ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1663/2013

Prin Decizia nr. 1340

din 14 mai 2012, Curtea de Apel Timișoara; secția litigii de muncă și asigurări

sociale, în Dosarul nr. 874/115/2010 a admis recursurile declarate de pârâta

Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin și de reclamantul V.D. împotriva

Sentinței civile nr. 1988 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul

Caraș-Severin în Dosarul nr. 874/115/2010, pe care a modificat-o în parte, în

sensul că a respins capătul de cerere prin care reclamantul a pretins

valorificarea perioadei 1 octombrie 1983 - 8 august 1964 reprezentând anin IV

de facultate, a obligat pârâta să valorifice adeverințele din 20 octombrie 2008

și din 20 octombrie 2005 emise de angajatorul SC U. SA Lugoj și x din 20

octombrie 2005 emisă de angajatorul SC U. SA Lugoj și a menținut restul

dispozițiilor hotărârii atacate.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de recurs, în raport de conținutul adeverințelor din

20 octombrie 2008 și din 20 octombrie 2005 emise de angajatorul SC U. SA Lugoj

din care rezultă că în perioada 1972 - 1973 reclamantul a lucrat în regim mărit

de lucru conform H.C.M. nr. 1546/1952 modificat prin H.C.M. nr. 2579/1956 și

Decretul nr. 175/1973 și că a beneficiat de sporul prevăzut de aceste acte

normative în esență, a reținut incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr.

3/1977, modificat prin art. 3 din Legea nr. 43/1992, potrivit cărora sporul de

lucru sistematic peste programul normal intră în baza de calcul a pensiilor și

ale art. 164 din Legea nr. 19/2000 care prevăd că sporul se valorifică la

stabilirea drepturilor de pensie.

În același sens a

reținut și dispozițiile Deciziei nr. 5 din 20 septembrie 2010 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial nr.

223/31.03.2011, prin care, admițându-se recursul în interesul legii, s-a

stabilit că sumele plătite pentru munca prestată în regim de lucru prelungit în

condițiile art. 1 și 2 din H.C.M. nr. 1546/1952 se au în vedere la stabilirea

și recalcularea pensiilor din sistemul public, decizia fiind obligatorie pentru

instanțe conform art. 330

7

alin. (4) C. proc. civ.

Împotriva Deciziei

nr. 1340 din 14 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 874/115/2010 a formulat cerere de

revizuire contestatorul V.D. fără să indice temeiul în drept, respectiv vreunul

dintre cazurile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 1 - 10 C. proc. civ.

În raport de cele

anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din

perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură

care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite

excepția necompetenței sale în soluționarea prezentei cauze, invocată din

oficiu, în baza art. 323 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea următoarelor

argumente:

În motivarea cererii,

revizuentul a formulat exclusiv critici vizând temeinicia soluției, referitoare

la interpretarea probelor administrate și la diminuarea cuantumului

cheltuielilor de judecată, care nu pot fi încadrate în prevederile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., singurul în care s-ar atrage competența soluționării căii

extraordinare de atac de retractare în favoarea Înaltei Curți de casație și

Justiție.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 323 C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la

instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere;

în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai

mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile

potrivnice. Când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte

din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care

urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat

prima hotărâre.

Cum în cauză nu s-au

formulat critici care să atragă incidența cazului de revizuire prevăzut de

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea

prevederilor art. 323 alin. (1) din același cod, potrivit cărora competența

soluționării cererii de revizuire revine instanței care a dat hotărârea rămasă

definitivă și a cărei revizuire se cere și, în raport de faptul că decizia

atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale, va dispune scoaterea de pe rol și înaintarea cauzei către

această instanță în vederea competentei soluționării a căii de atac de

retractare formulate de revizuentul V.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Scoate cauza de pe

rol și o înaintează spre competentă soluționare Curții de Apel Timișoara,

secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 16 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS