ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1610/2013

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 3009 din 1 iunie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC V. SA Vișeu de Sus împotriva Deciziei civile nr 159 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apei Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei decizii SC V. SA a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. În susținerea motivului invocat contestatoarea a arătat, în esență, că instanța de recurs nu a analizat motivul referitor la caracterul nelegal al unor transmisiuni de acțiuni și cel privitor la validitatea hotărârii adunării generale de realizare a cvorumului.

Contestatoarea susține că greșeală materială o reprezintă faptul că în considerente instanța de recurs a reținut că "încălcarea voinței societare în sensul împiedicării punctului de vedere al unor acționari se sancționează cu nulitatea absolută", iar nu cu nulitatea relativă, deși nicio dispoziție normativă cuprinsă în Legea nr. 31/1990 nu instituie sancțiunea nulității absolute a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor care a fost adoptată cu cvorumul de constituire și cvorumul de decizie împlinit, pe motiv că unii dintre acționari au fost împiedicați să-și exercite dreptul la vot în cadrul adunării generale care a adoptat respectiva hotărâre.

O altă greșeală materială, susține contestatoarea, care a înrâurit dezlegarea dată pricinii în recurs constă în aprecierea din considerentele deciziei contestate în sensul că "dovada calității de acționar se face exclusiv prin mențiunile din registrul acționarilor, iar raportat la aceste evidențe se observă că nu au fost emise acțiuni decât cele inițiale, rezultând că niciunul dintre acționarii SC V. SA Vișeu de Sus nu deține acțiuni a purtător". În opinia contestatoarei dovada calității de acționar în vederea participării la Adunarea Generală a Acționarilor, se face de către fiecare acționar pentru acțiunile nominative pe care le deține cu certificatul de acționar care i se eliberează în concordanță cu mențiunile înscrise în registrul acționarilor, Pentru aceste motive contestatoarea a solicitat să se dispună anularea deciziei contestate ca nelegală și netemeinică și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații V.G., B.I., P.S., B.A., A.A., P.I. au solicitat respingerea contestației în anulare formulată de SC V. SA. Contestația în anulare de față, urmează a fi respinsă ca nefondată, în raport de temeiul de drept invocat și raportat la motivele înfățișate de contestatoare, în considerarea celor ce urmează: În primul rând, Înalta Curte reamintește că, contestația în anulare este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ și strict prevăzute de lege și care nu presupune o rejudecare e recursului. Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ., contestația în anulare specială este admisibilă numai dacă hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

Totodată, Înalta Curte reamintește că greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, iar nu stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor și nici modul cum instanța a înțeles să interpreteze prevederile legale, situație în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil.

În cauză, contestatoarea, efectuează de fapt critici a hotărârii instanței de recurs, prin prisma modului în care aceasta a interpretat și aplicat dispozițiile legale în materie, ceea ce nu poate fi acceptat pe calea contestației în anulare, procedură în care nu poate fi examinată justețea soluției contestate și nici considerentele ce au fundamentat această soluție. Înalta Curte, apreciază față de exigența textului de lege arătat, că, contestația în anulare de față nu poate fi primită, prin raportare nici la susținerile referitoare la nulitatea relativă a voinței societare în sensul împiedicării exprimării punctului ce vedere al unor acționari și la dovada calității de acționar reținând în acest sens că instanța de recurs, nu s-a aflat într-o confuzie, în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ci a procedat, în raport de obiectul raportului juridic dedus judecății, la aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Totodată, potrivit art. 318 teza a II-a C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Față de formularea clară a textului, contestația poate fi exercitată numai dacă instanța de recurs a omis să analizeze un motiv de recurs cu care a fost învestită nu și atunci când nu au fost analizate punctual toate criticile formulate în dezvoltarea motivelor de recurs. Așa fiind neexaminarea distincta a fiecărei critici aferente fiecărui motiv de recurs nu constituie prin ea însăși, o omisiune în sensul art. 318 C. proc.

civ., dacă instanța a răspuns la motivele de casate printr-un considerent comun. Astfel din analiza contestației deduse prezentei judecăți se constată că contestatoarea reiterează o parte din criticile formulate prin cererea de recurs referitoare la caracterul nelegal al unor transmisiuni de acțiuni și validitatea hotărârii adoptate de adunarea generală a acționarilor, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., cărora instanța de recurs le-a răspuns, printr-un raționament juridic de sinteză. Prin urmare Înalta Curte apreciază că raportat la exigența textului de lege arătat contestația în anulare de față nu poate fi primită, față de împrejurarea că din considerentele deciziei contestate rezultă cu claritate că instanța de recurs a analizat atât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., cât și argumentele expuse în dezvoltarea acestuia. Faptul că, în considerentele hotărârii instanței de recurs, nu s-a răspuns punctual și detaliat tuturor argumentelor expuse de contestatoare, prin prezenta contestație, nu echivalează cu nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, în sensul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. cum în mod greșit susține contestatoarea. În consecință, având în vedere că nu au fost săvârșite greșeli materiale cu caracter procedural privind aspecte formale ale judecății și nici nu s-a omis analizarea vreunui motiv de recurs, contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC V. SA împotriva Deciziei nr. 3009 din 1 iunie 2009 a Înaltei de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2013 . Procesat de GGC - AS