ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 567/2015

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 913/42/2014 s-a dispus respingerea contestației la executare formulată de condamnatul C.G., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni. De asemenea, a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut următoarele: La data de 27 iunie 2014, sub nr. 3014/120/2014 pe rolul Tribunalului Dâmbovița a fost înregistrată cererea formulată de condamnatul C.G., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni prin care a contestat mandatul în executarea căruia se află emis în baza sentinței penale nr. 617 din 04 decembrie 2013 de către Tribunalul Dâmbovița.

Având în vedere că deținutul a contestat decizia penală nr. 256 din 20 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, invocând disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în raport de disp. art. 598 alin. (2) C. proc. pen., tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și în conformitate cu dispozițiile art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul C.G. în favoarea Curții de Apel Ploiești, instanță corespunzătoare în grad instanței de executare. Ulterior, condamnatul a depus o cererea prin care a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 256/2014, hotărâre prin care a fost condamnat, considerând că sunt incidente în cauză dispozițiile prevăzute de art. 456 C. proc.

pen. La primul termen de judecată în data de 27 ianuarie 2015, după ce a luat legătura cu apărătorul său ales, condamnatul și-a precizat cererea, în sensul că aceasta este o contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Față de cererea formulată de contestatorul C.G., întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele: Potrivit disp. art. 598 C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în patru situații reglementate de textul de lege invocat, inclusiv în cazul în care se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau o împiedicare la executare. Competența de soluționare a cererii aparține curții de apel - ca instanță care a pronunțat decizia penală nr. 256 din 20 martie 2014 prin care s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 617 din 4 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. (anterior) în infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. De asemenea, au fost înlăturate dispozițiile art. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen. (anterior), dispozițiile art. 86 1 - art. 86 4 și art. 71 alin. (5) din același Cod, s-a menținut pedeapsa aplicată inculpatului C.G., aceea de 4 ani închisoare, dispunându-se executarea sa în regim privativ de libertate.

S-a reținut că obiecțiile ridicate pe calea contestației la executare nu pot viza hotărârea definitivă (fondul cauzei), ci numai executarea acesteia. Așadar, contestația la executare privește numai incidentele în legătură cu executarea hotărârii definitive, fără a se ajunge la modificarea dispozițiilor din hotărârea instanței care au intrat în puterea lucrului judecat. Contestatorul este nemulțumit de faptul că în apel i-a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei de trafic de minori în sensul că s-au reținut ca temei de drept dispozițiile actualului cod și deși s-a menținut cuantumul pedepsei aplicate de tribunal, s-a înlăturat suspendarea sub supraveghere a acesteia, dispunându-se executarea în regim privativ de libertate.

Astfel, ceea ce a invocat contestatorul nu ține de executarea deciziei penale sus-menționate, neconstituind nici nelămuriri cu privire la respectiva hotărâre și nici vreo împiedicare la executare, încadrarea juridică data faptei și individualizarea judiciară a pedepsei reprezentând aspecte de fond ce s-au soluționat în mod definitiv de către instanța de apel. Împotriva sentinței penale nr. 1 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 913/42/2014, la data de 02 februarie 2015, a formulat contestație contestatorul C.G., criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc.

pen. contestația împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Astfel, contestația la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare. Contestatorul C.G. a contestat decizia penală nr. 256 din 20 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, cererea fiind întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fiind pronunțată sentința penală nr. 1 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Astfel, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen. având în vedere că acestea se referă la hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării, iar hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestație la executare este pronunțată de curtea de apel.

În consecință, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 913/42/2014 este definitivă. Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc.

pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României. C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

De asemenea, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Având în vedere faptul că a fost formulată o cale de atac nerecunoscută de legea procesual penală, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul C.G. împotriva sentinței penale nr. 1 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 913/42/2014. În baza art. 275 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul C.G. împotriva sentinței penale nr. 1 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 913/42/2014. Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2015.