ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3981/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3981/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 77 pronunțată la data de 9 septembrie 2013 de Tribunalul

Sălaj, s-a dispus pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la 176 alin. (1) lit. b) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen. și art. 76 lit. a) C.

pen., condamnarea inculpatului M.T.I., la 12 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. e) C. pen. pe timp de 3

ani.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64

lit. a), lit. b), lit. e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 2

martie 2013 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut

starea de arest preventiv a inculpatului.

A fost obligat inculpatul la 6.768,99 RON

actualizați cu dobânda Băncii Naționale a României la data plății către Spitalul

Județean Z. și la 498 RON către Serviciul de Ambulanță S.

În baza art. 14, art. 17 C. proc. pen.

și art. 346 C. proc. pen., art. 1390 C. civ. a fost obligat inculpatul la câte 20.000

RON daune morale către părțile civile minore C.A., C.F., C.M. și C.N.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus

confiscarea următoarelor corpuri delicte ambalate în saci și păstrate la Camera

de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj, un sac conținând o bâtă ciobănească, un

sac conținând o bâtă, un sac conținând o bâtă de lemn aparținând victimei C.P.,

un sac conținând o bâtă ridicată din pârâu, un sac conținând o cizmă de culoare

neagră, un sac conținând un pulover verde, un sac conținând o cămașă bărbătească

de culoare gri, un sac conținând o bundă ciobănească.

S-a constatat că cele 2 CD inscripționate

„Necropsie” și „Conducere în teren” constituie mijloace materiale de probă urmând

a fi păstrate la dosar și arhivate împreună cu acesta la data rămânerii definitive

a cauzei.

În baza art. 5 și art. 7 din Legea nr.

78/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

A fost obligat inculpatul Ia 4.700 RON

cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocațial

din oficiu a fost avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați

Sălaj.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut în fapt următoarele: În data de 27 februarie 2013 inculpatul M.T.I.

a venit de la locuința sa din comuna R., județul Sibiu, în județul Sălaj, în localitatea

C., pentru a se angaja ca cioban la turma de oi a martorului C.D. Fiind din aceeași

localitate cu martorul C.D., inculpatul a mai fost angajat de acesta la turma de

oi în cursul anului trecut, și ambele părți fiind mulțumite s-au hotărât, să colaboreze

și în acest an.

Martorul C.D. și-a stabilit turma de oi,

în localitatea C., județul Sălaj, în locul numit „R.”, la o distanță de aproximativ

200 m de casele sătenilor. În acest loc se afla o colibă construită din bote de

lemn acoperite cu nylon. Prin spatele colibei curge un pârâu, iar la o distanță

de 50 de metri spre sat, se afla un staul construit tot din bote de lemn, cu două

compartimente, unul pentru animale și unul în care se aflau baloți de paie, unde

dormeau inculpatul și martorul S.G.

La turma de oi au mai fost angajați ca

ciobani și părțile vătămate C.P. și L.A., ambii din județul Bacău și martorul S.G.

din județul Bistrița-Năsaud.

Din momentul în care inculpatul s-a angajat

la turmă, acesta a avut conflicte verbale cu părțile vătămate C.P. și L.A., în special

cu L.A. Inculpatul obișnuia să spună, că nu îi suportă, deoarece sunt moldoveni

nu lucrau nimic și consumau băuturi alcoolice în cantități mari. Inculpatul considera

că părțile vătămate nu știau să se ocupe de oi, de acestea îngrijind doar el și

cu martorul S.G.

În dimineața zilei de 1 martie 2013 inculpatul

M.T.I. a avut din nou neînțelegeri cu părțile vătămate amenințându-i pe aceștia

că o să-i lovească cu bâta și o să-i arunce în Dunăre, referindu-se la râul S. care

traversează prin localitatea C. Această discuție a fost auzită de martorul S.G.

În cursul zilei de 1 martie 2013, părțile

vătămate C.P. și L.A. au stat la stână împreună cu martorul S.G., în timp ce inculpatul

a fost dus cu oile la păscut. La un moment dat L.A. a plecat în sat, de unde a adus

5 litri de vin și 1 litru țuică. La întoarcere s-a întâlnit cu inculpatul în timp

ce acesta se afla în zona podului peste râul S., și i-a lăsat un litru de vin. După

ce a ajuns la stână L.A. a consumat băuturi alcoolice împreună cu C.P. până spre

seară, iar la un moment dat Ii s-a făcut rău. Din acest motiv martorul S.G. a plecat,

să-l ajute pe inculpat, să aducă oile în stână.

Când inculpatul și martorul S.G. au ajuns

la stână, au observat că părțile vătămate se aflau în coliba lor, C.P. afară, unde

și-a aprins un foc, iar L.A. înăuntru. Ambii stăteau pe sol, acoperiți cu cojoace,

se pregăteau de somn.

În jurul orei 20:00-20:30, inculpatul și

martorul S.G. s-au deplasat, la staulul unde dormeau și au consumat băuturi alcoolice,

respectiv câte un pahar de palincă și au băut vin dintr-un flacon de 2 litri, fără

să mănânce. După acestea martorul s-a înfășurat în cojoc și i-a spus inculpatului,

că se culcă. Inculpatul era îmbrăcat într-un cojoc de lână, fuma și a rămas să mai

bea după ce a adormit martorul. Inculpatul avea la el și bota lui ciobănească. Înainte

să adoarmă martorul a discutat cu inculpatul despre relația acestuia cu ceilalți

ciobani, inculpatul spunând că nu îi mai poate suferi și o să-i bată. Martorul I-a

sfătuit să îi lase în pace și apoi a adormit.

Inculpatul a adormit și el aproximativ

o oră și susține că a visat, că părțile vătămate L.A. și C.P. îl amenințau că-l

omoară, s-a trezit și pe fondul divergențelor care a existat între aceștia s-a hotărât

să se ducă, să-i omoare el pe ei. Astfel, în jurul orei 22:00, inculpatul M.T.I.

s-a deplasat până la coliba părților vătămate, fiind îmbrăcat cu cojocul său, iar

în mână avea o bâtă ciobănească de lemn de corn fără coajă. Când a ajuns la colibă

inculpatul i-a găsit pe părțile vătămate dormind, exact în pozițiile, pe care i-a

lăsat. Întrucât C.P. dormea afară, inculpatul I-a lovit primul cu bâta în zona capului

de mai multe ori. După aceea a intrat în colibă și I-a lovit și pe L.A. tot în zona

capului, și apoi a revenit la C.P. pe care I-a lovit din nou. În continuare, inculpatul

i-a lovit alternativ pe cei doi, aplicându-le lovituri doar în zona capului și a

gâtului. La un moment dat bâta i s-a rupt, inculpatul a luat o altă bâtă de lângă

colibă cu care Ie-a mai aplicat lovituri părților vătămate, până a rupt și a doua

bâtă, dar a găsit în apropiere o bâtă din lemn de corn, groasă, cu coajă. Cu aceasta

inculpatul a continuat să le aplice lovituri celor doi. Părțile vătămate nu s-au

opus, întrucât dormeau întinși pe sol, erau în stare de ebrietate și au fost surprinși

de acțiunea inculpatului. În timpul agresiunii, partea vătămată C.P. a încercat

să se ridice înălțându-se pe coate, dar a fost lovit din nou de inculpat cu bâta

peste cap și a căzut cu fața și cu pieptul pe focul ce ardea în vatră. Inculpatul

I-a tras repede din foc, după care i-a mai aplicat câteva lovituri. Inculpatul și-a

încetat

acțiunea în momentul

în care l-a văzut pe C.P., că nu mai mișca.

După aceasta inculpatul a aruncat cojocul

lui L.A. și bâta în pârâul care curge prin spatele colibei. Cojocul care îl avea

pe el, l-a aruncat lângă o grămadă de lemne din fața colibei. După aceasta inculpatul

a mers în locul unde dormea S.G. și i-a zis acestuia, că i-a găsit părțile vătămate

plini de sânge în colibă, spunându-i că cei doi s-au bătut, fără a-i spune că el

i-a lovit. Martorul S.G. s-a deplasat împreună cu inculpatul la colibă și după ce

i-a văzut pe cei doi l-a sunat pe patronul C.D. și a sunat la numărul de urgență

112, solicitând intervenția organelor de poliție și a ambulanței.

La fața locului echipajul de pe ambulanță

a constatat decesul părții vătămate C.P. și l-a transportat pe L.A. la Spitalul

Județean de Urgență Z., unde acesta a fost internat cu diagnosticul „Stare comatoasă

(GCS=4). Traumatism cranio-facial sever. Hemoragie subarahnoidiană cu inundație

ventriculară. Partea vătămată L.A. a fost internat în Spitalul Județean de Urgență

Z. până în data de 23 martie 2013, ora 16:45, când a decedat subit prin stop cardiorespirator,

în ciuda măsurilor de resuscitare.

Din raportul de constatare medico-legală

din 2 martie 2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală Z., reiese că moartea

victimei C.P. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei subarahnoidiene, contuziilor

corticosubcorticale și de trunchi cerebral cu plăgi contuze ale capului și masivului

facial, victima fiind în stare avansată de ebrietate. Leziunile s-au putut produce

prin loviri repetate cu un corp dur (posibil bâta corp delict). Arsurile constatate

la ex. extern s-au putut produce prin contactul victimei cu sursa de foc, în condițiile

stabilite de anchetă. între leziunile constatate la autopsie și deces există legătură

directă de cauzalitate. Alcoolemia a fost de 3,20 g ‰. Decesul poate data din 1

martie 2013.

Din raportul de constatare medico-legală

din 24 martie 2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală Z., reiese că moartea

victimei L.A. a fost violentă. Ea s-a datorat trombembolismului pulmonar survenit

în evoluția unui traumatism cranio-facial cu plăgi contuze ale scalpului, urechii

drepte și hemoragie subarahnoidiană convexitală bilaterală cu inundație ventriculară.

Leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut

produce prin lovire activă repetată cu

corp dur. Între leziunile traumatice constatate la necropsie și deces există legătură

de cauzalitate. Moartea poate data din 23 martie 2013.

Din raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică din 22 martie 2013 al Institutului Național de Medicină Legală „M.M.”

București, reiese că inculpatul M.T.I. prezintă diagnosticul: Tulburare organică

de personalitate. Intelect liminar. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică

a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport

cu faptele pentru care este cercetat.

Inculpatul a recunoscut în întregime faptele

comise, solicitând judecarea conform procedurii simplificate, cerere care a fost

respinsă în baza art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Din declarația de inculpat dată de către

acesta în fața instanței, coroborată cu declarația martorului S.G. tot din cursul

judecății s-a reținut că între inculpat și cele două părți vătămate exista o stare

conflictuală, acestea certându-se tot timpul cu inculpatul, consumând în mod frecvent

băuturi alcoolice. Chiar și numitul C.D., proprietarul turmei de oi a declarat că

se înțelegea greu cu părțile vătămate care consumau alcool, și nu ascultau ce li

se spunea, dar nu s-a luat de ele pentru a nu pleca de la turmă, însă despre inculpat

a precizat că a mai lucrat și înainte cu câtva timp la el și s-a comportat bine,

neavând niciun fel de probleme, motiv pentru care l-a rechemat și acum. A rămas

surprins de cele întâmplate, crezând inițial că cele 2 părți vătămate aflate sub

influența alcoolului s-au bătut între ele. S-a mai reținut că în dimineața următoare

zilei incidentului inculpatul de bună-voie a recunoscut comiterea faptelor, descriind

modalitatea de comitere a acestora și indicând organelor de poliție locul unde a

aruncat bâta folosită și cojocul ciobănesc pe care l-a purtat în noaptea incidentului.

Chiar dacă starea conflictuală dintre părțile vătămate și inculpat nu poate fi reținută

ca și o provocare la comiterea prezentei fapte penale, totuși, alături de conduita

inculpatului anterioară comiterii faptei care nu a avut antecedente penale, a fost

o persoană cu o conduită corespunzătoare în societate, cât și ulterioară comiterii

faptei constând în recunoașterea acesteia, sprijinirea organelor de poliție în realizarea

anchetei, pot constitui circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și lit.

c) C. pen.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită

în mod indubitabil, pe baza probelor administrate la dosar, acestuia i-a fost asigurată

asistența juridică din oficiu, i-a fost adusă la cunoștință învinuirea și posibilitatea

de a-și formula apărarea, fiindu-i astfel asigurat dreptul la un proces echitabil.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și inculpatul M.T.I.

solicitând instanței admiterea acestora,

desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri.

În apelul Parchetul de pe lângă Tribunalul

Sălaj s-a solicitat ca prin noua hotărâre să se stabilească o pedeapsă severă prin

înlăturarea circumstanțelor atenuante.

În motivarea apelului, parchetul a arătat

că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei, că instanța

de fond cu prea multă îngăduință a apreciat că poziția sinceră în cursul procesului

reprezintă criterii de atenuare a răspunderii penale, reținând în favoarea inculpatului

circumstanțele atenuante, făcând abstracție de gradul de pericol social al faptei,

de violența deosebită exercitată de inculpat asupra celor două părți victime, de

urmările produse și celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen.

Inculpatul M.T.I.

a solicitat reducerea pedepsei aplicate,

apreciind că hotărârea atacată este nelegală întrucât nu a avut în vedere toate

circumstanțele reale și personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu

are antecedente penale și a avut o conduită corespunzătoare înainte de comiterea

faptei.

Apelul parchetului s-a apreciat că este

fondat, iar apelul inculpatului, că este nefondat.

În baza probelor administrate în cauză

s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare,

vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Pedeapsa aplicată inculpatului, s-a reținut

că a fost greșit individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72

C. pen., în ce privește cuantumul acesteia, prin reținerea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen. și reducerea pedepsei sub minimul

prevăzut de lege.

Pentru a-și putea îndeplini funcțiile care-i

sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie

să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei,

atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în

mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub

influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare,

precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare

a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a

fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de

societate. Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o

serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său

în fața societății.

Sub aspectul individualizării pedepsei

în speță, s-a apreciat că.trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social,

în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii

ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine

sinceră cu privire la faptele comise.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte

atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra

altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în

situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține

de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată

și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei

și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna,

prin mărimea privați unii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul

de vinovăție a făptuitorului.

Curtea a reținut că inculpatul a comis

o infracțiune cu un grad de pericol social extrem de ridicat, având în vedere modul

și mijloacele de comitere a faptei, violența deosebită exercitată de inculpat asupra

victimelor, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă

prin existența a două victime și persoana și conduita făptuitorului.

Prin urmare, simpla existență a uneia sau

unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., nu obligă instanța

de judecată la reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei, sub minimul

prevăzut de lege, recunoașterea acestora fiind lăsată la aprecierea instanței.

Or, în raport de pericolul social concret

al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care a fost săvârșită, de urmările produse

și celelalte elemente reținute mai sus și care definesc gradul de pericol social

ridicat al faptei, Curtea a apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut

circumstanțe atenuate în favoarea inculpatului.

Aceste împrejurări, respectiv conduita

bună a inculpatului și atitudinea sinceră în cursul procesului au fost avute în

vedere fără a fi reținute drept circumstanțe atenuate, alături de celelalte criterii

prevăzute de art. 72 C. pen. la alegerea uneia din pedepsele alternative, având

în vedere că pedeapsa prevăzută de lege în cazul infracțiunii reținute în sarcina

inculpatului este detenția pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea

unor drepturi.

În acest sens, Curtea a ales pedeapsa închisorii

de la 15 la 25 de ani, apreciind că o pedeapsă de 20 de ani închisoare este în măsură

să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. și corespunde sub aspectul

naturii și duratei atât gravității faptei, cât și potențialului pericol social pe

care-l prezintă inculpatul și aptitudinii acestuia de îndreptare prin executarea

pedepsei.

Așa fiind, în temeiul art. 379 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj,

a desființat hotărârea atacată în ce privește greșita reținere a circumstanțelor

atenuante și cuantumul pedepsei și pronunțând o nouă hotărâre, a dispus condamnarea

inculpatului M.T.I. la 20 de ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), lit. b), lit. e) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de omor

deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 176 alin. (1)

lit. b) C. pen., a menținut starea de arest a inculpatului potrivit art. 350 C.

proc. pen. și a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând

cu 2 martie 2013 la zi, conform art. 88 C. pen.

În baza acelorași argument, în temeiul

art. 379 pct. 1 lit. v) C. proc. pen., Curtea a respins apelul inculpatul M.T.I.

ca nefondat, menținând restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat să plătească 400 RON în favoarea statului, reprezentând

cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în apel, restul cheltuielilor au rămas

în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii, la data de 16

noiembrie 2013, a declarat recurs peste termen inculpatul M.T.I.

Investită cu recursul declarat de inculpatul

M.T.I., asupra cererii de repunere în termen formulată de inculpat, Înalta

Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile referitoare la recursul

peste termen, care a fost respins ca tardiv pentru considerentele următoare:

Din examinarea lucrărilor dosarului, se

constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea

cererii inculpatului M.T.I. de repunere în termenul de declarare a recursului împotriva

deciziei penale nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Potrivit art. 385

3

raportat

la art. 364 alin. (1) C. proc. pen., recursul declarat după expirarea termenului

prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța constată

că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea

de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei

sau a despăgubirilor civile.

Cu privire la îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții, respectiv, prima condiție, întârzierea să fi fost determinată

de o cauză temeinică de împiedicare la declararea recursului, iar cea de-a doua,

cu privire la data declarării a recursului, să nu fie mai târziu de 10 zile de la

data începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind

despăgubirile civile, se constată că nici una dintre aceste condiții nu este îndeplinită.

În speța de față, Înalta Curte constată

că inculpatul nu a lipsit nici de la judecarea cauzei în apel, și nici de la pronunțare,

astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și cum de altfel a

afirmat și recurentul inculpat în ședința publică din data de 11 decembrie 2013,

în fața instanței de recurs, neexistând nici un motiv temeinic care să-l împiedice

a declara recursul în termen, iar cu privire la cea de-a doua condiție, se constată

că inculpatul a declarat recurs, la data de 16 noiembire 2013, cu depășirea termenului

de 10 zile de Ia momentul începerii executării pedepsei, respectv de la data de

1 noiembire 2013, data emiterii mandatului de executare a pedepsei închisorii, emis

de Tribunalul Sălaj, în baza sentinței penale nr. 77 din 9 septembrie 2013, pronunțată

de Tribunalul Sălaj, modificată prin decizia penală nr. 194/A din 15 octombrie 2013

a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, ultima zi în care putea exercita

cale de atac ordinară a recursului fiind 11 noiembrie 2013.

Față de aceste considerente, se va respinge

cererea inculpatului M.T.I. de repunere în termenul de declarare a recursului împotriva

deciziei penale. nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Se va respinge ca tardiv recursul declarat

de inculpatul M.T.I. împotriva deciziei penale nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a

Curții de Apei Cluj, secția penală și de minori.

Se va constata că inculpatul se află în

executarea pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 77

din 9 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj, modificată prin decizia penală

nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Va fi obligat recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea inculpatului M.T.I. de

repunere în termenul de declarare a recursului împotriva deciziei penale nr. 194/A

din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Respinge ca tardiv recursul declarat de

inculpatul M.T.I., împotriva deciziei penale nr. 194/A din 15 octombrie 2013 a Curții

de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Constată că inculpatul se află în executarea

pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 77 din 9 septembrie

2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj, modificată prin decizia penală nr. 194/A din

15 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 11 decembrie 2013.