ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 297/2013

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr.113 din 2 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4401/108/2011, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile S.M., S.G. și I.A. și a obligat inculpatul M.M., să plătească cu titlu de daune materiale: - părții civile S.G. - suma de 36.015,92 lei - părții civile S.M. - suma de 25.211,144 lei - părții civile I.A. - suma de 3.601,592 lei. A respins restul pretențiilor civile ale părților vătămate și cererile de anulare a contractului de ipotecă și rectificare CF Siria. A constatat lipsa capacității procesuale a SC S.Z. SRL: A respins cererea părților vătămate pentru instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului.

În baza art.192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. A obligat inculpatul să plătească părților civile suma de 4.750 lei cu titlu de cheltuieli expertiză. În baza art.189 C. proc. pen., a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Arad a sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Arad a reținut următoarele: Inculpatul M.M. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 266 pct. 2 (art. 272 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, art. 291 C. pen.

și art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., ca urmare a admiterii plângerii împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, prin încheierea acestei instanțe pronunțată în Dosar nr. 2925/108/2009, la data de 13 octombrie 2009. Prin sentința penală nr.34 pronunțată la data de 22 ianuarie 2010, Tribunalul Arad a achitat inculpatul pentru cele trei infracțiuni, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și s-a respins acțiunea civilă exercitată de părțile civile S.M., S.G. și I.A. În fapt, instanța a reținut că: inculpatul și părțile vătămate au fost asociați, din anul 1997, în cadrul SC Ș.Z. SRL cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 32% inculpatul, 20% S.G., 14% S.M.

și 2% I.A., o altă cotă de 32% fiind a numitului M.G. În conformitate cu actul adițional autentificat la 08 februarie 1997, administrarea societății a fost exercitată de un consiliu format din M.G., S.G. și M.M., iar pentru obținerea de credite bancare în numele societății era necesar votul asociaților în procent de 65% din capitalul social. La 19 noiembrie 2001 SC S.Z. SRL, reprezentată de M.M. a depus la B.R.D.S.C.G. Arad cerere pentru obținerea unui credit bancar în sumă de 287.000 euro cu garanție ipotecară. Actele ce au stat la baza acordării creditului au fost solicitate și verificate de inspectorii bancari potrivit competențelor acestora din acea perioadă, în special a numitului I.T., ofițer de credit, a cărui implicare a fost confirmată de directorul băncii, S.M.

Astfel, această persoană a susținut cererea în fața comisiei de acordare a creditelor și s-a preocupat de întocmirea dosarului, inclusiv de procesul-verbal din 15 noiembrie 2001 privind acordul asociaților pentru contractarea creditului și împuternicirea inculpatului în reprezentarea societății, acesta din urmă neavând vreo contribuție în procurarea și prezentarea de înscrisuri, inclusiv a procesului-verbal pe care părțile vătămate l-au considerat un act esențial în obținerea frauduloasă a creditului de către inculpat. în legătură cu acest înscris s-a stabilit că semnăturile asociaților pe care le conține, inclusiv semnătura inculpatului, au fost aplicate prin xerocopiere, originalul nefiind găsit.

De asemenea, în 10 februarie 2004 la nivelul băncii a fost efectuată o verificare a condițiilor de acordare a creditului bancar către SC S.Z. SRL în urma cărora au fost găsite numeroase nereguli, neimputabile inculpatului în calitate de reprezentant al acestei societăți, ci inspectorului de credit care a susținut cererea și obținut creditarea. După obținerea creditului, inculpatul a ridicat suma de 1.100.000.000 ROL, a creditat societatea, creditarea fiind confirmată de expertul V.E., care a întocmit raportul de expertiză contabilă la solicitarea organelor de anchetă, după care a ridicat sume de bani pentru a achita facturile emise de partenerii de afaceri SC B.T. SRL și SC E. SRL, cu care au fost încheiat contracte de asociere în participațiune fără de care SC S.Z.

SRL nu ar fi putut realiza obiectul de activitate și anume achiziționarea și vânzarea de animale deoarece nu avea licență pentru asigurarea carantinei. Actele încheiate de inculpat în activitatea de administrare a societății nu au fost fictive, ci au fost evidențiate în contabilitate, operațiunile comerciale din acea perioadă reprezentând achiziții de animale și acte de gestionare și conservare a patrimoniului respectiv închirierea grajdurilor din Siria evidențiate în CF, proprietatea societății și a actelor contabile fiind confirmate de martorii K.G., M.V., B.C.I. și de actele depuse, acte întocmite și instrumentate chiar de aceștia raportat la atribuțiile pe care le aveau în societate, constând în facturi și acte contabile primare.

În acest context activitatea inculpatului nu a putut fi încadrată în cea incriminată prin textele din lege în legătură cu care a fost începută urmărirea penală, prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - fost art. 266, art. 290 C. pen. și art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., deoarece au lipsit elementele constitutive ale acestora, latura subiectivă în ce privește primele două infracțiuni, respectiv latura subiectivă și obiectivă în ce privește a treia infracțiune în condițiile în care nu s-a putut reține intenția directă, calificată prin scop în sensul prejudicierii părților civile în condițiile în care inculpatul nu a obținut vreun folos pentru sine în dauna acestora, riscul afacerii fiind suportat de toți asociații.

Pe de altă parte, cu privire la infracțiunile de fals și cea la legea societăților comerciale s-a observat și incidența dispozițiilor art.10 lit. g) C. proc. pen., privind prescripția răspunderii penale prin raportare la cele ale art.124 C. pen. combinat cu art. 122 C. pen. alin. (1) lit. d), privind prescripția specială. Acțiunea civilă a celor trei asociați a fost respinsă cu motivarea că nu a existat raport de cauzalitate între prejudiciul de 10.000 euro reclamat de fiecare și activitatea inculpatului în cadrul SC S.Z. SRL, că riscul eșecului afacerii a fost asumat de toți asociații prin raportare la cota de participare în capitalul social. Împotriva acestei sentințe, părțile civile au declarat apel care a fost respins prin decizia penală nr. 69/ A din 03 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 3283 din 23 septembrie 2010, a admis recursul declarat de părțile civile, a casat sentința penală nr. 34 din 22 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad și decizia penală nr. 69 din 03 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara și rejudecând a dispus încetarea procesului penal început împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 291 C. pen. și art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificată, în baza art. 2 pct. 2 lit. b) combinat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., a anulat procesul verbal din 15 noiembrie 2001, a dispus rejudecarea acțiunii civile în privința infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, și a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Pentru a pronunța această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că instanțele de fond și apel au comis o gravă eroare de fapt, stabilind o situație de fapt care este contrară legii, că ambele instanțe au reținut ca fiind o faptă certă pe deplin dovedită împrejurarea că inculpatul M.M. a obținut creditul bancar pe baza unui înscris stabilit ca fiind fals. Banca B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad a fost indusă în acest mod în eroare cu privire la existența și îndeplinirea condițiilor de acordare a creditului, fiind victima acțiunii de inducere în eroare prin viclenie de către inculpat, care nu avea calitatea și legitimitatea de a solicita și primi banii. În condițiile în care inculpatul nu a creditat niciodată SC S.Z.

SRL Arad cu vreo sumă de bani și nici nu a vărsat aportul social la care era obligat la momentul semnării Actului Adițional, el nici nu era îndreptățit să-și însușească suma de 1.100.000 lei (ROL), neexistând nici un temei legal al acestei așa zise recuperări. Obligațiile asumate de SC S.Z. SRL Arad prin contractul de asociere în participațiune au constat în asigurarea carantinei animalelor și nicidecum nu se refereau la împrumuturi bănești. Mai mult ilegalitatea obținerii creditului bancar, a demonstrat implicit, că inculpatul și-a propus și înfăptuit acțiunile dolozive cu un singur scop, acela de a încasa banii necuveniți, primelor activități infracționale de uz de fals și înșelăciune succedându-le ce-a de-a treia, de folosire fără drept a creditului unei societăți.

Chiar dacă s-ar fi reținut că suma de bani astfel însușită ar fi fost folosită de inculpat pentru plata unor operațiuni financiare reale (ceea ce însă nu s-a stabilit), folosirea creditului în acest mod, fără consimțământul asociaților care, de altfel, nici nu au cunoscut despre obținerea lui și despre modul de utilizare, a fost în egală măsură fără drept, deci ilegală. S-a reținut pentru aceste motive de către Înalta Curte de Casație și Justiție, că infracțiunile pentru care inculpatul a fost cercetat au fost comise de acesta.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune s-a constatat însă că sentința penală nr. 34 din 22 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad a fost definitivă, că părțile civile neavând calitatea de parte vătămată sau parte civilă în raport cu această infracțiune nu au calitatea de a ataca hotărârea penală cu recurs, sub acest aspect, dar că recursul lor cu privire la celelalte două infracțiuni a fost întemeiat, dar pentru acestea a intervenit termenul de prescripție a răspunderii penale. Cu privire la acțiunea civilă s-a reținut că nu a fost soluționată, că Tribunalul Arad nu a răspuns tuturor capetelor de cerere ale acțiunilor civile existente la fila 25 dosar, limitându-se la a analiza posibilitatea de plată a dividendelor, în cauză este necesară efectuarea unei expertize contabile pentru verificarea realității operațiunilor contabile, a depunerilor pretins efectuate de inculpat dar și evidența de intrări ieșiri de animale.

S-a mai menționat că pentru sumele ridicate de inculpat se impune a se verifica dacă există acte care să ateste operațiunea și titlul ei de contract de împrumut. Prin decizia de casare s-a mai menționat și omisiunea instanțelor de fond de citare a SC S.Z. SRL, prin lichidator, pentru a-și manifesta opțiunea în privința unor eventuale pretenții civile. Examinând, în rejudecare, acțiunea civilă exercitată de părțile civile instanța a reținut că părțile civile s-au constituit părți civile în procesul penal solicitând instanței: 1. Obligarea inculpatului la plata către fiecare dintre cele trei părți civile a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea dividendelor de care fiecare parte vătămată ar fi beneficiat în perioada 2002-2008 din profitul pe care l-ar fi realizat SC S.Z.

SRL Arad, potrivit art. 998, art. 999 C. civ. ; 2. Constatarea nulității absolute a contractului de credit bancar din 21 noiembrie 2001, pentru lipsa consimțământului asociaților I.A., S.M. și S.G. la încheierea lui, fraudarea prevederilor Actului constitutiv al SC S.Z. SRL și cu încălcarea limitelor mandatului de administrare conferit inculpatului M.M., 3. Constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat din 20 noiembrie 2011 de B.N.P. - M., pentru lipsa consimțământului asociaților I.A., S.M. și S.G. la încheierea lui, fraudarea prevederilor Actului constitutiv al SC S.Z. SRL și cu încălcarea limitelor mandatului de administrare conferit inculpatului M.M.; 4. Rectificarea CF Siria în sensul radierii ipotecii înscrise în favoarea B.R.D.G.S.G.

- sucursala Arad. În motivarea acțiunii civile asociații au relatat modalitatea frauduloasă de obținere a creditului de 300.000 euro de către inculpat, susținând că suma de 287.000 euro a scos-o din contul societății prin înscrierea unor operațiuni fictive, iar suma de 1.100.000 lei a ridicat-o în numerar. Având în vedere dispozițiile art. 385 18 C. proc. pen., pentru rejudecarea cauzei, s-a dispus efectuarea expertizei contabile judiciare menționate în decizia de casare, citarea părții civile SC S.Z. SRL, prin lichidator și s-a solicitat părților civile indicarea modalității în care au calculat suma de 10.000 euro pretinsă cu titlu de daune materiale. Analizând probele administrate în cauză instanța a reținut că: Solicitându-se date cu privire la situația actuală a SC S.Z.

SRL, prin adresa din 17 octombrie 2011, Oficiul Registrului Comerțului (f:30), a comunicat instanței că societatea a fost radiată la data de 27 iulie 2010, ca urmare a închiderii procedurii falimentului, situație în care instanța a reținut lipsa capacității procesuale a acestei părți. Prin raportul de expertiză contabilă judiciară s-a menționat că realitatea operațiunilor reflectate în contabilitate nu a putut fi dovedită, că aportul în numerar datorat de inculpat a fost vărsat și că deși s-a menționat în contabilitatea societății creditarea acesteia cu suma de 870.000.000 ROL nu a fost menționată și persoana care a efectuat această creditare, nu a putut fi emisă o opinie documentată privind evidența intrărilor ieșirilor de animale, inculpatul a fost persoana care a ridicat suma totală de 1.100.000 ROL din contul bancar al SC S.Z.

SRL Arad dar nu a putut fi identificat ca fiind și persoana care a ridicat din casieria societății această sumă, prejudiciul, în opinia expertului, a fost reprezentat de creditul acordat de B.R.D.G.S.G. în valoare de 1.636.659,45 RON. La dosarul cauzei a fost atașat în copie dosarul execuțional al B.R.D.G.S.G., care însă nu a fost finalizat prin vânzarea imobilului ipotecat pentru creditul obținut de inculpat, acesta fiind vândut în procedura lichidării judiciare, potrivit raportului de încasări și plăți și plan de distribuire finală, comunicat de lichidator, cu suma de 180.079,6 lei.(f:44) Acțiunea civilă a fost trimisă spre rejudecare numai în privința prejudiciilor cauzate celor trei părți civile prin săvârșirea de către inculpatul M.M.

a infracțiunii prevăzute de art.272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990: folosirea, cu rea-credință, a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect. Prejudiciul cert produs prin această acțiune a inculpatului asociaților societății nu a putut fi considerat a fi echivalent cu creditul folosit, creditul fiind obținut în mod fraudulos și nerestituit băncii creditoare. De altfel nici părțile civile nu au solicitat plăți din acest credit, societatea constituită neavând ca scop obținerea de credite în mod fraudulos și împărțirea acestora între asociați.

Acțiunea inculpatului a condus însă la lichidarea societății, la imposibilitatea obținerii beneficiilor din desfășurarea operațiunilor pentru care a fost constituită și vânzarea bunurilor acesteia. Profitul care ar fi putut fi obținut din continuarea activității în perioada 2002-2008 și dividendele care s-ar fi cuvenit asociaților nu au putut fi stabilite cu certitudine, activitatea comercială și eventualul profit fiind supuse riscului care a fost suportat de fiecare dintre asociați. S-a solicitat părților civile modalitatea de calcul a sumei de 10.000 euro pretinsă dar nu au putut să o indice, iar în cauză nu este posibilă estimarea prin raportarea la profituri realizate de societate în anii anteriori.

în plus potrivit actului constitutiv al SC S.Z. SRL, capitolul III art.6 (f. 29 dosar urm. pen), părțile civile au o cotă diferită de participare la beneficii și pierderi - S.M. de 14%, S.G. de 20%, iar I.A. de 2%, iar aceștia pretind sume egale cu titlu de cotă de participare la beneficii. Nefiind posibilă repararea unui prejudiciu incert instanța nu a admis acțiunea părților civile pentru dividende nerealizate pentru o perioadă aleasă de aceștia tot fără vreun criteriu, datorită acțiunilor inculpatului care au condus la lichidarea societății comerciale.

Ceea ce s-a stabilit în mod cert în prezenta cauză a fost faptul că în cadrul procedurii de lichidare declanșată de acțiunea inculpatului a fost vândut un imobil al societății cu suma de 180 079,6 lei, sumă care ar fi putut face obiectul unei restituiri către asociați a unei cote părți din aporturi, părților civile cuvenindu-li-se: - suma de 36.015,92 lei, părții civile S.G., reprezentând 20% din valoarea imobilului; - suma de 25.211,144 lei, părții civile S.M., reprezentând 14% din valoarea imobilului; - suma de 3601, 592 lei, părții civile Istrate Ana, reprezentând 2% din valoarea imobilului. Acestea fiind singurele sume cu care s-a putut stabili că cele trei părți civile au fost prejudiciate în mod cert, în baza art.346 C. proc.

pen., instanța a admis în parte acțiunea civilă a acestora în privința daunelor materiale solicitate și a obligat inculpatul să plătească fiecăreia dintre cele trei părți civile suma anterior menționată. Cât privește restul pretențiilor civile ale părților vătămate menționate la fila 25 dosar: constatarea nulității absolute a contractului de credit bancar din 21 noiembrie 2001, constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat din 20 noiembrie 2011 de B.N.P. - M., și rectificarea CF Siria în sensul radierii ipotecii înscrise în favoarea B.R.D.G.S.G.

- sucursala Arad, instanța a constatat că au fost nefondate și le-a respins, aceste documente, contractul de credit, contractul de ipotecă asociat acestuia și mențiunile de carte funciară a acestor contracte, nefiind rezultatul comiterii infracțiunii de folosire fără drept, în interes propriu, a creditului unui societăți, infracțiune pentru care s-a dispus rejudecarea cauzei, ci rezultatul comiterii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu privire la care s-a reținut că părțile civile în prezenta cauză nu au avut calitate de părți civile sau părți vătămate, prin decizia de casare, și în consecință nu au putut pretinde anularea acestora. Nici cererea de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului nu a putut fi admisă, părțile civile neindicând bunuri ale inculpatului asupra cărora să poată fi instituită o astfel de măsură.

Deoarece în cauză s-a admis în parte acțiunea civilă, având în vedere cererea părților civile și suma achitată de acestea pentru efectuarea expertizei contabile, instanța a obligat inculpatul să plătească acestora suma de 4.750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată Împotriva sentinței Tribunalului Arad au declarat apel părțile civile S.M., I.A. și S.G. În motivare, s-a arătat că documentele depuse de inculpat la Banca Română de Dezvoltare Arad în toamna anului 2001 au inclus și un proces-verbal în care a fost consemnată decizia luată de către cei 5 asociați în Adunarea generală a societății pentru contractarea liniei de credit.

Acest proces-verbal a fost anulat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 3283 din 23 septembrie 2010, decizie prin care au fost casate sentința penală nr.34 din 22 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad și decizia penală nr. 69 din 03 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara și s-a trimis cauza spre rejudecarea acțiunii civile în privința infracțiunilor prevăzute de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată. Prin urmare folosind procesul verbal falsificat, inculpatul a încheiat contractul de credit bancar din 21 noiembrie 2001 și contractul de ipotecă autentificat din 20 noiembrie 2001 la B.N.P.

- M. Din valoarea totală a creditului în sumă de 287.000 euro obținut în mod fraudulos, inculpatul a utilizat 6.515.000.000 ROL pentru efectuarea unor viramente despre care pe parcursul urmăririi penale s-a dovedit că sunt fictive, iar diferența de 1.100.000 ROL a ridicat-o în numerar în baza unor documente în care a consemnat operațiuni fictive. Datorită conduitei infracționale a inculpatului, SC S.Z. SRL a intrat în incapacitate de plată, operațiunile pentru care societatea a fost constituită nu au putut fi realizate încă din cursul anului 2002, fapte ce le-au produs celorlalți asociați prejudicii considerabile. În mod greșit instanța de fond a considerat că „prejudiciul cert produs prin această acțiune a inculpatului asociaților societății nu poate fi considerat a fi echivalentul creditului folosit, creditul fiind obținut în mod fraudulos și nerestituit băncii creditoare”.

A mai arătat că nu există contract de împrumut încheiat în formă scrisă între inculpat și societate, că folosind un înscris falsificat și contrafăcut, în numele și pentru societate, inculpatul a încheiat contractul de credit bancar nr.1071 din 21 noiembrie 2001 și contractul de ipotecă menționat, iar din valoarea totală a creditului în sumă de 287.000 euro obținut în mod fraudulos, a utilizat suma mai sus menționată pentru efectuarea unor viramente care s-au dovedit a fi fictive. Creditul contractat de inculpat a fost folosit de acesta în nume personal, nu în interesul societății, așa cum a fost contractat și nu a fost restituit de inculpat. Banca B.R.D.G.S.G. - sucursala ARAD, banca creditoare a declanșat procedura de executare silită a societății și în cadrul falimentului societății s-a înscris la masa credală, devenind principalul creditor al societății.

Părțile vătămate constituite părți civile nu au beneficiat de nicio sumă rezultată din vânzarea la licitație a imobilului proprietatea societății, societatea a intrat în incapacitate de plată, operațiunile pentru care societatea a fost constituită nu au mai putut fi realizate încă din cursul anului 2002, lipsindu-i pe ceilalți asociați de dividendele care li s-ar fi cuvenit, or, în măsura în care creditul contractat de inculpat în numele societății, în anul 2001, ar fi fost utilizat în scopul pentru care a fost contractat și pentru derularea activității societății, societatea ar fi putut obține profit anual.

De asemenea, instanța de fond nu a analizat corect capetele de cerere referitoare la constatarea nulității absolute a contractului de credit bancar din 21 noiembrie 2001 și contractul de ipotecă aferent acestuia, astfel că în aceste condiții a fost evidentă legătura de cauzalitate între activitatea inculpatului în cadrul societății și prejudiciul produs părților civile. În condițiile în care actul care a stat la baza încheierii contractului de credit bancar a fost anulat, fiind constatat faptul că a fost încheiat în fals, soluția care s-ar fi impus era constatarea nulității absolute a contractului de credit bancar, acest contract fiind încheiat prin fraudă la lege, motiv de nulitate absolută, prevăzut de dispozițiile art. 948 din vechiul C. civ., aplicabil în speța de față.

Contractul de ipotecă menționat, este un act subsecvent contractului de credit, și ca urmare și el a fost lovit de nulitate. Prin decizia penală nr. 160/ A din 17 septembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca nefondate apelurile declarate. S-a motivat că starea de fapt reținută de prima instanță a fost corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în toate fazele procesuale, și inclusiv a concluziilor expertizei contabile efectuată în cauză conform îndrumărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul verificării realității operațiunilor contabile, a depunerilor pretins efectuate de inculpat dar și evidența de intrări ieșiri de animale, și dacă pentru sumele ridicate de inculpat, există acte care să ateste operațiunea și titlul ei de contract de împrumut.

Este de necontestat faptul că datorită conduitei infracționale a inculpatului, SC S.Z. SRL a intrat în incapacitate de plată, întrucât operațiunile pentru care societatea a fost constituită nu au putut fi realizate încă din cursul anului 2002, iar aceste fapte le-au produs celorlalți asociați prejudicii considerabile, însă s-a apreciat că profitul care ar fi putut fi obținut din continuarea activității în perioada 2002-2008 și dividendele care s-ar fi cuvenit asociaților nu au putut fi stabilite cu certitudine, activitatea comercială și eventualul profit fiind supuse riscului care a fost suportat de fiecare dintre asociați, astfel că în mod corect au fost respinse cererile părților civile apelante pentru obligarea inculpatului la plata eventualelor profituri/ dividende.

Prin decizia de casare, cauza a fost trimisă spre rejudecarea acțiunii civile și numai în privința prejudiciilor cauzate celor trei părți civile prin săvârșirea de către inculpatul M.M. a infracțiunii prevăzute de art.272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990: folosirea, cu rea-credință, a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect. Inculpatul M.M. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 266 pct. 2 (art. 272 pct. 2) din Legea nr. 31/1990, art. 291 C. pen.

și art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., ca urmare a admiterii plângerii împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, prin încheierea Tribunalului Arad, pronunțată în Dosar nr. 2925/108/2009, la data de 13 octombrie 2009. Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, s-a constatat prin decizia de casare a înaltei Curți, că sentința penală nr.34 din 22 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad a fost definitivă, că parte vătămată a infracțiunii de înșelăciune este B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad, părțile civile neavând calitatea de parte vătămată sau parte civilă în raport cu această infracțiune, și deci nu au nici calitate procesuală de a ataca hotărârea cu privire la acest aspect. Într-adevăr, s-a dispus în conformitate cu disp.

art. 348 din C. proc. pen., anularea înscrisului falsificat, respectiv a procesului verbal din 15 noiembrie 2001, iar consecința acestei situații a fost nulitatea actelor subsecvente, însă s-a dispus rejudecarea acțiunii civile doar în privința infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, infracțiune constând în „folosirea, cu rea-credință, a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect ” și a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate. Contractul de credit bancar din 21 noiembrie 2001 autentificat din 20 noiembrie 2011 de B.N.P.

