ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1153/2014

Deliberând asupra recursului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 300/F din data de 15 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 9573/3/2013, Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 198 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în formă agravată și continuată. În temeiul art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) din același cod.

În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse principale și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, acesta urmând să execute astfel pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat, alături de această pedeapsă rezultantă, pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe o durată de 5 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) din același cod.

În. temeiul art. 357 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) din același cod, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei rezultante, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării acelei pedepse. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 88 alin. (1) C. pen. , a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 12 decembrie 2012 până la zi.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14, art. 17 alin. (1) și (3) C. proc. pen. cu aplicarea art. 1349 alin. (1) și (2) și art. 1357 din noul C. civ., a admis acțiunea exercitată de partea civilă L.F., prin reprezentantul legal L.D. și a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 7.500 lei, cu titlu de daune morale. În temeiul art. 163 C. proc. pen., a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în instituirea unui sechestru asupra bunurilor mobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 7.500 lei, în vederea reparării daunelor morale. În temeiul art. 255 alin. (4) rap. la art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 1.500 lei, dată de acesta cu titlu de mită, consemnată la dispoziția Parchetului de pe lângă Tribunalul București la C.E.C.

Bank, Unitatea V., conform recipisei din data de 13 decembrie 2012. În temeiul art. 357 alin. (2) Iit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a sumei de 700 lei, găsită asupra sa cu ocazia percheziției corporale din data de 12 decembrie 2012, consemnată la dispoziția Parchetului de pe lângă Tribunalul București prin recipisa din data de 13 decembrie 2012, emisă de C.E.C. Bank, Unitatea V. În temeiul art. 349 rap. la art. 189 și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 5.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (5.000 lei, pentru faza de urmărire penală și 200 lei, pentru faza de judecată). În temeiul art. 349 rap. la art. 193 C. proc.

pen., a luat act că partea civilă nu a solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul nr. 5445/P/2012 din data de 06 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor concurente de act sexual cu un minor, în formă continuată și dare de mită, prevăzute de art. 198 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen. și respectiv de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu următoarea situație de fapt: 1. În perioada iulie - noiembrie 2012, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a întreținut acte sexuale (vaginale, orale și anale) cu partea vătămată L.F., de 13 ani, cunoscând vârsta acesteia.

Unele acte sexuale au fost determinate prin darea de bani și alte foloase (obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, telefon mobil) de către inculpat minorei. În urma acestor acte sexuale, minora a rămas însărcinată și a făcut întrerupere de sarcină, la data de 23 noiembrie 2012, după 14 săptămâni de evoluție. Prin raportul de expertiză medico-legală genetică din 2012, întocmit de I.N.M.L. „M.M.", s-a stabilit că, între caracterele genetice din profilul de referință al inculpatului și cele ale produsului de concepție, de sex feminin, al minorei L.F., există cel puțin o corespondență la nivelul fiecărui marker genetic și că inculpatul este genitorul patern al acelui produs de concepție, prelevat prin chiuretaj de la minoră, cu o probabilitate de 99,99983%.

În aceeași perioadă, inculpatul a dus-o pe minoră la hotelul V., unde a oferit-o, în schimbul unor sume de bani, altor bărbați, pentru ca aceștia să întrețină cu ea acte sexuale. Din raportul de evaluare psihologică, întocmit de un expert din cadrai Organizației „Salvați Copiii", rezultă că, la abuzul sexual suferit de minoră, au contribuit o serie de factori. Din declarațiile acesteia, în câteva situații, inculpatul a folosit forța, pentru a face sex cu ea și a plesnit-o peste față. Consecințele abuzului sexual prin care a trecut minora se manifestă și în prezent prin treziri repetate în timpul nopții, coșmaruri, scăderea poftei de mâncare și tendințe depresive.

Consecințele pe termen mediu și lung se pot manifesta prin dispoziție depresivă, tulburări de somn și alimentare, implicare în relații sexuale cu risc de îmbolnăvire sau/și o nouă sarcină, comportamente de risc, prin expunere la situații cu potențial traumatic (violență fizică, exploatare sexuală, trafic de ființe umane). Probabilitatea ca aceste consecințe să se manifeste este crescută. În declarațiile inițiale, inculpatul a recunoscut că, în perioada respectivă, a întreținut relații sexuale cu minora și că i-a dat acesteia cadouri și sume de bani, negând însă scopul în care i-a oferit acele lucruri și faptul că ar fi avut cunoștință de vârsta ei reală. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.

Afirmațiile sale din declarațiile inițiale au fost contrazise de următoarele mijloace de probă: Din plângerea reprezentantului legal al minorei, L.D., rezultă că, în cursul lunii septembrie 2012, a aflat de la vecina sa, G.C., despre faptul că fiica lui, L.F., avea o relație cu inculpatul, iar, la data de 17 noiembrie 2012, a fost anunțat că aceasta se afla internată la maternitatea Polizu, deoarece era însărcinată în 3 luni și 3 săptămâni. Cu ocazia vizitării fiicei sale la spital, a aflat de la aceasta că, de aproximativ 6 luni, întreținea relații sexuale cu inculpatul, care a obligat-o să aibă raporturi sexuale cu alți patru bărbați, care îl plăteau pentru acest lucru. Din declarațiile părții vătămate L.F., rezultă că, în vara anului 2012, s-a împrietenit cu inculpatul, patronul frizeriei „S.D." într-una din zile, acesta i-a luat cu mașina pe ea și pe „A.C." Cel din urmă s-a oprit în Piața .i, iar inculpatul și cu partea vătămată și-au continuat drumul cu mașina.

Inculpatul i-a cerut minorei să îl însoțească la hotelul V., unde acesta a plătit o cameră. Acolo, inculpatul i-a cerut să se dezbrace. Deoarece partea vătămată a refuzat, inculpatul a dezbrăcat-o cu forța, a trântit-o pe pat și a întreținut cu ea, fără voia acesteia, un act sexual vaginal. După consumarea actului respectiv, inculpatul i-a solicitat părții vătămate să nu povestească cele întâmplate, spunându-i că, altfel, îl va concedia pe „A.C." Totodată, i-a promis că va avea grijă de ea, în sensul că îi va da bani și tot ce își dorește. In lunile următoare, partea vătămată a întreținut, în mai multe rânduri, acte sexuale (vaginale, orale și anale) cu inculpatul, atât la hotelul V., cât și în frizeria acestuia, după închiderea programului.

Majoritatea acestor acte procesuale s-au desfășurat cu acordul său, însă au existat și situații în care actele sexuale au fost prestate de inculpat fără voia ei. Partea vătămată a precizat că motivele pentru care a continuat relația cu inculpatul sunt diverse, de la frica ca acesta să nu dezvăluie cele întâmplate, până la primirea de la el a diferite sume de bani, cuprinse între 20 și 50 lei și cadouri (încălțăminte, îmbrăcăminte, un telefon mobil). Intr-una din zile, când s-au dus împreună la hotelul V., inculpatul a lăsat-o în cameră cu doi bărbați necunoscuți, spunându-i să fie cuminte și să aibă grijă de ei. Cei doi bărbați au întreținut cu partea vătămată acte sexuale (vaginale, orale și anale) contra voinței sale.

După finalizarea acestora, cei doi bărbați i-au înmânat inculpatului o sumă de bani. Ulterior, inculpatul i-a dat bani părții vătămate, spunându-i să nu relateze cele întâmplate. La câteva zile de la acest incident, inculpatul a condus-o din nou pe partea vătămată la hotelul V., unde a lăsat-o în cameră cu un alt bărbat necunoscut, care a întreținut cu aceasta, împotriva voinței sale, acte sexuale (vaginale și orale). După finalizare, bărbatul respectiv i-a lăsat părții vătămate suma de 100 lei. în cameră, a intrat apoi un al doilea bărbat necunoscut, care a întreținut, la rândul său, acte sexuale (vaginale și orale) cu partea vătămată, împotriva voinței acesteia. Ulterior, partea vătămată l-a văzut pe acesta cum îi înmâna inculpatului o sumă de bani.

Doi dintre bărbații la care s-a referit partea vătămată au fost identificați ca fiind N.S. și D.I., ceilalți doi bărbați rămânând neidentificați. La data de 17 noiembrie 2012, când tatăl său a aflat că este însărcinată, i-a aplicat mai multe lovituri. în urma acestor agresiuni, partea vătămată a fost internată la Spitalul „G.A.", unde i s-a spus că este însărcinată în 3 luni și 2 săptămâni. După aproximativ o săptămână, a suferit operația de întrerupere de sarcină. La data de 25 noiembrie 2012, inculpatul a vizitat-o pe partea vătămată la spital, unde a rugat-o să nu depună plângere la poliție și i-a băgat cu forța suma de 200 lei în buzunar. La data de 27 noiembrie 2012, inculpatul a vizitat-o din nou pe partea vătămată la spital, ocazie cu care i-a reproșat că a depus plângere penală și i-a cerut să declare ce îi va spune el, dictându-i în acest scop o declarație, scrisă de ea pe un carnețel.

Martorul G.P., agent de pază la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Polizu, a declarat că, în noaptea de 25/26 noiembrie 2012, în jurul orei 23 00 , s-a prezentat acolo o persoană de sex masculin, în vârstă de aproximativ 40 de ani, care a cerut să i se permită accesul în spital, recomandându-se a fi unchiul părții vătămate. Martorul l-a recunoscut, din planșa fotografică, pe inculpat, ca fiind acel bărbat. Deoarece inculpatul cunoștea foarte multe date despre partea vătămată, martorul 1-a lăsat să intre în spital și l-a însoțit până la salonul unde era internată aceasta. Acolo, cei doi au stat de vorbă circa 3 minute, fără ca martorul să poată auzi ce au discutat. Din raportul de constatare tehnico-științifică din data de 31 ianuarie 2012, întocmit de D.G.P.

a Municipiului București, Serviciul Criminalistic, Compartimentul de Detecție a Comportamentului Simulat, rezultă că răspunsurile inculpatului la întrebările relevante ale cauzei, la care acesta a răspuns „Nu" (Rl. Pe durata în care ai întreținut relații sexuale cu L.F., ai știut vreun moment că are vârsta de 13 ani?; R2. Pe durata în care ai întreținut relații sexuale cu L.F., ai cunoscut vârsta ei reală?; R3. În intervalul în care ai întreținut relații sexuale cu L.F., ai știut că are 13 ani?; R4. în afară de ceea ce ai declarat, i-ai mai dat bani și cadouri lui L.F., pentru a întreține cu tine relații sexuale?), au provocat modificări specifice comportamentului simulat. Martorul B.A.M. a declarat că, în vara anului 2012, a efectuat practica la coaforul „S.D.", unde inculpatul este patron.

în acest interval de timp, a cunoscut-o pe F., care a venit să îl viziteze la coafor. Cu această ocazie, a observat că inculpatul o cunoștea deja pe F., știind despre aceasta și despre familia ei mai multe amănunte (unde se află casa ei, că mama fetei este plecată în străinătate, că familia este săracă). Inculpatul i-a mărturisit martorului, în aceeași împrejurare, precum și ulterior, că întreține cu F. relații sexuale. F. a venit, în mai multe rânduri, la frizerie, pentru a se întâlni cu inculpatul, ceea ce i-a oferit ocazia martorului să observe că, dacă la început partea vătămată venea prost îmbrăcată, ulterior aceasta venea la salon machiată și bine îmbrăcată, luându-și și un telefon mobil.

într-una din zile, a văzut-o pe F. că a plecat cu inculpatul în mașina acestuia, întorcându-se 2 ore mai târziu cu o pungă în care se aflau haine și cu suma de 400 lei, oferindu-se să-i dea martorului o parte din bani. In altă zi, inculpatul l-a invitat pe martor la o plimbare cu mașina sa, în care se afla și F. După ce martorul a coborât la Piața C., F. și inculpatul și-au continuat deplasarea, cu mașina celui din urmă. F. i-a mărturisit martorului că întreținea cu inculpatul și cu alți bărbați relații sexuale, la hotel V. și că aceștia îi dădeau bani și o îmbrăcau. Inculpatul i-a spus martorului că se duce și cu alte femei la hotelul V., unde are o cameră pentru care plătește între 30 și 50 lei.

Având în vedere vizitele foarte dese ale părții vătămate la frizeria inculpatului, martorul a putut observa că, de fiecare dată când F. pleca cu acesta, se întorcea apoi cu diferite lucruri, bani și haine. In luna august 2012, F. i-a spus martorului că este însărcinată, fără a preciza cine este tatăl copilului. La data de 28 noiembrie 2012, martorul a fost sunat de inculpat, care l-a chemat la frizerie, unde se aflau soția acestuia, D. și trei angajați, A., C. și A. Inculpatul i-a spus că a venit poliția, că toți au dat declarații și că va fi și el chemat în acest scop, cerându-i să declare că F. a fost iubita lui, că a întreținut cu ea relații sexuale și că acel copil este al martorului. Inculpatul i-a mai spus să nu declare poliției că el a întreținut relații sexuale cu F. De asemenea, inculpatul i-a cerut să îl anunțe când va fi căutat de poliție, pentru a ști și el ce să facă în continuare.

Cei prezenți i-au spus că și ei au declarat în același sens. Martorul M.C. a declarat că, în vara anului 2012, la frizeria în care lucrează și unde inculpatul este patron, a efectuat practică martorul B.A.M. , pe care îl cunoștea sub numele de C.A. Acesta avea o prietenă, pe nume F., în vârstă de 13-14 ani, care venea la frizerie în mod constant, inclusiv atunci când A. nu era prezent. In perioada respectivă, martorul a aflat că patronul său întreținea relații sexuale cu acea fată, despre care inculpatul știa că are 13 ani. Martorul a mai declarat că inculpatul o ducea pe F. la hotelul V., în vederea întreținerii de relații sexuale cu ea, oferind-o, totodată, și altor bărbați, în același scop.

După ce fata a efectuat avortul, inculpatul le-a spus atât lui, cât și martorului B.A.M. să declare la poliție că tatăl copilului este A. și că inculpatul nu a întreținut niciodată relații sexuale cu ea. Martora G.C. a declarat că, în vara anului 2012, a văzut-o pe partea vătămată coborând din autoturismul inculpatului, pentru ca, în perioada următoare, să observe că aceasta frecventa frizeria inculpatului, care o lua cu mașina, în mai multe rânduri. De la copiii din cartier, a aflat că cei doi sunt împreună. în urma unor discuții pe care le-a avut cu partea vătămată și cu inculpatul, martorei i-au fost confirmate suspiciunile privind existența unei relații între cei doi și faptul că inculpatul cunoștea vârsta reală a victimei.

Martorul P.D. a declarat că îl cunoaște pe inculpat sub numele de „M.F." de aproximativ 7-8 ani, deoarece acesta are o frizerie pe Calea G., în apropierea locuinței prietenului său din copilărie, L.D. în vara anului 2012, se afla împreună cu L.D., în apropierea domiciliului său, când a observat-o pe fiica acestuia, L.F., stând de vorbă cu „M.F." După ce i-a atras atenția lui L.D. despre acest lucru, tatăl părții vătămate s-a dus la inculpat, cerându-i să o lase în pace pe fiica sa, pentru că nu are decât 13 ani și nu este normal să aibă o relație cu aceasta. Inculpatul a negat că ar fi avut vreo relație cu partea vătămată, spunând că are și el o fiică și înțelege anormalitatea unei eventuale astfel de relații.

Martorul a mai arătat că L.D. i-a spus că inculpatul a întreținut relații sexuale cu fiica sa, pe care a obligat-o să aibă relații de acest tip și cu alți bărbați. Martorul L.D.l. a declarat că, în seara de 17 noiembrie 2012, a văzut-o pe sora sa, L.F., coborând din autoturismul inculpatului, pe care îl cunoaște drept „M.F." Pe acesta, îl cunoaște din cartierul în care locuiește, deoarece deține o frizerie în apropierea locuinței sale. Cercetarea la fața locului a relevat că cele două locații în care a fost situată frizeria inculpatului se află pe Calea C., în apropierea imobilului de pe strada M., unde locuiește partea vătămată, pe care inculpatul o cunoștea dinainte de vara anului 2012, încă de când aceasta era un copil, fiind în relații de bună vecinătate cu tatăl său.

De asemenea, școala generală cu clasele I-VIII la care învață partea vătămată este poziționată în imediata apropiere a celor două locații. Astfel cum rezultă și din harta topografică, locuința părții vătămate se află în imediata apropiere a clădirilor unde a funcționat (până în vara anului 2012) și funcționează în prezent frizeria SC S.D. SRL (având ca asociați și administratori pe M.M.D. și pe inculpatul M.M.), iar cele două locații se află vizavi una de cealaltă. Tot în aceeași arie geografică restrânsă, se află și unitatea școlară în care partea vătămată urmează cursurile gimnaziale. Din declarațiile martorilor I.M., S.E.P., C.A.M. și L.A.G., angajați ai hotelului V. și respectiv patron al stabilimentului, rezultă că aceștia îl cunosc pe inculpat de mai mulți ani.

Despre acesta, martorii au declarat că merge la hotel de circa 2 ori pe lună, însoțit de diverse persoane de sex feminin, două dintre acestea fiind angajate ale frizeriei. Niciodată, inculpatul nu a stat mai mult de 3 ore în camera hotelului. Niciunul dintre martori nu a putut preciza dacă partea vătămată l-a însoțit pe inculpat, într-una din aceste vizite. Având în vedere aceste probatoriu, declarațiile martorelor T.A. și l.A.C. au fost înlăturate ca nesincere. Potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru infracțiunile de viol și perversiune sexuală, prevăzute de art. 197 alin. (2) și respectiv de art. 201 alin. (2) C. pen., de către Tribunalul București, prin sentința penală nr. 107/1995.

Persoana vătămată în acea cauză era minoră, iar inculpatul, împreună cu alți șase bărbați, au violat-o. Cel care a inițiat săvârșirea faptelor a fost chiar inculpatul, care „pusese ochii pe fată". Autorii faptelor respective au încercat să rezolve situația, prin oferirea unei sume de bani persoanei vătămate, pentru a o „recompensa". După executarea unei fracțiuni din pedeapsă, inculpatul a fost liberat condiționat și, în decurs de numai câteva luni, a mai săvârșit o infracțiune de viol, fiind cercetat cu privire la aceasta în Dosarul nr. 1497/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, finalizat cu o soluție de încetare a urmăririi penale, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată.

Această retragere a fost determinată de amenințările primite de partea vătămată și familia sa din partea familiei inculpatului, precum și de oferirea unei sume de bani de către acesta din urmă, astfel cum rezultă din declarația persoanei vătămate H.S. În cauza respectivă, la data săvârșirii faptei, partea vătămată împlinise vârsta de 18 ani numai de câteva zile. S-a evidențiat, citându-se literatura de specialitate, că acest tip de infractor nu se oprește niciodată, până nu este prins și încarcerat. Cea mai mare repetabilitate a recidivei se întâlnește la agresorii sexuali. Diferența dintre cei încarcerați și cei supuși unei complete game de tratament de recuperare este, din punct de vedere statistic, neglijabilă.

2. La data de 12 decembrie 2012, inculpatul a dat suma de 1.500 lei subinspectorului I.M.C. din cadrul Secției 20 Poliție din București, pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu și pentru a face acte contrare acestor atribuții. Astfel, fiind cercetat în Dosarul nr. 14743/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în formă continuată (fapta de la pct. 1), inculpatul a dai lucrătorului de poliție care efectua cercetări penale în acel dosar suma anterior menționată, pentru ca acesta să nu mai audieze martori, să nu mai administreze alte mijloace de probă și să realizeze ancheta astfel încât, în sarcina lui, să nu fie reținute toate învinuirile aduse.

Astfel, în data de 10 decembrie 2012, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost înregistrat Dosarul nr. 5445/P/2012, privind denunțurile formulate de subinspectorul I.M.C. și subcomisarul R.L.I., ambii din cadrul Secției 20 Poliție. în acele denunțuri, s-a arătat că, la nivelul secției respective, se află înregistrat Dosarul nr. 14743/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de act sexual cu un minor. în acel dosar, au efectuat activități procedurale ambii polițiști, subcomisarul R.L.I. audiindu-l pe inculpat, la data de 06 decembrie 2012, iar subinspectorul I.M.C. efectuând alte activități procedurale.

La aceeași dată anterior menționată, s-a procedat la reținerea inculpatului, adus la sediul secției de poliție cu mandat de aducere. La data de 07 decembrie 2012, inculpatul a fost prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, cu propunere de arestare preventivă. în timp ce se aflau la sediul parchetului, în vederea soluționării propunerii respective, inculpatul i-a cerut subinspectorului I.M.C. să îl ajute, întrebându-l dacă poate discuta cu procurorul, deoarece „nu va fi degeaba", lăsându-i impresia că îi va oferi o sumă de bani. După respingerea propunerii de arestare preventivă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, pe drumul spre secția de poliție, inculpatul i- a spus subinspectorului I.M.C.

că îl va căuta, iar acesta i-a replicat că mai sunt activități de efectuat în dosar, care necesită prezența lui și că va fi citat când trebuie să se prezinte. Cu aceeași ocazie, inculpatul i-a spus subcomisarului R.L.I. șefule, o să te caut. ", uitându-se direct în ochii lui, moment în care a făcut un semn distinctiv cu ochii, ridicând din sprâncene, în sensul oferirii de bani. În zilele de 08 și 10 decembrie 2012, inculpatul l-a căutat la secția de poliție pe subinspectorul I.M.C., însă cel din urmă a aranjat, în prealabil, ca, într-o astfel de situație, acesta să primească răspunsul că el nu se afla în secție, pentru a avea astfel posibilitatea să formuleze un denunț. Cei doi lucrători de poliție au fost de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală, pentru a proba săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de dare de mită.

La data de 12 decembrie 2012, s-a organizat acțiunea de prindere în flagrant, după ce, prin Autorizația din data de 11 decembrie 2012 a Tribunalului București, s-a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental de subinspectorul I.M.C., subcomisarul R.L.I. și inculpat, atât între ei, cât și cu alte persoane, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 10 decembrie 2012 până la data de 08 ianuarie 2013. Din pro cesul-verbal de prindere în flagrant, rezultă că, la data de 12 decembrie 2012, în jurul orei 10 00 , denunțătorul I.M.C. l-a citat telefonic pe inculpat, în vederea lămuririi aspectelor care făceau obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 14743/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, stabilind de comun acord că acesta să se prezinte la sediul Secției 20 Poliție în aceeași zi, în jurul orei 12. În acest context, la ora 12, subinspectorul I.M.C.

s-a întâlnit cu inculpatul, la sediul secției de poliție, în biroul nr. 4. La ora 12 40 , după ce, în prealabil, organele de urmărire penală și-au declinat calitatea, s-a procedat la legitimarea celor două persoane aflate în încăperea respectivă. In prezența martorului asistent, persoanele au declarat verbal că se numesc M.M. și subinspector de poliție I.M.C.. Inculpatul a fost întrebat cu privire la motivul prezenței sale în sediul secției de poliție, iar acesta a declarat verbal că a venit acolo la solicitarea ofițerului de poliție, pentru a discuta aspecte din dosarul penal în care era cercetat. De asemenea, a precizat că i-a dat polițistului suma de 1.500 lei, pe care acesta i-o împrumutase anterior, pentru a plăti onorariul apărătorului ales care l-a asistat juridic în Dosarul nr. 14743/P/2012, banii fiind puși în interiorul dosarului aflat pe birou.

S-a procedat la verificarea sumei de bani la care inculpatul a făcut referire, constatându-se că era compusă din 15 bancnote a câte 100 lei. Din procesul-verbal de redare a dialogului ambiental, rezultă că, în timpul discuțiilor cu lucrătorul de poliție, inculpatul i-a propus acestuia ca, în schimbul unei sume de bani, să nu efectueze acte de urmărire penală în Dosarul nr. 14743/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în care el era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor. In același context, inculpatul i-a înmânat subinspectorului I.M.C. suma de 1.500 lei, spunându-i că dorește ca, în dosarul pe care acesta îl instrumenta, să audieze mai puțini martori, astfel încât acuzațiile să fie mai puțin grave.

Din ansamblul conversației, rezultă că suma de bani înmânată de inculpat lucrătorului de poliție nu era singura pe care acesta era dispus să o dea, în vederea instrumentării dosarului de violență sexuală în sensul atenuării răspunderii lui penale și că darea de bani avea să fie urmată, săptămânal, de alte vizite ale inculpatului, în același scop. Situația de fapt prezentată a fost confirmată și prin declarațiile martorilor l.M.C. și R.L.I. La rândul său, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în modalitatea anterior menționată. După sesizarea instanței, Tribunalul a procedat la ascultarea inculpatului, care a solicitat ca judecata să se desfășoare conform procedurii simplificate prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen., sens în care a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, în modalitatea prezentată în rechizitoriu. În aceste condiții, analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală, Tribunalul a apreciat că faptele imputate inculpatului, astfel cum au fost descrise în acrul de sesizare, există, fiind pe deplin dovedite, constituie infracțiunile de act sexual cu un minor, în formă agravată și continuată și respectiv dare de mită (în încadrările juridice menționate în dispozitivul sentinței) și au fost săvârșite de către inculpat. La individualizarea pedepselor principale (5 ani închisoare, pentru prima infracțiune și respectiv 3 ani închisoare, pentru cea de-a doua infracțiune), Tribunalul a dat eficiență dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. (în sensul reducerii cu o treime a limitelor speciale din normele de incriminare) și a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., reținând gravitatea sporită a faptelor și, mai ales, periculozitatea deosebită a inculpatului. În acest sens, Tribunalul a constatat că, potrivit fișei de cazier judiciar (fila 64, vol. l, d.u.p.), inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și perversiune sexuală, prevăzute de art. 197 alin. (2) și respectiv de art. 201 alin. (2) C. pen., aspect care evidențiază o anumită predilecție a acestuia pentru comiterea de infracțiuni privitoare la viața sexuală.

Din executarea pedepsei respective, inculpatul a fost liberat condiționat la data de 12 noiembrie 1997, cu un rest rămas neexecutat de 1850 zile închisoare, care s-a împlinit la data de 07 decembrie 2002, de când a început să curgă termenul de reabilitare de 9 ani și 6 luni, acesta împlinindu-se la data de 06 iunie 2012, mai înainte de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, situație care exclude existența stării de recidivă. Tribunalul a ținut seama, la conturarea personalității inculpatului, și de atitudinea cinică de care a dat dovadă pe parcursul cercetărilor, astfel cum rezultă din interceptarea în mediul ambiental a convorbirii purtate între acesta și denunțătorul l.M.C.

(spre exemplu, inculpatul s-a oferit să aștepte ca victima să împlinească 18 ani și să o ia de nevastă, deși, pe de o parte, legea nu mai prevede această cauză de impunitate, iar, pe de altă parte, el este deja căsătorit; de asemenea, inculpatul și-a exprimat dorința ca instanța „să dea ceva cu suspendare, adică să fie ceva mai, ceva ce să nu apese în instanță"; totodată, referindu-se la partea vătămată, inculpatul a afirmat „m-am culcat cu ea de două ori, ce dracu, doar nu m-o face tată la copil?"). Tribunalul a avut în vedere și faptul că inculpatul a săvârșit cea de-a doua infracțiune (darea de mită) în încercarea de a ascunde sau, cel puțin, de a-și crea o situație procesuală mai blândă cu privire la prima infracțiune (actul sexual cu un minor).

Tribunalul a reținut, sub același aspect și consecințele care s-au produs deja asupra persoanei victimei (apariția unei sarcini, ulterior întreruptă și traumele psihice pe care aceasta le suportă, manifestate prin treziri repetate în timpul nopții, coșmaruri, scăderea poftei de mâncare, tendințe depresive), precum și cele previzibile pe termen mediu și lung (predispoziția depresivă, posibila implicare în comportamente de risc, constând în expunere la situații cu potențial traumatic). În cazul infracțiunii de act sexual cu un minor, Tribunalul a aplicat inculpatului, ținând seama de specificul faptei și de vârsta victimei și pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe o perioadă de 5 ani, a dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.

Constatând că infracțiunile deduse judecății se află în concurs real, Tribunalul a dispus contopirea pedepselor stabilite pentru acestea și a aplicat inculpatului, în vederea executării, pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, pe care l-a apreciat necesar, atât pentru a nu crea acestuia senzația de impunitate, în raport cu infracțiunea mai puțin gravă, cât și pentru sancționarea situației de antecedență penală explicată anterior. Întrucât pedeapsa aplicată presupune o executare efectivă, într-un loc de detenție, Tribunalul a apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

Referitor la acțiunea .civilă, Tribunalul, constatând că L.D., în calitate de reprezentant legal al părții vătămate minore L.F., a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu o sumă pe care o va preciza ulterior (fila 142 verso, vol. l, d.u.p.) a apreciat ca fiind neîndoielnică producerea de suferințe de ordin moral victimei iar pentru repararea acestor suferințe, a considerat că suma de 7.500 lei este suficientă, astfel că l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma respectivă, iar, pentru garantarea acestei plăți, a dispus instituirea unui sechestru asupra bunurilor sale mobile. Împotriva sentinței Tribunalului, a declarat apel în termenul legal (la data de 18 aprilie 2013) inculpatul M.M.

(printr-o cerere formulată personal, transmisă primei instanțe de către administrația locului de detenție, Penitenciarul Rahova și respectiv printr-o cerere formulată, în numele său, de apărătorul ales). Cererile de apel astfel formulate (ambele nemotivate) au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 10 iunie 2013. Prin încheierile de la termenele intermediare din datele de 11 iunie 2013, 02 august 2013 și respectiv 02 septembrie 2013 (toate rămase definitive), Curtea, în temeiul art. 300 2 rap. la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Conform motivelor scrise de apel înregistrate la Curte în data de 08 iulie 2013 (filele 31-34, da.) și dezbaterilor orale de la termenul de astăzi (consemnate în practîcaua acestei decizii), inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a apărătorului său ales, a criticat sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei principale stabilite spre executare, solicitând reducerea pedepselor principale aplicate pentru ambele infracțiuni concurente, înlăturarea sporului de pedeapsă și schimbarea modalității de executare a pedepsei principale rezultante într-una neprivativă de libertate. Inculpatul nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, precizând însă, la întrebarea Curții, că își menține poziția procesuală de recunoaștere a faptelor de care este acuzat.

La cererea inculpatului, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia acesta a depus la dosar (filele 68-72, d.a.) acte din care rezultă plata integrală a daunelor morale, în sumă de 7.500 lei, impuse în sarcina sa prin sentința penală apelată (fapt confirmat, în fața Curții, și de reprezentantul legal al intimatei parte civilă) și achitarea parțială, în limita sumei de 500 lei, a cheltuielilor judiciare stabilite prin aceeași sentință.

Prin Decizia penală nr. 229/A din 30 septembrie 2013 Curtea de Apel Bucureștia admis apelul inculpatului numai sub aspectul greșitei deduceri a prevenției, dispunând astfel deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului și durata reținerii din data de 31 ianuarie 2006 (dispusă în Dosarul nr. l497/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București), precum și durata reținerii din data de 06/07 decembrie 2012 (dispusă în Dosarul nr. 5445/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București). Totodată instanța de apel a constatat că inculpatul a plătit părții civile L.F., prin reprezentant legal L.D., suma de 7.500 lei, stabilită prin sentința penală apelată cu titlu de daune morale și, drept consecință, a înlăturat dispoziția privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale inculpatului, până la concurența acestei sume.

A constatat că inculpatul a plătit suma de 500 lei, din suma de 5.200 lei, stabilită prin sentința penală apelată cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului administrat în faza de urmărire penală, însușit, fără rezerve, de inculpat, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declarația acestuia, care, optând pentru desfășurarea judecății potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor imputate, în modalitatea descrisă în actul de sesizare (fila 27, d.f), poziție procesuală pe care inculpatul a reiterat-o întocmai și în fața instanței de apel.

Astfel, Curtea a constatat ca fiind dovedite cu certitudine faptele inculpatului care, în perioada iulie - noiembrie 2012, prin mai multe acțiuni săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut în mod repetat acte sexuale (vaginale, orale și anale) cu partea vătămată L.F., cunoscând vârsta de 13 ani a acesteia și determinând-o să consimtă la unele dintre acele acte prin darea de bani și alte foloase (mâncare, obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte și un telefon mobil), iar, la data de 12 decembrie 2012, pentru a influența ancheta desfășurată împotriva lui cu privire la fapta anterior menționată, în vederea exonerării sale de răspunderea penală, i-a dat subinspectorului I.M.C.

din cadrul Secției 20 Poliție, care efectua acte de cercetare penală în cauza respectivă, suma de 1.500 lei, fiind prins în flagrant, ca urmare a denunțului formulat de către acesta din urmă. Raportat la faptele anterior menționate, Curtea a constatat că și încadrarea juridică a fost legal stabilită de către prima instanță, acestea întrunind, în drept, elementele constitutive ale infracțiunilor de act sexual cu un minor, în formă agravată și continuată și dare de mită, prevăzute de art. 198 alin. (1) și (3) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, săvârșite în concurs real (în forma conexității consecvenționale), potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

Critica inculpatului cu privire la individualizarea pedepselor principale stabilite de către prima instanță pentru cele două infracțiuni a fost apreciată ca nefondată, întrucât pedepsele de 5 ani închisoare, pentru prima infracțiune și respectiv 3 ani închisoare, pentru cea de-a doua infracțiune, sunt, atât legale, prin raportare la limitele speciale menționate în normele de mcriminare corespunzătoare reduse cu o treime, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cât și just proporționalizate, în raport cu gravitatea concretă a faptelor, cu consecințele acestora și cu datele personale ale inculpatului.

Raportat la modalitate de individualizare a duratei pedepselor respective Curte a constatat că este justă, întrucât faptele săvârșite de inculpat prezintă o gravitate deosebită, acesta, profitând de lipsa de discernământ a victimei (în vârstă de 13 ani) și de vulnerabilitatea materială și emoțională a acesteia (minora provine dintr-o familie dezorganizată, cu o situație materială precară și este lipsită de suport afectiv, în condițiile în care mama sa este plecată la muncă în străinătate, iar tatăl manifestă față de ea o atitudine distantă, astfel cum rezultă din raportul de evaluare psihologică, atașat la filele 128-130, vol. I, d.up.), a determinat-o să accepte a întreține cu el acte sexuale, firești și nefirești, timp de câteva luni, fără protecție (situație care a și condus la apariția unei sarcini ulterior întrerupte), prin acordarea unor mici foloase materiale (sume de bani cuprinse între 20 și 50 lei, mâncare, câteva obiecte de vestimentație, un telefon mobil), după care, fiind anchetat în legătură cu această faptă, a încercat să scape de răspundere, prin mituirea lucrătorului de poliție judiciară care efectua acte de cercetare penală în cauza respectivă.

Totodată, faptele inculpatului, îndeosebi cea săvârșită asupra minorei L.F. , au produs consecințe grave și de durată, concretizându-se, potrivit aceluiași raport de evaluare psihologică anterior citat, în traume de natură psihică suferite de victima abuzului sexual, care prezintă tendințe depresive accentuate și un risc ridicat de a se expune în viitor altor situații cu potențial traumatic, precum exploatarea sexuală.

Nu în ultimul rând, inculpatul este o persoană cu predispoziție spre săvârșirea de infracțiuni de natură sexuală, comise cu violență asupra adolescentelor, sens în care Curtea a constatat că, prin sentința penală nr. 107/1995 a Tribunalului Municipiului București, secția a II-a penală ,(filele 66-71, vol. I, dup.), acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare (cu privire la care, la momentul săvârșirii faptelor deduse judecății, se împlinise deja termenul de reabilitare), pentru săvârșirea, între altele, a infracțiunilor de viol și perversiune sexuală, având ca victimă o minoră virgină.

De asemenea, inculpatul a mai fost cercetat, în Dosarul nr. 1497/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de viol, având ca victimă o tânără în vârstă de 18 ani, în acea cauză dispunându-se o soluție de încetare a urmăririi penale, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată (fila 5, vol. III, d.u.p.). Partea vătămată din acel dosar, H.S.I., audiată ca martor în prezenta cauză (filele 72-73, vol. I, d.u.p.), a declarat că și-a retras plângerea penală formulată împotriva inculpatului din cauza amenințărilor primite de ea și de mama sa din partea familiei acestuia, dar și ca urmare a faptului că i-a fost plătită o sumă de bani (2.000 - 3.000 dolari SUA).

Ținând seama de toate aceste împrejurări (care împiedică acordarea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.), dar și de faptul că, și în prezenta cauză, partea vătămată L.F. a susținut că, uneori, a fost constrânsă de către inculpat, prin violență, să întrețină cu el acte sexuale (filele 22-27, vol. II, dup.), afirmație credibilă chiar dacă nu s-a reușit probarea ei cu certitudine, Curtea constată că numai aplicarea unei pedepse severe este aptă să asigure, pe lângă scopul punitiv, și pe acela de reeducare și prevenție, la care face referire art. 52 C. pen., în lipsa realizării căruia există un risc major ca inculpatul să reitereze același tip de comportament infracțional.

Împrejurarea că, la data de 30 septembrie 2013, inculpatul a achitat reprezentantului legal al minorei parte vătămată întreaga sumă (7.500 lei) la plata căreia a fost obligat, prin sentința penală apelată, cu titlu de daune morale, conform înscrisurilor prezentate Curții (filele 70-71, d.a.), nu poate fi reținută, în favoarea sa, drept circumstanță atenuantă judiciară, potrivit art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen.

în acest sens, Curtea a avut în vedere că plata respectivă s-a realizat ulterior pronunțării, în primă instanță, a hotărârii de condamnare și de obligare la despăgubiri, după ce, în perioada anterioară, inculpatul nu a întreprins niciun demers pentru înlăturarea consecințelor faptei sale, ci, dimpotrivă, a încercat să o determine pe partea vătămată L.F., chiar în perioada în care aceasta se afla internată în spital, pentru întreruperea de sarcină, să facă în fața organelor de urmărire penală declarații care să îl exonereze de răspundere, indicându-l pe un alt bărbat ca autor al produsului de concepție, astfel cum a arătat partea vătămată (filele 139-140, vol. I, d.u.p.), demersuri similare fiind făcute de inculpat și pe lângă martorul B.A.M., care a precizat că acesta i-a cerut să declare organelor de poliție că el nu a avut nicio legătură cu partea vătămată și că martorul ar fi tatăl copilului cu care aceasta era însărcinată (filele 143-144, vol. I, d.u.p.).

Astfel fiind, Curtea a constatat că plata daunelor morale, realizată de inculpat în condițiile anterior menționate, nu dovedește nicidecum o atitudine de căință în raport cu fapta săvârșită și nici conștientizarea gravității acesteia, ci urmărește un scop meschin (diminuarea răspunderii penale), probând totodată cinismul său, întemeiat pe convingerea (deja exersată în cauza în care a beneficiat de încetarea urmăririi penale) că banii pot șterge orice consecință a unei fapte grave, prin care a încălcat nu doar legea penală, dar și morala și conveniențele sociale general acceptate. Referitor la conduita procesuală a inculpatului, Curtea a constatat că aceasta nu a fost constant sinceră și cooperantă, pentru a justifica acordarea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Astfel, în faza de urmărire penală, inculpatul a adoptat multă vreme o atitudine necorespunzătoare, fie refuzând să dea declarații, fie chiar încercând să influențeze probatoriul cauzei și însuși mersul anchetei (prin presiuni asupra părții vătămate L.F. și a martorului B.A.M., dar și prin mituirea polițistului judiciar). Recunoașterea faptelor din partea inculpatului a intervenit numai cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală și, apoi, la momentul audierii lui de către prima instanță, fiind determinată, cu certitudine, de împrejurarea punerii sale în fața unui probatoriu consistent, care îi dovedea, în afara oricărui dubiu, vinovăția, excluzând astfel, în mod rațional, orice altă poziție procesuală.

Nefondată a fost apreciată și critica inculpatului referitoare la sporul de pedeapsă de 1 an închisoare, întrucât aplicarea acestuia este atât legală, în raport cu dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen., cât și justificată și, totodată, necesară. Sub acest aspect, Curtea a reținut că inculpatul a săvârșit, cu intenție, în decurs de numai câteva luni, două infracțiuni grave, aflate în conexitate consecvențională, deoarece ultima dintre ele (darea de mită) a fost comisă pentru a împiedica angajarea răspunderii lui penale pentru prima infracțiune (actul sexual cu un minor). în aceste condiții, s-a apreciat că pedeapsa principală rezultantă, trebuie să reflecte în mod corespunzător, inclusiv prin aplicarea unui spor moderat la pedeapsa cea mai grea, ansamblul activității infracționale desfășurate.

Lipsa sporului de pedeapsă ar conduce, în fapt, la acordarea impunității pentru infracțiunea care a atras stabilirea pedepsei mai blânde (darea de mită), lăsând inculpatului impresia, falsă, că aceasta nu a prezentat nicio gravitate, încurajându-l astfel să-și rezolve orice problemă de ordin juridic prin acte de mituire a persoanelor cu atribuții în domeniu. Critica inculpatului cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale rezultante a fost apreciată, la rândul său, nefondată, întrucât durata pedepsei de 6 ani închisoare nu permite o altă formă de executare decât aceea a detenției efective, prin privare de libertate, nefiind îndeplinite condițiile art. 81 alin. (2), art. 86 1 alin. (2) sau art. 86 7 alin. (2) C. pen., pentru acordarea suspendării sale, condiționată ori sub supraveghere sau pentru dispunerea executării ei la locul din muncă.

În schimb, Curtea a constatat, din oficiu, că se impune desființarea parțială și reformarea corespunzătoare a sentinței penale apelate, în primul rând, sub aspectul perioadelor care trebuie deduse din pedeapsa principală rezultantă stabilită spre executare, prima instanță omițând să deducă, din pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare, durata reținerii dispuse în Dosarul nr. l497/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, respectiv data de 31 ianuarie 2006 (fila 40, vol. III, dup.). Fapta respectivă a fost săvârșită de inculpat la data de 30 ianuarie 2006, astfel cum rezultă din ordonanța procurorului de încetare a urmăririi penale (fila. 5, vol.III, dup.), fiind, prin urmare, concurentă, potrivit art. 33 lit. a) C. pen., cu faptele care fac obiectul judecății în prezenta cauză.

Potrivit art. 88 alin. (1) teza a II-a C. pen. , din durata pedepsei închisorii, trebuie scăzută și durata reținerii sau a arestării preventive dispuse față de condamnatul urmărit ori judecat, în același timp sau în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire penală, s-a încetat urmărirea penală, a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reținerea sau arestarea lui preventivă, situație, care, pentru motivele anterior expuse, este valabilă și în speță. De asemenea, Curtea a constatat că prima instanță a omis să deducă, din pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare, și una dintre duratele reținerii dispuse în prezenta cauză (care, în faza de urmărire penală, a făcut obiectul Dosarului nr. 5445/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București).

În acest sens, Curtea a menționat că infracțiunea de act sexual cu un minor, în formă continuată, a fost cercetată inițial în Dosarul nr. 14743/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, conexat, în data de 21 decembrie 2012, la dosarul anterior menționat (fila 92, vol. I, d.u.p.), iar, cu privire la această infracțiune, s-a dispus reținerea inculpatului, pentru 24 de ore, la data de 06/07 decembrie 2012 (fila 158, vol. II, d.u.p.), procurorul de caz apreciind însă, la acel moment, că nu se impune sesizarea instanței cu propunere de arestare preventivă și dispunând punerea lui în libertate, la expirarea măsurii reținerii (fila 2, vol. II, du.p.). Astfel fiind, întrucât măsura respectivă a fost dispusă cu privire la una dintre infracțiunile concurente care fac obiectul judecății în prezenta cauză, se impune ca durata acesteia să fie dedusă din pedeapsa principală rezultantă, conform art. 8 8 alin. (1) teza I C. pen.

Întrucât, în cursul judecării apelului, inculpatul a plătit părții civile L.F., prin reprezentantul ei legal, L.D., întreaga sumă (7.500 lei) stabilită, cu titlu de daune morale, prin sentința primei instanțe (necontestată de aceasta), astfel cum deja s-a evidențiat, Curtea a luat act de situația respectivă și, drept consecință, constatând, în aplicarea dispozițiilor art. 163 alin. (1) C. proc. pen. , că nu mai există temei pentru luarea vreunei măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatului (care, în prezent, nu mai datorează părții civile nicio sumă de bani, întregul prejudiciu moral apreciat a fi fost suferit de aceasta fiind deja reparat), va înlătura dispoziția privind instituirea