ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2454/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea introductivă reclamanta U.J.C.C. Teleorman a solicitat evacuarea

pârâților C. Alexandria, S.I., S.M. și P.M. și D.S. din imobilul „Unitate de

prestări servicii, producție, desfacere și locuințe".

Prin sentința comercială nr. 843 din 13

iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 1367/87/2009 a

fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei U.J.C.C.

Teleorman invocată de pârâții P.M.M. și D.S., fiind respinsă acțiunea în

evacuare formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții S.M., S.I., P.M.M.

și D.S. pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei.

Prin aceeași sentință a fost respinsă

acțiunea formulată împotriva pârâtei C. Alexandria pentru lipsa capacității

procesuale de folosință a pârâtei, fiind respinse, ca lipsite de interes,

excepțiile privind autoritatea de lucru judecat și inadmisibilitatea acțiuni,

invocate de pârâta D.S.

S-a luat act că pârâta D.S. renunță la

judecata excepției lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei U.J.C.C.

Teleorman.'

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că, din ansamblul probatoriu administrat în cauză,

nu rezultă că reclamanta este titulara dreptului de proprietate invocat drept

temei al acțiunii în evacuare.

Față de hotărârile judecătorești

definitive și irevocabile, depuse la dosarul cauzei, reclamanta nu poate invoca

inopozabilitatea acestora, întrucât prin aceste hotărâri, s-a reținut că U.J.C.C.

Teleorman, la acea dată, s-a divizat în F. Teleorman și C. Teleorman, iar în

susținerea dreptului de proprietate s-au invocat aceleași înscrisuri în ambele

cazuri.

Prin hotărârile judecătorești depuse

la dosarul cauzei s-a reținut validitatea titlului de proprietate al pârâților

asupra imobilului situat în Alexandria, respectiv că anterior înstrăinării

către pârâți, proprietar al imobilului a fost pârâta C. Alexandria.

S-a mai reținut că prin hotărâri

judecătorești irevocabile s-a stabilit validitatea titlului pârâților S.M., S.I.,

P.M.M. și D.S., precum și faptul că pârâta C. Alexandria a încetat a mai avea

ființă în urma radierii din registrul comerțului, pe cale de consecință,

nemaiavând capacitate procesuală de folosință.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel, reclamanta U.J.C.C. Teleorman care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin Decizia comercială nr. 88 de la

11 Februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a V- a comercială, a

respins apelul, reținând că reclamanta apelantă a invocat ca temei al acțiunii

în evacuare dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu, din care

s-a solicitat evacuarea, situat în Alexandria, Județul Teleorman.

În motivare, Curtea a reținut că nu

sunt fondate criticile apelantei în sensul că hotărârile penale au urmărit

sancționarea penală, iar înscrisurile invocate de apelantă, respectiv

autorizația de executare lucrări și procesul - verbal de recepție finală din 1990,

nu fac dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta U.J.C.C. Teleorman, solicitând admiterea recursului și

modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii și evacuarea

pârâților. Motivele de nelegalitate invocate sunt cele prevăzute de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ. în acest sens.

În dezvoltarea motivelor de recurs

reclamanta a învederat că decizia Curții de Apel București a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 109/1996, iar toate hotărârile pronunțate

între părți au la bază o unică eroare judiciară, respectiv aceea că U.J.C.C s-a

divizat în F. și C., deși nu există nicio hotărâre a divizării și nicio

înscriere în Registrul Comerțului.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, constată că acesta este nefondat pentru următoarele

considerente:

Interpretarea dată probelor constituie

o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe

denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Din analiza motivelor de recurs

invocate, Înalta Curte retine că reclamanta nu invocă nici un drept real sau de

creanță care să fie opozabil pârâților, limitându-se a face o serie de

afirmații fără suport juridic, care nu justifică incidența în cauză a motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se referă numai la situațiile

în care instanța aplică greșit sau încalcă normele de drept substanțial

incidente în cauză; în mod corect, s-a statuat că reclamanta este terț față de

intimați în raport de contractul de vânzare - cumpărare încheiat între părți,

nu este și nu a fost niciodată proprietara imobilului în cauză, iar documentele

depuse nu constituie acte doveditoare ale proprietății imobiliare.

În cauză este neîndoielnic faptul că

între persoana reclamantului și titularul dreptului în raportul juridic dedus

judecății nu există identitate, raportul de drept procesual neputându-se lega

valabil decât între titularii dreptului care rezultă din dreptul de creanță

dedus judecății.

Față de aceste considerente, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.ă civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta U.J.C.C. Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta U.J.C.C. Teleorman împotriva Deciziei nr. 88 din 11 februarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V- a comercială, ca nefondat.

Irevocabila.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

24 iunie 2010.