ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2331/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 566 din 15

februarie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea prin care A.V.A.S. București a solicitat

obligarea în solidar a pârâtelor SC G. B.V. Olanda, A.S. P.A.S. din SC A. SA și

C.R. la plata sumei de 1.132.224.000 lei reprezentând dezdăunări ca urmare a

neîndeplinirii obligațiilor asumate prin contractele de vânzare-cumpărare

acțiuni din 23 decembrie 1998, din 30 aprilie 1997 și din 26 septembrie 1996 în

sensul de a majora capitalul social al SC A. SA cu valoarea terenului dobândit

ulterior de societate.

În esență s-a reținut

că deși reclamanta era îndrituită la dezdăunări, conform celor convenite cu

pârâții prin cele trei contracte de vânzare-cumpărare acțiuni și a

dispozițiilor art. 969 C. civ., art. 1073 C. civ. și art. 1075 C. civ.,

reclamanta nu a făcut dovada cuantumului despăgubirilor solicitate, cu atât mai

mult cu cât nu a dovedit valoarea terenurilor ce formează obiectul clauzelor

celor trei contracte și nici pagubele suferite prin neplata acestora, cu atât

mai mult cu cât fiecare dintre cei trei pârâți, titulari cocontractanți în trei

contracte distincte, încheiate cu reclamanta, nu sunt ținuți solidar,

dispozițiile art. 42 C. com. nefiind aplicabile în speță.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială

nr. 194 din 5 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Instanța de apel a

reținut că prejudiciul suferit de apelanta-reclamantă nu poate fi determinat

prin raportare la contravaloarea terenului ci prin raportare la valoarea

acțiunilor emise ori la prețul obținut din înstrăinarea lor și/sau la

dividendele cuvenite A.V.A.S. în considerarea acestor acțiuni, prejudiciu care

- în speță - nu este nici determinat, nici determinabil, reclamanta raportându-se

la valoarea terenului.

De asemenea, faptul

că reclamanta a înțeles să acționeze cei trei pârâți prin aceeași acțiune, nu

atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 42 C. com. privitoare la solidaritate,

deoarece obligațiilor celor trei pârâți au izvoare diferite, din acte juridice

distincte, așa încât nu au calitatea de codebitori.

Nemulțumită de

această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea primei

critici recurenta apreciază că instanța de apel a interpretat greșit actul

dedus judecății reținând că prejudiciul solicitat de ea nu este nici determinat

și nici determinabil.

Ori, ea a solicitat

prin acțiune să fie despăgubită cu 112.322,40 lei reprezentând contravaloarea

terenului în suprafață de 4.637,95 mp situat în, sector 2 București cu care

capitalul SC A. SA trebuia să fie majorat de către pârâți, deveniți acționari

ai societății prin contractele de vânzare-cumpărare acțiuni.

În consecință,

instanța de apel greșit a reținut că prejudiciul A.V.A.S. trebuia raportat la

valoarea acțiunilor emise și nu la valoarea terenului.

Prin cea de-a doua

critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta

susține că decizia din apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii, respectiv a dispozițiilor contractuale și ale art. 32

2

din

Legea nr. 99/1999 și art. 5

1

pct. 1.17 din H.G. nr. 450/1999, precum

și cu înlăturarea greșită a dispozițiilor art. 42 C. com.

În temeiul

respectivelor dispoziții legale și a prevederilor contractuale pârâții trebuiau

să majoreze capitalul social al societății ai cărei acționari au devenit cu

valoarea terenului pentru care s-a emis certificat de proprietate la 2

noiembrie 1999, abia după o asemenea operațiune putându-se emite acțiuni.

Cum însă pârâții nu

au respectat cele convenite, mai ales că terenul în cauză a și fost executat

silit de un creditor al societății - SC T.S. SRL - care în baza Ordonanței nr.

391 din 14 ianuarie 2000 a Judecătoriei sector 2 București a și adjudecat acest

teren în contul creanței, A.V.A.S. a fost lipsită de acțiunile ce i se

cuveneau, aferente valorii terenului, așa încât prejudiciul suferit de ea este

de 112.322,40 lei, valoarea terenului.

În final recurenta

critică înlăturarea solidarității celor trei pârâți, respectiv a dispozițiilor art.

42 C. com., deoarece, chiar dacă pârâții au încheiat contracte separate,

modalitatea de îndeplinire a obligațiilor asumate independent, era comună, ei

fiind cei care trebuia să convoace A.G.A. și să decidă majorarea capitalului

social, iar terenul în legătură cu care ei și-au asumat obligații era același.

În cauză au fost

acordate mai multe termene pentru legala citare a pârâtei cu sediul în Olanda,

cât și a pârâtei A. P.A.S. din SC A. SA, persoană juridică față de care s-a

constatat perimarea cererii de dizolvare ce a format obiectul sesizării din 20

ianuarie 2006 în Dosar nr. 132/PJ/1995 al Judecătoriei sector 2 București (a se

vedea relațiile depuse de recurentă la fila 92 recurs) așa încât această asociație

figurează în Registrul P.J.

Nici unul dintre

pârâți nu s-a prezentat în instanță, deși au fost legal citați și nu și-au

formulat apărări.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Critica referitoare

la interpretarea greșită a actului dedus judecății, respectiv a naturii

prejudiciului cu care reclamanta a solicitat să fie dezdăunată este nefondată

deoarece însăși recurenta, în argumentarea celei de-a doua critici - a se vedea

fila 6 dosar recurs, ultimul aliniat - recunoaște că prejudiciul suferit de ea

îl reprezintă valoarea terenului care i-ar fi revenit sub formă de acțiuni.

Potrivit art. 32

2

din Legea nr. 99/1999 și art. 5 pct. 1.17 din H.G. nr. 450/1999 capitalul

social al societății pentru care s-a emis ulterior titlu de proprietate pe

teren se majorează de drept cu valoarea terenului respectiv, care constituie

aport în natură al statului în schimbul căruia se emit acțiuni noi, cu valoare

nominală egală cu cea a acțiunilor existente care revin de drept instituției

publice implicate.

În consecință, așa

cum corect a reținut și instanța de apel, prejudiciul suferit de recurentă nu-l

reprezintă contravaloarea terenului ci valoarea acțiunilor ce ar fi trebuit

emise pentru acest aport în natură, a căror valoare nominală trebuia să fie

egală cu cea a acțiunilor existente, după cum erau în vigoare reglementările.

Ori, în atare

situație, recurenta susține neîntemeiat că instanța a schimbat și interpretat

greșit actul dedus judecății, instanța nefăcând altceva decât să argumenteze

netemeinicia cererii reclamantei care a solicitat drept despăgubiri valoarea

terenului și nicidecum valoarea acțiunilor ce i-ar fi revenit în urma aportării

în natură a terenului la capitalul social al societății.

Cât privește cea de-a

doua critică Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare și

interpretare a dispozițiilor art. 32

2

din Legea nr. 99/1999 precum

și a art. 5

1

pct. 1.17 din H.G. nr. 450/1999, pentru argumentele

deja expuse în analizarea primei critici, pe care le menține.

Neîntemeiată este

apreciată de Curte și critica referitoare la înlăturarea dispozițiilor art. 42 C.

com. referitoare la solidaritatea codebitorilor comerciali deoarece din însăși

acțiunea reclamantei rezultă că obligațiile celor trei pârâți au fost distincte

și asumate prin contracte diferite, încheiate în timp.

Locul situării

terenului sau modalitatea similară de îndeplinire a obligațiilor nu atrage

solidaritatea debitorilor - așa cum greșit susține recurenta - deoarece ei nu

au dobândit în comun acțiunile, ci separat, distinct, iar obligația fiecăruia

are izvor diferit.

În consecință

instanța de apel corect a reținut că dispozițiile art. 42 C. com. nu sunt

incidente în cauză.

În considerarea

acestor argumente Curtea apreciază că recursul recurentei este nefondat, motiv

pentru care îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei comerciale nr. 194 din 5

aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 26 iunie 2008.