ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1663/2013

Prin Decizia nr. 1340 din 14 mai 2012, Curtea de Apel Timișoara; secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 874/115/2010 a admis recursurile declarate de pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin și de reclamantul V.D. împotriva Sentinței civile nr. 1988 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 874/115/2010, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a respins capătul de cerere prin care reclamantul a pretins valorificarea perioadei 1 octombrie 1983 - 8 august 1964 reprezentând anin IV de facultate, a obligat pârâta să valorifice adeverințele din 20 octombrie 2008 și din 20 octombrie 2005 emise de angajatorul SC U. SA Lugoj și x din 20 octombrie 2005 emisă de angajatorul SC U. SA Lugoj și a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs, în raport de conținutul adeverințelor din 20 octombrie 2008 și din 20 octombrie 2005 emise de angajatorul SC U. SA Lugoj din care rezultă că în perioada 1972 - 1973 reclamantul a lucrat în regim mărit de lucru conform H.C.M. nr. 1546/1952 modificat prin H.C.M. nr. 2579/1956 și Decretul nr. 175/1973 și că a beneficiat de sporul prevăzut de aceste acte normative în esență, a reținut incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 3/1977, modificat prin art. 3 din Legea nr. 43/1992, potrivit cărora sporul de lucru sistematic peste programul normal intră în baza de calcul a pensiilor și ale art. 164 din Legea nr. 19/2000 care prevăd că sporul se valorifică la stabilirea drepturilor de pensie.

În același sens a reținut și dispozițiile Deciziei nr. 5 din 20 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial nr. 223/31.03.2011, prin care, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că sumele plătite pentru munca prestată în regim de lucru prelungit în condițiile art. 1 și 2 din H.C.M. nr. 1546/1952 se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, decizia fiind obligatorie pentru instanțe conform art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ. Împotriva Deciziei nr. 1340 din 14 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 874/115/2010 a formulat cerere de revizuire contestatorul V.D.

fără să indice temeiul în drept, respectiv vreunul dintre cazurile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 1 - 10 C. proc. civ. În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția necompetenței sale în soluționarea prezentei cauze, invocată din oficiu, în baza art. 323 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente: În motivarea cererii, revizuentul a formulat exclusiv critici vizând temeinicia soluției, referitoare la interpretarea probelor administrate și la diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată, care nu pot fi încadrate în prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., singurul în care s-ar atrage competența soluționării căii extraordinare de atac de retractare în favoarea Înaltei Curți de casație și Justiție. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 323 C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere; în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre.

Cum în cauză nu s-au formulat critici care să atragă incidența cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 323 alin. (1) din același cod, potrivit cărora competența soluționării cererii de revizuire revine instanței care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere și, în raport de faptul că decizia atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, va dispune scoaterea de pe rol și înaintarea cauzei către această instanță în vederea competentei soluționării a căii de atac de retractare formulate de revizuentul V.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Scoate cauza de pe rol și o înaintează spre competentă soluționare Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS