ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1475/2013

Deliberând asupra

contestației în anulare de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 784 din 2 mai

2011, pronunțată în Dosarul nr. 14037/108/2010, Tribunalul Arad a respins

acțiunea formulată de reclamantul G.D. împotriva pârâților C.E.C.B. - prin

Sucursala Arad, SC M.C. SRL Arad, P.V. și P.V. junior, precum și S.N.; a anulat

ca netimbrată cererea reconvențională formulată de SC M.C. SRL și P.V. junior

în contradictorii cu pârâții reconvenționali G.D. și C.E.C.B. - Sucursala Arad;

a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești

în contul Baroului de avocați Arad a sumei de 500 RON, reprezentând onorariu

avocat din oficiu; fără cheltuieli de judecată.

Totodată, prin

încheierea de ședință din data de 18 aprilie 2011, Tribunalul Arad a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.N.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că obiect al litigiului îl constituie acțiunea

comercială formulată de reclamantul G.D. împotriva pârâților C.E.C.B. -

Sucursala Arad, SC M.C. SRL Arad, P.V. senior, P.V. junior și N.S., pentru

constatarea nulității absolute a Contractului de garanție ipotecară din 6 mai

2008 încheiat cu C.E.C.B. Arad - accesoriu al Contractului de credit tip

revolving din 5 mai 2008 încheiat între C.E.C.B. și SC M.C. SRL Arad.

Atât împotriva Sentinței

comerciale nr. 784 din 2 mai 2011, cât și împotriva încheierii de ședință din

18 aprilie 2011, a declarat apel reclamantul G.D., solicitând modificarea în

totalitate a acestora, în sensul admiterii acțiunii și anulării Contractului de

ipotecă din 6 mai 2008, cu consecința radierii ipotecii din cartea funciară.

Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, prin Decizia civilă nr. 260 din 22 noiembrie 2011

a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul G.D., reținând că,

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul G.D., întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost

formulat, admiterea apelului și a cererii de chemare în judecată.

La termenul de

dezbateri în fond, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția nulității

recursului, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.,

rămânând în pronunțare pe această excepție.

Prin Decizia nr. 3998

din 16 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 14037/55/2009 s-a constatat nulitatea

cererii de recurs formulată de reclamantul G.D. împotriva Deciziei civile nr.

260 din 22 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială.

S-a reținut că din

examinarea cuprinsului cererii de recurs rezultă că recurentul a invocat

nelegalitatea deciziei atacate în raport de prevederile art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., însă argumentele folosite în susținerea motivelor de recurs nu se

pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1 - 9 C.

proc. civ., ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt ce nu pot face

obiectul analizei instanței de recurs.

În atare situație,

Înalta Curte a dat eficiență prevederilor art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ. și a constatat nul recursul declarat de reclamantul G.D.

Împotriva deciziei

pronunțată în recurs, contestatorul G.D. a a formulat contestație în anulare,

în motivarea căreia susține, în esență, că decizia a cărei anulare o cere, îl

prejudiciază și îl vatămă grav în patrimonial său, că motivele invocate în

recurs sunt motive de nelegalitate, că i-a fost încălcat dreptul la apărare

fiind o greșeală a instanței și dreptul la un proces echitabil. În continuare

contestatorul formulează critici privind fondul cauzei, respectiv contractul de

credit și caracterul de accesorialitate a ipotecii.

În sensul textului

art. 318 C. proc. civ., invocat de contestatori "greșeala materială"

înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut

drept consecință darea unei soluții greșită. Cu alte cuvinte, trebuie să fie

vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor

elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția

pronunțată.

Legea are în vedere

greșelile materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei

soluții eronate. În această categorie intră greșelile comise prin confundarea

unor date esențiale ale dosarului cauzei. Prin urmare, greșelile instanței de

recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt, și nu

greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a

dispozițiilor legale.

Textul de lege se

referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale

judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea

lui ca netimbrat (sau insuficient timbrat) ori făcut de o persoană fără

calitate și alte situații asemănătoare, deși la dosar se găsesc dovezi din care

se învederează că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat ori

formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, pentru verificarea acestor

situații nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor.

Din examinarea

criticilor formulate de contestator în raport de textul de lege enunțat mai

sus, Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză.

În ceea ce privește

susținerile contestatorului pe fondul cauzei, nu pot fi analizate, față de

calea de atac exercitată, așa cum s-a arătat mai sus.

Pentru ca o

contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. (1) C.

proc. civ., trebuie îndeplinite următoarele condiții: instanța de recurs să fi

omis să cerceteze vreunul din motivele de casare, această omisiune să se fi

produs din greșeală. În cazul în care instanța de recurs a analizat,

într-adevăr, doar un motiv de casare, pe care l-a găsit nefondat și a arătat,

motivându-și soluția de ce nu pot fi analizate și celelalte, neanalizarea

tuturor motivelor invocate de recurentă nu se datorează unei omisiuni săvârșite

din greșeală de instanță, ci a avut un caracter deliberat, iar motivele pentru

care instanța de recurs a procedat în acest mod nu pot fi cenzurate pe calea

contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac, de retractare,

este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 C. proc. civ.

(necompetență sau vicii vizând procedura citării și art. 318 C. proc. civ.,

greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu

pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de

reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, și nu în contestația în

anulare.

De reamintit că

pentru verificarea acestor greșeli nu este necesară o reexaminare a fondului

sau reaprecierea probelor, greșeala trebuie săvârșită de instanța de recurs,

nefiind admisibilă dacă înaintea instanței de recurs au fost invocate greșeli

materiale săvârșite de o altă instanță; greșeala materială trebuie să fie

evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, ca urmare a omiterii

sau confundării unor elemente sau date materiale importante. De asemenea,

contestația în anulare nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea

eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretărilor,

nefiind greșeli de judecată în sensul dispozițiilor în contestația în anulare.

Din examinarea

considerentelor deciziei a cărei anulare se cere Înalta Curte constată că

instanța de recurs a constatat nul recursul, pentru neformularea motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., situație în care

nu sunt incidente dispozițiile legale privind contestația în anulare.

Nefiind întrunite

condițiile art. 318 și 317 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația

în anulare formulată de contestatorul G.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatorul G.D. împotriva Deciziei nr. 3998 din 16

octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a

II-a civilă, în Dosarul nr. 14037/55/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS