ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1592/2013

Asupra recursului de. față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 229 din 9 februarie 2012 Tribunalului Iași a respins acțiunea reclamantei pârâtă SC M. SA Piatra-Neamț în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC N.S. SRL Iași. A obligat reclamanta-pârâtă SC M. SA să plătească pârâtei-reclamantei SC N.S. SRL suma de 37.850,72 RON reprezentând diferență de preț și suma de 4.155,93 RON penalități și suma de 3.343,47 RON cheltuieli de judecată. A fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească suma de 8.500 RON diferență de onorariu în contul expertului T.L.M. prin reducerea sumei de 7.500 RON la 6.500 RON și a fost respinsă cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Apelul declarat de reclamanta SC M. SA Piatra-Neamț împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin Decizia nr. 104/2012 din 27 iunie 2012. Împotriva acestei sentințe reclamanta SC M. SA a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, recurenta a susținut, în esență, că instanța nu a luat în considerare faptul că problemele la motorul termic au fost sesizate la circa două luni de la data la care utilajul trebuia să Ie fie predat conform contractului. Recurenta susține că deși a invocat două critici instanța de apel nu a răspuns în mod concret acestora, rezumându-se la a spune că, constatarea necesității reparației la motorul termic a fost realizată ulterior încheierii contractului și că aceste reparații sunt în conformitate cu lista de lucrări finală și cu lista de materiale, întocmite de expertul T.L.

cu ocazia realizării raportului de expertiză. Recurenta apreciază că instanța de apel ar fi trebuit să motiveze de de ce a reținut această împrejurarea obiectivă ca element de exonerare a pârâtei-reclamante de la culpa depășirii termenului contractului atât timp cât această defecțiune a fost sesizată cu mult după expirarea termenului contractual de finalizare a lucrării, nerăspunzând astfel nici la eroarea în care s-a aflat instanța de fond privind data plății avansului și, implicit în calculul termenului de finalizare a lucrării. Totodată, susține recurenta, instanța de apel nu a răspuns criticii privind piesele utilizate în reparația utilajului și omisiunea depunerii acestora la raportul de expertiză pentru a fi supuse dezbaterii părților și nu a răspuns modului dacă în cauză s-a respectat sau nu principiul contradictorialității procesului civil, atât timp cât expertul face referire la documente de proveniență și de calitate a pieselor utilizate.

Recurenta susține ca instanța de apel devoalează implicit faptul că și-a asumat întru totul concluziile expertului, fără a face o personală și reală cercetare a criticilor aduse sentinței de fond. Pentru aceste motive au solicitat admiterea recursului casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare. Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului. Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare.

Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea și temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate și argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea. Prin criticile invocate în cererea de recurs reclamanta, și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute în art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate. Nu în ultimul rând trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc.

civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile stabilite de lege. În alți termeni față de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează, a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Constatând culpa procesuală a recurentei reclamante în declanșarea litigiului de față, în raport de cererea formulată de intimata pârâtă, urmează a se face aplicarea dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și a obliga recurenta reclamantă la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli de judecată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC M. SA împotriva Deciziei nr. 104/2012 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Obligă recurenta reclamantă SC M. SA la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC N.S. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS