesteia nu au fost tendențioase, făcând parte din tematica

de studiu anunțată anterior și care consta în legislația în vigoare parcursă în

programul de pregătire profesională, derulat în perioada februarie-mai 2011, la

care au avut acces toate cadrele.

Lt. col. P.D.C., șeful Biroului Resurse

Umane din cadrul U.M. X1 București, a declarat că aspectele sesizate de plt. maj.

(r) B.A.P. cu privire la organizarea și desfășurarea examinării nu se confirmă,

această activitate desfășurându-se în conformitate cu prevederile regulamentului

elaborat la nivelul unității. Aceasta, deși se afla în concediu medical la data

declanșării procedurii de reorganizare instituțională, s-a prezentat pentru a lua

la cunoștință despre organizarea examinării și a întocmit raport pentru participare.

În ceea ce privește obligativitatea prezentării la examinare în a doua zi liberă,

a precizat că era aplicabilă numai personalului care executa serviciul în ture.

Până la data de 15 septembrie 2011, posturile care s-au vacantat au fost ocupate

în ordinea mediilor obținute la interviu, de către personalul aflat la dispoziție,

în astfel de situații nefiind aplicabile prevederile O.U.G. nr. 34/2009.

Trecerea în rezervă a petiționarei s-a

realizat în baza unei decizii medicale a Comisiei de expertiză medico-militară și

evaluarea capacității de muncă prin care s-a stabilit că este inapt pentru serviciul

militar și nu are nicio legătură cu procesul de reorganizare instituțională.

Cu privire la încadrările plt. maj. P.C.

la U.M. X3 București și plt. A.C. la U.M. X1 București, a declarat că s-au realizat

în conformitate cu prevederile ordinului Ministrului Administrației și

Internelor nr. 665/2008, aceștia aflându-se în poziția „la dispoziție în vederea

încadrării”, momente în care petiționara era deja trecută în rezervă.

Fiind audiați, plt. P.C. și plt. A.C. au

relatat că, după ce au fost respinși la interviurile susținute la data de 28

iunie 2011, au rămas la dispoziția unității, aflându-se în concedii medicale și,

ulterior, participând la examenele organizate pentru ocuparea unor posturi vacante

la U.M. X3 București și, respectiv, U.M. X1 București, unde au fost declarați admiși.

Lt. col. A.R. a confirmat că, în

cursul

anului 2011, plt. maj. B.A.P. s-a prezentat

în

audiență

la comandantul unității, ocazie cu care a adus la cunoștință aspecte personale petrecute

cu mulți ani în urmă, constând în stări conflictuale avute cu colegi din unitățile

unde a lucrat. A menționat că i s-ar fi acordat un calificativ de apreciere pentru

care nu fi semnat, însă, când i s-au prezentat documentele din dosarul personal,

s-a constatat că exista semnătura de luare la cunoștință.

Col. G.F., ofițer specialist resurse umane

în cadrul U.M. X1 București, a declarat că procesul de reorganizare instituțională

s-a derulat în conformitate cu ordinele Ministrului Administrației și

Internelor și Inspectorului General al Jandarmeriei Române, iar plt. maj. (r) B.A.P.,

aflată, la data punerii la dispoziție, în concediul medical pentru îngrijirea copilului

cu handicap, aflat în custodia surorii sale, s-a prezentat la unitate pentru a lua

la cunoștință de examen, tematică și bibliografie, întocmind raport de participare.

La data de 28 iunie 2011, când era prezentă

la serviciu, a susținut interviul, însă a fost trecută în rezervă, la data de 30

noiembrie 2011, ca urmare a clasării medicale ca inapt pentru serviciul militar.

Cu privire la încadrarea plt. maj. P.C.

la o altă unitate de jandarmi și a plt. A.C. la U.M. X1 București, ambii aflați

în concedii medicale și la dispoziția unității, a precizat că au participat la examene

pentru ocuparea unor posturi vacante conform prevederilor ordinului Ministrului

Administrației și Internelor nr. 665/2008.

În

cauză, a fost audiat și plt. maj. N.S. secretarul subcomisiei

de examinare nr. 2, care a precizat că nu a avut nicio implicare în examinarea candidaților,

atribuție ce revenea președintelui și membrilor subcomisiei, prezența sa nefiind

necesară întrucât activitatea respectivă a fost înregistrată audio-video.

Prin ordonanța din 17 septembrie 2012,

s-a dispus transcrierea convorbirilor care au avut loc cu ocazia examinării plt.

maj. B.A.P. de către subcomisia de examen nr. 2.

Din examinarea procesului-verbal nr. 788/II-1/2012

din

24 septembrie 2012, întocmit de către ofițeri

de poliție judiciară din

cadrul Serviciului Tehnic al D.N.A., a

rezultat

că, la întrebările 1, 2 și 5, răspunsurile au fost simple negații, iar întrebările

3, 4 și 6 au fost parțiale, ceea ce a condus la nota finală 4,27. Nu s-a confirmat

că întrebările ar fi fost puse tendențios și ar fi vizat subiecte complicate, de

fiecare dată examinatorii insistând cu întrebări ajutătoare pentru a o determina

să se concentreze și să formuleze răspunsuri corespunzătoare.

A fost avut în vedere că, prin art. 132

din Legea nr. 78/2000, se reglementează, ca infracțiune asimilată celor de corupție,

toate cele trei tipuri de infracțiuni de abuz în serviciu reglemente de C. pen.,

deci și cele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de

art. 246 C. pen. și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de

art. 247 C. pen., vizate de petiționară în actele de sesizare, cu condiția obținerii

de către funcționarul public a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial pentru

sine sau pentru altul.

S-a reținut că, la ambele infracțiuni,

elementul material al laturii obiective poate să constea, alternativ, fie în neîndeplinirea,

fie în îndeplinirea defectuoasă a unui act, la care subiectul activ era obligat

în virtutea și exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, în cazul infracțiunii de

abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, care de altfel este o variantă a

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, acesta trebuind

să determine îngrădirea folosinței sau exercițiului drepturilor vreunui cetățean

ori crearea pentru acesta a unor situații de inferioritate pe temeiurile indicate

expres de textul incrirninator.

S-a mai reținut că urmarea imediată, în

cazul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constă în vătămarea intereselor

legale ale unei persoane, deci în lezarea, atingerea materială, fizică sau morală

a acesteia, pe când în cazul infracțiunii prevăzute de art. 247 C. pen., constă

în lezarea unui drept recunoscut unui cetățean prin lege, îngrădirea exercițiului

sau folosinței acestuia ori crearea unei situații de inferioritate dezavantajoase.

Din punct de vedere al poziției subiective

a făptuitorului, s-a reținut că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor se săvârșește cu intenție, care poate fi directă sau indirectă, pe când

infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi se săvârșește numai

cu intenție indirectă, opinie dominantă conturată în literatura de specialitate.

Din analiza materialului probator administrat

în faza actelor premergătoare urmăririi penale în prezenta cauză, prin prisma considerațiilor

teoretice expuse, nu au fost identificate elemente ale infracțiunilor sesizate,

cele 6 cadre militare acuzate

exercitându-și atribuțiile

de serviciu față de petiționară cu

bună-credință, fără a urmări,

direct sau indirect, vătămarea intereselor legale ale acesteia sau să-i creeze o

situație de inferioritate pe vreunul din temeiurile enumerate la art. 247 C.

pen.

Astfel, s-a reținut că, în ceea ce privește

reorganizarea instituțională, reprezentanții unității nu au făcut decât să respecte

actele normative adoptate de organele ierarhic superioare, respectiv Ministerul

Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, nota

finală obținută de petiționară fiind rezultatul pregătirii acesteia.

S-a avut în vedere că, potrivit art. 85

alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările

și completările ulterioare, cadrele militare, în activitate, categorie în care se

includ și subofițerii, pot fi trecute în rezervă sau direct în retragere și în situația

când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele

de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități,

trecerea în rezervă sau direct în retragere făcându-se din oficiu [art. 85

alin. (2)].

În

legătură cu legalitatea ordinului Ministrului

Administrației și Internelor nr. I/654/2011 și a ordinului din 10 iunie 2011, emis

de Inspectorul General al Jandarmeriei Române, s-a avut în vedere că s-a pronunțat

și o instanță de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care, prin sentința civilă nr. 4421

din 29 iunie 2012 (Dosar nr. 4500/2/2012), a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de un fost subofițer în aceeași unitate de jandarmi, trecut în rezervă

ca urmare a reorganizării instituționale.

S-a reținut, de asemenea, că prin cererea

înregistrată la data de 9 martie 2012, reclamantul a solicitat instanței constatarea

nulității absolute a celor două ordine, a punerii sale la dispoziția unității și

trecerii în rezervă, dar și a celorlalte măsuri premergătoare și ulterioare acesteia,

precum și repunerea în situația anterioară. În motivarea sentinței, instanța a reținut

că, prin dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 416/2007 și art. 12 alin. (4) din O.G.

nr. 30/2007, se recunoaște Ministrului Administrației și Internelor competența de

a stabili structura organizatorică a unităților proprii ministerului, precum și

competența de a înființa, disloca, desființa și alte unități, institute, ateliere

de reparații sau producție similare, subordonate ministerului, până

la

nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion

inclusiv,

în limita posturilor și a fondurilor de salarii aprobate.

