ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1592/2013

Asupra recursului de.

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 229 din 9 februarie

2012 Tribunalului Iași a respins acțiunea reclamantei pârâtă SC M. SA

Piatra-Neamț în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC N.S. SRL Iași. A obligat

reclamanta-pârâtă SC M. SA să plătească pârâtei-reclamantei SC N.S. SRL suma de

37.850,72 RON reprezentând diferență de preț și suma de 4.155,93 RON penalități

și suma de 3.343,47 RON cheltuieli de judecată.

A fost obligată

reclamanta-pârâtă să plătească suma de 8.500 RON diferență de onorariu în

contul expertului T.L.M. prin reducerea sumei de 7.500 RON la 6.500 RON și a

fost respinsă cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Apelul declarat de

reclamanta SC M. SA Piatra-Neamț împotriva acestei sentințe a fost respins ca

nefondat de Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin Decizia nr. 104/2012 din

27 iunie 2012.

Împotriva acestei

sentințe reclamanta SC M. SA a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de recurs, recurenta a susținut, în esență, că instanța nu a luat în

considerare faptul că problemele la motorul termic au fost sesizate la circa

două luni de la data la care utilajul trebuia să Ie fie predat conform

contractului.

Recurenta susține că

deși a invocat două critici instanța de apel nu a răspuns în mod concret

acestora, rezumându-se la a spune că, constatarea necesității reparației la

motorul termic a fost realizată ulterior încheierii contractului și că aceste

reparații sunt în conformitate cu lista de lucrări finală și cu lista de materiale,

întocmite de expertul T.L. cu ocazia realizării raportului de expertiză.

Recurenta apreciază

că instanța de apel ar fi trebuit să motiveze de de ce a reținut această

împrejurarea obiectivă ca element de exonerare a pârâtei-reclamante de la culpa

depășirii termenului contractului atât timp cât această defecțiune a fost

sesizată cu mult după expirarea termenului contractual de finalizare a

lucrării, nerăspunzând astfel nici la eroarea în care s-a aflat instanța de

fond privind data plății avansului și, implicit în calculul termenului de

finalizare a lucrării.

Totodată, susține

recurenta, instanța de apel nu a răspuns criticii privind piesele utilizate în

reparația utilajului și omisiunea depunerii acestora la raportul de expertiză

pentru a fi supuse dezbaterii părților și nu a răspuns modului dacă în cauză

s-a respectat sau nu principiul contradictorialității procesului civil, atât

timp cât expertul face referire la documente de proveniență și de calitate a

pieselor utilizate.

Recurenta susține ca

instanța de apel devoalează implicit faptul că și-a asumat întru totul

concluziile expertului, fără a face o personală și reală cercetare a criticilor

aduse sentinței de fond.

Pentru aceste motive

au solicitat admiterea recursului casarea deciziei recurate și trimiterea

cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.

Înalta Curte în

conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

lit.

c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.

Din expunerea

criticilor aduse deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile la

adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații,

nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din

cazurile de casare sau modificare. Prin urmare, în recurs, cale de atac

extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine obligația să examineze

legalitatea și temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate

și argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea. Prin

criticile invocate în cererea de recurs reclamanta, și-a exprimat nemulțumirea

privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora

nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute

în art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu

pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

Nu în ultimul rând

trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a

imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin.

(1) C. proc. civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele

de procedură în condițiile stabilite de lege.

În alți termeni față

de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune

respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare

de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează, a constata nulitatea cererii

de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ.

Constatând culpa

procesuală a recurentei reclamante în declanșarea litigiului de față, în raport

de cererea formulată de intimata pârâtă, urmează a se face aplicarea

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și a obliga recurenta reclamantă la plata

sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli de judecată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de reclamanta SC M. SA împotriva Deciziei nr.

104/2012 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Obligă recurenta

reclamantă SC M. SA la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată către

intimata pârâtă SC N.S. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS