ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2450/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă reclamanta SC R.I.P. SRL Bacău a chemat în judecată pe pârâta SC S.E. SRL Focșani, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 64.924,89 lei reprezentând contravaloare lucrări de asfaltare și 64.924,89 lei reprezentând penalități de întârziere. Prin sentința civilă nr. 330 din 27 octombrie 2009 pronunțată în cauză de Tribunalul Vrancea, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.I.P. SRL Bacău și a fost obligată pârâta la plata sumei de 64.924,89 lei contravaloare servicii de asfaltare și 64.924,89 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în baza contractului de prestări servicii din 10 aprilie 2008, reclamanta SC R.I.P.

SRL Bacău a efectuat pentru pârâta SC S.E. SRL Focșani lucrări de asfaltare alei de acces la magazinul de prezentare și service V. Focșani. Pentru lucrările efectuate reclamanta a emis facturile din 23 aprilie 2008 și a promovat prezenta acțiune ca urmare a neachitării celei de-a doua facturi, în sumă de 64.924,89 lei. Din corespondența dintre păiți și din toate actele depuse în apărare de către pârâtă rezultă că neplata facturii, factură acceptată în sensul art. 46 C. com., se datorează unor deficiențe calitative. Aceste deficiențe calitative pe o suprafață de circa 15% din lucrările efectuate sunt constatate și de experții P.D., C.F.M. și V.S. cu ocazia efectuării expertizei, situație care rezultă din rapoartele depuse la dosar.

Împrejurarea că lucrarea a fost efectuată în totalitate nu este contestată nici de către pârâtă, dar aceasta invocă executarea necorespunzătoare din punct de vedere calitativ. Or, art. 7.1. din contract prevede că, în caz de executare necorespunzătoare a lucrărilor contractate, prestatorul se obligă să plătească beneficiarului daune interese, iar, în cazul de față pârâta - beneficiară nu a solicitat astfel de daune. Mai mult, art. 5 și 6 din contract prevăd obligația reclamantei de garantare și remediere a deficiențelor lucrării. Susținerea pârâtei că nu datorează preț întrucât nu s-a semnat procesul verbal de recepție finală nu poate fi reținută, prima factură fiind achitată, iar art. 4.2 făcând referire la finalizarea lucrării și nu la recepția acesteia.

Cum lucrările au fost efectuate în totalitate, prețul nu a fost achitat, iar art. 7.2 din contract prevede penalități de întârziere de 1% pe zi de întârziere, pârâta datorează atât contravaloarea facturii, cât și penalități de întârziere, pentru eventualele daune - interese aceasta având calea unei acțiuni separate. Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, a declarat apel pârâta SC S.E. SRL Focșani, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală. Prin Decizia nr. 2 de la 15 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială a admis, apelul pârâtei SC S.E. SRL și a respins ca neîntemeiată acțiunea introductivă formulată de reclamanta SC R.I.P. SRL.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că deficiențele semnalate de beneficiar sunt de natură să amâne plata finală până la remedierea acestora, plata prețului fiind singura măsură coercitivă pe care o are la îndemână pârâta, îndreptățită la executarea întocmai a obligației asumate de debitorul său (prestatorul de servicii), conform art. 1073 C. civ. De altfel, conform art. 7.3 din același cod care este „ legea părților", prestatorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrărilor executate. până în momentul predării lor beneficiarului. Cu atât mai mult, prestatorul va fi ținut să răspundă pentru viciile aparente și va trebui să le remedieze până la predarea lucrării către beneficiar.

În accepțiunea O.U.G. nr. 119/2007 invocată de apelantă în motivarea apelului, întârzierea plății reprezintă „depășirea termenului contractual sau legal stabilit pentru executarea obligației de plată a prețului" (art. 1 pct. 3). Cum în speță, lucrările nu au fost finalizate, în mod greșit a fost obligată pârâta la diferența de preț și la penalități de întârziere. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC R.I.P. SRL Adjud solicitând, în principal, admiterea acestuia, casarea Deciziei nr. 2 din 15 ianuarie 2010 și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului formulat de SC S.E. SRL și menținerea sentinței civile a Tribunalului Vrancea.

Motivele de nelegalitate invocate sunt dispozițiile art. 304 punct 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a învederat că instanța de apel a încălcat dreptul la apărare al SC R.I.P. SRL și a modificat convenția părților, încălcând dispozițiile contractului dintre părți, contract care este legea părților, fiind introduse în mod unilateral condiții suplimentare de plată a prețului, condiții care nu au fost avute în vedere de părți la semnarea contractului. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Analizând cu prioritate competența Tribunalului Vrancea de a soluționa prezenta cauză, înalta Curte reține că aceasta se stabilește în funcție de valoarea indicată în cererea introductivă de instanță, dispozițiile legale cu privire la competența materială având caracter imperativ și neputând fi înlăturate prin acordul sau achiesarea părților.

Examinând acțiunea introductivă, Înalta Curte constată că aceasta are ca obiect obligarea pârâtei SC S.E. SRL Focșani la plata sumei de 64.924,89 lei reprezentând contravaloare servicii de asfaltare, capăt principal de cerere și a sumei de 64.924,89 lei reprezentând penalități de întârziere, capăt accesoriu de cerere. Față de prevederile art. 17 C. proc. civ., dacă se formulează o cerere principală și o cerere accesorie, instanța competentă se determină în funcție de valoarea obiectului cererii principale, indiferent de valoarea obiectului capătului accesoriu. Capătul principal de cerere al acțiunii formulate de reclamantă în cuantum de 64.924,89 lei este sub valoarea de 100.000 lei prevăzută de legiuitor pentru a fi atrasă competența tribunalului, situație în care hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea competenței materiale a Judecătoriei Focșani, competentă potrivit art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., fiind supusă casării, motivul de casare incident fiind de ordine publică. Întrucât valoarea pretențiilor solicitate de reclamantă este sub plafonul stabilit de legiuitor la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., iar competența după valoarea obiectului litigiului este de ordine publică și poate fi invocată în orice fază a procesului, chiar și din oficiu, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale, va casa hotărârile instanțelor de fond și apel și va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Focșani. Față de aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale, va admite recursul declarat de reclamanta SC R.I.P.

SRL împotriva deciziei instanței de apel, va casa decizia recurată și sentința nr. 330 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Vrancea și va trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Focșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale, admite recursul declarat de reclamanta SC R.I.P. SRL Adjud împotriva Deciziei nr. 2 din 15 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, casează decizia recurată și sentința nr. 330 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Vrancea și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Focșani. Irevocabila. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2010.