ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1763/2010

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamanta C.E.R.E.S. BV Olanda a chemat în judecată pârâtele SC I.E. SA

București, SC T.C.I. SRL București și P.E., solicitând instanței să pronunțe o

hotărâre care să țină loc de hotărâre a adunării generale a asociaților SC T.C.I.

SRL București prin care să se dispună numirea domnului M.A.P. ca administrator

al societății pentru o perioadă de 4 ani și înregistrarea în Registrul

Comerțului și publicarea în M. Of. al României a hotărârii. In subsidiar,

reclamanta a solicitat instanței să autorizeze C.E.R.E.S. BV Olanda să convoace

adunarea generală a asociaților SC T.C.I. SRL București, în vederea numirii

administratorului și să oblige SC I.E. SA București să voteze în cadrul

adunării generale a asociaților în favoarea persoanei propuse de C.E.R.E.S. BV Olanda

și să semneze hotărârea adunării generale a asociaților și actul constitutiv

actualizat cu această modificare.

Prin

cererea reconvențională formulată, pârâtele au solicitat instanței să pronunțe

o hotărâre care să țină loc de hotărâre a adunării generale a asociaților SC T.C.I.

SRL București, prin care să se majoreze capitalul social al societății, cu suma

de 6.000.000 euro și atribuirea părților sociale asociatului SC I.E. SA București

și modificarea actului constitutiv al societății, astfel încât să se reflecte

această majorare de capital social și din punct de vedere al reprezentării

proporționale a asociaților în componența consiliului de administrație;

modificarea art. 9 din actul constitutiv în sensul ca asociatul C.E.R.E.S. BV Olanda

să poată desemna un singur administrator, iar asociatul SC I.E. SA București să

poată desemna 3 administratori și să fie eliminată obligativitatea semnăturii

conjuncte.

Prin sentința nr.

614 din 13 ianuarie 2009, Tribunalul București, secția a Vl- a comercială, a

respins ca rămasă tară obiect cererea principală și ca inadmisibilă cererea

reconventională.

Pentru a

pronunța acesta soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții'

și pârâta SC I.E. SA București sunt asociate cu părți egale în cadrul SC T.C.I.

SRL București.

Prin

hotărârea A.G.A. din 29 septembrie 2008, s-a numit noul Consiliu de

Administrație al SC T.C.I. SRL București, compus din câte două persoane propuse

de fiecare dintre cele două societăți asociate și care include propunerea

reclamantei din cererea de chemare în judecată, aprobându-se totodată, actul

constitutiv actualizat.

Fată de aceste

considerente, instanța a reținut că cererea principală a rămas fără obiect.

În ceea ce privește cererea

reconventională, instanța a reținut că obiectul acesteia se referă la

funcționarea SC T.C.I. SRL București, ca societate cu răspundere limitată și

exercitarea funcțiilor organului suprem de conducere, instanța neputându-se

substitui prerogativelor exclusive ale A.G.A., măsurile privind starea

societății fiind date numai în competența A.G.A., potrivit Legii nr. 31/1990.'

Pe cale de consecință, reținând că

instanța nu este și nu poate fi un organ paralel de conducere al societății,

s-a dispus respingerea cererii reconventionale ca inadmisibilă.

Sentința

primei instanțe a fost apelată de către pârâții - reclamanți SC I.E. SA

București, SC T.C.I. SRL București și P.E., iar prin Decizia nr. 378 din 21

octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI- a comercială, a respins

ca nefondat apelul.

În

argumentarea soluției pronunțate, instanța a reținut că reclamanta C.E.R.E.S. BV

Olanda a invocat la termenul din 17 noiembrie 2008, excepția de necompetență

generală a instanțelor de judecată în soluționarea cererii reconventionale, având

în vedere că prin contractul de asociere dintre părți, la art. 4 a fost

inserată clauza compromisorie privind soluționarea litigiilor de o instanță

arbitrală, excepție analizată de instanța de fond și soluționată în mod corect,

având în vedere că o asemenea clauză nu operează în legătură cu litigiile

intrasocietare, generate de actul constitutiv și de Legea nr. 31/1990.

A mai

reținut instanța că pârâții - reclamanți nu au invocat în fața instanței de

fond clauza compromisorie în raport de cererea principală, iar reclamanta -

pârâtă a invocat această clauză în raport de cererea reconvențională, excepție

neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 343

4

pct. 2 lit. a) C.

proc. civ., pârâta formulând apărări de fond tară nicio rezervă privitor la

existența convenției arbitrale, ceea ce duce la concluzia că partea care a

invocat excepția a renunțat la beneficiul care rezultă din alegerea unui organ

arbitrai.

În ceea

ce privește inadmisibilitatea cererii reconventionale, instanța de control

judiciar a reținut că, în raport de dispozițiile art. 195 din Legea nr. 31/1990,

instanța poate dispune convocarea A.G.A., în caz de refuz din partea

persoanelor abilitate de lege, dar nu poate să pronunțe o hotărâre care să țină

loc de hotărâre a adunării generale, întrucât în atare situație, instanța ar fi

un organ paralel de conducere al societății comerciale, fapt ce contravine

dispozițiilor legale și voinței societății exprimate prin Statut.

Împotriva

deciziei sus menționate, au declarat recurs pârâtele SC I.E. SA București, SC T.C.I.

SRL București și P.E., invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

în temeiul cărora au solicitat casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare.

