ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1914/2010

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința nr. 265 din 28 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 869/63/2009, Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Primarul municipiului Craiova în contradictoriu cu pârâta SC D.S. SA. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 268.822 lei, reprezentând suma alocată de la bugetul de local cu titlu de ajutor de urgență pentru suportarea pagubelor constatate la bunurile mobile și imobile afectate de explozia din data de 26 ianuarie 2006, reclamanta invocând ca temei de drept al acțiunii sale dispozițiile legale vizând răspunderea civilă delictuală.

Judecătorul fondului a mai reținut că în urma exploziei care a determinat acordarea sumelor de la bugetul local, au fost înregistrate pagube materiale la apartamentele și autoturismele aflate în apropiere. S-a reținut, totodată, că primarul poate acorda, conform art. 28 din Legea nr. 416/2001 și art. 53 din H.G. nr. 1099/2001, ajutoare de urgență familiilor sau persoanelor aflate în situații de urgență, textele legale menționând că sumele avansate cu acest titlu se suportă de la bugetul local.

în consecință, judecătorul fondului a apreciat că plata ajutorului de urgență nu este urmarea directă a producerii exploziei la punctul termic, iar sumele achitate de reclamant proprietarilor ale căror bunuri au fost deteriorate au caracter de despăgubiri; s-a apreciat, deci, că ajutoarele de urgență nu sunt plătite pentru a acoperi prejudiciile, ci pentru a veni în sprijinul victimelor faptei ilicite, acestea putând cumula sumele acordate cu titlu de ajutoare de urgență cu sumele pe care ar trebui să le primească de la autorul prejudiciului cu titlu de despăgubiri. Concluzia judecătorului fondului a fost aceea că răspunderea civilă a pârâtei nu poate fi angajată în temeiul art. 998 - 999 C. civ.

Reclamantul Primarul municipiului Craiova a declarat apel împotriva acestei sentințe, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată. Reclamantul apelant a criticat sentința din perspectiva nesoluționării cererii de precizare a cadrului procesual, motivat de faptul că pe parcursul soluționării în fond a litigiului au intervenit modificări în structura organizatorică a intimatei pârâte, cea ce a determinat formularea unei cereri de chemare în judecată împotriva SC D.S.R. SRL București. Au mai fost formulate critici și cu privire la temeiurile de drept reținute de judecătorul fondului, acele articole de lege fiind abrogate, apelantul susținând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

Completul de apel din cadrul Curții de Apel Craiova, secția comercială, a respins apelul declarat în cauză, prin Decizia nr. 210 din 21 octombrie 2009. Completul de apel a apreciat apelul ca nefondat, reținând că în mod corect a apreciat judecătorul fondului caracterul sumelor acordate persoanelor - victime ale exploziei din data de 26 ianuarie 2006, acestea fiind ajutoare de urgență care, potrivit legii se suportă de la bugetul local. în raport de această constatare, s-a apreciat că în mod corect judecătorul fondului nu a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 998 - 1003 C. civ., și că doar victimele faptei ilicite se pot îndrepta împotriva autorului prejudiciului pe calea unei acțiuni în pretenții.

A fost înlăturată apărarea apelantului cu privire la motivarea soluției de fond pe texte legale abrogate, constatând că sumele plătite cu titlu de ajutoare de urgență au avut la bază exact temeiurile de drept reținute de judecătorul fondului; totodată, s-a reținut că în urma reoganizării interne, calitate procesuală în cauză are SC G.D.F.S.E. România - fostă SC D.S. SA. Împotriva acestei decizii reclamantul Primarul municipiului Craiova a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat și a acțiunii astfel cum a fost formulată. Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Criticile reclamantului au vizat interpretarea și aplicarea greșită a legii de către completul de apel și judecătorul fondului.

Astfel, reclamantul a arătat că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, raportat la existența prejudiciului - suma plătită de primar victimelor deflagrației, a faptei ilicite -neglijența intimatei în înlocuirea conductei de gaze, fapt ce a determinat producerea exploziei, și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. Aceste elemente nu au fost analizate de către instanță, deși era indicat temeiul de drept al acțiunii, respectiv art. 998 – 1003 C. civ. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că nu sunt dovedite elementele răspunderii civile delictuale în condițiile în care sumele pretinse de reclamantul recurent au fost achitate cu titlu de ajutoare de urgență, iar potrivit legii aceste sume se suportă de la bugetul local.

Nu au fost administrate probe în această fază procesuală. Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul este fondat. Astfel, se reține că atât judecătorul fondului, cât și completul de apel au aplicat greșit legea, din perspectiva modului de soluționare a litigiului de față. Astfel, se reține că reclamantul a invocat în susținerea acțiunii sale prevederile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală, prin expunerea situației de fapt încercând să demonstreze îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru angajarea răspunderii pârâtei intimate.

În speță, însă, atât judecătorul fondului, cât și completul de apel nu au analizat litigiul din perspectiva motivelor invocate de reclamant și a apărărilor pârâtei referitoare neîndeplinirea condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, analiza celor două instanțe limitându-se la constatarea caracterului de ajutoare de urgență a sumelor pretinse de reclamant. Or, niciuna dintre părțile litigiului nu au contestat titlul cu care au fost achitate aceste sume, în condițiile în care nici nu a existat o solicitare de analizare anaturii sumelor achitate victimelor exploziei. În aceste condiții, se apreciază că ambele instanțe nu au analizat cauza în raport de temeiurile de drept invocate, considerentele bazându-se pe aspecte ce nu au legătură cu litigiul, în condițiile în care acesta se bazează pe răspunderea civilă delictuală.

Or, raportat la acest temei de drept, instanțele aveau obligația de a analiza cele invocate de reclamantă, precum și apărările pârâtei din perspectiva condițiilor reglementate de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, analiză ce nu a fost efectuată în cauză. În consecință, în temeiul art. 312 C.proc.civ, raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, iar decizia pronunțată în cauză, precum și sentința de fond vor fi casate. Cauza va fi trimisă spre rejudecare la instanța de fond, judecătorul fondului având obligația de a analiza speța din perspectiva îndeplinirii ori neîndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

PENRTU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul municipiul Craiova prin Primar împotriva Deciziei nr. 210 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Casează decizia atacată și sentința nr. 265 din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.