ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 554/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 10 din data de 10 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul L.G., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, cu privire la sentința penală nr. 22 din 31 ianuarie 2012 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 189 din 21 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibilă. A fost obligat revizuentul la 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Cu adresa din 2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a sesizat instanța în vederea judecării cererii de revizuire formulată de revizuientul L.G., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, cu privire la sentința penală nr. 22 din 31 ianuarie 2012 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 189 din 21 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3298/103/2013.

În motivarea cererii, revizuientul a arătat că instanța de judecată nu i-a luat în considerare probele pe care le-a depus la dosar în apărarea sa, probe ce au fost sustrase ca și certificatele de naștere ale celor 5 copii pe care îi avea în întreținere, soția sa fiind casnică și nevoită să locuiască cu familia în altă localitate din cauza amenințărilor părții vătămate D. De asemenea, a arătat că dorește audierea a 2 martori care au fost de față când s-a săvârșit infracțiunea și care nu au dat declarație tot din cauza părții vătămate D. Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor ce reglementează cazurile de revizuire prevăzute de lege, respectiv, art. 394 lit. a)-e) C. proc.

pen., tribunalul a apreciat că cererea formulată de revizuient este inadmisibilă și a fost respinsă ca atare, pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Potrivit disp. art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei. Din analiza disp. art. 394 lit. a)-e) C. proc.

pen., rezultă că revizuirea poate fi cerută atunci când: - s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei; - un martor, un expert sau un expert a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; - un înscris care a servit ca temei al hotărârii al cărei revizuire se cere, a fost declarat fals; - un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere sau există două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive, care nu se pot concilia. Din analiza tuturor cazurilor de revizuire precizate mai sus, s-a constatat că susținerile revizuientului nu se încadrează în niciunul dintre acestea, situație în care, tribunalul în baza disp.

art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de revizuient, ca inadmisibilă. Fața de soluția pronunțată în cauză, în temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul a fost obligat și la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 50 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul L.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că, în mod greșit prima instanță nu a luat în considerare probele pe care le-a depus la dosar, constând din certificatul de naștere al celor cinci copii pe care îi avea în întreținere, soția sa este casnică și este nevoită să locuiască cu familia în altă localitate din cauza amenințărilor părții vătămate D. În susținerea apelului a solicitat audierea a doi martori care au fost de față când a săvârșit infracțiunea, martori care nu au fost audiați, tot din cauza temerii pe care au avut-o din partea părții vătămate D. Prin decizia penală nr. 155 din 09 septembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul - revizuient L.G.

A obligat apelantul - revizuient la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON onorariu apărător din oficiu ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova. S-a reținut că în considerentele hotărârii atacate prima instanță a analizat cazurile expres și limitativ prev. de disp. art. 394 C. proc. pen. și a constatat că cele invocate de apelantul - condamnat nu se încadrează în niciunul din cazurile enunțate pentru a se dispune revizuirea hotărârii de condamnare. Din coroborarea celor două texte de lege mai sus invocate în mod corect prima instanță a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă deoarece față de probele administrate în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, probe care au dus la pronunțarea soluției de condamnare a petentului-revizuient s-a observat că motivul invocat nu se încadrează în cazul prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. și nici în următoarele. Audierea a încă două persoane nu a reprezentat o împrejurare nouă cu privire la schimbarea situației de fapt reținută în hotărârea de condamnare, mai ales că revizuientul L.G., nu a arătat care sunt acele împrejurări noi în contradicție cu ceea ce a reținut prima instanță ca situație de fapt. Mai mult, faptul că cel în cauză are cinci copii minori care erau în întreținerea sa, solicitând astfel o reindividualizare a pedepsei nu a constituit nici pe departe un motiv de revizuire a hotărârii penale de condamnare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul condamnat L.G. Condamnatul revizuent, prin apărător, a pus concluzii de admitere a recursului. Invocând dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc.

pen. a arătat că instanța nu a avut în vedere probele administrate în apărarea sa, în sensul că nu au fost audiați doi martori oculari prin depozițiile cărora acesta și-ar fi demonstrat nevinovăția. Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Potrivit disp. art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când: - s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei; - un martor, un expert sau un expert a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; - un înscris care a servit ca temei al hotărârii al cărei revizuire se cere a fost declarat fals; - un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere sau există două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive, care nu se pot concilia.

Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Totodată, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept. Cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale, pretins corecte, este exclusă în raport de dispozițiile procesual penale ce reglementează revizuirea, dar și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. O eventuală greșită apreciere a probelor precum și prelungirea probatoriului nu se încadrează în vreuna din situațiile pe care le are în vedere art. 394 C. proc. pen. aceste aspecte putând fi invocate în căile ordinare de atac.

Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de apel, audierea a încă doi martori nu reprezintă o împrejurare nouă cu privire la schimbarea situației de fapt reținută în hotărârea de condamnare, mai ales că revizuientul L.G., nu a arătat care sunt acele împrejurări noi în contradicție cu ceea ce a reținut prima instanță ca situație de fapt. Cum în speță, motivele de revizuire invocate de recurentul revizuient se referă la o prelungire a probatoriului - acesta solicitând audierea a încă doi martori - se constată că nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare și aplicare. Față de considerentele mai sus-arătate, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul L.G. împotriva deciziei penale nr. 155 din 09 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2014.