ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3238/2013

Deliberând asupra cauzei de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 59 din 14 martie 2013 a Tribunalului Vaslui, secția penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul N.B.C. a fost trimis în judecată, din infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (3) C. pen., după care inculpatul N.B.C.  cu studii medii, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale ) a fost condamnat la:

- 7 (șapte) ani și 2 (două) luni închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

În temeiul disp. art 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare ce a fost aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 567 din 6 mai 2011 a Judecătoriei Vaslui, definitivă prin nerecurare, pedeapsă pe care a cumulat-o cu cea aplicată pentru infracțiunea ce a făcut obiectul prezentei cauze, urmând ca în final inculpatul să execute 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pe durata executării pedepsei a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și, în baza art. 88 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa stabilită durata reținerii și arestării preventive, de la 13 septembrie 2012 la zi.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată S.D. și l-a obligat pe inculpat să îi achite acesteia suma de 25.000 RON, cu titlu de daune morale.

În temeiul prevederilor art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpatul N.B.C., în folosul statului, a sumei de 15.600 RON dobândiți în urma săvârșirii infracțiunii trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în anul 2012, anterior momentului în care l-a cunoscut pe inculpat, victima S.D. având vârsta de 17 ani, era elevă la Liceul A.R. din municipiul Vaslui, în clasa a IX-a, și locuia împreună cu părinții în localitatea Muntenii de Sus, jud.Vaslui.

În luna mai 2012 inculpatul N.B.C. a cunoscut-o pe victimă, întâlnindu-se de mai multe ori cu aceasta, iar din discuții, inculpatul a aflat că se află în relații conflictuale cu părinții, generate de situația materială precară a familiei, singura sursă de venit fiind pensia tatălui, și că partea vătămată nu mai dorește să se întoarcă acasă și nici să mai continue studiile.

Profitând de starea de vulnerabilitate în care victima-minoră S.D. se afla, inculpatul N.B.C. i-a propus să se mute cu el, astfel că, cei doi au stat o noapte la motelul C.M. și 2 - 3 nopți în apartamentul unui prieten al inculpatului. Apoi, inculpatul i-a propus părții vătămate să se mute în locuința părinților lui, propunere pe care victima a acceptat-o.

După ce partea vătămată s-a mutat în locuința părinților inculpatului și a abandonat cursurile școlare, inculpatul N.B.C. i-a promis că se va căsători cu ea, dar, pentru a-și asigura un viitor, au nevoie de bani, și cum el nu avea nici o sursă de venit i-a cerut victimei să întrețină raporturi sexuale cu clienți, prieteni de-ai lui, activitate din care poate să obțină și câte 700 RON pe noapte.

Victima S.D. a fost nevoită să accepte solicitarea inculpatului, astfel că, în perioada următoare, a întreținut raporturi sexuale cu clienții racolați de inculpat, după o verificare prealabilă a acestora, în sensul de a nu divulga datele personale ale victimei sau locația în care aceasta era ținută de inculpat, iar sumele de bani astfel obținute erau însușite integral de inculpat.

În această perioadă, S.I. - fratele victimei, care de aproximativ 7 ani este plecat în Anglia, a revenit în localitatea Muntenii de Sus, județul Vaslui unde a aflat de la părinții săi că sora sa, S.D. a plecat de acasă de aproximativ două luni, abandonând și cursurile școlare.

De asemenea, S.I. a fost abordat și de către consăteanul său - martorul B.C. - care l-a informat că, în zilele anterioare, deplasându-se în municipiul Vaslui cu un taxi, șoferul l-a întrebat dacă nu dorește o fată pentru a întreține raporturi sexuale și, fiind de acord cu această propunere, cu același taxi i-a fost adusă, de către un tânăr de etnie romă, pe sora sa S.D. dar că aceasta din urmă, recunoscându-l, nu a mai coborât din taxi, cerându-i taximetristului să continue deplasarea.

Numitul S.I., pe baza informațiilor primite de la martorul B.C., a depus o plângere scrisă la Poliția mun. Vaslui, solicitând efectuarea de cercetări, identificarea și reintegrarea în familie a surorii sale, S.D.

Situația de fapt reținută a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, probe constând în declarațiile victimei S.D., în care aceasta relatează pe larg faptele și care se coroborează cu declarațiile martorilor B.C., R.Ș., I.C., P.A., D.A., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșe foto, procesele-verbale de percheziție domiciliară, procesele-verbale de consemnare a discuțiilor telefonice purtate între inculpat partea vătămată și clienți.

În drept, fapta inculpatului N.B.C., de a recruta, găzdui în locuința părinților săi și transporta în diferite locații, în scopul exploatării sexuale, pe victima minoră S.D., activitate de pe urma căreia a tras foloase materiale, profitând de starea de vulnerabilitate în care aceasta se afla, determinată de starea materială precară a familiei din care aceasta provine, cât și de relațiile tensionate pe care victima le avea cu părinții, coroborate cu promisiuni false privind intenția inculpatului de a se căsători cu victima, precum și folosirea de acte de violență fizică și amenințări verbale asupra victimei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de trafic de minori s-a realizat prin recrutarea victimei S.D., constând în atragerea victimei spre a fi exploatată sexual în vedere obținerii de profit; găzduirea victimei, prin instalarea acesteia, temporar, în locuința proprietatea părinților inculpatului și folosită și de acesta ca locuință, situată în mun. Vaslui, str. S., transportarea victimei, din locuința în care era cazată, în diferite locații din mun. Vaslui și împrejmuiri pentru întreținerea de raporturi sexuale cu diferiți clienți.

Pentru realizarea modalităților alternative prev. de art. 13 alin. (1) - (2) din Legea nr. 678/2001, inculpatul a folosit ocazional, amenințarea și violența fizică, verbală și, în principal, înșelăciunea prin promisiuni false de căsătorie. Inculpatul a speculat vulnerabilitatea părții vătămate, datorată vârstei, lipsei de experiență de viață, situației materiale precare, și, în general, faptul că se afla în într-o relație conflictuală cu familia. Aceste circumstanțe au plasat-o pe partea vătămată minoră într-o situație de inferioritate, exploatată de inculpat, dublată, ocazional, de constrângere fizică și verbală, context în care nu se poate aprecia că minora a exprimat un consimțământ liber atunci când a acceptat să se prostitueze pentru inculpat, ceea ce atrage încadrarea juridică a faptelor în dispozițiile infracțiunii de trafic de minori.

La individualizarea pedepsei instanța s-a raportat la gravitatea și impactul social deosebit, vulnerabilitatea părții vătămate, generată de vârsta imatură, de gradul ridicat de sugestibilitate al acesteia racolarea acesteia prin înșelăciune, dar și la faptul că acțiunea sa s-a rezumat la o singură victimă, precum și la împrejurarea că a fost comisă după ce, anterior, mai suferise o condamnare pentru infracțiuni contra patrimoniului, ceea ce denotă perseverență infracțională și o periculozitate sporită.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine necooperantă, chiar și în instanță, inculpatul a căutat să intimideze pe partea vătămată privind-o fix, bătându-și obrazul cu degetul (gest cu semnificația "nu ți-e rușine"), atitudine la care nu a renunțat nici după ce i s-a atras atenția.

În termen legal, inculpatul N.B.C. a formulat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru netemeinicie, fără a indica motivele.

Atât inculpatul, cât și apărătorul din oficiu al acestuia, cu ocazia dezbaterilor apelului, au solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, apreciind că este prea mare în raport cu împrejurările comiterii faptei, iar inculpatul a făcut și unele enunțări cu privire la partea vătămată, care ar fi fost cumva, de-acord cu întreținerea de raporturi sexuale cu alți bărbați, susținând că inițiativa "de a face bani'' i-a aparținut chiar părții vătămate.

Prin Decizia penală nr. 74 din 9 mai 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul N.B.C.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă durata arestului preventiv al acestuia, de la 14 martie 2013, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată S.D., s-a dispus a fi avansate din fondurile statului.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a apreciat că prima instanță, când a aplicat pedeapsa a avut în vedere gravitatea și impactul social deosebit al faptei comise, vulnerabilitatea părții vătămate generată de vârsta imatură, gradul acesteia ridicat de sugestibilitate, racolarea acesteia prin înșelăciune, precum și împrejurarea că a fost comisă după ce anterior mai suferise o condamnare pentru infracțiuni contra patrimoniului, ceea ce denotă perseverență infracțională și o periculozitate sporită.

Așa fiind s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului, de 7 ani și 2 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, este bine individualizată și corespunde scopului pedepselor, privind prevenția, generală și specială, și este de natură să-l determine ca, pe viitor, să nu mai comită fapte penale.

Împotriva acestei decizii inculpatul N.B.C. a declarat, în termen legal, recursul de față și invocând ca temei legal cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., a solicitat, în principal, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare, schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen. iar în subsidiar, prin acordarea de circumstanțe atenuante personale, reducerea pedepsei pe care a apreciat-o ca excesivă.

Examinând recursul declarat de inculpatul N.B.C. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, la 9 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Așa fiind, se constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, a fost și cel reglementat în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., situație în care criticile circumscrise de recurentul inculpat acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege între care nu se mai regăsește greșita încadrare juridică a faptei invocată de inculpat.

Critica inculpatului vizând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 a aceluiași articol, text de lege care, de asemenea, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept - a fost modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.

Față de considerentele expuse, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul N.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 9 mai 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600 RON, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 9 mai 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 13 septembrie 2012 la 23 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2013.

Procesat de GGC - NN