ÎCCJ, Secția penală

Gl. bg. dr. G.A.I., comandantul U.M. X1 București, pentru următoarele fapte abuzive: a) emiterea ordinului de detașare de la Detașamentul Y Jandarmi la Compartimentul formare profesională din 3 iunie 2011; b) emiterea și neaducerea la cunoștință a ordinului de punere la dispoziție din 15 iunie 2011; c) nerespectarea criteriilor de disponibilizare în Ministerul Administrației și Internelor; d) analiza discriminatorie a situației personalului propriu aflat în situații sociale deosebite (concediu medical, concediu maternitate, concediu îngrijire copil, etc.) în cadrul ședinței din 15 iunie 2011; e) aprobarea fără verificare a regulamentului din 23 iunie 2011 privind organizarea și desfășurarea examinării personalului din unitate în vederea departajării și numirii pe funcții la reorganizare; f) neaducerea la cunoștință a conținutului procesului-verbal de ședință din 1 iulie 2011, ca urmare a ieșirii la raport pentru a semnala necesitatea prezenței sale la parchetul militar; g) interzicerea participării la susținerea examenului/concursului pentru ocuparea posturilor rămase vacante prin trecerea în rezervă a unui nr. de 9 cadre militare, în perioada 1 iulie-14 septembrie 2011; h) reîncadrarea unor cadre militare aflate în concedii medicale prin susținerea unor examene la sfârșitul lunii decembrie 2011; i) aplicarea diferențiată a situațiilor persoanelor aflate în concedii medicale, prin aceea că 10 subofițeri din cei 701 înscriși la interviu, care, deși au lipsit din motive medicale, au fost declarați respinși datorită neprezentării, criterii de departajare care nu au fost luate în considerare și în cazurile altor subofițeri, care au participat la examenul/concursul organizat la sfârșitul lunii decembrie 2011, deși se aflau în concedii medicale; j) neaducerea la cunoștință, conform legii, a ordinului de trecere în rezervă cu nerespectarea propunerii deciziei medicale din 30 noiembrie 2011.

Mr. D.M., șef de Stat Major la U.M. X1 București, pentru „aplicarea nelegală și abuzivă a dispozițiilor în materie prin elaborarea unui regulament propriu de desfășurare a examenului/concursului, în calitate de președinte al Comisiei de Examinare”.

Cpt. S.S.R., comandantul Detașamentului Y Jandarmi din cadrul U.M. X1 București, pentru: - adresarea unor întrebări ad-hoc, discriminatorii și cu rea-voință, cu scopul clar de a o elimina din concurs și - participarea nelegală a acestuia în cadrul subcomisiei nr. 2 întrucât, la data susținerii interviului, se afla în conflict de interese, decurgând din nesoluționarea contestației formulate de sus-numita împotriva evaluării pe anul 2010.

Lt. col. P.D.C., șeful Biroului Resurse Umane din cadrul U.M. X1 București, pentru: - nepublicarea posturilor vacante din structura U.M. X1 București; - neîntocmirea dosarului de candidat conform actelor norrnative în vigoare; - neîntocmirea fișei de lichidare; - întocmirea ilegală a dosarului de pensie; - favorizarea unei stări conflictuale prin influențarea declarației la adresa sa făcută de plt. B.F., în cadrul ședinței de comandă din 29 septembrie 2011;

Mr. A.R., pentru generarea unei stări conflictuale prin calificarea ca neîntemeiată a necesității prezenței sale la parchetul militar.

