ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2156/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 819/C din 25 mai 2009 Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei SC I. SRL Sibiu în contradictoriu cu pârâta SC A.L. SRL Avrig pe care a obligat-o la restituirea sumei de 135.578 lei încasată necuvenit de la reclamantă și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.006 lei. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în baza contractului de transport din 27 martie 2007 pârâta în calitate de prestator serviciu transport pe ruta Sibiu - Alțână și Sibiu - Nou retur a încasat în plus suma de 138.961 lei, sumă facturată de pârâtă, constatându-se că pârâta a încasat necuvenit numai suma de 135.578 lei stabilită prin raportul de expertiză contabilă și suplimentul la raport, necontestată de aceasta.

Împotriva sentinței tribunalului pârâta a declarat apel criticând soluția sub aspectul calcului curselor de transport și neverificarea foilor de transport în raport cu kilometrii efectuați la fiecare cursă și sentința atacată nu este motivată potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Prin Decizia comercială nr. 120/ A din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba - Iulia, secția comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtei constatând că expertul a efectuat întocmai raportul de expertiză avându-se în vedere actul adițional încheiat de părți potrivit căruia au fost prevăzuți în kilometrii distanțele care trebuiau parcurse pentru traseele de transport, iar în anexa la contractul părților s-a stabilit limita maximă de kilometrii pentru dislocarea pe ruta Avrig - Sibiu în raport de actele și documentele depuse la dosar care au stat la baza efectuării expertizei contabile dispusă în cauză.

Împotriva deciziei pronunțată în apel pârâta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate întrucât nu s-a avut în vedere actele adiționale încheiate de părțile din litigiu care stabileau noi trasee, noi clauze privind contravaloarea serviciilor și unele dislocări, astfel că în mod greșit a fost obligată la plata sumei de 135.578 lei; se mai arată că apărătorul ales nu i-a formulat apărările manifestându-și o atitudine pasivă în acest litigiu. In continuare recurenta arată că instanța nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, invocând ca motive de casare art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Întrucât timbrarea prevalează asupra oricăror chestiuni prealabile, Înalta Curte rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform aceluiași art. alin. (3) din aceeași lege neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. În cauză, s-a calculat în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de 2161,28 lei și un timbru judiciar în valoare de 3 lei, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când recurenta a fost legal citată cu mențiunea timbrării, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 6 dosar recurs. Cum recurenta nu s-a conformat obligației legale de timbrare a recursului, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din actul normativ menționat și să anuleze recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta - pârâtă SC A.L. SRL Avrig împotriva Deciziei nr. 120/ A din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.