În

ceea ce privește critica făcută de reclamant cu privire la

încălcarea Legii nr. 24/2000 și a Legii nr. 202/1998, constând în nepublicarea celor

două ordine în M. Of. și secretizarea excesivă a acestora, instanța a precizat că

ordinele contestate nu au natura unor acte administrative cu caracter normativ,

ci cu caracter individual, având ca obiect aprobarea organigramelor unităților din

Jandarmeria Română astfel că nu sunt supuse regimului publicării în M. Of., mai

ales că vizează reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță

națională.

S-a reținut că toate aceste împrejurări,

ce constituie chestiuni prealabile în procesul penal conform art. 44 alin. (3) C.

proc. pen., soluționate de instanța de contencios administrativ, sunt pe deplin

valabile și în combaterea susținerilor petiționarei plt. maj. (r) B.A.P., în legătură

cu presupusele abuzuri comise în activitatea de reorganizare instituțională de către

persoanele indicate de aceasta.

S-a constatat că majoritatea aspectelor

considerate ilegale de către petiționară nu aveau acest caracter, ci fuseseră reglementate

prin regulamentul privind organizarea și desfășurarea personalului din Unitatea

Specială X2 Jandarmi Protecție Instituțională București, în vederea departajării

și numirii pe funcții la reorganizare, depus în copie xerox la dosar alături de

alte acte și documente de sus-numita la data de 12 septembrie 2012. Elocventă în

acest sens a fost dispoziția referitoare la situația în care, după ocuparea posturilor,

unul sau mai mulți subofițeri din cei încadrați pe funcție sunt trecuți în rezervă,

prin demisie la cerere sau pensionare, când locul vacantat va fi ocupat în ordinea

mediilor obținute la examinare de următorii militari rămași la dispoziție, așa cum

s-a procedat și la nivelul U.M. X1 București, până la data de 15 septembrie 2011.

De asemenea, s-a-avut în vedere că ordinul

Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de

management resurse umane în unitățile Ministerului Internelor și Reformei Administrative,

nu instituie obligativitatea comunicării către persoanele interesate a anunțurilor

privind posturile vacante pentru care se organizează concursuri, așa cum a pretins

petiționara, ci, conform art. 26 alin. (1) al ordinului, acestea se publică cu cel

puțin 10 zile lucrătoare înainte de data desfășurării concursului, pe pagina de

internet a instituției organizatoare sau a structurii ierarhic superioare, ori,

dacă acestea nu există ori nu sunt operaționale, în presa scrisă.

S-a reținut că nici imputarea făcută ofițerilor

din cadrul Biroului Resurse Umane, cu privire la neîntocmirea dosarului de concurs,

nu are temei legal, un astfel de dosar trebuind să conțină, ca prim document, cererea

de înscriere a candidatului, cerință prevăzută expres de art. 36 alin. (1) lit.

a) din Metodologia privind organizarea și desfășurarea examenelor/concursurilor

pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administrației și Internelor, publicată

în M. Of. nr. 833/11.12.2008.

Nu în ultimul rând, a fost constatată lipsa

legăturii de cauzalitate dintre acțiunile și inacțiunile imputate celor 6 cadre

militare față de care s-au efectuat cercetările și urmarea imediată, respectiv trecerea

în rezervă a petiționarei, care nu a avut ca temei rezultatul obținut la interviul

pe probleme profesionale, ci clasarea sa medicală ca „inapt pentru serviciul militar

în timp de pace, apt limitat la război”, care a condus la acordarea pensiei de invaliditate

prin decizia din 12 martie 2012 a Casei de Pensii Sectoriale din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor.

În

ceea ce privește cerința ca funcționarul care a comis una

dintre infracțiunile de abuz în serviciu prevăzute de C. pen. să fi obținut pentru

sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, care face parte

integrantă a urmării imediate în cazul acestei infracțiuni asimilate celor de corupție,

s-a reținut că nu a fost confirmată de probele administrate, ci doar sugerată de

acuzațiile făcute de plt. maj. (r) B.A.P., care a presupus că, în cadrul interviului,

alți colegi ar fi fost avantajați prin gradul de dificultate redus al întrebărilor

adresate de examinatori, însă, cu toate acestea, nu a putut nominaliza cel puțin

un candidat care să fi beneficiat de acest regim preferențial, susținând că a luat

cunoștință de astfel de cazuri din discuțiile purtate cu diverși colegi, ale căror

identități nu le-a dezvăluit, iar situațiile plt. maj. P.C. și plt. A.C. nu sunt

relevante în cauză, ambii fiind declarați respinși la interviul pe probleme profesionale

și menținuți la dispoziție, din motive medicale, după care au participat la alte

concursuri de încadrare.

Față de cele arătate, în cauză, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de toate persoanele suspectate de comiterea infracțiunii

asimilate, infracțiunilor de corupție de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial

sau nepatrimonial prevăzut de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat

la art. 246 C. pen., rezultând incidența cazului de împiedicare a punerii în mișcare

a acțiunii penale prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta sesizată neexistând

în materialitatea ei.

