ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1153/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1153/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând
asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 300/F din data de 15 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul
nr. 9573/3/2013, Tribunalul București,
secția I penală, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 198 alin.
(1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen., a condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa principală de 5 ani
închisoare, pentru săvârșirea
infracțiunii
de act sexual cu un minor, în formă agravată și continuată.
În temeiul art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., a interzis inculpatului,
ca pedeapsă
complementară,
pe o durată de 5 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) din același cod.
În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 255 C. pen. cu
aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală
de 3 ani
închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a
contopit cele două
pedepse principale și a aplicat inculpatului pedeapsa cea
mai grea, de 5 ani închisoare,
pe
care a sporit-o cu 1 an închisoare, acesta urmând să execute astfel pedeapsa
rezultantă de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat,
alături de această
pedeapsă
rezultantă, pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe o durată de 5
ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a,
lit. b), lit. d) și lit. e) din același cod.
În. temeiul art. 357 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art.
71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea
drepturilor prevăzute
de art.
64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) din același cod,
începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la
terminarea executării
pedepsei rezultante, până la grațierea
totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de
prescripție a executării acelei pedepse.
În temeiul art.
357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 88 alin. (1) C. pen.
, a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată
inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 12
decembrie 2012 până la zi.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest
preventiv a inculpatului.
În temeiul art.
346 alin. (1) rap. la art. 14, art. 17 alin. (1) și (3) C. proc. pen. cu
aplicarea art. 1349 alin. (1) și (2) și art. 1357 din noul C. civ., a admis
acțiunea exercitată de partea civilă L.F., prin reprezentantul legal L.D. și
a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma
de 7.500 lei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art.
163 C. proc. pen., a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în instituirea
unui sechestru asupra bunurilor mobile ale inculpatului, până la concurența
sumei de 7.500 lei, în vederea reparării daunelor morale.
În temeiul art.
255 alin. (4) rap. la art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpat
suma de 1.500 lei, dată de acesta cu titlu de mită, consemnată la dispoziția
Parchetului de pe lângă Tribunalul București la C.E.C. Bank, Unitatea V.,
conform recipisei din data de 13 decembrie 2012.
În temeiul art.
357 alin. (2) Iit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a
sumei de 700 lei, găsită asupra sa cu ocazia percheziției corporale din data de
12 decembrie 2012, consemnată la dispoziția Parchetului de pe lângă
Tribunalul București prin recipisa din data de 13
decembrie 2012, emisă
de C.E.C. Bank, Unitatea V.
În temeiul art. 349 rap. la art. 189 și art. 191 alin. (1)
C. proc. pen., a
obligat
pe inculpat la plata sumei de 5.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
avansate de către stat (5.000 lei, pentru faza de urmărire penală și 200 lei,
pentru faza de judecată).
În temeiul art.
349 rap. la art. 193 C. proc. pen., a luat act că partea civilă nu a solicitat
cheltuieli de judecată.
Pentru a
pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că inculpatul a fost trimis
în judecată, în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul nr. 5445/P/2012
din data de 06 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, sub
acuzația săvârșirii infracțiunilor concurente de act sexual cu un minor, în
formă continuată și dare de mită, prevăzute de art. 198 alin. (1) și (3) cu
aplicarea art. 41alin. (2) C. pen. și
respectiv
de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, ambele cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu următoarea situație de fapt:
În perioada
iulie - noiembrie 2012, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții
infracționale, inculpatul a întreținut acte sexuale (vaginale, orale și anale)
cu partea vătămată L.F., de 13 ani, cunoscând vârsta acesteia. Unele acte
sexuale au fost determinate prin darea de bani și alte foloase (obiecte de
îmbrăcăminte, încălțăminte, telefon mobil) de către inculpat minorei.
În urma
acestor acte sexuale, minora a rămas însărcinată și a făcut întrerupere
de sarcină, la data de 23 noiembrie 2012, după 14
săptămâni de evoluție.
Prin raportul
de expertiză medico-legală genetică din 2012, întocmit de I.N.M.L. „M.M.",
s-a stabilit că, între
caracterele
genetice din profilul de referință al inculpatului și cele ale produsului de
concepție, de sex feminin, al minorei L.F.,
există cel puțin o corespondență la nivelul fiecărui marker genetic și că
inculpatul este genitorul patern
al acelui
produs de concepție, prelevat prin chiuretaj de la minoră, cu o probabilitate
de
99,99983%.
În aceeași
perioadă, inculpatul a dus-o pe minoră la hotelul V., unde a
oferit-o, în schimbul unor sume de bani, altor
bărbați, pentru ca aceștia să întrețină cu
ea acte sexuale.
Din raportul
de evaluare psihologică, întocmit de un expert din cadrai Organizației „Salvați
Copiii", rezultă că, la abuzul sexual suferit de minoră, au contribuit o
serie de factori. Din declarațiile acesteia, în câteva situații, inculpatul a
folosit forța, pentru a face sex cu ea și a plesnit-o peste față. Consecințele
abuzului
sexual prin care a trecut minora se
manifestă și în prezent prin treziri repetate în timpul
nopții, coșmaruri, scăderea poftei de mâncare și
tendințe depresive. Consecințele pe termen mediu și lung se pot manifesta prin
dispoziție depresivă, tulburări de somn și
alimentare, implicare în
relații sexuale cu risc de îmbolnăvire sau/și o nouă sarcină,
comportamente de risc, prin expunere la situații
cu potențial traumatic (violență fizică,
exploatare sexuală, trafic de ființe umane). Probabilitatea ca aceste
consecințe să se
manifeste este crescută.
În declarațiile
inițiale, inculpatul a recunoscut că, în perioada respectivă, a întreținut
relații sexuale cu minora și că i-a dat acesteia cadouri și sume de bani,
negând însă scopul în care i-a oferit acele
lucruri și faptul că ar fi avut cunoștință de vârsta ei reală. Cu ocazia
prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a
recunoscut ambele infracțiuni pentru care a fost
trimis în judecată.
Afirmațiile
sale din declarațiile inițiale au fost contrazise de următoarele mijloace de
probă:
Din plângerea
reprezentantului legal al minorei, L.D., rezultă că, în
cursul lunii septembrie 2012, a aflat de la vecina sa, G.C., despre
faptul
că fiica lui, L.F., avea o
relație cu inculpatul, iar, la data de 17 noiembrie
2012, a fost anunțat că aceasta se afla internată
la maternitatea Polizu, deoarece era
însărcinată
în 3 luni și 3 săptămâni. Cu ocazia vizitării fiicei sale la spital, a aflat de
la aceasta că, de aproximativ 6 luni, întreținea relații sexuale cu inculpatul,
care a obligat-o să aibă raporturi sexuale cu alți patru bărbați, care îl
plăteau pentru acest lucru.
Din declarațiile părții vătămate L.F.,
rezultă că, în vara anului
2012, s-a
împrietenit cu inculpatul, patronul frizeriei „S.D." într-una din zile,
acesta i-a luat cu mașina pe ea și pe „A.C." Cel din urmă s-a oprit în
Piața
.i, iar inculpatul și cu partea vătămată și-au continuat drumul cu
mașina. Inculpatul i-a cerut minorei să îl însoțească la hotelul V., unde
acesta a plătit o
cameră. Acolo, inculpatul
i-a cerut să se dezbrace. Deoarece partea vătămată a refuzat,
inculpatul
a dezbrăcat-o cu forța, a trântit-o pe pat și a întreținut cu ea, fără voia
acesteia, un act sexual vaginal. După consumarea actului respectiv, inculpatul
i-a solicitat părții vătămate să nu povestească cele întâmplate, spunându-i că,
altfel, îl va
concedia pe „A.C."
Totodată, i-a promis că va avea grijă de ea, în sensul
că îi va da bani și tot ce își dorește. In lunile
următoare, partea vătămată a întreținut, în
mai multe rânduri, acte sexuale (vaginale, orale și anale) cu
inculpatul, atât la hotelul
V., cât
și în frizeria acestuia, după închiderea programului. Majoritatea acestor acte
procesuale
s-au desfășurat cu acordul său, însă au existat și situații în care actele
sexuale au fost prestate de inculpat fără voia ei. Partea vătămată a precizat
că motivele pentru care a continuat relația cu inculpatul sunt diverse, de la
frica ca acesta să nu dezvăluie cele întâmplate, până la primirea de la el a
diferite sume de bani, cuprinse între 20 și
50
lei și cadouri (încălțăminte, îmbrăcăminte, un telefon mobil). Intr-una din
zile, când
s-au dus împreună la hotelul V., inculpatul a lăsat-o în
cameră cu doi bărbați necunoscuți, spunându-i să fie cuminte și să aibă grijă
de ei. Cei doi bărbați au
întreținut cu
partea vătămată acte sexuale (vaginale, orale și anale) contra voinței sale.
După
finalizarea acestora, cei doi bărbați i-au înmânat inculpatului o sumă de bani.
Ulterior, inculpatul i-a dat bani părții vătămate, spunându-i să nu relateze
cele
întâmplate. La câteva zile de la acest
incident, inculpatul a condus-o din nou pe partea vătămată la hotelul V., unde
a lăsat-o în cameră cu un alt bărbat necunoscut, care a
întreținut cu
aceasta, împotriva voinței sale, acte sexuale (vaginale și orale). După
finalizare, bărbatul respectiv i-a lăsat părții vătămate suma de 100 lei. în
cameră, a intrat apoi un al doilea bărbat necunoscut, care a întreținut, la
rândul său, acte sexuale (vaginale și orale) cu partea vătămată, împotriva
voinței acesteia. Ulterior, partea vătămată l-a văzut pe acesta cum îi înmâna
inculpatului o sumă de bani. Doi dintre
bărbații
la care s-a referit partea vătămată au fost identificați ca fiind N.S. și
D.I.,
ceilalți doi bărbați rămânând neidentificați. La data de 17 noiembrie 2012,
când tatăl său a aflat că este însărcinată, i-a aplicat mai multe lovituri. în
urma acestor agresiuni, partea vătămată a fost internată la Spitalul „G.A.",
unde i s-a spus că este însărcinată în 3 luni și 2 săptămâni. După aproximativ
o săptămână, a suferit operația de întrerupere de sarcină. La data de 25
noiembrie 2012,
inculpatul a vizitat-o pe
partea vătămată la spital, unde a rugat-o să nu depună plângere
la
poliție și i-a băgat cu forța suma de 200 lei în buzunar. La data de 27
noiembrie 2012, inculpatul a vizitat-o din nou pe partea vătămată la spital,
ocazie cu care i-a reproșat că a depus plângere penală și i-a cerut să declare
ce îi va spune el, dictându-i în acest scop o declarație, scrisă de ea pe un
carnețel.
Martorul G.P.,
agent de pază la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Polizu, a
declarat că, în noaptea de 25/26 noiembrie 2012, în jurul orei 23
00
,
s-a prezentat acolo o persoană de sex masculin, în vârstă de aproximativ 40 de
ani, care a cerut să i se permită accesul în spital, recomandându-se a fi
unchiul părții vătămate. Martorul l-a recunoscut, din planșa fotografică, pe
inculpat, ca fiind acel bărbat. Deoarece inculpatul cunoștea foarte multe date
despre partea vătămată, martorul 1-a lăsat să intre în spital și l-a însoțit
până la salonul unde era internată aceasta. Acolo, cei doi au stat de vorbă
circa 3 minute, fără ca martorul să poată auzi ce au discutat.
Din raportul de constatare tehnico-științifică din data de 31 ianuarie
2012, întocmit de D.G.P. a
Municipiului București, Serviciul Criminalistic, Compartimentul de Detecție a
Comportamentului Simulat, rezultă că răspunsurile inculpatului la întrebările
relevante ale cauzei, la care acesta a răspuns „Nu" (Rl. Pe durata în care
ai întreținut relații sexuale cu L.F., ai știut vreun moment că are vârsta de
13 ani?; R2. Pe durata în care ai întreținut relații sexuale cu L.F., ai
cunoscut vârsta ei reală?; R3. În intervalul în care ai întreținut relații
sexuale cu L.F., ai știut că are 13 ani?; R4. în afară de
ceea ce ai declarat, i-ai mai dat bani și cadouri
lui L.F., pentru a întreține
cu tine
relații sexuale?), au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
Martorul B.A.M.
a declarat că, în vara anului 2012, a efectuat
practica la coaforul „S.D.", unde inculpatul este
patron. în acest interval de
timp, a
cunoscut-o pe F., care a venit să îl viziteze la coafor. Cu această ocazie, a
observat
că inculpatul o cunoștea deja pe F., știind despre aceasta și despre familia ei
mai multe amănunte (unde se află casa ei, că mama fetei este plecată în
străinătate, că familia este săracă). Inculpatul i-a mărturisit martorului, în
aceeași împrejurare, precum și ulterior, că întreține cu F. relații sexuale. F.
a venit, în mai multe
rânduri, la frizerie,
pentru a se întâlni cu inculpatul, ceea ce i-a oferit ocazia martorului
să observe că, dacă la început partea vătămată
venea prost îmbrăcată, ulterior aceasta
venea la salon machiată și bine
îmbrăcată, luându-și și un telefon mobil. într-una din
zile, a văzut-o pe F. că a plecat cu inculpatul în mașina acestuia,
întorcându-se 2 ore
mai târziu cu o
pungă în care se aflau haine și cu suma de 400 lei, oferindu-se să-i dea
martorului o parte din bani. In altă zi, inculpatul l-a invitat pe martor la o
plimbare cu
mașina sa, în care se
afla și F. După ce martorul a coborât la Piața C., F. și
inculpatul și-au continuat deplasarea, cu mașina
celui din urmă. F. i-a mărturisit martorului că întreținea cu inculpatul și cu
alți bărbați relații sexuale, la hotel V. și că aceștia îi dădeau bani și o
îmbrăcau. Inculpatul i-a spus martorului că se duce și cu alte femei la hotelul
V., unde are o cameră pentru care plătește între 30 și 50 lei.
Având în
vedere vizitele foarte dese ale părții vătămate la frizeria inculpatului,
martorul a putut observa că, de fiecare dată când F.
pleca cu acesta, se întorcea apoi
cu
diferite lucruri, bani și haine. In luna august 2012, F. i-a spus martorului că
este
însărcinată, fără a preciza cine este tatăl copilului. La data de
28 noiembrie 2012, martorul a fost sunat de inculpat, care l-a chemat la
frizerie, unde se aflau soția acestuia, D. și trei angajați, A., C. și A.
Inculpatul i-a spus că a venit poliția, că toți au dat declarații și că va fi
și el chemat în acest scop, cerându-i să
declare
că F. a fost iubita lui, că a întreținut cu ea relații sexuale și că acel copil
este
al martorului. Inculpatul i-a mai spus să nu declare poliției că el
a întreținut relații sexuale cu F. De asemenea, inculpatul i-a cerut să îl
anunțe când va fi căutat de poliție, pentru a ști și el ce să facă în
continuare. Cei prezenți i-au spus că și ei au declarat în același sens.
Martorul M.C. a declarat că, în vara anului 2012, la frizeria în care
lucrează și unde inculpatul este
patron, a efectuat practică martorul B.A.M.
,
pe care îl cunoștea sub numele de C.A. Acesta avea o prietenă, pe
nume F.,
în vârstă de 13-14 ani, care venea la frizerie în mod constant, inclusiv
atunci când A. nu era prezent. In perioada
respectivă, martorul a aflat că patronul
său întreținea relații sexuale
cu acea fată, despre care inculpatul știa că are 13 ani.
Martorul a mai declarat că inculpatul o ducea pe F.
la hotelul V., în vederea
întreținerii
de relații sexuale cu ea, oferind-o, totodată, și altor bărbați, în același
scop.
După ce fata a efectuat
avortul, inculpatul le-a spus atât lui, cât și martorului B.A.M.
să
declare la poliție că tatăl copilului este A. și că inculpatul nu a întreținut
niciodată relații sexuale cu ea.
Martora G.C. a
declarat că, în vara anului 2012, a văzut-o pe partea vătămată coborând din
autoturismul inculpatului, pentru ca, în perioada următoare, să observe că
aceasta frecventa frizeria inculpatului, care o lua cu mașina,
în mai multe rânduri. De la copiii din cartier, a aflat
că cei doi sunt împreună. în urma
unor
discuții pe care le-a avut cu partea vătămată și cu inculpatul, martorei i-au
fost
confirmate suspiciunile privind
existența unei relații între cei doi și faptul că inculpatul
cunoștea
vârsta reală a victimei.
Martorul P.D. a declarat că îl cunoaște pe inculpat sub
numele de
„M.F." de
aproximativ 7-8 ani, deoarece acesta are o frizerie pe Calea G., în apropierea
locuinței prietenului său din copilărie, L.D. în vara
anului 2012, se afla împreună cu L.D., în apropierea domiciliului său,
când a
observat-o pe fiica acestuia, L.F., stând de vorbă cu „M.F."
După ce i-a atras atenția lui L.D. despre acest lucru, tatăl părții vătămate
s-a dus la inculpat, cerându-i să o lase în pace pe fiica sa, pentru că nu are
decât 13 ani și nu este normal să aibă o relație cu aceasta. Inculpatul a negat
că ar fi avut vreo relație
cu partea
vătămată, spunând că are și el o fiică și înțelege anormalitatea unei eventuale
astfel de relații. Martorul a mai arătat că L.D. i-a spus că inculpatul
a întreținut relații sexuale cu fiica sa, pe care a obligat-o să aibă relații
de acest tip și cu alți bărbați.
Martorul
L.D.l. a declarat că, în seara de 17 noiembrie 2012, a văzut-o pe sora sa, L.F.,
coborând din autoturismul inculpatului, pe care
îl cunoaște drept „M.F." Pe acesta, îl cunoaște din cartierul în
care locuiește,
deoarece deține o frizerie în apropierea locuinței sale.
Cercetarea la
fața locului
a relevat că
cele două locații în care a fost situată frizeria inculpatului se află pe Calea
C., în apropierea imobilului de pe strada M., unde locuiește partea vătămată,
pe care inculpatul o cunoștea dinainte de vara anului 2012, încă de când
aceasta era un copil, fiind în relații de bună vecinătate cu tatăl său. De
asemenea, școala generală cu clasele I-VIII la care învață partea
vătămată este poziționată în imediata apropiere a
celor două locații.
Astfel cum
rezultă și din harta topografică, locuința părții vătămate se află în imediata
apropiere a clădirilor unde a funcționat (până în vara anului 2012) și
funcționează în prezent frizeria SC S.D. SRL (având ca asociați și
administratori pe M.M.D. și pe inculpatul M.M.), iar
cele două locații se află vizavi una de cealaltă. Tot în aceeași arie
geografică restrânsă, se află și unitatea școlară în care partea vătămată
urmează cursurile gimnaziale.
Din
declarațiile martorilor I.M., S.E.P., C.A.M. și L.A.G., angajați ai hotelului
V. și respectiv patron al
stabilimentului,
rezultă că aceștia îl cunosc pe inculpat de mai mulți ani. Despre acesta,
martorii au declarat că merge la hotel de circa 2
ori pe lună, însoțit de diverse persoane de sex feminin, două dintre acestea
fiind angajate ale frizeriei. Niciodată, inculpatul nu a stat mai mult de 3 ore
în camera hotelului. Niciunul dintre martori nu a putut preciza
dacă partea vătămată l-a însoțit pe inculpat,
într-una din aceste vizite.
Având în
vedere aceste probatoriu, declarațiile martorelor T.A. și l.A.C. au fost
înlăturate ca nesincere.
Potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat la
pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru infracțiunile de viol și perversiune
sexuală, prevăzute de art. 197 alin. (2)
și
respectiv de art. 201 alin. (2) C. pen., de către Tribunalul București, prin
sentința penală nr. 107/1995. Persoana vătămată în acea cauză era minoră, iar
inculpatul, împreună cu alți șase bărbați, au violat-o. Cel care a inițiat
săvârșirea
faptelor a fost
chiar inculpatul, care „pusese ochii pe fată". Autorii faptelor respective
au încercat să rezolve
situația, prin oferirea unei sume de bani persoanei vătămate, pentru a o
„recompensa". După executarea unei fracțiuni din pedeapsă, inculpatul a
fost liberat condiționat și, în decurs de numai câteva luni, a mai săvârșit o
infracțiune
de viol, fiind cercetat cu
privire la aceasta în Dosarul nr. 1497/P/2006 al Parchetului de
pe lângă
Judecătoria sectorului 1 București, finalizat cu o soluție de încetare a
urmăririi penale, ca urmare a retragerii
plângerii prealabile de către partea vătămată.
Această retragere a fost
determinată de amenințările primite de partea vătămată și
familia sa din partea familiei inculpatului,
precum și de oferirea unei sume de bani de către acesta din urmă, astfel cum
rezultă din declarația persoanei vătămate H.S.
În cauza respectivă, la
data săvârșirii faptei, partea vătămată împlinise vârsta de 18 ani numai de
câteva zile.
S-a evidențiat, citându-se literatura de specialitate, că acest tip de
infractor nu se
oprește
niciodată, până nu este prins și încarcerat. Cea mai mare repetabilitate a
recidivei se întâlnește la agresorii sexuali.
Diferența dintre cei încarcerați și cei supuși
unei complete game de tratament de recuperare este, din punct de vedere
statistic,
neglijabilă.
La
data de 12 decembrie 2012, inculpatul a dat suma de 1.500 lei subinspectorului
I.M.C. din cadrul Secției 20 Poliție din București, pentru a nu-și îndeplini
atribuțiile de serviciu și pentru a face acte contrare acestor atribuții.
Astfel, fiind cercetat în Dosarul nr. 14743/P/2012 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria sectorului 6 București pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual
cu un minor, în formă continuată (fapta de la pct. 1), inculpatul a dai
lucrătorului de poliție care efectua cercetări penale în acel dosar suma
anterior menționată, pentru ca acesta să nu mai audieze martori, să nu mai
administreze alte mijloace de probă și să realizeze ancheta astfel încât, în
sarcina lui, să nu fie reținute toate învinuirile aduse.
Astfel, în
data de 10 decembrie 2012, la Parchetul de pe lângă Tribunalul
București, a fost înregistrat Dosarul nr. 5445/P/2012,
privind denunțurile formulate de
subinspectorul I.M.C. și subcomisarul R.L.I.,
ambii din
cadrul Secției 20 Poliție. în
acele denunțuri, s-a arătat că, la nivelul secției respective, se află înregistrat
Dosarul nr. 14743/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6
București, privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de act sexual
cu
un minor. în acel dosar, au efectuat activități procedurale ambii polițiști,
subcomisarul R.L.I. audiindu-l pe inculpat, la
data de 06 decembrie 2012, iar subinspectorul I.M.C. efectuând alte activități
procedurale.
La aceeași dată anterior menționată, s-a procedat la
reținerea inculpatului, adus
la
sediul secției de poliție cu mandat de aducere. La data de 07 decembrie 2012,
inculpatul a fost prezentat Parchetului de pe
lângă Judecătoria Sectorului 6 București,
cu propunere de arestare
preventivă. în timp ce se aflau la sediul parchetului, în
vederea soluționării propunerii respective,
inculpatul i-a cerut subinspectorului I.M.C.
să îl ajute, întrebându-l dacă poate discuta cu procurorul, deoarece
„nu
va fi degeaba", lăsându-i impresia că îi va oferi o sumă de
bani.
După
respingerea propunerii de arestare preventivă de către Parchetul de pe
lângă Judecătoria sectorului 6 București, pe
drumul spre secția de poliție, inculpatul i-
a spus subinspectorului I.M.C. că îl va căuta, iar acesta i-a replicat
că mai
sunt activități de efectuat în dosar,
care necesită prezența lui și că va fi citat când trebuie să se prezinte. Cu
aceeași ocazie, inculpatul i-a spus subcomisarului R.L.I. șefule, o să te caut.
", uitându-se direct în ochii lui, moment în care a
făcut un semn distinctiv cu ochii, ridicând din
sprâncene, în sensul oferirii de bani.
În zilele de 08 și 10 decembrie 2012, inculpatul l-a căutat la secția
de poliție pe subinspectorul I.M.C., însă cel din urmă a aranjat, în prealabil,
ca, într-o astfel de situație, acesta să primească răspunsul că el nu se afla
în secție, pentru a avea astfel posibilitatea să formuleze un denunț. Cei doi
lucrători de poliție au fost de acord
să
colaboreze cu organele de urmărire penală, pentru a proba săvârșirea de către
inculpat a infracțiunii de dare de mită.
La data de 12
decembrie 2012, s-a organizat acțiunea de prindere în flagrant, după ce, prin
Autorizația din data de 11 decembrie 2012 a
Tribunalului
București, s-a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate
în
mediul ambiental de subinspectorul I.M.C., subcomisarul R.L.I. și inculpat,
atât între ei, cât și cu alte persoane, pe o perioadă de 30 zile,
începând cu data de 10 decembrie 2012 până la
data de 08 ianuarie 2013.
Din pro cesul-verbal de prindere în flagrant, rezultă că, la data de 12
decembrie
2012, în jurul
orei 10
00
, denunțătorul I.M.C. l-a citat telefonic pe inculpat, în
vederea lămuririi aspectelor care făceau obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 14743/P/2012
al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București,
stabilind de comun acord că acesta să se prezinte
la sediul Secției 20 Poliție în aceeași
zi, în jurul orei 12. În acest
context, la ora 12, subinspectorul I.M.C. s-a întâlnit cu inculpatul, la sediul
secției de poliție, în biroul nr. 4. La ora 12
40
, după ce, în
prealabil, organele de urmărire penală și-au declinat calitatea, s-a procedat
la legitimarea celor două persoane aflate în încăperea respectivă. In prezența
martorului
asistent, persoanele au declarat
verbal că se numesc M.M. și subinspector de poliție I.M.C.. Inculpatul a fost
întrebat cu privire la motivul prezenței
sale în sediul secției de
poliție, iar acesta a declarat verbal că a venit acolo la solicitarea
ofițerului de poliție, pentru a discuta aspecte din dosarul penal în care era
cercetat. De asemenea, a precizat că i-a dat polițistului suma de 1.500 lei, pe
care acesta i-o împrumutase anterior, pentru a plăti onorariul apărătorului
ales care l-a
asistat juridic în Dosarul nr.
14743/P/2012, banii fiind puși în interiorul dosarului aflat
pe birou.
S-a procedat la verificarea sumei de bani la care inculpatul a făcut referire,
constatându-se că era compusă din 15 bancnote a câte 100 lei.
Din procesul-verbal
de redare a dialogului ambiental, rezultă că, în timpul discuțiilor cu
lucrătorul de poliție, inculpatul i-a propus acestuia ca, în schimbul unei sume
de bani, să nu efectueze acte de urmărire penală în Dosarul nr. 14743/P/2012 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în care el era
cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor. In același
context, inculpatul i-a înmânat subinspectorului I.M.C. suma de 1.500 lei,
spunându-i că dorește ca, în dosarul pe care acesta îl instrumenta, să audieze
mai puțini martori, astfel încât acuzațiile să fie mai puțin grave. Din
ansamblul conversației, rezultă că
suma de
bani înmânată de inculpat lucrătorului de poliție nu era singura pe care acesta
era dispus să o dea, în vederea instrumentării dosarului de violență
sexuală în sensul atenuării răspunderii lui penale și că darea de bani avea să
fie urmată, săptămânal, de alte vizite ale inculpatului, în același scop.
Situația de fapt prezentată a fost confirmată și prin declarațiile
martorilor l.M.C.
și R.L.I.
La rândul său, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de dare
de mită, în
modalitatea
anterior menționată.
După sesizarea instanței, Tribunalul a procedat la ascultarea
inculpatului, care a
solicitat ca judecata să se desfășoare conform
procedurii simplificate prevăzute de
art.
320
1
C. proc. pen., sens în care a declarat că recunoaște săvârșirea
faptelor reținute în sarcina sa, în modalitatea prezentată în rechizitoriu.
În aceste condiții, analizând probatoriul administrat în
faza de urmărire penală,
Tribunalul
a apreciat că faptele imputate inculpatului, astfel cum au fost descrise în
acrul de sesizare, există, fiind pe deplin
dovedite, constituie infracțiunile de act sexual
cu un minor, în formă
agravată și continuată și respectiv dare de mită (în încadrările
juridice menționate în dispozitivul sentinței) și
au fost săvârșite de către inculpat.
La
individualizarea pedepselor principale (5 ani închisoare, pentru prima
infracțiune și respectiv 3 ani închisoare, pentru
cea de-a doua infracțiune), Tribunalul a
dat eficiență dispozițiilor art.
320
1
alin. (7) C. proc. pen. (în sensul reducerii cu o treime a
limitelor speciale din normele de incriminare) și a avut în vedere criteriile
generale prevăzute în art. 72 C. pen., reținând gravitatea
sporită a faptelor și, mai ales, periculozitatea
deosebită a inculpatului.
În acest sens, Tribunalul a constatat că, potrivit fișei
de cazier judiciar (fila 64, vol. l, d.u.p.), inculpatul a fost condamnat
anterior la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunilor de viol și perversiune sexuală, prevăzute de
art. 197 alin. (2) și respectiv de art.
201 alin. (2) C. pen., aspect care evidențiază o anumită predilecție a acestuia
pentru comiterea de infracțiuni privitoare la viața sexuală. Din executarea
pedepsei respective, inculpatul a fost liberat condiționat la data de 12
noiembrie 1997, cu un rest rămas neexecutat de 1850 zile închisoare, care
s-a împlinit la data de 07 decembrie 2002, de
când a început să curgă termenul de reabilitare de 9 ani și 6 luni, acesta
împlinindu-se la data de 06 iunie 2012, mai înainte de săvârșirea
infracțiunilor deduse judecății, situație care exclude existența stării de
recidivă.
Tribunalul a
ținut seama, la conturarea personalității inculpatului, și de
atitudinea cinică de care a dat dovadă pe
parcursul cercetărilor, astfel cum rezultă din
interceptarea în mediul ambiental a convorbirii purtate între acesta și
denunțătorul l.M.C.
(spre exemplu, inculpatul s-a oferit să aștepte ca
victima să împlinească 18 ani și să o ia de nevastă, deși, pe de o parte, legea
nu mai prevede
această cauză de impunitate,
iar, pe de altă parte, el este deja căsătorit; de asemenea,
inculpatul
și-a exprimat dorința ca instanța „să dea ceva cu suspendare, adică să fie
ceva mai, ceva ce să nu apese în instanță";
totodată, referindu-se la partea vătămată,
inculpatul a afirmat „m-am culcat cu ea de două ori, ce dracu, doar nu
m-o face tată la
copil?").
Tribunalul a
avut în vedere și faptul că inculpatul a săvârșit cea de-a doua infracțiune
(darea de mită) în încercarea de a ascunde sau, cel puțin, de a-și crea o
situație procesuală mai blândă cu privire la prima infracțiune (actul sexual cu
un minor).
Tribunalul a
reținut, sub același aspect și consecințele care s-au produs deja asupra
persoanei victimei (apariția unei sarcini, ulterior întreruptă și traumele
psihice
pe care aceasta
le suportă, manifestate prin treziri repetate în timpul nopții, coșmaruri,
scăderea poftei de mâncare, tendințe
depresive), precum și cele previzibile pe termen mediu și lung (predispoziția
depresivă, posibila implicare în comportamente de risc, constând în expunere la
situații cu potențial traumatic).
În cazul infracțiunii de act sexual cu un minor,
Tribunalul a aplicat inculpatului,
ținând
seama de specificul faptei și de vârsta victimei și pedeapsa complementară
constând în interzicerea, pe o perioadă de 5 ani, a dreptului de a fi ales în autorități
publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție
implicând exercițiul autorității de stat, a drepturilor părintești și a
dreptului de a fi tutore sau curator. Constatând că infracțiunile deduse
judecății se află în concurs real, Tribunalul a dispus contopirea pedepselor
stabilite pentru acestea și a aplicat inculpatului, în vederea executării,
pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an
închisoare, pe care l-a apreciat necesar, atât pentru a nu crea acestuia
senzația de impunitate, în raport cu infracțiunea mai puțin gravă, cât și
pentru sancționarea situației de antecedență penală explicată anterior.
Întrucât pedeapsa
aplicată presupune o executare efectivă, într-un loc de detenție, Tribunalul a
apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Referitor la acțiunea .civilă, Tribunalul, constatând că L.D., în
calitate
de reprezentant
legal al părții vătămate minore L.F., a precizat că se constituie parte civilă
în procesul penal cu o sumă pe care o va preciza ulterior (fila 142 verso, vol.
l, d.u.p.) a apreciat ca fiind neîndoielnică producerea de suferințe de ordin
moral victimei iar pentru repararea acestor suferințe, a considerat că suma de
7.500 lei este suficientă, astfel că l-a obligat
pe inculpat să plătească părții civile suma
respectivă, iar, pentru
garantarea acestei plăți, a dispus instituirea unui sechestru asupra bunurilor
sale mobile.
Împotriva sentinței Tribunalului, a declarat apel în termenul legal (la
data de 18
aprilie 2013)
inculpatul M.M. (printr-o cerere formulată personal, transmisă primei instanțe
de către administrația locului de detenție, Penitenciarul
Rahova și respectiv printr-o cerere formulată, în
numele său, de apărătorul ales).
Cererile de
apel astfel formulate (ambele nemotivate) au fost înaintate de
Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți
la data de 10 iunie 2013.
Prin
încheierile de la termenele intermediare din datele de 11 iunie 2013, 02 august
2013 și respectiv 02 septembrie 2013 (toate rămase definitive), Curtea, în
temeiul art. 300
2
rap. la art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., a menținut măsura
arestării preventive a
inculpatului.
Conform motivelor scrise de apel înregistrate
la Curte în data de 08 iulie 2013 (filele 31-34, da.) și dezbaterilor orale de
la termenul de astăzi (consemnate în practîcaua acestei decizii), inculpatul,
care a beneficiat de asistența juridică a apărătorului său ales, a criticat
sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei principale
stabilite spre executare, solicitând reducerea pedepselor principale aplicate
pentru ambele infracțiuni concurente, înlăturarea sporului de pedeapsă și
schimbarea modalității de executare a pedepsei principale rezultante într-una
neprivativă de libertate.
Inculpatul
nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, precizând însă,
la întrebarea Curții, că își menține poziția procesuală de recunoaștere a
faptelor de care este acuzat.
La cererea inculpatului, a fost încuviințată și
administrată proba cu înscrisuri, în
cadrul
căreia acesta a depus la dosar (filele 68-72, d.a.) acte din care rezultă plata
integrală a daunelor morale, în sumă de 7.500 lei, impuse în sarcina sa prin sentința
penală apelată (fapt confirmat, în fața Curții, și de reprezentantul legal al
intimatei
parte civilă) și achitarea
parțială, în limita sumei de 500 lei, a cheltuielilor judiciare
stabilite
prin aceeași sentință.
Prin Decizia
penală nr. 229/A din 30 septembrie 2013 Curtea de Apel
Bucureștia admis apelul inculpatului numai sub aspectul greșitei
deduceri a prevenției,
dispunând astfel deducerea din pedeapsa aplicată
inculpatului și durata reținerii din
data de
31 ianuarie 2006 (dispusă în Dosarul nr. l497/P/2006 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Sectorului 1 București), precum și durata reținerii din data
de 06/07 decembrie 2012 (dispusă în Dosarul nr. 5445/P/2012 al Parchetului de
pe lângă
Tribunalul București). Totodată
instanța de apel a constatat că inculpatul a plătit părții
civile L.F.,
prin reprezentant legal L.D., suma de 7.500 lei,
stabilită prin sentința penală apelată cu titlu de daune morale și,
drept consecință, a
înlăturat dispoziția privind instituirea
sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale inculpatului, până la
concurența acestei sume. A constatat că inculpatul a plătit
suma de 500 lei, din suma de 5.200 lei, stabilită
prin sentința penală apelată cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat
și, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a
decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit o
situație de fapt conformă probatoriului
administrat în faza de urmărire penală, însușit, fără rezerve, de inculpat, pe
care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la
declarația
acestuia, care, optând pentru desfășurarea judecății potrivit procedurii
simplificate prevăzute de art. 320
1
C. proc. pen., a declarat că
recunoaște săvârșirea faptelor imputate, în modalitatea descrisă în actul de
sesizare (fila 27, d.f), poziție procesuală pe care inculpatul a reiterat-o
întocmai și în fața instanței de apel.
Astfel, Curtea
a constatat ca fiind dovedite cu certitudine faptele inculpatului
care, în perioada iulie - noiembrie 2012, prin mai
multe acțiuni săvârșite în realizarea
aceleiași
rezoluții infracționale, a întreținut în mod repetat acte sexuale (vaginale,
orale
și anale) cu partea vătămată L.F.,
cunoscând vârsta de 13 ani a acesteia și determinând-o să consimtă la
unele dintre
acele acte prin darea de bani
și alte foloase (mâncare, obiecte de îmbrăcăminte și
încălțăminte și un telefon mobil), iar, la data de
12 decembrie 2012, pentru a influența
ancheta
desfășurată împotriva lui cu privire la fapta anterior menționată, în vederea
exonerării sale de răspunderea penală, i-a dat
subinspectorului I.M.C. din
cadrul Secției 20 Poliție, care efectua acte
de cercetare penală în cauza respectivă, suma de 1.500 lei, fiind prins în
flagrant, ca urmare a denunțului formulat de către acesta din urmă.
Raportat
la faptele anterior menționate, Curtea a constatat că și încadrarea juridică a
fost legal stabilită de către prima instanță, acestea întrunind, în drept,
elementele constitutive ale infracțiunilor de act sexual cu un minor, în formă
agravată
și continuată și dare de mită,
prevăzute de art. 198 alin. (1) și (3) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și
respectiv de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000,
săvârșite în concurs real (în forma conexității consecvenționale), potrivit art.
33 lit. a) C. pen.
Critica
inculpatului cu privire la individualizarea pedepselor principale stabilite de
către prima instanță pentru cele două infracțiuni a fost apreciată ca
nefondată,
întrucât
pedepsele de 5 ani închisoare, pentru prima infracțiune și respectiv 3 ani
închisoare, pentru cea de-a doua infracțiune, sunt, atât legale, prin raportare
la limitele speciale menționate în normele de mcriminare corespunzătoare reduse
cu o treime, conform art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., cât și just
proporționalizate, în raport cu gravitatea concretă a faptelor, cu consecințele
acestora și cu datele personale ale inculpatului.
Raportat la modalitate de individualizare a duratei pedepselor
respective Curte a
constatat
că este justă, întrucât faptele săvârșite de inculpat prezintă o gravitate
deosebită, acesta, profitând de lipsa de
discernământ a victimei (în vârstă de 13 ani) și
de vulnerabilitatea
materială și emoțională a acesteia (minora provine dintr-o familie
dezorganizată, cu o situație materială precară și este lipsită de suport
afectiv, în condițiile în care mama sa este plecată la muncă în străinătate,
iar tatăl manifestă față de ea o atitudine distantă, astfel cum rezultă din
raportul de evaluare psihologică, atașat la filele 128-130, vol. I, d.up.), a
determinat-o să accepte a întreține cu el acte sexuale, firești și nefirești,
timp de câteva luni, fără protecție (situație care a și condus la apariția unei
sarcini ulterior întrerupte), prin acordarea unor mici foloase materiale
(sume de bani cuprinse între 20 și 50 lei,
mâncare, câteva obiecte de vestimentație, un
telefon mobil), după care,
fiind anchetat în legătură cu această faptă, a încercat să
scape de răspundere, prin mituirea lucrătorului
de poliție judiciară care efectua acte de
cercetare penală în cauza
respectivă.
Totodată,
faptele inculpatului, îndeosebi cea săvârșită asupra minorei L.F.
, au produs consecințe grave și de durată,
concretizându-se, potrivit aceluiași
raport de evaluare psihologică
anterior citat, în traume de natură psihică suferite de victima abuzului
sexual, care prezintă tendințe depresive accentuate și un risc ridicat de a se
expune în viitor altor situații cu potențial traumatic, precum exploatarea
sexuală.
Nu în ultimul rând, inculpatul este o
persoană cu predispoziție spre săvârșirea
de
infracțiuni de natură sexuală, comise cu violență asupra adolescentelor, sens
în care
Curtea a constatat că, prin sentința penală nr. 107/1995 a Tribunalului
Municipiului București, secția a II-a penală ,(filele 66-71, vol. I, dup.), acesta
a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare (cu privire la
care, la momentul săvârșirii faptelor deduse judecății, se împlinise deja
termenul de reabilitare), pentru săvârșirea, între altele, a infracțiunilor de
viol și perversiune sexuală, având ca victimă o minoră virgină. De asemenea,
inculpatul a mai fost cercetat, în Dosarul nr. 1497/P/2006 al Parchetului de pe
lângă Judecătoria Sectorului 1 București, pentru săvârșirea unei alte
infracțiuni de viol, având ca victimă o tânără în vârstă de 18 ani, în acea
cauză dispunându-se o soluție de încetare a urmăririi penale, ca urmare a
retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată (fila 5, vol. III,
d.u.p.). Partea vătămată din acel
dosar,
H.S.I., audiată ca martor în prezenta cauză (filele 72-73, vol. I,
d.u.p.),
a declarat că și-a retras plângerea penală formulată împotriva inculpatului din
cauza amenințărilor primite de ea și de mama sa din
partea familiei acestuia, dar și ca
urmare a faptului că i-a fost plătită o sumă de bani
(2.000 - 3.000 dolari SUA). Ținând
seama de toate aceste împrejurări (care împiedică
acordarea circumstanței atenuante
judiciare
prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.), dar și de faptul că, și în
prezenta cauză, partea vătămată L.F. a susținut că, uneori, a fost
constrânsă de către inculpat, prin violență, să
întrețină cu el acte sexuale (filele 22-27,
vol. II, dup.), afirmație
credibilă chiar dacă nu s-a reușit probarea ei cu certitudine,
Curtea constată că numai aplicarea unei pedepse
severe este aptă să asigure, pe lângă
scopul punitiv, și pe acela de
reeducare și prevenție, la care face referire art. 52 C. pen., în lipsa
realizării căruia există un risc major ca inculpatul să reitereze același tip
de comportament infracțional.
Împrejurarea că,
la data de 30 septembrie 2013, inculpatul a achitat reprezentantului legal al
minorei parte vătămată întreaga sumă (7.500 lei) la plata
căreia a fost obligat, prin sentința penală
apelată, cu titlu de daune morale, conform
înscrisurilor prezentate
Curții (filele 70-71, d.a.), nu poate fi reținută, în favoarea sa, drept
circumstanță atenuantă judiciară, potrivit art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. în
acest sens, Curtea a avut în vedere că
plata respectivă s-a realizat ulterior pronunțării, în primă instanță, a
hotărârii de condamnare și de obligare la despăgubiri, după ce, în
perioada
anterioară, inculpatul nu a întreprins niciun demers pentru înlăturarea
consecințelor faptei sale, ci, dimpotrivă, a
încercat să o determine pe partea vătămată
L.F., chiar în perioada în
care aceasta se afla internată în spital, pentru
întreruperea de sarcină, să facă în fața organelor de urmărire penală
declarații care să îl
exonereze de răspundere, indicându-l pe un alt
bărbat ca autor al produsului de
concepție,
astfel cum a arătat partea vătămată (filele 139-140, vol. I, d.u.p.), demersuri
similare fiind făcute de inculpat și pe lângă martorul B.A.M., care a
precizat că acesta i-a cerut să declare organelor
de poliție că el nu a avut nicio legătură
cu partea vătămată și că
martorul ar fi tatăl copilului cu care aceasta era însărcinată
(filele 143-144, vol. I, d.u.p.).
Astfel fiind, Curtea a constatat că plata daunelor
morale,
realizată de inculpat în condițiile anterior menționate, nu dovedește
nicidecum o
atitudine de căință în raport cu
fapta săvârșită și nici conștientizarea gravității acesteia,
ci
urmărește un scop meschin (diminuarea răspunderii penale), probând totodată
cinismul său, întemeiat pe convingerea (deja
exersată în cauza în care a beneficiat de încetarea urmăririi penale) că banii
pot șterge orice consecință a unei fapte grave, prin care a încălcat nu doar
legea penală, dar și morala și conveniențele sociale general
acceptate.
Referitor la conduita procesuală a inculpatului, Curtea a constatat că
aceasta nu
a fost
constant sinceră și cooperantă, pentru a justifica acordarea circumstanței
atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin.
(1) lit. c) C. pen. Astfel, în faza de urmărire penală, inculpatul a adoptat
multă vreme o atitudine necorespunzătoare, fie
refuzând să dea
declarații, fie chiar încercând să influențeze probatoriul cauzei și
însuși mersul anchetei (prin presiuni asupra
părții vătămate L.F. și a
martorului B.A.M., dar și prin mituirea
polițistului judiciar).
Recunoașterea
faptelor din partea inculpatului a intervenit numai cu ocazia prezentării
materialului
de urmărire penală și, apoi, la momentul audierii lui de către prima instanță,
fiind determinată, cu certitudine, de împrejurarea punerii sale în fața unui
probatoriu
consistent, care îi dovedea, în afara oricărui dubiu, vinovăția, excluzând
astfel, în mod rațional, orice altă poziție procesuală.
Nefondată
a fost apreciată și critica inculpatului referitoare la sporul de pedeapsă de 1
an închisoare,
întrucât
aplicarea acestuia este atât legală, în raport cu dispozițiile art. 34 alin.
(1) lit. b) și alin. (2) C. pen., cât și justificată și, totodată, necesară.
Sub
acest aspect, Curtea a reținut că inculpatul a săvârșit, cu intenție, în decurs
de numai câteva luni, două infracțiuni grave, aflate în conexitate
consecvențională, deoarece ultima dintre ele (darea de mită) a fost comisă
pentru a împiedica angajarea răspunderii lui penale pentru prima infracțiune
(actul sexual cu un minor). în aceste condiții, s-a apreciat că pedeapsa
principală rezultantă, trebuie să reflecte în mod corespunzător, inclusiv prin
aplicarea unui spor moderat la pedeapsa cea mai grea,
ansamblul activității infracționale desfășurate. Lipsa sporului de
pedeapsă ar conduce, în fapt, la acordarea impunității pentru infracțiunea care
a atras stabilirea pedepsei mai
blânde (darea de mită), lăsând
inculpatului impresia, falsă, că aceasta nu a prezentat nicio gravitate,
încurajându-l astfel să-și rezolve orice problemă de ordin juridic prin acte de
mituire a persoanelor cu atribuții în domeniu.
Critica
inculpatului cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale
rezultante a fost apreciată, la rândul său, nefondată,
întrucât durata pedepsei de 6 ani
închisoare nu permite o altă formă de executare decât aceea a detenției
efective, prin privare de libertate, nefiind îndeplinite condițiile art. 81 alin.
(2), art. 86
1
alin. (2) sau art. 86
7
alin. (2) C. pen.,
pentru acordarea suspendării sale, condiționată ori sub supraveghere sau pentru
dispunerea executării ei la locul din muncă.
În schimb,
Curtea a constatat, din oficiu, că se impune desființarea parțială și
reformarea corespunzătoare a sentinței penale apelate, în primul rând, sub
aspectul perioadelor care trebuie deduse din pedeapsa principală rezultantă
stabilită spre executare, prima instanță omițând să deducă, din pedeapsa
principală rezultantă de 6 ani închisoare, durata reținerii dispuse în Dosarul nr.
l497/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București,
respectiv data de 31 ianuarie 2006 (fila 40, vol. III, dup.). Fapta respectivă
a fost săvârșită de inculpat la data de 30 ianuarie 2006, astfel cum rezultă
din ordonanța procurorului de încetare a urmăririi penale (fila. 5, vol.III,
dup.), fiind, prin urmare, concurentă, potrivit art. 33 lit. a) C. pen., cu
faptele care fac obiectul judecății în prezenta
cauză. Potrivit art. 88 alin. (1) teza a II-a C. pen.
, din durata
pedepsei închisorii, trebuie scăzută și durata reținerii sau a arestării
preventive dispuse față de condamnatul urmărit ori judecat, în același timp sau
în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost scos
de sub urmărire penală, s-a încetat urmărirea penală, a fost achitat ori s-a
încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reținerea sau arestarea
lui preventivă, situație, care, pentru motivele anterior expuse, este valabilă
și în speță.
De asemenea,
Curtea a constatat că prima instanță a omis să deducă, din pedeapsa principală
rezultantă de 6 ani închisoare, și una dintre duratele reținerii dispuse în
prezenta cauză (care, în faza de urmărire penală, a făcut obiectul Dosarului nr.
5445/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București). În acest sens,
Curtea a menționat că infracțiunea de act sexual cu un minor, în formă
continuată, a fost cercetată inițial în Dosarul nr. 14743/P/2012 al Parchetului
de pe lângă Judecătoria
sectorului 6
București, conexat, în data de 21 decembrie 2012, la dosarul anterior
menționat
(fila 92, vol. I, d.u.p.), iar, cu privire la această infracțiune, s-a dispus
reținerea inculpatului, pentru 24 de ore, la data de 06/07 decembrie 2012 (fila
158, vol. II, d.u.p.), procurorul de caz apreciind însă, la acel
moment, că nu se impune sesizarea instanței cu propunere de arestare preventivă
și dispunând punerea lui în libertate, la expirarea măsurii reținerii (fila 2, vol. II,
du.p.). Astfel fiind, întrucât măsura respectivă a fost dispusă cu privire la
una dintre infracțiunile concurente care
fac
obiectul judecății în prezenta cauză, se impune ca durata acesteia să fie
dedusă din pedeapsa principală rezultantă, conform art. 8
8
alin. (1)
teza I C. pen.
Întrucât, în
cursul judecării apelului, inculpatul a plătit părții civile L.F., prin reprezentantul
ei legal, L.D., întreaga sumă (7.500 lei) stabilită, cu titlu de daune morale,
prin sentința primei instanțe (necontestată de
aceasta), astfel cum deja s-a evidențiat, Curtea a luat act de situația
respectivă și, drept
consecință,
constatând, în aplicarea dispozițiilor art. 163 alin. (1) C. proc. pen.
,
că nu mai există temei pentru luarea vreunei măsuri asigurătorii asupra
bunurilor inculpatului (care, în prezent, nu mai datorează părții civile nicio
sumă de bani, întregul prejudiciu moral apreciat a fi fost suferit de aceasta
fiind deja reparat), va înlătura dispoziția privind instituirea