ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1610/2013

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3009 din 1 iunie 2012 Înalta

Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta

SC V. SA Vișeu de Sus împotriva Deciziei civile nr 159 din 20 septembrie 2011 a

Curții de Apei Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei

decizii SC V. SA a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile

art. 318 C. proc. civ.

În susținerea

motivului invocat contestatoarea a arătat, în esență, că instanța de recurs nu

a analizat motivul referitor la caracterul nelegal al unor transmisiuni de

acțiuni și cel privitor la validitatea hotărârii adunării generale de realizare

a cvorumului.

Contestatoarea

susține că greșeală materială o reprezintă faptul că în considerente instanța

de recurs a reținut că "încălcarea voinței societare în sensul

împiedicării punctului de vedere al unor acționari se sancționează cu nulitatea

absolută", iar nu cu nulitatea relativă, deși nicio dispoziție normativă

cuprinsă în Legea nr. 31/1990 nu instituie sancțiunea nulității absolute a

hotărârii Adunării Generale a Acționarilor care a fost adoptată cu cvorumul de

constituire și cvorumul de decizie împlinit, pe motiv că unii dintre acționari

au fost împiedicați să-și exercite dreptul la vot în cadrul adunării generale

care a adoptat respectiva hotărâre.

O altă greșeală

materială, susține contestatoarea, care a înrâurit dezlegarea dată pricinii în

recurs constă în aprecierea din considerentele deciziei contestate în sensul că

"dovada calității de acționar se face exclusiv prin mențiunile din

registrul acționarilor, iar raportat la aceste evidențe se observă că nu au

fost emise acțiuni decât cele inițiale, rezultând că niciunul dintre acționarii

SC V. SA Vișeu de Sus nu deține acțiuni a purtător".

În opinia contestatoarei

dovada calității de acționar în vederea participării la Adunarea Generală a

Acționarilor, se face de către fiecare acționar pentru acțiunile nominative pe

care le deține cu certificatul de acționar care i se eliberează în concordanță

cu mențiunile înscrise în registrul acționarilor,

Pentru aceste motive

contestatoarea a solicitat să se dispună anularea deciziei contestate ca

nelegală și netemeinică și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimații V.G., B.I., P.S., B.A., A.A., P.I. au solicitat

respingerea contestației în anulare formulată de SC V. SA.

Contestația în

anulare de față, urmează a fi respinsă ca nefondată, în raport de temeiul de

drept invocat și raportat la motivele înfățișate de contestatoare, în

considerarea celor ce urmează:

În primul rând,

Înalta Curte reamintește că, contestația în anulare este o cale de atac

extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ și strict

prevăzute de lege și care nu presupune o rejudecare e recursului.

Potrivit art. 318

teza I C. proc. civ., contestația în anulare specială este admisibilă numai

dacă hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în

legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

Totodată, Înalta

Curte reamintește că greșelile instanței de recurs care deschid calea

contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, care

să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea

unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale

judecății, iar nu stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii

probelor și nici modul cum instanța a înțeles să interpreteze prevederile

legale, situație în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar

ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs, ceea ce

nu este admisibil.

În cauză,

contestatoarea, efectuează de fapt critici a hotărârii instanței de recurs,

prin prisma modului în care aceasta a interpretat și aplicat dispozițiile

legale în materie, ceea ce nu poate fi acceptat pe calea contestației în

anulare, procedură în care nu poate fi examinată justețea soluției contestate

și nici considerentele ce au fundamentat această soluție.

Înalta Curte,

apreciază față de exigența textului de lege arătat, că, contestația în anulare

de față nu poate fi primită, prin raportare nici la susținerile referitoare la

nulitatea relativă a voinței societare în sensul împiedicării exprimării

punctului ce vedere al unor acționari și la dovada calității de acționar

reținând în acest sens că instanța de recurs, nu s-a aflat într-o confuzie, în

sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., ci a procedat, în raport de

obiectul raportului juridic dedus judecății, la aplicarea dispozițiilor legale

incidente în cauză.

Totodată, potrivit

art. 318 teza a II-a C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi

atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de

modificare sau de casare.

Față de formularea

clară a textului, contestația poate fi exercitată numai dacă instanța de recurs

a omis să analizeze un motiv de recurs cu care a fost învestită nu și atunci

când nu au fost analizate punctual toate criticile formulate în dezvoltarea

motivelor de recurs. Așa fiind neexaminarea distincta a fiecărei critici

aferente fiecărui motiv de recurs nu constituie prin ea însăși, o omisiune în

sensul art. 318 C. proc. civ., dacă instanța a răspuns la motivele de casate

printr-un considerent comun.

Astfel din analiza

contestației deduse prezentei judecăți se constată că contestatoarea reiterează

o parte din criticile formulate prin cererea de recurs referitoare la

caracterul nelegal al unor transmisiuni de acțiuni și validitatea hotărârii

adoptate de adunarea generală a acționarilor, circumscrise motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., cărora instanța de recurs le-a

răspuns, printr-un raționament juridic de sinteză.

Prin urmare Înalta

Curte apreciază că raportat la exigența textului de lege arătat contestația în

anulare de față nu poate fi primită, față de împrejurarea că din considerentele

deciziei contestate rezultă cu claritate că instanța de recurs a analizat atât

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât și argumentele

expuse în dezvoltarea acestuia.

Faptul că, în

considerentele hotărârii instanței de recurs, nu s-a răspuns punctual și

detaliat tuturor argumentelor expuse de contestatoare, prin prezenta contestație,

nu echivalează cu nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, în sensul art. 318

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. cum în mod greșit susține contestatoarea.

În consecință, având

în vedere că nu au fost săvârșite greșeli materiale cu caracter procedural

privind aspecte formale ale judecății și nici nu s-a omis analizarea vreunui

motiv de recurs, contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC V. SA împotriva Deciziei nr. 3009 din

1 iunie 2009 a Înaltei de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2013

.

Procesat de GGC - AS