ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2450/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

reclamanta SC R.I.P. SRL Bacău a chemat în judecată pe pârâta SC S.E. SRL

Focșani, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 64.924,89 lei

reprezentând contravaloare lucrări de asfaltare și 64.924,89 lei reprezentând

penalități de întârziere.

Prin sentința

civilă nr. 330 din 27 octombrie 2009 pronunțată în cauză de Tribunalul Vrancea,

s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.I.P. SRL Bacău și a fost

obligată pârâta la plata sumei de 64.924,89 lei contravaloare servicii de

asfaltare și 64.924,89 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, în baza contractului de prestări servicii

din 10 aprilie 2008, reclamanta SC R.I.P. SRL Bacău a efectuat pentru pârâta SC

S.E. SRL Focșani lucrări de asfaltare alei de acces la magazinul de prezentare

și service V. Focșani.

Pentru

lucrările efectuate reclamanta a emis facturile din 23 aprilie 2008 și a

promovat prezenta acțiune ca urmare a neachitării celei de-a doua facturi, în

sumă de 64.924,89 lei.

Din

corespondența dintre păiți și din toate actele depuse în apărare de către

pârâtă rezultă că neplata facturii, factură acceptată în sensul art. 46 C. com.,

se datorează unor deficiențe calitative.

Aceste

deficiențe calitative pe o suprafață de circa 15% din lucrările efectuate sunt

constatate și de experții P.D., C.F.M. și V.S. cu ocazia efectuării expertizei,

situație care rezultă din rapoartele depuse la dosar.

Împrejurarea că

lucrarea a fost efectuată în totalitate nu este contestată nici de către

pârâtă, dar aceasta invocă executarea necorespunzătoare din punct de vedere

calitativ.

Or, art. 7.1.

din contract prevede că, în caz de executare necorespunzătoare a lucrărilor

contractate, prestatorul se obligă să plătească beneficiarului daune interese,

iar, în cazul de față pârâta - beneficiară nu a solicitat astfel de daune.

Mai mult, art.

5 și 6 din contract prevăd obligația reclamantei de garantare și remediere a

deficiențelor lucrării.

Susținerea

pârâtei că nu datorează preț întrucât nu s-a semnat procesul verbal de recepție

finală nu poate fi reținută, prima factură fiind achitată, iar art. 4.2 făcând

referire la finalizarea lucrării și nu la recepția acesteia.

Cum lucrările

au fost efectuate în totalitate, prețul nu a fost achitat, iar art. 7.2 din

contract prevede penalități de întârziere de 1% pe zi de întârziere, pârâta

datorează atât contravaloarea facturii, cât și penalități de întârziere, pentru

eventualele daune - interese aceasta având calea unei acțiuni separate.

Împotriva

sentinței instanței de fond, în termen legal, a declarat apel pârâta SC S.E. SRL

Focșani, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

Prin Decizia nr.

2 de la 15 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială a admis, apelul pârâtei SC S.E. SRL și a respins ca neîntemeiată

acțiunea introductivă formulată de reclamanta SC R.I.P. SRL.

Pentru a

pronunța această decizie instanța de apel a reținut că deficiențele semnalate

de beneficiar sunt de natură să amâne plata finală până la remedierea acestora,

plata prețului fiind singura măsură coercitivă pe care o are la îndemână

pârâta, îndreptățită la executarea întocmai a obligației asumate de debitorul

său (prestatorul de servicii), conform art. 1073 C. civ.

De altfel,

conform art. 7.3 din același cod care este „ legea părților", prestatorul

răspunde pentru viciile ascunse ale lucrărilor executate. până în momentul

predării lor beneficiarului. Cu atât mai mult, prestatorul va fi ținut să

răspundă pentru viciile aparente și va trebui să le remedieze până la predarea

lucrării către beneficiar.

În accepțiunea

O.U.G. nr. 119/2007 invocată de apelantă în motivarea apelului, întârzierea plății

reprezintă „depășirea termenului contractual sau legal stabilit pentru

executarea obligației de plată a prețului" (art. 1 pct. 3).

Cum în speță,

lucrările nu au fost finalizate, în mod greșit a fost obligată pârâta la

diferența de preț și la penalități de întârziere.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC R.I.P. SRL Adjud solicitând, în

principal, admiterea acestuia, casarea Deciziei nr. 2 din 15 ianuarie 2010 și

trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, iar, în subsidiar, admiterea

recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului formulat de SC

S.E. SRL și menținerea sentinței civile a Tribunalului Vrancea. Motivele de

nelegalitate invocate sunt dispozițiile art. 304 punct 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs reclamanta a învederat că instanța de apel a încălcat

dreptul la apărare al SC R.I.P. SRL și a modificat convenția părților,

încălcând dispozițiile contractului dintre părți, contract care este legea

părților, fiind introduse în mod unilateral condiții suplimentare de plată a

prețului, condiții care nu au fost avute în vedere de părți la semnarea

contractului.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Analizând cu

prioritate competența Tribunalului Vrancea de a soluționa prezenta cauză,

înalta Curte reține că aceasta se stabilește în funcție de valoarea indicată în

cererea introductivă de instanță, dispozițiile legale cu privire la competența

materială având caracter imperativ și neputând fi înlăturate prin acordul sau

achiesarea părților.

Examinând

acțiunea introductivă, Înalta Curte constată că aceasta are ca obiect obligarea

pârâtei SC S.E. SRL Focșani la plata sumei de 64.924,89 lei reprezentând

contravaloare servicii de asfaltare, capăt principal de cerere și a sumei de

64.924,89 lei reprezentând penalități de întârziere, capăt accesoriu de cerere.

Față de prevederile art. 17 C. proc. civ., dacă se formulează o cerere

principală și o cerere accesorie, instanța competentă se determină în funcție

de valoarea obiectului cererii principale, indiferent de valoarea obiectului

capătului accesoriu.

Capătul

principal de cerere al acțiunii formulate de reclamantă în cuantum de 64.924,89

lei este sub valoarea de 100.000 lei prevăzută de legiuitor pentru a fi atrasă

competența tribunalului, situație în care hotărârea instanței de fond a fost

dată cu încălcarea competenței materiale a Judecătoriei Focșani, competentă

potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., fiind supusă casării, motivul de casare

incident fiind de ordine publică.

Întrucât

valoarea pretențiilor solicitate de reclamantă este sub plafonul stabilit de

legiuitor la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., iar competența după valoarea

obiectului litigiului este de ordine publică și poate fi invocată în orice fază

a procesului, chiar și din oficiu, Înalta Curte va admite excepția

necompetenței materiale, va casa hotărârile instanțelor de fond și apel și va

trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Focșani.

Față de aceste

considerente, în temeiul art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite excepția necompetenței materiale, va admite recursul declarat

de reclamanta SC R.I.P. SRL împotriva deciziei instanței de apel, va casa

decizia recurată și sentința nr. 330 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului

Vrancea și va trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Focșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

necompetenței materiale, admite recursul declarat de reclamanta SC R.I.P. SRL

Adjud împotriva Deciziei nr. 2 din 15 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de

Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, casează decizia recurată

și sentința nr. 330 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Vrancea și trimite

cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Focșani.

Irevocabila.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 24 iunie 2010.