În

argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8

C. proc. civ., recurentele au susținut că prin menținerea de către instanța de

apel a soluției primei instanțe, în ceea ce privește inadmisibilitatea cererii

reconvenționale, au fost încălcate dispozițiile art. 969 C. civ. și au fost

schimbate natura și înțelesul actului juridic. Recurentele au susținut că prin

contractul de asociere încheiat între părți, s-a stabilit o obligație implicită

pentru reclamanta C.E.R.E.S. BV Olanda, de a vota în adunarea generală,

majorarea capitalului social, distribuirea părților sociale precum și

modificările actului constitutiv, obligație de a face, susceptibilă de a fi

executată în natură, iar în caz de neexecutare, temeiul contractual care fundamentează

intervenirea instanței de judecată în procesul decizional al SC T.C.I. SRL

București rezidă în art. 4 din Contractul de asociere.

În ceea ce

privește motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurentele au susținut că instanța de apel, în mod greșit, nu a

analizat cu prioritate excepția de necompetență a instanțelor, față de excepția

lipsei calității de reprezentant a doamnei P.E. în ceea ce privește cererea

reconvențională formulată în numele SC T.C.I. SRL București și

inadmisibilității cererii reconvenționale.

Au mai

susținut recurentele că, în mod greșit, a fost admisă excepția

inadmisibilității cererii reconvenționale, întrucât cererea este admisibilă din

perspectiva neîndeplinirii obligaților contractuale, respectiv obligația de a

face este susceptibilă de a fi executată în natură, prin pronunțarea unei

hotărâri care să suplinească voința debitorului, în speță, fiind vorba tocmai

de hotărârea care să țină loc de hotărâre A.G.A. de majorare a capitalului social.

S-a mai

susținut de către recurente că, în mod greșit a reținut instanța că prin

hotărârea A.G.A. din 27 octombrie 2008, s-ar fi decis majorarea capitalului

social, având în vedere că prin această hotărâre, s-a decis doar majorarea

capitalului social cu suma de 40 lei, necesar pentru exprimarea capitalului

social al SC T.C.I. SRL București, în lei noi, prin transformarea din lei

vechi. Prin această hotărâre A.G.A. nu s-au modificat cotele celor două

asociați, iar adoptarea acestei hotărâri nu modifică cu nimic faptul că

asociatul C.E.R.E.S. BV Olanda, deși a fost convocat legal, refuză să își

îndeplinească obligația de a vota majorarea capitalului social al SC T.C.I. SRL

București, ca urmare a activării clauzei din Contractul de asociere.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

vizează schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic

dedus judecății prin interpretarea greșită a acestuia. Din dezvoltarea

criticilor formulate și analiza deciziei recurate, nu rezultă în ce fel

instanța a denaturat înțelesul actului prin interpretare, care sunt termenii

care prin interpretare au lezat conținutul actului, astfel că, motivul invocat

se reduce la o simplă afirmație tară nici un fundament legal. In acest context,

recurentele au susținut că, potrivit art. 4 din Contractul de asociere, în

cazul în care una din părți nu-și îndeplinește obligațiile de finanțare a

proiectului, cealaltă parte are dreptul de a solicita majorarea capitalului

social cu suma necesară, iar părțile sociale emise în urma majorării de capital

vor fi distribuite exclusiv părții care și-a îndeplinit obligația, or aceste

operațiuni se pot realiza numai prin adoptarea unei hotărâri A.G.A. de

competența adunării generale a asociaților și nu a instanței.

Analizând

decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor

aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța

de control judiciar că, potrivit dispozițiilor art. 195 coroborat cu art. 119 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990, instanța poate dispune convocarea adunării generale,

în caz de refuz din partea celor abilitați de lege, însă nu se poate substitui

voinței societare, prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de hotărâre

a adunării generale a asociaților. Prin urmare, intervenția instanței este

limitată din acest punct de vedere, numai în ceea ce privește convocarea

adunării generale, singurele în măsură să decidă asupra activității societății,

fiind organele sale de conducere.

Așa fiind, Înalta

Curte constată a fi nefondată critica formulată în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 8 C. proc. civ. și urmează a fi respinsă.

Motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se referă la încălcarea sau aplicarea

greșită a legii. Din perspectiva acestui motiv, se va analiza o eventuală

încălcare a legii de drept substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege

străin de situația de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de drept la

situații neaplicabile în speță.

Raportat

la dispozițiile legale sus citate, se constată că instanța de apel a făcut o

corectă interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 31/1990, incidente în

cauză, astfel cum s-a arătat anterior.

În ceea

ce privește critica ce vizează ordinea de soluționare a excepțiilor invocate,

de asemenea nu poate fi reținută ca fondată, având în vedere că instanța a

analizat cu prioritate excepția necompetenței instanțelor, potrivit

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., după care, a examinat celelalte excepții

invocate, inclusiv excepția inadmisibilității cererii reconvenționale.

Referitor la

soluția de admitere a excepției inadmisibilității cererii reconvenționale,

pentru considerentele expuse anterior și asupra cărora nu se va mai reveni, se

constată de asemenea, a fi fost soluționată în mod corect de către ambele

instanțe, astfel încât Înalta Curte va respinge și acest motiv, ca nefondat.

Față de

considerentele ce preced, întrucât se constată că nu sunt motive de

nelegalitate care să ducă la modificarea deciziei recurate, potrivit art. 312 C.

proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtele SC I.

E.

SA București, SC T.C.I. SRL București și P.E. împotriva Deciziei nr. 378 din 21

octombrie 2009, pronunțată de

Curtea de Apel

București, secția a Vi-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 mai 2010.