Lt. col. G.F. pentru soluționarea nefavorabilă a solicitării sale pentru ocuparea unor posturi vacante. În continuare, pe parcursul efectuării actelor premergătoare, în prezenta cauză, respectiv la datele de 19 septembrie 2012, 25 septembrie 2012, 11 octombrie 2012, 19 octombrie 2012 și 22 octombrie 2012, petiționara B.A.P. a formulat mai multe cereri și memorii, prin care a adus completări acuzațiilor formulate, ce au fost avute în vedere la adoptarea soluției, însă și-a exprimat și nemulțumirea cu privire la tergiversarea cercetărilor. Totodată, a solicitat declinarea competenței în favoarea altui organ de urmărire penală, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe motiv că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., acestuia i-ar reveni competența după calitatea persoanei, cu privire la infracțiunile săvârșite de generali. În acest context, a subliniat că nu a sesizat existența propriu-zisă a unor fapte de corupție, ci a unor fapte de abuz în serviciu, activitățile pe care le consideră ilegale fiind colaterale activității Ministerului Administrației și Internelor, căruia îi este subordonat Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, impunând ca soluția să fie adoptată de instanțele și organele judiciare civile, sugerând astfel că, la comiterea faptelor respective, ar fi fost implicate și persoane civile, pe care nu le nominalizează. De asemenea, la data de 11 octombrie 2012, a formulat cerere de recuzare a procurorului de caz, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, de procurorul ierarhic superior din cadrul D.N.A., prin ordonanța din 15 octombrie 2012. A fost avut în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 210 C. proc. pen., organul de urmărire penală, sesizat potrivit art. 221, este dator să-și verifice competența, obligație legală care, în prezenta cauză, a fost îndeplinită de procurorul militar din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, care a încadrat faptele sesizate de petiționară în dispozițiile art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat art. 246 C. pen. și a constatat că sunt întrunite condițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002, competența de efectuare a urmăririi penale revenind procurorilor militari din cadrul D.N.A., indiferent de gradul militar pe care îl au persoanele cercetate [art. 13. alin. (3) din O.U.G nr. 43/2002]. Din cuprinsul actelor premergătoare efectuate a rezultat următoarea situație de fapt: Prin ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. I/654/2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română, care a intrat în vigoare la data de 15 iunie 2011, au fost aprobate organigramele unităților din Jandarmeria Română, statul de organizare a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, lista cu posturile, pe tipuri de categorii de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare, repartizate Jandarmeriei Române și situația numerică a posturilor propuse în statele de organizare ale Jandarmeriei Române. Prin aplicarea acestuia, numărul de posturi prevăzute în statele de organizare ale unităților din Jandarmeria Română, a fost diminuat cu 3.527. Drept urmare, Inspectorul General al Jandarmeriei Române a emis ordinul din 10 iunie 2011, prin care au fost aprobate: a) Statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate Inspectoratului General al Jandarmeriei Române și b) Listele cu repartiția pe unități/structuri subordonate Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, a posturilor aprobate pe tipuri de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare. La nivelul U.M. X1 București, indicativ care aparține Unității Speciale X2 Jandarmi, Protecție Instituțională București, în vederea asigurării condițiilor necesare punerii în aplicare a măsurilor de reorganizare, concomitent cu îndeplinirea misiunilor date în responsabilitate, a fost adoptat Planul de măsuri, înregistrat la data de 15 iunie 2011, care prevedea activitățile ce trebuiau derulate, termenele de execuție și persoanele responsabile. Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei, a rezultat faptul că, la unitatea respectivă, din care a făcut parte și petiționara, au fost reduse funcții de subofițer operativ principal, astfel că prin ordinul din 15 iunie 2011, toți cei 707 subofițeri care ocupau funcții de această natură au fost puși la dispoziție, inclusiv plt. maj. B.A.P. Pentru ocuparea celor 655 posturi devenite astfel vacante, s-a procedat la departajarea celor 701 subofițeri rămași ca urmare a demisiei a 4 subofițeri și clasării medicale ca inapți pentru serviciul militar a doi, prin interviu pe subiecte profesionale, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3) din ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare. Prin ordinul de zi pe unitate din 15 iunie 2011 au fost stabilite componențele comisiei și subcomisiilor de examinare a căror activitate s-a desfășurat în conformitate cu regulamentul privind organizarea și desfășurarea examinării personalului în vederea departajării și numirii pe funcții la reorganizare, înregistrat din 23 iunie 2011. Totodată, a fost adoptat ghidul de interviu, înregistrat la data de 24 iunie 2011 și prin ordinele comandantului unității din 15 iunie 2011, au fost transmise către toate structurile și aduse la cunoștința întregului personal măsurile de ordin organizatoric ce urmau a fi aplicate la nivelul unității, tematica și bibliografia de studiu în vederea exaininării. La data de 16 iunie 2011, plt. maj. B.A.P. din cadrul Detașamentului Y Jandarmi, a întocmit raport personal, prin care solicita aprobarea de participare la examinarea organizată la nivelul unității, în vederea departajării și numirii în funcții. Aceasta a susținut interviul la data de 28 iunie 2011, în fața subcomisiei de examinare nr. 2, compusă din col. S.N. președinte, cpt. B.M., cpt. S.S.R. (comandantul subunității din care făcea parte sus-numita) membrii și plt. maj. N.S. secretar, ocazie cu care a obținut nota finală 4,27 și s-a clasat pe poziția 676 din cei 701 participanți, ultimul subofițer declarat admis clasându-se pe poziția 655 cu nota finală 4,97, conform procesului-verbal din 29 iunie 2011 și tabelului nominal anexat. În perioada 4 iulie-21 iulie 2011, plt. maj. B.A.P. a efectuat o parte „din. concediul de odihnă pe anul 2011, după care, în perioada 22 iulie-21 octombrie 2011, a fost internată succesiv în diferite secții ale Spitalului clinic de urgență al Ministerului Administrației și Internelor (pneumologie și psihiatrie) și în concedii medicale post-spitalizare, totalizând un număr de 90 de zile, situație în care a fost prezentată Comisiei de Expertiză Medicală și Evaluare a Capacității de Muncă din Spitalul de Urgență „D.G.” București, care la data de 17 noiembrie 2011, prin decizia medicală, a hotărât clasarea ca „inapt pentru serviciul militar în timp de pace, apt limitat la război”, cu gradul III de invaliditate, decizia vizată de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, la data de 30 noiembrie 2011. În consecință, începând cu această dată, sus-numita a fost trecută în rezervă, cu drept de pensie, prin ordinul comandantului unității din 7 decembrie 2011. Din conținutul adresei din 6 martie 2012 a rezultat că sus-numita a luat la cunoștință, pe bază de semnătură, la data de 17 noiembrie 2011, de conținutul deciziei Comisiei de Expertiză Medicală și Evaluare a Capacității de Muncă din Spitalul de Urgență „D.G.” București, după care, în luna decembrie, a procedat la întocmirea documentației pentru acordarea pensiei de invaliditate, fiind nefondate acuzațiile aduse lt. col. P.D.C., cu privire la întocmirea abuzivă a dosarului de pensie. Cea în cauză a refuzat, însă, de mai multe ori, semnarea fișei de lichidare, care a fost întocmită la nivelul unității și depusă la dosar în copie xerox, cu adresa din 20 septembrie 2012. În cauză, au fost audiate toate cele 6 cadre militare acuzate de petiționara, plt. maj. (r) B.A.P., care au susținut că și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea cadrului normativ în vigoare referitor la reorganizarea instituțională a unităților din Jandarmeria Română, aspecte confirmate și de alte cadre militare audiate, dar și de înscrisurile puse la dispoziție cu ocazia cercetărilor. Astfel, gl. bg. G.A.I. a declarat că, în calitate de comandant al unității, a dispus măsurile legale pentru organizarea și desfășurarea examenului în vederea departajării și numirii pe funcții la reorganizare pentru perioada 25-28 iunie 2011 și nu are cunoștință despre nereguli care să aducă atingere intereselor