– M., contractul de ipotecă autentificat de B.N.P. – M. și rectificarea CF Siria în sensul radierii ipotecii înscrise în favoarea B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad au fost rezultatul comiterii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu privire la care s-a reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare, că apelanții în prezenta cauză nu au avut calitate de părți civile sau părți vătămate și în consecință nu au putut pretinde anularea acestora în acest stadiu procesual, având ca obiect rejudecarea acțiunii civile în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. În consecință, cum motivele de apel formulate de părțile civile au fost neîntemeiate, în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc.

pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de părțile civile S.M., I.A. Și S.G. împotriva sentinței penale nr. 113 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad, în Dosar nr. 4401/108/2011, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au declarat recurs părțile civile S.M., I.A. și S.G., pe care nu l-au motivat în scris și nici oral în ziua judecății. Recursurile declarate de părțile civile S.M., I.A. și S.G. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. În cauză, prin decizia penală nr. 3283 din 23 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea acțiunii civile numai cu privire la prejudiciile cauzate părților civile S.M., I.A.

și S.G. prin săvârșirea de către inculpatul M.M. a infracțiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, ce constă în folosirea cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect. În ceea ce privește pretențiile părților civile solicitate în proces, anume constatarea nulității absolute a contractului de credit bancar din 21 noiembrie 2001, constatarea nulității contractului de ipotecă autentificat din 20 noiembrie 2011 de B.N.P. – M. și rectificarea C.F. Siria, în sensul radierii ipotecii înscrise în favoarea B.R.D.G.S.G.

- sucursala Arad, corect au fost respinse de prima instanță. Se reține că una dintre condițiile necesare exercitării acțiunii civile pe lângă cele referitoare la producerea unei pagube prin infracțiune, ca prejudiciul să fie cert, să nu fi fost reparat și să existe o manifestare de voință din partea celui vătămat în legătură cu dezdăunarea sa, o constituie și aceea să existe un raport de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și paguba reclamată. În speță, între pretențiile părților civile și infracțiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 săvârșită de inculpatul M.M. nu există niciun raport de cauzalitate, acestea având legătură cu infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

pentru care inculpatul a fost achitat în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., prin hotărâre definitivă - sentința penală nr. 34 din 22 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad, definitivă prin decizia penală nr. 3283 din 23 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin aceeași decizie, Înalta Curte a statuat că parte vătămată a infracțiunii de înșelăciune comisă de inculpatul M.M. este B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad. Întrucât partea - B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad, dar nici procurorul nu au exercitat vreo cale de atac - apel sau recurs, sentința nr.34 din 22 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad a rămas definitivă prin neapelare, astfel că soluția de achitare a inculpatului sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

nu mai poate fi analizată și verificată în prezentul recurs. De asemenea, prin aceeași decizie, de casare a instanței supreme s-a statuat că părțile civile, recurente în cauză, în raport cu infracțiunea de înșelăciune nu au vreo calitate - parte vătămată sau civilă și ca atare, nu au nici calitatea procesuală, potrivit dispozițiilor art. 385 2 rap. la art. 362 lit. c) din Codul de procedură penală de a ataca hotărârea sub acest aspect. Distinct, se reține că recurentele părți civile nu au respectat condițiile prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., în sensul că motivele de recurs nu au fost formulate în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat și nici oral în ziua judecății.

În această situație, instanța de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 4 alin. (3) din C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. Cum în cauză nu identifică niciunul dintre cazurile de casare care, conform dispozițiilor legale enunțate se iau în considerare din oficiu, cât și din considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. l lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile S.M., I.A. și S.G. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. În temeiul dispozițiilor art.192 alin. (2) din C. proc. pen.

va dispune obligarea recurentelor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile S.M., I.A. și S.G. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentele - părți civile la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.M., se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2013.