ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3319/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 2 din 15 ianuarie 2013 din Camera de Consiliu, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 151 din 15 aprilie 2011 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 814 din 20 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție formulată de condamnatul G.M., (fiul lui I. și B., în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești), dispunându-se, totodată, obligarea acestuia la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei următoarele: Prin adresa nr. 1529/III/6/2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a sesizat instanța în vederea judecării cererii de revizuire formulata de revizuentul G.M., fiul lui I. și B., în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva Sentinței penale nr. 151 din 15 aprilie 2011 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 814 din 20 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 9653/105/2012. În motivarea cererii, revizuentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, precizând, totodată, că unul din martorii audiați în cauză ar suferi o boală psihică.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor ce reglementează cazurile de revizuire prevăzute de lege, respectiv art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen., instanța de fond a apreciat că cererea formulată de revizuent este inadmisibilă și a respins-o, pe acest temei, reținând următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei. Analizând dispozițiilor cuprinse în art. 394 lit. a) - e) C. proc.

pen., instanța de fond a reținut că revizuirea poate fi cerută atunci când : a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei; b) un martor, un expert a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii al cărei revizuire se cere, a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) există două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive, care nu se pot concilia.

De asemenea, s-a motivat că din conținutul prevederilor menționate, rezultă caracterul de cale extraordinară de atac a revizuirii prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Cererea de revizuire se soluționează în două etape, respectiv etapa admiterii în principiu în care se verifică dacă cererea de revizuire îndeplinește condițiile în care poate fi exercitată, referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii și termenul de introducere, această fază privind examinarea admisibilității exercitării unui drept iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.

Totodată, s-a reținut că în practica judiciară a instanței supreme (Decizia nr. 60 din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) s-a precizat că în această etapă instanța nu verifică fondul cauzei, în situația în care cererea de revizuire nu se întemeiază pe vreunul din cazurile prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., urmând să o respingă, ca inadmisibilă. Referindu-se la Decizia penală nr. 3050 din 28 iunie 2000 a Curții Supreme de Justiție s-a precizat că, potrivit dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă este posibilă atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei iar pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Privitor la cauza de față, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 151 din 15 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 4182/105/2010 s-a dispus condamnarea inculpatului G.M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. Analizând toate cazurile de revizuire, mai sus arătate, instanța de fond a constatat că susținerile revizuentului nu se încadrează în niciunul dintre acestea, situație în care, în baza dispozițiilor art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă. Împotriva Sentinței penale nr. 2 din 15 ianuarie 2013 din Camera de Consiliu pronunțată de Tribunalul Prahova, a declarat apel, în termen legal, revizuentul G.M.

care a criticat hotărârea primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie, susținând, în memoriul atașat cauzei, că probele în baza cărora s-a dispus condamnarea sa, cu referire la înregistrările convorbirilor telefonice, nu au fost legal administrate, nefiind autorizate de judecător, pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de gravitatea faptei, iar la judecarea recursului a fost citat la o altă adresă decât aceea la care locuia. Cu ocazia dezbaterilor, revizuentul, prin apărător desemnat din oficiu, a criticat sentința de netemeinicie, susținând că instanța de fond nu a administrat toate probatoriile care ar fi dovedit că acesta este nevinovat, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei.

Prin Decizia penală nr. 75 din 12 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul G.M., împotriva Sentinței penale nr. 2 din 15 ianuarie 2013 din Camera de Consiliu, pronunțată de Tribunalul Prahova. A fost obligat apelantul-revizuent la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care suma 200 RON onorariu apărător desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova. Verificând hotărârea instanței de fond în raport de actele și lucrările cauzei și prin prisma dispozițiilor legale art. 393, art. 394 și art. 402 C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, instanța de apel a apreciat că în mod just instanța de fond a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, constatând în mod întemeiat că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile arătate sub art. 394 alin. (1) C. proc. pen., așa încât, sentința pronunțată este temeinică și legală. Totodată, Curtea instanța de prim control judiciar a mai reținut că, motivele invocate de apelantul-revizuent au constituit apărări în cadrul judecării în fond a cauzei dar și cu ocazia soluționării căilor ordinare de atac, așa încât, reiterarea acestora pe calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi primită, neputându-se repune în discuție o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, după cum nici readministrarea unora dintre probatorii ori reinterpretarea acestora nu este posibilă, nefiind vorba despre fapte sau împrejurări noi în sensul impus de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Instanța de apel a apreciat că sentința pronunțată de tribunal este legală și temeinică sub toate aspectele, iar calea de atac exercitată de revizuent este nefondată. Împotriva Deciziei penale nr. 75 din 12 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs revizuentul G.M. La termenul de judecată stabilit pentru judecarea recursului, respectiv 29 octombrie 2013, recurentul revizuent, aflat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu a declarat că își retrage recursul. Înalta Curte, asupra retragerii recursului de față: Potrivit art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs, potrivit dispozițiilor art. 368 C. proc.

pen. și pot retrage recursul, în condițiile art. 369 din C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător. În conformitate cu art. 369 alin. (1) din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie făcută personal sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atașată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deținere. Având în vedere că prevederile textului de lege citat, care se aplică și în cazul recursului, sunt îndeplinite în cauză, în sensul că recurentul revizuent, aflat în stare de arest, prezent în instanță, și-a manifestat expres voința de a retrage recursul declarat, urmează a se lua act și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

În temeiul art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., urmează ca recurentul să achite 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul G.M. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 12 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2013. Procesat de GGC - NN