ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 567/2015

Asupra cauzei penale

de față, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 1 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 913/42/2014 s-a dispus

respingerea contestației la executare formulată de condamnatul C.G., în prezent

aflat în Penitenciarul Mărgineni.

De asemenea, a fost

obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a dispune

astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut următoarele:

La data de 27 iunie 2014,

sub nr. 3014/120/2014 pe rolul Tribunalului Dâmbovița a fost înregistrată cererea

formulată de condamnatul C.G., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni prin

care a contestat mandatul în executarea căruia se află emis în baza sentinței

penale nr. 617 din 04 decembrie 2013 de către Tribunalul Dâmbovița.

Având în vedere că

deținutul a contestat decizia penală nr. 256 din 20 martie 2014 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, invocând disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

în raport de disp. art. 598 alin. (2) C. proc. pen., tribunalul a admis

excepția necompetenței materiale și în conformitate cu dispozițiile art. 50 C.

proc. pen. rap. la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., s-a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe condamnatul C.G. în favoarea Curții de Apel

Ploiești, instanță corespunzătoare în grad instanței de executare.

Ulterior, condamnatul

a depus o cererea prin care a solicitat revizuirea deciziei penale nr.

256/2014, hotărâre prin care a fost condamnat, considerând că sunt incidente în

cauză dispozițiile prevăzute de art. 456 C. proc. pen.

La primul termen de

judecată în data de 27 ianuarie 2015, după ce a luat legătura cu apărătorul său

ales, condamnatul și-a precizat cererea, în sensul că aceasta este o

contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen.

Față de cererea

formulată de contestatorul C.G., întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:

Potrivit disp. art.

598 C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate

face în patru situații reglementate de textul de lege invocat, inclusiv în

cazul în care se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută

sau o împiedicare la executare.

Competența de

soluționare a cererii aparține curții de apel - ca instanță care a pronunțat

decizia penală nr. 256 din 20 martie 2014 prin care s-a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Biroul Teritorial Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 617 din 4 decembrie

2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen.

cu aplic. art. 5 C. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din

infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

și art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. (anterior) în infracțiunea prev. de

art. 211 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

De asemenea, au fost înlăturate dispozițiile art. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen.

(anterior), dispozițiile art. 86

1

- art. 86

4

și art. 71

alin. (5) din același Cod, s-a menținut pedeapsa aplicată inculpatului C.G.,

aceea de 4 ani închisoare, dispunându-se executarea sa în regim privativ de

libertate.

S-a reținut că obiecțiile

ridicate pe calea contestației la executare nu pot viza hotărârea definitivă

(fondul cauzei), ci numai executarea acesteia.

Așadar, contestația

la executare privește numai incidentele în legătură cu executarea hotărârii

definitive, fără a se ajunge la modificarea dispozițiilor din hotărârea

instanței care au intrat în puterea lucrului judecat.

Contestatorul este

nemulțumit de faptul că în apel i-a fost schimbată încadrarea juridică dată

faptei de trafic de minori în sensul că s-au reținut ca temei de drept

dispozițiile actualului cod și deși s-a menținut cuantumul pedepsei aplicate de

tribunal, s-a înlăturat suspendarea sub supraveghere a acesteia, dispunându-se

executarea în regim privativ de libertate.

Astfel, ceea ce a

invocat contestatorul nu ține de executarea deciziei penale sus-menționate,

neconstituind nici nelămuriri cu privire la respectiva hotărâre și nici vreo

împiedicare la executare, încadrarea juridică data faptei și individualizarea

judiciară a pedepsei reprezentând aspecte de fond ce s-au soluționat în mod

definitiv de către instanța de apel.

Împotriva sentinței

penale nr. 1 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 913/42/2014, la

data de 02 februarie 2015, a formulat contestație contestatorul C.G., criticând

sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând contestația

formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile

formulate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 598

alin. (1) C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârilor penale se

poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în

executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea

este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de

condamnare;

c) când se ivește

vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la

executare;

d) când se invocă

amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de

micșorare a pedepsei.

Astfel, contestația

la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru

soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite

înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după

executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Potrivit art. 597

alin. (7) C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia

executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în

termen de 3 zile de la comunicare.

Contestatorul C.G. a

contestat decizia penală nr. 256 din 20 martie 2014 pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, cererea fiind întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., fiind pronunțată sentința penală nr. 1 din 30 ianuarie 2015 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Astfel, în cauză nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen. având în vedere

că acestea se referă la hotărârile pronunțate în primă instanță în materia

executării, iar hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestație la

executare este pronunțată de curtea de apel.

În consecință,

hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 913/42/2014 este

definitivă.

Astfel, o hotărâre

judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de

lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot

exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional,

dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de

atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea

acestora se realizează în condițiile legii.

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor

de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul

acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv

exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al

căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice

identice.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din

acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale

privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în

limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător

principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen.

reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac

ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și

motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

De asemenea,

inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când

părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau

îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept

epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Având în vedere

faptul că a fost formulată o cale de atac nerecunoscută de legea procesual

penală, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare

formulată de contestatorul C.G. împotriva sentinței penale nr. 1 din 30

ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 913/42/2014.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul C.G.

împotriva sentinței penale nr. 1 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul

nr. 913/42/2014.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 aprilie 2015.