ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2454/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă reclamanta U.J.C.C. Teleorman a solicitat evacuarea pârâților C. Alexandria, S.I., S.M. și P.M. și D.S. din imobilul „Unitate de prestări servicii, producție, desfacere și locuințe". Prin sentința comercială nr. 843 din 13 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 1367/87/2009 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei U.J.C.C. Teleorman invocată de pârâții P.M.M. și D.S., fiind respinsă acțiunea în evacuare formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții S.M., S.I., P.M.M. și D.S. pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei.

Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtei C. Alexandria pentru lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtei, fiind respinse, ca lipsite de interes, excepțiile privind autoritatea de lucru judecat și inadmisibilitatea acțiuni, invocate de pârâta D.S. S-a luat act că pârâta D.S. renunță la judecata excepției lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei U.J.C.C. Teleorman.' Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, din ansamblul probatoriu administrat în cauză, nu rezultă că reclamanta este titulara dreptului de proprietate invocat drept temei al acțiunii în evacuare. Față de hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, depuse la dosarul cauzei, reclamanta nu poate invoca inopozabilitatea acestora, întrucât prin aceste hotărâri, s-a reținut că U.J.C.C.

Teleorman, la acea dată, s-a divizat în F. Teleorman și C. Teleorman, iar în susținerea dreptului de proprietate s-au invocat aceleași înscrisuri în ambele cazuri. Prin hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei s-a reținut validitatea titlului de proprietate al pârâților asupra imobilului situat în Alexandria, respectiv că anterior înstrăinării către pârâți, proprietar al imobilului a fost pârâta C. Alexandria. S-a mai reținut că prin hotărâri judecătorești irevocabile s-a stabilit validitatea titlului pârâților S.M., S.I., P.M.M. și D.S., precum și faptul că pârâta C. Alexandria a încetat a mai avea ființă în urma radierii din registrul comerțului, pe cale de consecință, nemaiavând capacitate procesuală de folosință.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, reclamanta U.J.C.C. Teleorman care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia comercială nr. 88 de la 11 Februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a V- a comercială, a respins apelul, reținând că reclamanta apelantă a invocat ca temei al acțiunii în evacuare dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu, din care s-a solicitat evacuarea, situat în Alexandria, Județul Teleorman. În motivare, Curtea a reținut că nu sunt fondate criticile apelantei în sensul că hotărârile penale au urmărit sancționarea penală, iar înscrisurile invocate de apelantă, respectiv autorizația de executare lucrări și procesul - verbal de recepție finală din 1990, nu fac dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta U.J.C.C. Teleorman, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii și evacuarea pârâților. Motivele de nelegalitate invocate sunt cele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în acest sens. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a învederat că decizia Curții de Apel București a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 109/1996, iar toate hotărârile pronunțate între părți au la bază o unică eroare judiciară, respectiv aceea că U.J.C.C s-a divizat în F. și C., deși nu există nicio hotărâre a divizării și nicio înscriere în Registrul Comerțului.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Din analiza motivelor de recurs invocate, Înalta Curte retine că reclamanta nu invocă nici un drept real sau de creanță care să fie opozabil pârâților, limitându-se a face o serie de afirmații fără suport juridic, care nu justifică incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. se referă numai la situațiile în care instanța aplică greșit sau încalcă normele de drept substanțial incidente în cauză; în mod corect, s-a statuat că reclamanta este terț față de intimați în raport de contractul de vânzare - cumpărare încheiat între părți, nu este și nu a fost niciodată proprietara imobilului în cauză, iar documentele depuse nu constituie acte doveditoare ale proprietății imobiliare. În cauză este neîndoielnic faptul că între persoana reclamantului și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății nu există identitate, raportul de drept procesual neputându-se lega valabil decât între titularii dreptului care rezultă din dreptul de creanță dedus judecății. Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.ă civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta U.J.C.C.

Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta U.J.C.C. Teleorman împotriva Deciziei nr. 88 din 11 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V- a comercială, ca nefondat. Irevocabila. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2010.