ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 751/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Reclamantul N.V. prin acțiunea introductivă, a chemat în judecată pârâta SC M. SRL Iași, solicitând să se dispună rezilierea Contractului nr. 1.607 din 16 iulie 2007 încheiat de părți, cu obiect de activitate construirea unei case de locuit, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 97.836,7 RON, reprezentând diferența de preț dintre lucrările efectiv realizate de pârâtă și lucrările din oferta de preț, obligarea la predarea întregii documentații în baza căreia a ridicat casa până în faza actuală, precum și a facturilor, chitanțelor în baza cărora a achiziționat materialele. În rejudecare, Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, prin Sentința nr. 1.219 din 02 iunie 2011 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul N.V.

în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S.R.L. Iași. A dispus rezilierea Contractului nr. 1.607 din 16 iulie 2007 încheiat de părți. A obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 66.013,34 RON și să-i predea întreaga documentație în baza căreia a început ridicarea construcției ce face obiectul contractului, precum și facturile și chitanțele de achiziționare a materialelor aferente lucrărilor executate. A respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC M. SRL Iași în contradictoriu cu reclamantul N.V. A obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 4.090,77 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A compensat restul cheltuielilor de judecată efectuate de părți. Prin Decizia nr. 221 din 3 decembrie 2012, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins apelul formulat de pârâta SC M. SRL Iași, împotriva Sentinței nr. 1.219 din 2 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ.

A obligat pârâta SC M. SRL Iași să-i plătească intimatului N.V. suma de 1.700,7 RON, cheltuieli de judecată în apel. Împotriva Deciziei nr. 221 din 3 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a declarat recurs pârâta SC M.D.L. SRL Iași prin Lichidator Judiciar Acord S. Iași, întemeiat pe art. 304 pct. 6 și pct. 7 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său și respingerii acțiunii reclamantului. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ.

raportat la art. 11 și 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare aspectul timbrării insuficiente a recursului, având în vedere că acesta primează înaintea oricăror alte cereri, excepții, motive de recurs formulate în fața instanțelor de judecată și a reținut următoarele: Pentru termenul de astăzi, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.778 RON și a timbrului judiciar în valoare de 4,7 RON, conform dovezii de comunicare a citației, obligație pe care aceasta în mod nejustificat nu și-a îndeplinit-o.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și Normelor de aplicare a legii și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificate, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea va fi anulată ca netimbrată.

În raport de dispozițiile legale evocate, se constată că, cererea de recurs formulată de pârâta SC M. SRL a fost însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 RON și a timbrului judiciar în valoare de 0,3 RON, astfel că recurenta a fost citată pentru termenul de judecată din 16 ianuarie 2014, cu mențiunea de a depune diferența taxei judiciare de timbru de 4.778 RON și a timbrului judiciar de 4,7 RON. Înalta Curte în urma analizei actelor din dosar, la termenul de judecată din 16 ianuarie 2014, a constatat că prin încheierea de ședință nr. 219/2013 din 28 iunie 2013 a Tribunalului lași, pronunțată în dosar nr. 6466/99/2013, în temeiul art. 107 raportat la art. 32 din Legea nr. 85/2006 a fost dispusă intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitoarei SC M.D.L.

SRL, fostă SC M. SRL, fiind numit lichidator judiciar A.S. Iași. Pentru termenul de judecată din 27 februarie 2014 recurenta pârâtă SC M.D.L. SRL Iași prin lichidator judiciar A.S. Iași a fost citată cu mențiunea de a depune diferența taxei judiciare de timbru de 4.778 RON și a timbrului judiciar de 4,7 RON, precum și de a preciza dacă își însușește recursul declarat în cauză de societatea comercială, sub sancțiunea nulității prevăzută de art. 302 1 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor acesteia, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de la plata taxei de timbru.

Așa fiind, cum recurenta pârâtă a intrat în procedura insolvenței la data de 28 iunie 2013, deci ulterior datei declarării recursului, 25 ianuarie 2013, Înalta Curte constată că în raport de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, recursul nu este scutit de la plata taxei de timbru, nefiind introdus de administratorul sau lichidatorul judiciar. Constatând că recurenta nu a achitat anticipat diferența taxei de timbru și nici până la termenul stabilit de instanță, 27 februarie 2014, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită și că în cauză nu operează scutirea legală de la plata taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35 alin. (1) și alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea cererii de recurs ca insuficient timbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta SC M.D.L. SRL Iași prin Lichidator Judiciar A.S. Iași împotriva Deciziei nr. 221 din 3 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2014. Procesat de GGC - AM