ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3851/2013

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 976 din 23 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, inculpatul D.A., a fost condamnat la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. pen., în condiții privative de libertate, potrivit art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 02 august 2013 și până la pronunțarea prezentei sentințe, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 255 alin. (3) și (5) C. pen., a fost obligat inculpatul să restituie martorului M.I. suma de 700 RON.

S-a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului nr. 123/P din 19 august 2013, asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei de 700 RON.

A fost obligat inculpatul la 2.800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 2.500 RON în faza de urmărire penală, dispunându-se ca suma de 50 RON, reprezentând onorariul de avocat din oficiu în faza de judecată, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt, în cursul lunii iulie 2013, firma SC M.M. SRL, având ca asociat unic pe denunțătorul M.I. și administrator pe soția acestuia M.I.A., a executat lucrări de termoizolare a unui balcon aparținând numitei D.M.

La terminarea lucrărilor, ginerele numitei D.M. a depus o sesizare la Compartimentul Control și Inspecție pentru Calitatea Lucrărilor de Construcții Argeș, fapt pentru care, la data de 26 iulie 2013, denunțătorul a fost contactat telefonic de inspectorul D.A. din cadrul instituției respective, prilej cu care i-a solicitat să se prezinte la locația unde a executat lucrările în vederea efectuării controlului la fața locului.

După inspecția în teren, inculpatul D.A. i-a solicitat denunțătorului M.I., ca în data de 29 iulie 2013, să se prezinte la sediul Compartimentului Control și Inspecție pentru Calitatea Lucrărilor de Construcții Argeș din subordinea Inspectoratului de Stat în Construcții, solicitându-i totodată să aibă asupra sa actele de înființare a societății, precum și documentele referitoare la lucrările efectuate.

La data stabilită, denunțătorul s-a prezentat la sediul instituției, ocazie cu care inculpatul D.A., după ce a examinat documentele, i-a comunicat că nu deține autorizație de construire pentru lucrările efectuate, indicându-i normele legale încălcate și sancțiunea prevăzută de lege pentru astfel de fapte.

În urma discuțiilor dintre inculpatul D.A. și denunțătorul M.I., cu privire la cuantumul sancțiunii contravenționale ce urma să fie aplicată de către inculpat, acesta i-a solicitat denunțătorului să îi dea o sumă de bani, pentru ca pe viitor să nu îi mai aplice sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la regimul construcțiilor.

Astfel, în data de 30 iulie 2013, inculpatul D.A. i-a remis denunțătorului M.I. un card bancar ce avea codul pin atașat, emis de către R.B. pe numele concubinei sale N.C.D., pentru a depune o sumă de bani.

Denunțătorul M.I. s-a prezentat la sediul unei sucursale R.B. din municipiul Pitești, unde a depus pe cardul respectiv suma de 500 RON, așa cum rezultă din foaia de vărsământ emisă de R.B. în data de 30 iulie 2013, ce atestă tranzacția de depunere efectuată de M.I. în contul aparținând numitei N.D., cu privire la suma de 500 RON.

În data de 31 iulie 2013, denunțătorul M.I. s-a prezentat la biroul inculpatului D.A., prilej cu care i-a restituit cardul, iar acesta l-a întrebat ce sumă a depus în cont, iar după ce i s-a comunicat cuantumul acestei sume, inculpatul i-a precizat că va merge să discute cu șefa sa "să vadă dacă este mulțumită".

După ce a revenit din biroul în care se afla o persoană de sex feminin și cu care discutase, inculpatul D.A. i-a spus denunțătorului să se prezinte în ziua următoare să i se comunice cuantumul amenzii ce i se va aplica.

La 1 august 2013, în jurul orei 08:30, denunțătorul M.I. s-a prezentat din nou la biroul inculpatului D.A., prilej cu care acesta din urmă i-a spus "să vezi că sunt băiat cuminte", solicitându-i totodată să-i monteze o ușă culisantă la un apartament aflat într-un imobil situat în apropierea sediului Compartimentului Control și Inspecție pentru Calitatea Lucrărilor de Construcții Argeș.

Denunțătorul M.I. a montat ușa respectivă împreună cu un angajat al său, iar după terminarea lucrărilor a mers la biroul inculpatului D.A. pentru a-i restitui cheile de la apartament, prilej cu care acesta din urmă i-a prezentat un proces-verbal de contravenție în cuantum de 2.500 RON.

Denunțătorul M.I. s-a arătat nemulțumit de cuantumul amenzii, moment în care inculpatul D.A. i-a replicat "tot o să plătești 2.500 RON, dar ca să te ajut pe parcurs îmi dai mie 1.000 RON și îți dau amendă de 1.500 RON".

Denunțătorul a fost de acord să remită suma pretinsă, fapt pentru care inculpatul D.A. a ieșit din birou și a revenit fără a mai avea asupra sa procesul-verbal de contravenție, imediat intrând în birou și o femeie care avea într-o mână procesul-verbal de contravenție completat, iar în cealaltă mână un proces-verbal necompletat, din discuția dintre inculpat și aceasta din urmă reieșind că procesul-verbal completat pentru suma de 2.500 RON urmează să fie anulat și completat altul, fapt ceea ce s-a întâmplat ulterior.

După completarea noului proces-verbal, inculpatul D.A. i-a pretins denunțătorului M.I. să-i remită suma de 1.000 RON, după cum s-au înțeles, însă acesta din urmă i-a comunicat că nu are bani la el și a rămas stabilit să se prezinte cu banii în data de 02 august 2013, la biroul inculpatului.

La data stabilită, denunțătorul s-a prezentat cu suma pretinsă, însă au intervenit organele de urmărire penală care au constatat infracțiunea flagrantă.

În raport cu situația de fapt reținută, tribunalul a considerat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, texte în baza cărora s-a pronunțat condamnarea.

Întrucât inculpatul a comis la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiași rezoluții infracționale, trei acțiuni care, fiecare în parte întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în speță s-au reținut și disp. art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracțiunea continuată.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, așa cum au fost reținute în rechizitoriu, și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art. 320

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D.A., punând în discuție, prin apărătorul său, netemeinicia pedepsei aplicate, care este foarte severă, atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare a detenției.

Prin Decizia penală nr. 126/A din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.A., împotriva Sentinței penale nr. 976 din 23 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 6210/109/2013.

A fost menținută starea de arest și a fost dedusă la zi prevenția.

Apelantul inculpat a fost obligat pe la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariu apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că în prezenta cauză, se pune problema comiterii a mai multor acte materiale de luare de mită, în condiții ce evidențiază insistenta inculpatului de a-și însuși bani și servicii, nescăpând nicio ocazie pentru acest lucru, iar, pe deasupra, calitatea sa de funcționar cu atribuțiuni de control, reprezintă încă un factor care pledează pe lângă ceilalți enumerați mai sus, pentru agravarea pedepsei.

S-a mai arătat că, infracțiunile de corupție, în general, și în mod particular, cele de luare de mită, cunosc în societatea actuală o dinamică îngrijorătoare, necesitând, din această perspectivă, reacții ferme, descurajante din partea organelor judiciare.

Asumarea faptelor de către inculpat a fost valorificată de instanță, în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., prin reducerea pedepsei aplicate cu o treime, iar lipsa antecedentelor penale, deși un element în favoarea inculpatului, este insuficient pentru a determina diminuarea regimului sancționator pe care l-a stabilit instanța de fond, astfel încât, apreciază Curtea, drept nefundamentale criticile pe care se bazează apelul inculpatului.

Împotriva acestei decizii inculpatul D.A. a declarat, în termen legal, recursul de față, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., au solicitat, în principal schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 256 C. pen. iar în subsidiar, schimbarea modalității de executare a pedepsei prin suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 86

1

C. pen. a pedepsei aplicate.

Examinând recursul declarat de inculpatul D.A. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Pitești, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie la 31 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a evoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Așa fiind, se constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, au fost și cele reglementate anterior art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., situație în care criticile susținute de inculpat care se subsumau acestor prevederi legale, nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, recursul limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai regăsesc și greșita încadrare juridică a faptei invocate de inculpat.

În plus, se conturează că prin motivul de recurs privind greșita încadrare juridică a faptei, se tinde în realitate, spre modificarea situației de fapt reținută prin decizia atacată, context în care această critică nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Critica inculpatului vizând reindividualizarea pedepselor în sensul schimbării modalității de executare a pedepsei, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub aspectul individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.

Pentru considerentele expuse, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva Deciziei penale nr. 126/A din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva Deciziei penale nr. 126/A din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 2 august 2013 la 4 decembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2013.

Procesat de GGC - AM