ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1763/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta C.E.R.E.S. BV Olanda a chemat în judecată pârâtele SC I.E. SA București, SC T.C.I. SRL București și P.E., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de hotărâre a adunării generale a asociaților SC T.C.I. SRL București prin care să se dispună numirea domnului M.A.P. ca administrator al societății pentru o perioadă de 4 ani și înregistrarea în Registrul Comerțului și publicarea în M. Of. al României a hotărârii. In subsidiar, reclamanta a solicitat instanței să autorizeze C.E.R.E.S. BV Olanda să convoace adunarea generală a asociaților SC T.C.I.

SRL București, în vederea numirii administratorului și să oblige SC I.E. SA București să voteze în cadrul adunării generale a asociaților în favoarea persoanei propuse de C.E.R.E.S. BV Olanda și să semneze hotărârea adunării generale a asociaților și actul constitutiv actualizat cu această modificare. Prin cererea reconvențională formulată, pârâtele au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de hotărâre a adunării generale a asociaților SC T.C.I. SRL București, prin care să se majoreze capitalul social al societății, cu suma de 6.000.000 euro și atribuirea părților sociale asociatului SC I.E. SA București și modificarea actului constitutiv al societății, astfel încât să se reflecte această majorare de capital social și din punct de vedere al reprezentării proporționale a asociaților în componența consiliului de administrație; modificarea art. 9 din actul constitutiv în sensul ca asociatul C.E.R.E.S.

BV Olanda să poată desemna un singur administrator, iar asociatul SC I.E. SA București să poată desemna 3 administratori și să fie eliminată obligativitatea semnăturii conjuncte. Prin sentința nr. 614 din 13 ianuarie 2009, Tribunalul București, secția a Vl- a comercială, a respins ca rămasă tară obiect cererea principală și ca inadmisibilă cererea reconventională. Pentru a pronunța acesta soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții' și pârâta SC I.E. SA București sunt asociate cu părți egale în cadrul SC T.C.I. SRL București. Prin hotărârea A.G.A. din 29 septembrie 2008, s-a numit noul Consiliu de Administrație al SC T.C.I. SRL București, compus din câte două persoane propuse de fiecare dintre cele două societăți asociate și care include propunerea reclamantei din cererea de chemare în judecată, aprobându-se totodată, actul constitutiv actualizat.

Fată de aceste considerente, instanța a reținut că cererea principală a rămas fără obiect. În ceea ce privește cererea reconventională, instanța a reținut că obiectul acesteia se referă la funcționarea SC T.C.I. SRL București, ca societate cu răspundere limitată și exercitarea funcțiilor organului suprem de conducere, instanța neputându-se substitui prerogativelor exclusive ale A.G.A., măsurile privind starea societății fiind date numai în competența A.G.A., potrivit Legii nr. 31/1990.' Pe cale de consecință, reținând că instanța nu este și nu poate fi un organ paralel de conducere al societății, s-a dispus respingerea cererii reconventionale ca inadmisibilă. Sentința primei instanțe a fost apelată de către pârâții - reclamanți SC I.E.

SA București, SC T.C.I. SRL București și P.E., iar prin Decizia nr. 378 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI- a comercială, a respins ca nefondat apelul. În argumentarea soluției pronunțate, instanța a reținut că reclamanta C.E.R.E.S. BV Olanda a invocat la termenul din 17 noiembrie 2008, excepția de necompetență generală a instanțelor de judecată în soluționarea cererii reconventionale, având în vedere că prin contractul de asociere dintre părți, la art. 4 a fost inserată clauza compromisorie privind soluționarea litigiilor de o instanță arbitrală, excepție analizată de instanța de fond și soluționată în mod corect, având în vedere că o asemenea clauză nu operează în legătură cu litigiile intrasocietare, generate de actul constitutiv și de Legea nr. 31/1990.

A mai reținut instanța că pârâții - reclamanți nu au invocat în fața instanței de fond clauza compromisorie în raport de cererea principală, iar reclamanta - pârâtă a invocat această clauză în raport de cererea reconvențională, excepție neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 343 4 pct. 2 lit. a) C. proc. civ., pârâta formulând apărări de fond tară nicio rezervă privitor la existența convenției arbitrale, ceea ce duce la concluzia că partea care a invocat excepția a renunțat la beneficiul care rezultă din alegerea unui organ arbitrai.

