ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2156/2010

Deliberând asupra recursului de față,

din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 819/C din 25 mai 2009 Tribunalul Sibiu, secția comercială

și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei SC I. SRL Sibiu în

contradictoriu cu pârâta SC A.L. SRL Avrig pe care a obligat-o la restituirea

sumei de 135.578 lei încasată necuvenit de la reclamantă și la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 10.006 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că în baza contractului de transport din 27 martie

2007 pârâta în calitate de prestator serviciu transport pe ruta Sibiu - Alțână

și Sibiu - Nou retur a încasat în plus suma de 138.961 lei, sumă facturată de

pârâtă, constatându-se că pârâta a încasat necuvenit numai suma de 135.578 lei

stabilită prin raportul de expertiză contabilă și suplimentul la raport,

necontestată de aceasta.

Împotriva sentinței tribunalului

pârâta a declarat apel criticând soluția sub aspectul calcului curselor de

transport și neverificarea foilor de transport în raport cu kilometrii

efectuați la fiecare cursă și sentința atacată nu este motivată potrivit

dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin Decizia comercială nr. 120/ A din

18 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba - Iulia, secția comercială, a respins

ca nefondat apelul pârâtei constatând că expertul a efectuat întocmai raportul

de expertiză avându-se în vedere actul adițional încheiat de părți potrivit

căruia au fost prevăzuți în kilometrii distanțele care trebuiau parcurse pentru

traseele de transport, iar în anexa la contractul părților s-a stabilit limita

maximă de kilometrii pentru dislocarea pe ruta Avrig - Sibiu în raport de

actele și documentele depuse la dosar care au stat la baza efectuării

expertizei contabile dispusă în cauză.

Împotriva deciziei pronunțată în apel

pârâta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate întrucât nu s-a avut

în vedere actele adiționale încheiate de părțile din litigiu care stabileau noi

trasee, noi clauze privind contravaloarea serviciilor și unele dislocări,

astfel că în mod greșit a fost obligată la plata sumei de 135.578 lei; se mai

arată că apărătorul ales nu i-a formulat apărările manifestându-și o atitudine

pasivă în acest litigiu. In continuare recurenta arată că instanța nu a avut în

vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, invocând ca motive de casare art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Întrucât timbrarea prevalează asupra

oricăror chestiuni prealabile, Înalta Curte rămâne în pronunțare pe excepția

netimbrării.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin.

(1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat,

iar conform aceluiași art. alin. (3) din aceeași lege neîndeplinirea obligației

de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau

cererii.

În cauză, s-a calculat în sarcina

recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de 2161,28 lei și un timbru

judiciar în valoare de 3 lei, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997,

republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când recurenta a

fost legal citată cu mențiunea timbrării, așa cum rezultă din dovada de

îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 6 dosar recurs.

Cum recurenta nu s-a conformat

obligației legale de timbrare a recursului, Înalta Curte urmează să aplice

sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din actul normativ

menționat și să anuleze recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul

declarat de recurenta - pârâtă SC A.L. SRL Avrig împotriva Deciziei nr. 120/ A

din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 iunie 2010.