ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1475/2013

Deliberând asupra contestației în anulare de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 784 din 2 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 14037/108/2010, Tribunalul Arad a respins acțiunea formulată de reclamantul G.D. împotriva pârâților C.E.C.B. - prin Sucursala Arad, SC M.C. SRL Arad, P.V. și P.V. junior, precum și S.N.; a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de SC M.C. SRL și P.V. junior în contradictorii cu pârâții reconvenționali G.D. și C.E.C.B. - Sucursala Arad; a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului de avocați Arad a sumei de 500 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu; fără cheltuieli de judecată.

Totodată, prin încheierea de ședință din data de 18 aprilie 2011, Tribunalul Arad a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.N. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că obiect al litigiului îl constituie acțiunea comercială formulată de reclamantul G.D. împotriva pârâților C.E.C.B. - Sucursala Arad, SC M.C. SRL Arad, P.V. senior, P.V. junior și N.S., pentru constatarea nulității absolute a Contractului de garanție ipotecară din 6 mai 2008 încheiat cu C.E.C.B. Arad - accesoriu al Contractului de credit tip revolving din 5 mai 2008 încheiat între C.E.C.B. și SC M.C. SRL Arad. Atât împotriva Sentinței comerciale nr. 784 din 2 mai 2011, cât și împotriva încheierii de ședință din 18 aprilie 2011, a declarat apel reclamantul G.D., solicitând modificarea în totalitate a acestora, în sensul admiterii acțiunii și anulării Contractului de ipotecă din 6 mai 2008, cu consecința radierii ipotecii din cartea funciară.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin Decizia civilă nr. 260 din 22 noiembrie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul G.D., reținând că, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G.D., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, admiterea apelului și a cererii de chemare în judecată. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția nulității recursului, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., rămânând în pronunțare pe această excepție. Prin Decizia nr. 3998 din 16 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 14037/55/2009 s-a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul G.D.

împotriva Deciziei civile nr. 260 din 22 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. S-a reținut că din examinarea cuprinsului cererii de recurs rezultă că recurentul a invocat nelegalitatea deciziei atacate în raport de prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., însă argumentele folosite în susținerea motivelor de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs. În atare situație, Înalta Curte a dat eficiență prevederilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a constatat nul recursul declarat de reclamantul G.D.

Împotriva deciziei pronunțată în recurs, contestatorul G.D. a a formulat contestație în anulare, în motivarea căreia susține, în esență, că decizia a cărei anulare o cere, îl prejudiciază și îl vatămă grav în patrimonial său, că motivele invocate în recurs sunt motive de nelegalitate, că i-a fost încălcat dreptul la apărare fiind o greșeală a instanței și dreptul la un proces echitabil. În continuare contestatorul formulează critici privind fondul cauzei, respectiv contractul de credit și caracterul de accesorialitate a ipotecii. În sensul textului art. 318 C. proc. civ., invocat de contestatori "greșeala materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșită.

Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Legea are în vedere greșelile materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșelile comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei. Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

Textul de lege se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca netimbrat (sau insuficient timbrat) ori făcut de o persoană fără calitate și alte situații asemănătoare, deși la dosar se găsesc dovezi din care se învederează că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, pentru verificarea acestor situații nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor. Din examinarea criticilor formulate de contestator în raport de textul de lege enunțat mai sus, Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză.

În ceea ce privește susținerile contestatorului pe fondul cauzei, nu pot fi analizate, față de calea de atac exercitată, așa cum s-a arătat mai sus. Pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., trebuie îndeplinite următoarele condiții: instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare, această omisiune să se fi produs din greșeală.

În cazul în care instanța de recurs a analizat, într-adevăr, doar un motiv de casare, pe care l-a găsit nefondat și a arătat, motivându-și soluția de ce nu pot fi analizate și celelalte, neanalizarea tuturor motivelor invocate de recurentă nu se datorează unei omisiuni săvârșite din greșeală de instanță, ci a avut un caracter deliberat, iar motivele pentru care instanța de recurs a procedat în acest mod nu pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 C. proc. civ. (necompetență sau vicii vizând procedura citării și art. 318 C. proc. civ., greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, și nu în contestația în anulare.

De reamintit că pentru verificarea acestor greșeli nu este necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor, greșeala trebuie săvârșită de instanța de recurs, nefiind admisibilă dacă înaintea instanței de recurs au fost invocate greșeli materiale săvârșite de o altă instanță; greșeala materială trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante. De asemenea, contestația în anulare nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretărilor, nefiind greșeli de judecată în sensul dispozițiilor în contestația în anulare.

Din examinarea considerentelor deciziei a cărei anulare se cere Înalta Curte constată că instanța de recurs a constatat nul recursul, pentru neformularea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., situație în care nu sunt incidente dispozițiile legale privind contestația în anulare. Nefiind întrunite condițiile art. 318 și 317 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul G.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul G.D. împotriva Deciziei nr. 3998 din 16 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 14037/55/2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS