ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3319/2013

Asupra recursului de

față;

În baza actelor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2 din 15 ianuarie

2013 din Camera de Consiliu, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 151 din 15 aprilie

2011 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 814 din 20 martie

2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție formulată de condamnatul G.M.,

(fiul lui I. și B., în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești),

dispunându-se, totodată, obligarea acestuia la plata sumei de 50 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut pe baza actelor și lucrărilor

cauzei următoarele:

Prin adresa nr.

1529/III/6/2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a sesizat instanța în

vederea judecării cererii de revizuire formulata de revizuentul G.M., fiul lui

I. și B., în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva Sentinței

penale nr. 151 din 15 aprilie 2011 a Tribunalului Prahova, definitivă prin

Decizia penală nr. 814 din 20 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.

9653/105/2012.

În motivarea cererii,

revizuentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru

care a fost condamnat, precizând, totodată, că unul din martorii audiați în

cauză ar suferi o boală psihică.

Examinând actele și

lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor ce reglementează cazurile de

revizuire prevăzute de lege, respectiv art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen.,

instanța de fond a apreciat că cererea formulată de revizuent este inadmisibilă

și a respins-o, pe acest temei, reținând următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot

fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura

civilă a cauzei.

Analizând

dispozițiilor cuprinse în art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen., instanța de fond

a reținut că revizuirea poate fi cerută atunci când : a) s-au descoperit fapte

sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării

cauzei; b) un martor, un expert a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă

în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al

hotărârii al cărei revizuire se cere, a fost declarat fals; d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere; e) există două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive, care

nu se pot concilia.

De asemenea, s-a

motivat că din conținutul prevederilor menționate, rezultă caracterul de cale

extraordinară de atac a revizuirii prin folosirea căreia se pot înlătura

erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre

judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor

împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și

adevărul.

Cererea de revizuire

se soluționează în două etape, respectiv etapa admiterii în principiu în care

se verifică dacă cererea de revizuire îndeplinește condițiile în care poate fi

exercitată, referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică,

titularii cererii și termenul de introducere, această fază privind examinarea

admisibilității exercitării unui drept iar nu o judecată asupra temeiniciei

solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept. Totodată, s-a reținut că

în practica judiciară a instanței supreme (Decizia nr. 60 din 24 septembrie

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) s-a precizat că în această etapă

instanța nu verifică fondul cauzei, în situația în care cererea de revizuire nu

se întemeiază pe vreunul din cazurile prevăzute de dispozițiile art. 394 C.

proc. pen., urmând să o respingă, ca inadmisibilă.

Referindu-se la

Decizia penală nr. 3050 din 28 iunie 2000 a Curții Supreme de Justiție s-a

precizat că, potrivit dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea

unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă este posibilă atunci când s-au

descoperit fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la

data soluționării cauzei iar pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia

hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Privitor la cauza de

față, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 151 din 15 aprilie

2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 4182/105/2010 s-a dispus

condamnarea inculpatului G.M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență prev. de art. 26

C. pen. rap. la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen.

Analizând toate

cazurile de revizuire, mai sus arătate, instanța de fond a constatat că

susținerile revizuentului nu se încadrează în niciunul dintre acestea, situație

în care, în baza dispozițiilor art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins

cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței

penale nr. 2 din 15 ianuarie 2013 din Camera de Consiliu pronunțată de

Tribunalul Prahova, a declarat apel, în termen legal, revizuentul G.M. care a

criticat hotărârea primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie, susținând,

în memoriul atașat cauzei, că probele în baza cărora s-a dispus condamnarea sa,

cu referire la înregistrările convorbirilor telefonice, nu au fost legal administrate,

nefiind autorizate de judecător, pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de

gravitatea faptei, iar la judecarea recursului a fost citat la o altă adresă

decât aceea la care locuia.

Cu ocazia

dezbaterilor, revizuentul, prin apărător desemnat din oficiu, a criticat

sentința de netemeinicie, susținând că instanța de fond nu a administrat toate

probatoriile care ar fi dovedit că acesta este nevinovat, motiv pentru care a

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, admiterea cererii

de revizuire și rejudecarea cauzei.

Prin Decizia penală

nr. 75 din 12 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuentul G.M., împotriva Sentinței penale nr. 2 din 15 ianuarie 2013 din

Camera de Consiliu, pronunțată de Tribunalul Prahova.

A fost obligat

apelantul-revizuent la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare

către stat din care suma 200 RON onorariu apărător desemnat din oficiu ce se va

avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Verificând hotărârea

instanței de fond în raport de actele și lucrările cauzei și prin prisma

dispozițiilor legale art. 393, art. 394 și art. 402 C. proc. pen., astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 202/2010, instanța de apel a apreciat că în mod

just instanța de fond a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă,

constatând în mod întemeiat că motivele invocate de revizuent nu se încadrează

în niciunul dintre cazurile arătate sub art. 394 alin. (1) C. proc. pen., așa

încât, sentința pronunțată este temeinică și legală.

Totodată, Curtea

instanța de prim control judiciar a mai reținut că, motivele invocate de

apelantul-revizuent au constituit apărări în cadrul judecării în fond a cauzei

dar și cu ocazia soluționării căilor ordinare de atac, așa încât, reiterarea

acestora pe calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi primită,

neputându-se repune în discuție o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat,

după cum nici readministrarea unora dintre probatorii ori reinterpretarea

acestora nu este posibilă, nefiind vorba despre fapte sau împrejurări noi în

sensul impus de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Instanța de apel a

apreciat că sentința pronunțată de tribunal este legală și temeinică sub toate

aspectele, iar calea de atac exercitată de revizuent este nefondată.

Împotriva Deciziei

penale nr. 75 din 12 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs revizuentul G.M.

La termenul de

judecată stabilit pentru judecarea recursului, respectiv 29 octombrie 2013,

recurentul revizuent, aflat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat

din oficiu a declarat că își retrage recursul.

Înalta Curte, asupra

retragerii recursului de față:

Potrivit art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs, potrivit dispozițiilor

art. 368 C. proc. pen. și pot retrage recursul, în condițiile art. 369 din C.

proc. pen., care se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu

art. 369 alin. (1) din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la

instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat.

Retragerea trebuie

făcută personal sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de

deținere, printr-o declarație atașată sau consemnată într-un proces verbal de

către conducerea locului de deținere.

Având în vedere că

prevederile textului de lege citat, care se aplică și în cazul recursului, sunt

îndeplinite în cauză, în sensul că recurentul revizuent, aflat în stare de

arest, prezent în instanță, și-a manifestat expres voința de a retrage recursul

declarat, urmează a se lua act și a se dispune potrivit dispozitivului

prezentei decizii.

În temeiul art. 192

alin. (2) din C. proc. pen., urmează ca recurentul să achite 200 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de revizuentul G.M. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 12

aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 29 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - NN