ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 554/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 554/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 10 din data de 10
mai 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins cererea de revizuire
formulată de condamnatul L.G., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, cu
privire la sentința penală nr. 22 din 31 ianuarie 2012 a Tribunalului Prahova,
definitivă prin decizia penală nr. 189 din 21 martie 2013 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, ca inadmisibilă.
A fost obligat revizuentul
la 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu adresa din 2013, Parchetul
de pe lângă Tribunalul Prahova a sesizat instanța în vederea judecării cererii de
revizuire formulată de revizuientul L.G., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni,
cu privire la sentința penală nr. 22 din 31 ianuarie 2012 a Tribunalului Prahova,
definitivă prin decizia penală nr. 189 din 21 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
Cauza a fost înregistrată
pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3298/103/2013.
În motivarea cererii,
revizuientul a arătat că instanța de judecată nu i-a luat în considerare probele
pe care le-a depus la dosar în apărarea sa, probe ce au fost sustrase ca și certificatele
de naștere ale celor 5 copii pe care îi avea în întreținere, soția sa fiind casnică
și nevoită să locuiască cu familia în altă localitate din cauza amenințărilor părții
vătămate D.
De asemenea, a arătat
că dorește audierea a 2 martori care au fost de față când s-a săvârșit infracțiunea
și care nu au dat declarație tot din cauza părții vătămate D.
Examinând actele și lucrările
dosarului, prin prisma dispozițiilor ce reglementează cazurile de revizuire prevăzute
de lege, respectiv, art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., tribunalul a apreciat că
cererea formulată de revizuient este inadmisibilă și a fost respinsă ca atare, pentru
motivele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit disp. art. 393
C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât
cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei.
Din analiza disp.
art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., rezultă că revizuirea poate fi cerută atunci
când:
- s-au descoperit fapte
sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei;
- un martor, un expert
sau un expert a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire
se cere;
- un înscris care a servit
ca temei al hotărârii al cărei revizuire se cere, a fost declarat fals;
- un membru al completului
de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a
comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere sau există două
sau mai multe hotărâri judecătorești definitive, care nu se pot concilia.
Din analiza tuturor cazurilor
de revizuire precizate mai sus, s-a constatat că susținerile revizuientului nu se
încadrează în niciunul dintre acestea, situație în care, tribunalul în baza disp.
art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de revizuient,
ca inadmisibilă.
Fața de soluția pronunțată
în cauză, în temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul a fost
obligat și la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 50 RON.
Împotriva acestei sentințe
a declarat apel revizuientul L.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
susținând că, în mod greșit prima instanță nu a luat în considerare probele pe care
le-a depus la dosar, constând din certificatul de naștere al celor cinci copii pe
care îi avea în întreținere, soția sa este casnică și este nevoită să locuiască
cu familia în altă localitate din cauza amenințărilor părții vătămate D.
În susținerea apelului
a solicitat audierea a doi martori care au fost de față când a săvârșit infracțiunea,
martori care nu au fost audiați, tot din cauza temerii pe care au avut-o din partea
părții vătămate D.
Prin decizia penală
nr. 155 din 09 septembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul
- revizuient L.G.
A obligat apelantul -
revizuient la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON
onorariu apărător din oficiu ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției în
contul Baroului Prahova.
S-a reținut că în considerentele
hotărârii atacate prima instanță a analizat cazurile expres și limitativ prev. de
disp. art. 394 C. proc. pen. și a constatat că cele invocate de apelantul - condamnat
nu se încadrează în niciunul din cazurile enunțate pentru a se dispune revizuirea
hotărârii de condamnare.
Din coroborarea celor
două texte de lege mai sus invocate în mod corect prima instanță a constatat că
cererea de revizuire este inadmisibilă deoarece față de probele administrate în
cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, probe care au dus
la pronunțarea soluției de condamnare a petentului-revizuient s-a observat că motivul
invocat nu se încadrează în cazul prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.
pen. și nici în următoarele.
Audierea a încă două persoane
nu a reprezentat o împrejurare nouă cu privire la schimbarea situației de fapt reținută
în hotărârea de condamnare, mai ales că revizuientul L.G., nu a arătat care sunt
acele împrejurări noi în contradicție cu ceea ce a reținut prima instanță ca situație
de fapt.
Mai mult, faptul că cel
în cauză are cinci copii minori care erau în întreținerea sa, solicitând astfel
o reindividualizare a pedepsei nu a constituit nici pe departe un motiv de revizuire
a hotărârii penale de condamnare.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs revizuentul condamnat L.G.
Condamnatul revizuent,
prin apărător, a pus concluzii de admitere a recursului. Invocând dispozițiile
art. 394 lit. a) C. proc. pen. a arătat că instanța nu a avut în vedere probele
administrate în apărarea sa, în sensul că nu au fost audiați doi martori oculari
prin depozițiile cărora acesta și-ar fi demonstrat nevinovăția.
Recursul este nefondat,
urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 394
lit. a)-e) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:
- s-au descoperit fapte
sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei;
- un martor, un expert
sau un expert a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire
se cere;
- un înscris care a servit
ca temei al hotărârii al cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
- un membru al completului
de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a
comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere sau există două
sau mai multe hotărâri judecătorești definitive, care nu se pot concilia.
Revizuirea este reglementată
ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile
judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă,
datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depinde adoptarea
unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Totodată, revizuirea are
rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de
fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.
Cazurile de revizuire
sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și sunt singurele apte
a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare în
sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare
a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale,
pretins corecte, este exclusă în raport de dispozițiile procesual penale ce reglementează
revizuirea, dar și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României,
potrivit căruia părțile interesate care își legitimează calitatea procesuală, pot
exercita căile de atac numai în condițiile legii.
O eventuală greșită apreciere
a probelor precum și prelungirea probatoriului nu se încadrează în vreuna din situațiile
pe care le are în vedere art. 394 C. proc. pen. aceste aspecte putând fi invocate
în căile ordinare de atac.
Astfel cum în mod corect
a reținut și instanța de apel, audierea a încă doi martori nu reprezintă o împrejurare
nouă cu privire la schimbarea situației de fapt reținută în hotărârea de condamnare,
mai ales că revizuientul L.G., nu a arătat care sunt acele împrejurări noi în contradicție
cu ceea ce a reținut prima instanță ca situație de fapt.
Cum în speță, motivele
de revizuire invocate de recurentul revizuient se referă la o prelungire a probatoriului
- acesta solicitând audierea a încă doi martori - se constată că nu se circumscriu
cazurilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare
și aplicare.
Față de considerentele
mai sus-arătate, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de revizuentul L.G. împotriva deciziei penale nr. 155 din 09 septembrie
2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul revizuent
la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 14 februarie 2014.