participanților. După data de 15 septembrie 2011, până la care cei declarați respinși au fost disponibilizați, ca urmare a eliberării unor posturi vacante, a fost organizat un concurs la data de 20 decembrie 2011, la care au participat subofițeri din interiorul sistemului. În ceea ce o privește pe petiționară, s-a arătat că a participat la interviu, din subcomisie făcând parte și șeful ei direct, cpt. S.S.R., însă nu a întrunit punctajul de a fi admisă. Din conținutul raportului către Inspectorul General al Jandarmeriei Române, înregistrat din 27 iulie 2011, a rezultat că, la data de 1 iulie 2011, plt. maj. B.A.P. s-a prezentat la raportul comandantului unității, la discuție participând It. col. G.F. și mr. A.R., ocazie cu care, referitor la modul de desfășurare a interviului din data de 28 iunie 2011, a precizat că „nu contestă rezultatul și nici modul de desfășurare, neavând nimic de obiectat în acest sens deoarece nu s-a pregătit”. Mr. D.M., șeful de Stat major al unității, a precizat că prin ordin de zi pe unitate a fost numit președinte al comisiei de examinare, care a întocmit regulamentul privind organizarea și desfășurarea examinării în vederea departajării și numirii pe funcții la reorganizare, avizat pentru legalitate de consilierul juridic și aprobat de comandantul unității, urmărindu-se ca prin activitățile de reorganizare să nu fie afectată executarea misiunilor. În această calitate, zilnic, înainte de începerea activităților de examinare, a instruit personalul participant. Cpt. S.S.R., membru al subcomisiei de examinare nr. 2 și comandant al detașamentului din care a făcut parte petiționara, a declarat că aceasta a semnat de luare la cunoștință a datei examinării și a fost de acord să participe la această activitate, iar întrebările care i-au fost puse la interviu nu au fost diferite de cele adresate altor candidați și au făcut pane din aceeași tematică asigurată tuturor cadrelor. La începutul examinării, s-a extras un plic din cele 4 plicuri sigilate, în care se aflau întrebările și răspunsurile. Aceste aspecte au fost confirmate și de col. S.N. președintele subcomisiei respective, care și-a amintit că, la interviu, sus-numita ar fi răspuns la mai multe întrebări cu „nu știu”, deși a insistat să o determine să se gândească, mai ales ca avea timp suficient la dispoziție. Mr. B.M., membru în subcomisia de examinare nr. 2, a menționat că interviul susținut de petiționară a fost înregistrat video, iar întrebările adresate acesteia nu au fost tendențioase, făcând parte din tematica de studiu anunțată anterior și care consta în legislația în vigoare parcursă în programul de pregătire profesională, derulat în perioada februarie-mai 2011, la care au avut acces toate cadrele. Lt. col. P.D.C., șeful Biroului Resurse Umane din cadrul U.M. X1 București, a declarat că aspectele sesizate de plt. maj. (r) B.A.P. cu privire la organizarea și desfășurarea examinării nu se confirmă, această activitate desfășurându-se în conformitate cu prevederile regulamentului elaborat la nivelul unității. Aceasta, deși se afla în concediu medical la data declanșării procedurii de reorganizare instituțională, s-a prezentat pentru a lua la cunoștință despre organizarea examinării și a întocmit raport pentru participare. În ceea ce privește obligativitatea prezentării la examinare în a doua zi liberă, a precizat că era aplicabilă numai personalului care executa serviciul în ture. Până la data de 15 septembrie 2011, posturile care s-au vacantat au fost ocupate în ordinea mediilor obținute la interviu, de către personalul aflat la dispoziție, în astfel de situații nefiind aplicabile prevederile O.U.G. nr. 34/2009. Trecerea în rezervă a petiționarei s-a realizat în baza unei decizii medicale a Comisiei de expertiză medico-militară și evaluarea capacității de muncă prin care s-a stabilit că este inapt pentru serviciul militar și nu are nicio legătură cu procesul de reorganizare instituțională. Cu privire la încadrările plt. maj. P.C. la U.M. X3 București și plt. A.C. la U.M. X1 București, a declarat că s-au realizat în conformitate cu prevederile ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008, aceștia aflându-se în poziția „la dispoziție în vederea încadrării”, momente în care petiționara era deja trecută în rezervă. Fiind audiați, plt. P.C. și plt. A.C. au relatat că, după ce au fost respinși la interviurile susținute la data de 28 iunie 2011, au rămas la dispoziția unității, aflându-se în concedii medicale și, ulterior, participând la examenele organizate pentru ocuparea unor posturi vacante la U.M. X3 București și, respectiv, U.M. X1 București, unde au fost declarați admiși. Lt. col. A.R. a confirmat că, în cursul anului 2011, plt. maj. B.A.P. s-a prezentat în audiență la comandantul unității, ocazie cu care a adus la cunoștință aspecte personale petrecute cu mulți ani în urmă, constând în stări conflictuale avute cu colegi din unitățile unde a lucrat. A menționat că i s-ar fi acordat un calificativ de apreciere pentru care nu fi semnat, însă, când i s-au prezentat documentele din dosarul personal, s-a constatat că exista semnătura de luare la cunoștință. Col. G.F., ofițer specialist resurse umane în cadrul U.M. X1 București, a declarat că procesul de reorganizare instituțională s-a derulat în conformitate cu ordinele Ministrului Administrației și Internelor și Inspectorului General al Jandarmeriei Române, iar plt. maj. (r) B.A.P., aflată, la data punerii la dispoziție, în concediul medical pentru îngrijirea copilului cu handicap, aflat în custodia surorii sale, s-a prezentat la unitate pentru a lua la cunoștință de examen, tematică și bibliografie, întocmind raport de participare. La data de 28 iunie 2011, când era prezentă la serviciu, a susținut interviul, însă a fost trecută în rezervă, la data de 30 noiembrie 2011, ca urmare a clasării medicale ca inapt pentru serviciul militar. Cu privire la încadrarea plt. maj. P.C. la o altă unitate de jandarmi și a plt. A.C. la U.M. X1 București, ambii aflați în concedii medicale și la dispoziția unității, a precizat că au participat la examene pentru ocuparea unor posturi vacante conform prevederilor ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008. În cauză, a fost audiat și plt. maj. N.S. secretarul subcomisiei de examinare nr. 2, care a precizat că nu a avut nicio implicare în examinarea candidaților, atribuție ce revenea președintelui și membrilor subcomisiei, prezența sa nefiind necesară întrucât activitatea respectivă a fost înregistrată audio-video. Prin ordonanța din 17 septembrie 2012, s-a dispus transcrierea convorbirilor care au avut loc cu ocazia examinării plt. maj. B.A.P. de către subcomisia de examen nr. 2. Din examinarea procesului-verbal nr. 788/II-1/2012 din 24 septembrie 2012, întocmit de către ofițeri de poliție judiciară din cadrul Serviciului Tehnic al D.N.A., a rezultat că, la întrebările 1, 2 și 5, răspunsurile au fost simple negații, iar întrebările 3, 4 și 6 au fost parțiale, ceea ce a condus la nota finală 4,27. Nu s-a confirmat că întrebările ar fi fost puse tendențios și ar fi vizat subiecte complicate, de fiecare dată examinatorii insistând cu întrebări ajutătoare pentru a o determina să se concentreze și să formuleze răspunsuri corespunzătoare. A fost avut în vedere că, prin art. 132 din Legea nr. 78/2000, se reglementează, ca infracțiune asimilată celor de corupție, toate cele trei tipuri de infracțiuni de abuz în serviciu reglemente de C. pen., deci și cele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de art. 247 C. pen., vizate de petiționară în actele de sesizare, cu condiția obținerii de către funcționarul public a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial pentru sine sau pentru altul. S-a reținut că, la ambele infracțiuni, elementul material al laturii obiective poate să constea, alternativ, fie în neîndeplinirea, fie în îndeplinirea defectuoasă a unui act, la care subiectul activ era obligat în virtutea și exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, care de altfel este o variantă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, acesta trebuind să determine îngrădirea folosinței sau exercițiului drepturilor vreunui cetățean ori crearea pentru acesta a unor situații de inferioritate pe temeiurile indicate expres de textul incrirninator. S-a mai reținut că urmarea imediată, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constă în vătămarea intereselor legale ale unei persoane, deci în lezarea, atingerea materială, fizică sau morală a acesteia, pe când în cazul infracțiunii prevăzute de art. 247 C. pen., constă în lezarea unui drept recunoscut unui cetățean prin lege, îngrădirea exercițiului sau folosinței acestuia ori crearea unei situații de inferioritate dezavantajoase. Din punct de vedere al poziției subiective a făptuitorului, s-a reținut că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor se săvârșește cu intenție, care poate fi directă sau indirectă, pe când infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi se săvârșește numai cu intenție indirectă, opinie dominantă conturată în literatura de specialitate. Din analiza materialului probator administrat în faza actelor premergătoare urmăririi penale în prezenta cauză, prin prisma considerațiilor teoretice expuse, nu au fost identificate elemente ale infracțiunilor sesizate, cele 6 cadre militare acuzate exercitându-și atribuțiile de serviciu față de petiționară cu bună-credință, fără a urmări, direct sau indirect, vătămarea intereselor legale ale acesteia sau să-i creeze o situație de inferioritate pe vreunul din temeiurile enumerate la art. 247 C. pen. Astfel, s-a reținut că, în ceea ce privește reorganizarea instituțională, reprezentanții unității nu au făcut decât să respecte actele normative adoptate de organele ierarhic superioare, respectiv Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, nota finală obținută de petiționară fiind rezultatul pregătirii acesteia. S-a avut în vedere că, potrivit art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, cadrele militare, în activitate, categorie în care se includ și subofițerii, pot fi trecute în rezervă sau direct în retragere și în situația când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, trecerea în rezervă sau direct în retragere făcându-se din oficiu [art. 85 alin. (2)]. În legătură cu legalitatea ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. I/654/2011 și a ordinului din 10 iunie 2011, emis de Inspectorul General al Jandarmeriei Române, s-a avut în vedere că s-a pronunțat și o instanță de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care, prin sentința civilă nr. 4421 din 29 iunie 2012 (Dosar nr. 4500/2/2012), a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de un fost subofițer în aceeași unitate de jandarmi, trecut în rezervă ca urmare a reorganizării instituționale. S-a reținut, de asemenea, că prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2012, reclamantul a solicitat instanței constatarea nulității absolute a celor două ordine, a punerii sale la dispoziția unității și trecerii în rezervă, dar și a celorlalte măsuri premergătoare și ulterioare acesteia, precum și repunerea în situația anterioară. În motivarea sentinței, instanța a reținut că, prin dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 416/2007 și art. 12 alin. (4) din O.G. nr. 30/2007, se recunoaște Ministrului Administrației și Internelor competența de a stabili structura organizatorică a unităților proprii ministerului, precum și competența de a înființa, disloca, desființa și alte unități, institute, ateliere de reparații sau producție similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondurilor de salarii aprobate. În ceea ce privește critica făcută de reclamant cu privire la încălcarea Legii nr. 24/2000 și a Legii nr. 202/1998, constând în nepublicarea celor două ordine în M. Of. și secretizarea excesivă a acestora, instanța a precizat că ordinele contestate nu au natura unor acte administrative cu caracter normativ, ci cu caracter individual, având ca obiect aprobarea organigramelor unităților din Jandarmeria Română astfel că nu sunt supuse regimului publicării în M. Of., mai ales că vizează reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională. S-a reținut că toate aceste împrejurări, ce constituie chestiuni prealabile în procesul penal conform art. 44 alin. (3) C. proc. pen., soluționate de instanța de contencios administrativ, sunt pe deplin valabile și în combaterea susținerilor petiționarei plt. maj. (r) B.A.P., în legătură cu presupusele abuzuri comise în activitatea de reorganizare instituțională de către persoanele indicate de aceasta. S-a constatat că majoritatea aspectelor considerate ilegale de către petiționară nu aveau acest caracter, ci fuseseră reglementate prin regulamentul privind organizarea și desfășurarea personalului din Unitatea Specială X2 Jandarmi Protecție Instituțională București, în vederea departajării și numirii pe funcții la reorganizare, depus în copie xerox la dosar alături de alte acte și documente de sus-numita la data de 12 septembrie 2012. Elocventă în acest sens a fost dispoziția referitoare la situația în care, după ocuparea posturilor, unul sau mai mulți subofițeri din cei încadrați pe funcție sunt trecuți în rezervă, prin demisie la cerere sau pensionare, când locul vacantat va fi ocupat în ordinea mediilor obținute la examinare de următorii militari rămași la dispoziție, așa cum s-a procedat și la nivelul U.M. X1 București, până la data de 15 septembrie 2011. De asemenea, s-a-avut în vedere că ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Internelor și Reformei Administrative, nu instituie obligativitatea comunicării către persoanele interesate a anunțurilor privind posturile vacante pentru care se organizează concursuri, așa cum a pretins petiționara, ci, conform art. 26 alin. (1) al ordinului, acestea se publică cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de data desfășurării concursului, pe pagina de internet a instituției organizatoare sau a structurii ierarhic superioare, ori, dacă acestea nu există ori nu sunt operaționale, în presa scrisă. S-a reținut că nici imputarea făcută ofițerilor din cadrul Biroului Resurse Umane, cu privire la neîntocmirea dosarului de concurs, nu are temei legal, un astfel de dosar trebuind să conțină, ca prim document, cererea de înscriere a candidatului, cerință prevăzută expres de art. 36 alin. (1) lit. a) din Metodologia privind organizarea și desfășurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administrației și Internelor, publicată în M. Of. nr. 833/11.12.2008. Nu în ultimul rând, a fost constatată lipsa legăturii de cauzalitate dintre acțiunile și inacțiunile imputate celor 6 cadre militare față de care s-au efectuat cercetările și urmarea imediată, respectiv trecerea în rezervă a petiționarei, care nu a avut ca temei rezultatul obținut la interviul pe probleme profesionale, ci clasarea sa medicală ca „inapt pentru serviciul militar în timp de pace, apt limitat la război”, care a condus la acordarea pensiei de invaliditate prin decizia din 12 martie 2012 a Casei de Pensii Sectoriale din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. În ceea ce privește cerința ca funcționarul care a comis una dintre infracțiunile de abuz în serviciu prevăzute de C. pen. să fi obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, care face parte integrantă a urmării imediate în cazul acestei infracțiuni asimilate celor de corupție, s-a reținut că nu a fost confirmată de probele administrate, ci doar sugerată de acuzațiile făcute de plt. maj. (r) B.A.P., care a presupus că, în cadrul interviului, alți colegi ar fi fost avantajați prin gradul de dificultate redus al întrebărilor adresate de examinatori, însă, cu toate acestea, nu a putut nominaliza cel puțin un candidat care să fi beneficiat de acest regim preferențial, susținând că a luat cunoștință de astfel de cazuri din discuțiile purtate cu diverși colegi, ale căror identități nu le-a dezvăluit, iar situațiile plt. maj. P.C. și plt. A.C. nu sunt relevante în cauză, ambii fiind declarați respinși la interviul pe probleme profesionale și menținuți la dispoziție, din motive medicale, după care au participat la alte concursuri de încadrare. Față de cele arătate, în cauză, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de toate persoanele suspectate de comiterea infracțiunii asimilate, infracțiunilor de corupție de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., rezultând incidența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta sesizată neexistând în materialitatea ei. Aceeași soluție a fost dispusă și cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzut de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 247 C. pen., sesizată în sarcina gl. bg. dr. G.A.I., deoarece nu s-a confirmat că acesta, în calitate de comandant al U.M. X1 București, i-ar fi îngrădit petiționarei folosința sau exercițiul drepturilor ori i-a creat o situație de inferioritate pe vreunul din temeiurile enumerate în textul incriminator. Ulterior, la data de 5 decembrie 2012, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. nr. 2118/C/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționară împotriva soluției anterior expuse, constatându-se că aceasta este legală și temeinică. Din verificarea rezoluției contestate și a actelor dosarului s-a constatat că nu rezultă aspecte de netemeinicie ori de nelegalitate în adoptarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, iar pe parcursul instrumentării dosarului, s-au respectat toate dispozițiile procesual penale privind aflarea adevărului, garantarea dreptului la apărare, precum și cele care definesc scopul procesului penal. Nemulțumită de soluția procurorului, petiționara s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată competentă să judece infracțiunile reclamate, reiterând motivele de nelegalitate și netemeinicie formulate împotriva soluției dispuse în cauză. În esență, petiționara a solicitat admiterea plângerii, arătând că este nemulțumită de faptul că nu s-au făcut cercetări corespunzătoare în cauză. Cu prilejul concluziilor orale formulate în fața instanței, s-a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate, schimbarea încadrării juridice a faptelor și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial pentru cercetarea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 C. pen. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Plângerea adresată instanței de judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-art. 278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278 1 C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după ordonanței atacate. Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală. Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale. În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. În prezenta cauză, se constată că soluția adoptată de parchet față de intimații G.A.I., G.F., P.D.C., D.M., A.R. și S.S.R. este legală și temeinică, având în vedere intervenția art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, sau nepatrimonial, prevăzut de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (pentru toți intimații) și, respectiv, de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzut de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 247 C. pen. (în cazul intimatului G.A.I.), întrucât faptele reclamate nu există. Analizarea modului în care s-a derulat cercetarea penală în cauză, observarea măsurilor dispuse de procuror, conduc la concluzia că toate actele efectuate sunt subscrise cadrului procesual legal, astfel încât criticile formulate de petiționară se privesc ca fiind neîntemeiate. Tot astfel, se reține că, în actualul cadru procesual, nu poate fi primită nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor și de trimitere a cauzei la organul competent pentru cercetarea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 C. pen., având în vedere caracterul special al procedurii reglementate de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., care obligă instanța la anumite soluții, printre care nu se găsește și cea la care apărarea a făcut referire. În plus, se reține că, în cauză, au fost efectuate cercetări pentru faptele reclamate de petiționară, procurorul fiind cel care stabilește încadrarea juridică a faptelor ce fac obiectul unui dosar penal, față de aspectele descrise în sesizarea penală, acesta nefiind ținut de calificarea dată de autorul plângerii, iar pe de altă parte, se impune a fi avută în vedere și împrejurarea că, potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002, D.N.A. îi revenea competența de a cerceta infracțiunile de abuz în seiviciu asimilate infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. și, respectiv, la art. 247 C. pen., presupus a fi fost comise de cadre militare cu grad de ofițeri, față de care în cauză s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale. Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimații și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații gl. bg. dr. G.A.I., col. G.F., lt. col. P.D.C., mr. D.M., mr. A.R. și cpt. S.S.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (toți făptuitorii) și de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 247 C. pen. (gl. bg. dr. G.A.I.), rezoluție care va fi menținută. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, conform dispozitivului.