Aceeași soluție a fost dispusă și cu privire

la infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul

public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial,

prevăzut de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 247 C.

pen., sesizată în sarcina gl. bg. dr. G.A.I., deoarece nu s-a confirmat că acesta,

în calitate de comandant al U.M. X1 București, i-ar fi îngrădit petiționarei folosința

sau exercițiul drepturilor ori i-a creat o situație de inferioritate pe vreunul

din temeiurile enumerate în textul incriminator.

Ulterior, la data de 5 decembrie 2012,

prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.

nr. 2118/C/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționară

împotriva soluției anterior expuse, constatându-se că aceasta este legală și temeinică.

Din verificarea rezoluției contestate și

a actelor dosarului s-a constatat că nu rezultă aspecte de netemeinicie ori de nelegalitate

în adoptarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, iar pe parcursul instrumentării

dosarului, s-au respectat toate dispozițiile procesual penale privind aflarea adevărului,

garantarea dreptului la apărare, precum și cele care definesc scopul procesului

penal.

Nemulțumită de soluția procurorului, petiționara

s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanței

de judecată competentă să judece infracțiunile reclamate, reiterând motivele de

nelegalitate și netemeinicie formulate împotriva soluției dispuse în cauză.

În

esență, petiționara a solicitat admiterea plângerii, arătând

că este nemulțumită de faptul că nu s-au făcut cercetări corespunzătoare în cauză.

Cu prilejul concluziilor orale formulate

în fața instanței, s-a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate,

schimbarea încadrării juridice a faptelor și trimiterea cauzei la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Militar Teritorial pentru cercetarea infracțiunilor prevăzute de

art. 246, art. 247 C. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte reține următoarele:

Plângerea adresată instanței de judecată

competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în

cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-art. 278 C. proc. pen.

are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc

al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi

penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată

prin art. 278

1

C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor

art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, investește instanța, sub un prim aspect,

cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după ordonanței atacate.

Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată

printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac

și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții

decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea

menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală,

așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare

sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

În

raport de concluziile pe care această examinare le impune,

cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate,

instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.

În

prezenta cauză, se constată că soluția adoptată de parchet

față de intimații G.A.I., G.F., P.D.C., D.M., A.R. și S.S.R. este legală și temeinică,

având în vedere intervenția art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat

în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial,

sau nepatrimonial, prevăzut de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat

la art. 246 C. pen. (pentru toți intimații) și, respectiv, de abuz în serviciu prin

îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru

altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzut de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 247 C. pen. (în cazul intimatului G.A.I.),

întrucât faptele reclamate nu există.

Analizarea modului în care s-a derulat

cercetarea penală în cauză, observarea măsurilor dispuse de procuror, conduc la

concluzia

că toate actele efectuate sunt subscrise cadrului

procesual

legal, astfel încât criticile formulate de petiționară se

privesc

ca fiind neîntemeiate.

Tot astfel, se reține că, în actualul cadru

procesual, nu poate fi primită nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice

a faptelor și de trimitere a cauzei la organul competent pentru cercetarea infracțiunilor

prevăzute de art. 246, art. 247 C. pen., având în vedere caracterul special al procedurii

reglementate de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., care obligă instanța

la anumite soluții, printre care nu se găsește și cea la care apărarea a făcut referire.

În plus, se reține că, în cauză, au fost efectuate cercetări pentru faptele reclamate

de petiționară, procurorul fiind cel care stabilește încadrarea juridică a faptelor

ce fac obiectul unui dosar penal, față de aspectele descrise în sesizarea penală,

acesta nefiind ținut de calificarea dată de autorul plângerii, iar pe de altă parte,

se impune a fi avută în vedere și împrejurarea că, potrivit art. 13 din O.U.G.

nr. 43/2002, D.N.A. îi revenea competența de a cerceta infracțiunile de abuz în

seiviciu asimilate infracțiunilor de

corupție prevăzute de

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. și, respectiv,

la art. 247 C. pen., presupus a fi fost comise de cadre militare cu grad de ofițeri,

față de care în cauză s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale.

Pentru considerentele expuse, având în

vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimații și-au îndeplinit

atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis vreo faptă

care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată,

plângerea formulată împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimații gl. bg. dr. G.A.I., col. G.F., lt. col. P.D.C., mr. D.M.,

mr. A.R. și cpt. S.S.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (toți făptuitorii)

și de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 247 C. pen. (gl.

bg. dr. G.A.I.), rezoluție care va fi menținută.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

petiționara va

fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 100 RON, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționara B.A.P. împotriva rezoluției nr. 61/P/2012 din 29 octombrie 2012 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere

a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, pe care o menține.

Obligă

petiționara la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 9 septembrie 2013.