ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1914/2010

Deliberând

asupra recursului comercial de față, reține următoarele:

Prin sentința nr. 265 din 28 aprilie

2009, pronunțată în Dosarul nr. 869/63/2009, Tribunalul Dolj, secția comercială,

a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Primarul

municipiului Craiova în contradictoriu cu pârâta SC D.S. SA.

În

considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamantul a

solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 268.822 lei, reprezentând suma

alocată de la bugetul de local cu titlu de ajutor de urgență pentru suportarea

pagubelor constatate la bunurile mobile și imobile afectate de explozia din

data de 26 ianuarie 2006, reclamanta invocând ca temei de drept al acțiunii

sale dispozițiile legale vizând răspunderea civilă delictuală.

Judecătorul

fondului a mai reținut că în urma exploziei care a determinat acordarea sumelor

de la bugetul local, au fost înregistrate pagube materiale la apartamentele și

autoturismele aflate în apropiere. S-a reținut, totodată, că primarul poate

acorda, conform art. 28 din Legea nr. 416/2001 și art. 53 din H.G. nr.

1099/2001, ajutoare de urgență familiilor sau persoanelor aflate în situații de

urgență, textele legale menționând că sumele avansate cu acest titlu se suportă

de la bugetul local. în consecință, judecătorul fondului a apreciat că plata

ajutorului de urgență nu este urmarea directă a producerii exploziei la punctul

termic, iar sumele achitate de reclamant proprietarilor ale căror bunuri au

fost deteriorate au caracter de despăgubiri; s-a apreciat, deci, că ajutoarele

de urgență nu sunt plătite pentru a acoperi prejudiciile, ci pentru a veni în

sprijinul victimelor faptei ilicite, acestea putând cumula sumele acordate cu

titlu de ajutoare de urgență cu sumele pe care ar trebui să le primească de la

autorul prejudiciului cu titlu de despăgubiri. Concluzia judecătorului fondului

a fost aceea că răspunderea civilă a pârâtei nu poate fi angajată în temeiul

art. 998 - 999 C. civ.

Reclamantul

Primarul municipiului Craiova a declarat apel împotriva acestei sentințe,

solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul

admiterii cererii astfel cum a fost formulată. Reclamantul apelant a criticat

sentința din perspectiva nesoluționării cererii de precizare a cadrului

procesual, motivat de faptul că pe parcursul soluționării în fond a litigiului

au intervenit modificări în structura organizatorică a intimatei pârâte, cea ce

a determinat formularea unei cereri de chemare în judecată împotriva SC D.S.R.

SRL București. Au mai fost formulate critici și cu privire la temeiurile de

drept reținute de judecătorul fondului, acele articole de lege fiind abrogate,

apelantul susținând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

Completul

de apel din cadrul Curții de Apel Craiova, secția comercială, a respins apelul

declarat în cauză, prin Decizia nr. 210 din 21 octombrie 2009. Completul de

apel a apreciat apelul ca nefondat, reținând că în mod corect a apreciat

judecătorul fondului caracterul sumelor acordate persoanelor - victime ale

exploziei din data de 26 ianuarie 2006, acestea fiind ajutoare de urgență care,

potrivit legii se suportă de la bugetul local. în raport de această constatare,

s-a apreciat că în mod corect judecătorul fondului nu a reținut incidența în

cauză a prevederilor art. 998 - 1003 C. civ., și că doar victimele faptei

ilicite se pot îndrepta împotriva autorului prejudiciului pe calea unei acțiuni

în pretenții.

A fost

înlăturată apărarea apelantului cu privire la motivarea soluției de fond pe

texte legale abrogate, constatând că sumele plătite cu titlu de ajutoare de

urgență au avut la bază exact temeiurile de drept reținute de judecătorul

fondului; totodată, s-a reținut că în urma reoganizării interne, calitate

procesuală în cauză are SC G.D.F.S.E. România - fostă SC D.S. SA.

Împotriva

acestei decizii reclamantul Primarul municipiului Craiova a formulat recurs,

solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul

admiterii apelului declarat și a acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul

a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Criticile

reclamantului au vizat interpretarea și aplicarea greșită a legii de către

completul de apel și judecătorul fondului. Astfel, reclamantul a arătat că în

speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, raportat la

existența prejudiciului - suma plătită de primar victimelor deflagrației, a

faptei ilicite -neglijența intimatei în înlocuirea conductei de gaze, fapt ce a

determinat producerea exploziei, și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și

prejudiciu. Aceste elemente nu au fost analizate de către instanță, deși era

indicat temeiul de drept al acțiunii, respectiv art. 998 – 1003 C. civ.

Prin

întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind

că nu sunt dovedite elementele răspunderii civile delictuale în condițiile în

care sumele pretinse de reclamantul recurent au fost achitate cu titlu de

ajutoare de urgență, iar potrivit legii aceste sume se suportă de la bugetul

local.

Nu au fost administrate

probe în această fază procesuală.

Analizându-se

actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările

invocate, se apreciază că recursul este fondat. Astfel, se reține că atât

judecătorul fondului, cât și completul de apel au aplicat greșit legea, din

perspectiva modului de soluționare a litigiului de față. Astfel, se reține că

reclamantul a invocat în susținerea acțiunii sale prevederile legale ce

reglementează răspunderea civilă delictuală, prin expunerea situației de fapt

încercând să demonstreze îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru

angajarea răspunderii pârâtei intimate. În speță, însă, atât judecătorul

fondului, cât și completul de apel nu au analizat litigiul din perspectiva

motivelor invocate de reclamant și a apărărilor pârâtei referitoare

neîndeplinirea condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile

delictuale, analiza celor două instanțe limitându-se la constatarea

caracterului de ajutoare de urgență a sumelor pretinse de reclamant. Or,

niciuna dintre părțile litigiului nu au contestat titlul cu care au fost

achitate aceste sume, în condițiile în care nici nu a existat o solicitare de

analizare anaturii sumelor achitate victimelor exploziei.

În

aceste condiții, se apreciază că ambele instanțe nu au analizat cauza în raport

de temeiurile de drept invocate, considerentele bazându-se pe aspecte ce nu au

legătură cu litigiul, în condițiile în care acesta se bazează pe răspunderea

civilă delictuală. Or, raportat la acest temei de drept, instanțele aveau

obligația de a analiza cele invocate de reclamantă, precum și apărările pârâtei

din perspectiva condițiilor reglementate de lege

pentru

angajarea răspunderii civile delictuale, analiză ce nu a fost efectuată în

cauză.

În

consecință, în temeiul art. 312 C.proc.civ, raportat la art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, iar decizia pronunțată în

cauză, precum și sentința de fond vor fi casate. Cauza va fi trimisă spre

rejudecare la instanța de fond, judecătorul fondului având obligația de a

analiza speța din perspectiva îndeplinirii ori neîndeplinirii condițiilor prevăzute

de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

PENRTU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamantul municipiul Craiova prin Primar împotriva Deciziei

nr. 210 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Casează

decizia atacată și sentința nr. 265 din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Dolj, secția

comercială, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2010.