ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3981/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 77 pronunțată la data de 9 septembrie 2013 de Tribunalul Sălaj, s-a dispus pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului M.T.I., la 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. e) C. pen. pe timp de 3 ani. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), lit. b), lit. e) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 2 martie 2013 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. A fost obligat inculpatul la 6.768,99 RON actualizați cu dobânda Băncii Naționale a României la data plății către Spitalul Județean Z. și la 498 RON către Serviciul de Ambulanță S. În baza art. 14, art. 17 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., art. 1390 C. civ. a fost obligat inculpatul la câte 20.000 RON daune morale către părțile civile minore C.A., C.F., C.M. și C.N. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor corpuri delicte ambalate în saci și păstrate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj, un sac conținând o bâtă ciobănească, un sac conținând o bâtă, un sac conținând o bâtă de lemn aparținând victimei C.P., un sac conținând o bâtă ridicată din pârâu, un sac conținând o cizmă de culoare neagră, un sac conținând un pulover verde, un sac conținând o cămașă bărbătească de culoare gri, un sac conținând o bundă ciobănească.

S-a constatat că cele 2 CD inscripționate „Necropsie” și „Conducere în teren” constituie mijloace materiale de probă urmând a fi păstrate la dosar și arhivate împreună cu acesta la data rămânerii definitive a cauzei. În baza art. 5 și art. 7 din Legea nr. 78/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat. A fost obligat inculpatul Ia 4.700 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocațial din oficiu a fost avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În data de 27 februarie 2013 inculpatul M.T.I. a venit de la locuința sa din comuna R., județul Sibiu, în județul Sălaj, în localitatea C., pentru a se angaja ca cioban la turma de oi a martorului C.D.

Fiind din aceeași localitate cu martorul C.D., inculpatul a mai fost angajat de acesta la turma de oi în cursul anului trecut, și ambele părți fiind mulțumite s-au hotărât, să colaboreze și în acest an. Martorul C.D. și-a stabilit turma de oi, în localitatea C., județul Sălaj, în locul numit „R.”, la o distanță de aproximativ 200 m de casele sătenilor. În acest loc se afla o colibă construită din bote de lemn acoperite cu nylon. Prin spatele colibei curge un pârâu, iar la o distanță de 50 de metri spre sat, se afla un staul construit tot din bote de lemn, cu două compartimente, unul pentru animale și unul în care se aflau baloți de paie, unde dormeau inculpatul și martorul S.G. La turma de oi au mai fost angajați ca ciobani și părțile vătămate C.P.

și L.A., ambii din județul Bacău și martorul S.G. din județul Bistrița-Năsaud. Din momentul în care inculpatul s-a angajat la turmă, acesta a avut conflicte verbale cu părțile vătămate C.P. și L.A., în special cu L.A. Inculpatul obișnuia să spună, că nu îi suportă, deoarece sunt moldoveni nu lucrau nimic și consumau băuturi alcoolice în cantități mari. Inculpatul considera că părțile vătămate nu știau să se ocupe de oi, de acestea îngrijind doar el și cu martorul S.G. În dimineața zilei de 1 martie 2013 inculpatul M.T.I. a avut din nou neînțelegeri cu părțile vătămate amenințându-i pe aceștia că o să-i lovească cu bâta și o să-i arunce în Dunăre, referindu-se la râul S. care traversează prin localitatea C. Această discuție a fost auzită de martorul S.G.

În cursul zilei de 1 martie 2013, părțile vătămate C.P. și L.A. au stat la stână împreună cu martorul S.G., în timp ce inculpatul a fost dus cu oile la păscut. La un moment dat L.A. a plecat în sat, de unde a adus 5 litri de vin și 1 litru țuică. La întoarcere s-a întâlnit cu inculpatul în timp ce acesta se afla în zona podului peste râul S., și i-a lăsat un litru de vin. După ce a ajuns la stână L.A. a consumat băuturi alcoolice împreună cu C.P. până spre seară, iar la un moment dat Ii s-a făcut rău. Din acest motiv martorul S.G. a plecat, să-l ajute pe inculpat, să aducă oile în stână. Când inculpatul și martorul S.G. au ajuns la stână, au observat că părțile vătămate se aflau în coliba lor, C.P.

afară, unde și-a aprins un foc, iar L.A. înăuntru. Ambii stăteau pe sol, acoperiți cu cojoace, se pregăteau de somn. În jurul orei 20:00-20:30, inculpatul și martorul S.G. s-au deplasat, la staulul unde dormeau și au consumat băuturi alcoolice, respectiv câte un pahar de palincă și au băut vin dintr-un flacon de 2 litri, fără să mănânce. După acestea martorul s-a înfășurat în cojoc și i-a spus inculpatului, că se culcă. Inculpatul era îmbrăcat într-un cojoc de lână, fuma și a rămas să mai bea după ce a adormit martorul. Inculpatul avea la el și bota lui ciobănească. Înainte să adoarmă martorul a discutat cu inculpatul despre relația acestuia cu ceilalți ciobani, inculpatul spunând că nu îi mai poate suferi și o să-i bată.

Martorul I-a sfătuit să îi lase în pace și apoi a adormit. Inculpatul a adormit și el aproximativ o oră și susține că a visat, că părțile vătămate L.A. și C.P. îl amenințau că-l omoară, s-a trezit și pe fondul divergențelor care a existat între aceștia s-a hotărât să se ducă, să-i omoare el pe ei. Astfel, în jurul orei 22:00, inculpatul M.T.I. s-a deplasat până la coliba părților vătămate, fiind îmbrăcat cu cojocul său, iar în mână avea o bâtă ciobănească de lemn de corn fără coajă. Când a ajuns la colibă inculpatul i-a găsit pe părțile vătămate dormind, exact în pozițiile, pe care i-a lăsat. Întrucât C.P. dormea afară, inculpatul I-a lovit primul cu bâta în zona capului de mai multe ori. După aceea a intrat în colibă și I-a lovit și pe L.A.

tot în zona capului, și apoi a revenit la C.P. pe care I-a lovit din nou. În continuare, inculpatul i-a lovit alternativ pe cei doi, aplicându-le lovituri doar în zona capului și a gâtului. La un moment dat bâta i s-a rupt, inculpatul a luat o altă bâtă de lângă colibă cu care Ie-a mai aplicat lovituri părților vătămate, până a rupt și a doua bâtă, dar a găsit în apropiere o bâtă din lemn de corn, groasă, cu coajă. Cu aceasta inculpatul a continuat să le aplice lovituri celor doi. Părțile vătămate nu s-au opus, întrucât dormeau întinși pe sol, erau în stare de ebrietate și au fost surprinși de acțiunea inculpatului. În timpul agresiunii, partea vătămată C.P. a încercat să se ridice înălțându-se pe coate, dar a fost lovit din nou de inculpat cu bâta peste cap și a căzut cu fața și cu pieptul pe focul ce ardea în vatră.

Inculpatul I-a tras repede din foc, după care i-a mai aplicat câteva lovituri. Inculpatul și-a încetat acțiunea în momentul în care l-a văzut pe C.P., că nu mai mișca. După aceasta inculpatul a aruncat cojocul lui L.A. și bâta în pârâul care curge prin spatele colibei. Cojocul care îl avea pe el, l-a aruncat lângă o grămadă de lemne din fața colibei. După aceasta inculpatul a mers în locul unde dormea S.G. și i-a zis acestuia, că i-a găsit părțile vătămate plini de sânge în colibă, spunându-i că cei doi s-au bătut, fără a-i spune că el i-a lovit. Martorul S.G. s-a deplasat împreună cu inculpatul la colibă și după ce i-a văzut pe cei doi l-a sunat pe patronul C.D. și a sunat la numărul de urgență 112, solicitând intervenția organelor de poliție și a ambulanței.

La fața locului echipajul de pe ambulanță a constatat decesul părții vătămate C.P. și l-a transportat pe L.A. la Spitalul Județean de Urgență Z., unde acesta a fost internat cu diagnosticul „Stare comatoasă (GCS=4). Traumatism cranio-facial sever. Hemoragie subarahnoidiană cu inundație ventriculară. Partea vătămată L.A. a fost internat în Spitalul Județean de Urgență Z. până în data de 23 martie 2013, ora 16:45, când a decedat subit prin stop cardiorespirator, în ciuda măsurilor de resuscitare. Din raportul de constatare medico-legală din 2 martie 2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală Z., reiese că moartea victimei C.P. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei subarahnoidiene, contuziilor corticosubcorticale și de trunchi cerebral cu plăgi contuze ale capului și masivului facial, victima fiind în stare avansată de ebrietate.

Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu un corp dur (posibil bâta corp delict). Arsurile constatate la ex. extern s-au putut produce prin contactul victimei cu sursa de foc, în condițiile stabilite de anchetă. între leziunile constatate la autopsie și deces există legătură directă de cauzalitate. Alcoolemia a fost de 3,20 g ‰. Decesul poate data din 1 martie 2013. Din raportul de constatare medico-legală din 24 martie 2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală Z., reiese că moartea victimei L.A. a fost violentă. Ea s-a datorat trombembolismului pulmonar survenit în evoluția unui traumatism cranio-facial cu plăgi contuze ale scalpului, urechii drepte și hemoragie subarahnoidiană convexitală bilaterală cu inundație ventriculară.

Leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire activă repetată cu corp dur. Între leziunile traumatice constatate la necropsie și deces există legătură de cauzalitate. Moartea poate data din 23 martie 2013. Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 22 martie 2013 al Institutului Național de Medicină Legală „M.M.” București, reiese că inculpatul M.T.I. prezintă diagnosticul: Tulburare organică de personalitate. Intelect liminar. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat. Inculpatul a recunoscut în întregime faptele comise, solicitând judecarea conform procedurii simplificate, cerere care a fost respinsă în baza art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Din declarația de inculpat dată de către acesta în fața instanței, coroborată cu declarația martorului S.G. tot din cursul judecății s-a reținut că între inculpat și cele două părți vătămate exista o stare conflictuală, acestea certându-se tot timpul cu inculpatul, consumând în mod frecvent băuturi alcoolice. Chiar și numitul C.D., proprietarul turmei de oi a declarat că se înțelegea greu cu părțile vătămate care consumau alcool, și nu ascultau ce li se spunea, dar nu s-a luat de ele pentru a nu pleca de la turmă, însă despre inculpat a precizat că a mai lucrat și înainte cu câtva timp la el și s-a comportat bine, neavând niciun fel de probleme, motiv pentru care l-a rechemat și acum. A rămas surprins de cele întâmplate, crezând inițial că cele 2 părți vătămate aflate sub influența alcoolului s-au bătut între ele.

S-a mai reținut că în dimineața următoare zilei incidentului inculpatul de bună-voie a recunoscut comiterea faptelor, descriind modalitatea de comitere a acestora și indicând organelor de poliție locul unde a aruncat bâta folosită și cojocul ciobănesc pe care l-a purtat în noaptea incidentului. Chiar dacă starea conflictuală dintre părțile vătămate și inculpat nu poate fi reținută ca și o provocare la comiterea prezentei fapte penale, totuși, alături de conduita inculpatului anterioară comiterii faptei care nu a avut antecedente penale, a fost o persoană cu o conduită corespunzătoare în societate, cât și ulterioară comiterii faptei constând în recunoașterea acesteia, sprijinirea organelor de poliție în realizarea anchetei, pot constitui circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită în mod indubitabil, pe baza probelor administrate la dosar, acestuia i-a fost asigurată asistența juridică din oficiu, i-a fost adusă la cunoștință învinuirea și posibilitatea de a-și formula apărarea, fiindu-i astfel asigurat dreptul la un proces echitabil. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și inculpatul M.T.I. solicitând instanței admiterea acestora, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri. În apelul Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a solicitat ca prin noua hotărâre să se stabilească o pedeapsă severă prin înlăturarea circumstanțelor atenuante.

În motivarea apelului, parchetul a arătat că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei, că instanța de fond cu prea multă îngăduință a apreciat că poziția sinceră în cursul procesului reprezintă criterii de atenuare a răspunderii penale, reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante, făcând abstracție de gradul de pericol social al faptei, de violența deosebită exercitată de inculpat asupra celor două părți victime, de urmările produse și celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen. Inculpatul M.T.I. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, apreciind că hotărârea atacată este nelegală întrucât nu a avut în vedere toate circumstanțele reale și personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu are antecedente penale și a avut o conduită corespunzătoare înainte de comiterea faptei.

Apelul parchetului s-a apreciat că este fondat, iar apelul inculpatului, că este nefondat. În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu. Pedeapsa aplicată inculpatului, s-a reținut că a fost greșit individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în ce privește cuantumul acesteia, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen. și reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Pentru a-și putea îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății. Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, s-a apreciat că.trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră cu privire la faptele comise. Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privați unii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Curtea a reținut că inculpatul a comis o infracțiune cu un grad de pericol social extrem de ridicat, având în vedere modul și mijloacele de comitere a faptei, violența deosebită exercitată de inculpat asupra victimelor, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă prin existența a două victime și persoana și conduita făptuitorului. Prin urmare, simpla existență a uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., nu obligă instanța de judecată la reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei, sub minimul prevăzut de lege, recunoașterea acestora fiind lăsată la aprecierea instanței.

Or, în raport de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care a fost săvârșită, de urmările produse și celelalte elemente reținute mai sus și care definesc gradul de pericol social ridicat al faptei, Curtea a apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut circumstanțe atenuate în favoarea inculpatului. Aceste împrejurări, respectiv conduita bună a inculpatului și atitudinea sinceră în cursul procesului au fost avute în vedere fără a fi reținute drept circumstanțe atenuate, alături de celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen. la alegerea uneia din pedepsele alternative, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege în cazul infracțiunii reținute în sarcina inculpatului este detenția pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

În acest sens, Curtea a ales pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani, apreciind că o pedeapsă de 20 de ani închisoare este în măsură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. și corespunde sub aspectul naturii și duratei atât gravității faptei, cât și potențialului pericol social pe care-l prezintă inculpatul și aptitudinii acestuia de îndreptare prin executarea pedepsei. Așa fiind, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, a desființat hotărârea atacată în ce privește greșita reținere a circumstanțelor atenuante și cuantumul pedepsei și pronunțând o nouă hotărâre, a dispus condamnarea inculpatului M.T.I.

la 20 de ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. e) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., a menținut starea de arest a inculpatului potrivit art. 350 C. proc. pen. și a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu 2 martie 2013 la zi, conform art. 88 C. pen. În baza acelorași argument, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. v) C. proc. pen., Curtea a respins apelul inculpatul M.T.I. ca nefondat, menținând restul dispozițiilor hotărârii atacate. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 400 RON în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în apel, restul cheltuielilor au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii, la data de 16 noiembrie 2013, a declarat recurs peste termen inculpatul M.T.I. Investită cu recursul declarat de inculpatul M.T.I., asupra cererii de repunere în termen formulată de inculpat, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile referitoare la recursul peste termen, care a fost respins ca tardiv pentru considerentele următoare: Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii inculpatului M.T.I. de repunere în termenul de declarare a recursului împotriva deciziei penale nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Potrivit art. 385 3 raportat la art. 364 alin. (1) C. proc. pen., recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile. Cu privire la îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv, prima condiție, întârzierea să fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare la declararea recursului, iar cea de-a doua, cu privire la data declarării a recursului, să nu fie mai târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile, se constată că nici una dintre aceste condiții nu este îndeplinită.

În speța de față, Înalta Curte constată că inculpatul nu a lipsit nici de la judecarea cauzei în apel, și nici de la pronunțare, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și cum de altfel a afirmat și recurentul inculpat în ședința publică din data de 11 decembrie 2013, în fața instanței de recurs, neexistând nici un motiv temeinic care să-l împiedice a declara recursul în termen, iar cu privire la cea de-a doua condiție, se constată că inculpatul a declarat recurs, la data de 16 noiembire 2013, cu depășirea termenului de 10 zile de Ia momentul începerii executării pedepsei, respectv de la data de 1 noiembire 2013, data emiterii mandatului de executare a pedepsei închisorii, emis de Tribunalul Sălaj, în baza sentinței penale nr. 77 din 9 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj, modificată prin decizia penală nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, ultima zi în care putea exercita cale de atac ordinară a recursului fiind 11 noiembrie 2013. Față de aceste considerente, se va respinge cererea inculpatului M.T.I.

de repunere în termenul de declarare a recursului împotriva deciziei penale. nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Se va respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul M.T.I. împotriva deciziei penale nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curții de Apei Cluj, secția penală și de minori. Se va constata că inculpatul se află în executarea pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 77 din 9 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj, modificată prin decizia penală nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea inculpatului M.T.I. de repunere în termenul de declarare a recursului împotriva deciziei penale nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul M.T.I., împotriva deciziei penale nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Constată că inculpatul se află în executarea pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 77 din 9 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj, modificată prin decizia penală nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2013.