În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii reconventionale, instanța de control judiciar a reținut că, în raport de dispozițiile art. 195 din Legea nr. 31/1990, instanța poate dispune convocarea A.G.A., în caz de refuz din partea persoanelor abilitate de lege, dar nu poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de hotărâre a adunării generale, întrucât în atare situație, instanța ar fi un organ paralel de conducere al societății comerciale, fapt ce contravine dispozițiilor legale și voinței societății exprimate prin Statut. Împotriva deciziei sus menționate, au declarat recurs pârâtele SC I.E. SA București, SC T.C.I. SRL București și P.E., invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., în temeiul cărora au solicitat casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentele au susținut că prin menținerea de către instanța de apel a soluției primei instanțe, în ceea ce privește inadmisibilitatea cererii reconvenționale, au fost încălcate dispozițiile art. 969 C. civ. și au fost schimbate natura și înțelesul actului juridic. Recurentele au susținut că prin contractul de asociere încheiat între părți, s-a stabilit o obligație implicită pentru reclamanta C.E.R.E.S. BV Olanda, de a vota în adunarea generală, majorarea capitalului social, distribuirea părților sociale precum și modificările actului constitutiv, obligație de a face, susceptibilă de a fi executată în natură, iar în caz de neexecutare, temeiul contractual care fundamentează intervenirea instanței de judecată în procesul decizional al SC T.C.I.

SRL București rezidă în art. 4 din Contractul de asociere. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentele au susținut că instanța de apel, în mod greșit, nu a analizat cu prioritate excepția de necompetență a instanțelor, față de excepția lipsei calității de reprezentant a doamnei P.E. în ceea ce privește cererea reconvențională formulată în numele SC T.C.I. SRL București și inadmisibilității cererii reconvenționale. Au mai susținut recurentele că, în mod greșit, a fost admisă excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, întrucât cererea este admisibilă din perspectiva neîndeplinirii obligaților contractuale, respectiv obligația de a face este susceptibilă de a fi executată în natură, prin pronunțarea unei hotărâri care să suplinească voința debitorului, în speță, fiind vorba tocmai de hotărârea care să țină loc de hotărâre A.G.A.

de majorare a capitalului social. S-a mai susținut de către recurente că, în mod greșit a reținut instanța că prin hotărârea A.G.A. din 27 octombrie 2008, s-ar fi decis majorarea capitalului social, având în vedere că prin această hotărâre, s-a decis doar majorarea capitalului social cu suma de 40 lei, necesar pentru exprimarea capitalului social al SC T.C.I. SRL București, în lei noi, prin transformarea din lei vechi. Prin această hotărâre A.G.A. nu s-au modificat cotele celor două asociați, iar adoptarea acestei hotărâri nu modifică cu nimic faptul că asociatul C.E.R.E.S. BV Olanda, deși a fost convocat legal, refuză să își îndeplinească obligația de a vota majorarea capitalului social al SC T.C.I.

SRL București, ca urmare a activării clauzei din Contractul de asociere. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății prin interpretarea greșită a acestuia. Din dezvoltarea criticilor formulate și analiza deciziei recurate, nu rezultă în ce fel instanța a denaturat înțelesul actului prin interpretare, care sunt termenii care prin interpretare au lezat conținutul actului, astfel că, motivul invocat se reduce la o simplă afirmație tară nici un fundament legal.

In acest context, recurentele au susținut că, potrivit art. 4 din Contractul de asociere, în cazul în care una din părți nu-și îndeplinește obligațiile de finanțare a proiectului, cealaltă parte are dreptul de a solicita majorarea capitalului social cu suma necesară, iar părțile sociale emise în urma majorării de capital vor fi distribuite exclusiv părții care și-a îndeplinit obligația, or aceste operațiuni se pot realiza numai prin adoptarea unei hotărâri A.G.A. de competența adunării generale a asociaților și nu a instanței.

Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de control judiciar că, potrivit dispozițiilor art. 195 coroborat cu art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, instanța poate dispune convocarea adunării generale, în caz de refuz din partea celor abilitați de lege, însă nu se poate substitui voinței societare, prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de hotărâre a adunării generale a asociaților. Prin urmare, intervenția instanței este limitată din acest punct de vedere, numai în ceea ce privește convocarea adunării generale, singurele în măsură să decidă asupra activității societății, fiind organele sale de conducere.

Așa fiind, Înalta Curte constată a fi nefondată critica formulată în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și urmează a fi respinsă. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se referă la încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din perspectiva acestui motiv, se va analiza o eventuală încălcare a legii de drept substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în speță. Raportat la dispozițiile legale sus citate, se constată că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 31/1990, incidente în cauză, astfel cum s-a arătat anterior.

În ceea ce privește critica ce vizează ordinea de soluționare a excepțiilor invocate, de asemenea nu poate fi reținută ca fondată, având în vedere că instanța a analizat cu prioritate excepția necompetenței instanțelor, potrivit dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., după care, a examinat celelalte excepții invocate, inclusiv excepția inadmisibilității cererii reconvenționale. Referitor la soluția de admitere a excepției inadmisibilității cererii reconvenționale, pentru considerentele expuse anterior și asupra cărora nu se va mai reveni, se constată de asemenea, a fi fost soluționată în mod corect de către ambele instanțe, astfel încât Înalta Curte va respinge și acest motiv, ca nefondat. Față de considerentele ce preced, întrucât se constată că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la modificarea deciziei recurate, potrivit art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtele SC I. E. SA București, SC T.C.I. SRL București și P.E. împotriva Deciziei nr. 378 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vi-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2010.