ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 297/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 297/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr.113 din 2

aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4401/108/2011, Tribunalul Arad a admis

în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile S.M., S.G. și I.A. și a

obligat inculpatul M.M., să plătească cu titlu de daune materiale:

- părții civile S.G. - suma de

36.015,92 lei

- părții civile S.M. - suma de

25.211,144 lei

- părții civile I.A. - suma de

3.601,592 lei.

A respins restul pretențiilor civile

ale părților vătămate și cererile de anulare a contractului de ipotecă și

rectificare CF Siria.

A constatat lipsa capacității

procesuale a SC S.Z. SRL:

A respins cererea părților vătămate

pentru instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului.

În baza art.192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

A obligat inculpatul să plătească

părților civile suma de 4.750 lei cu titlu de cheltuieli expertiză.

În baza art.189 C. proc. pen., a

dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Arad a

sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

Tribunalul Arad a reținut următoarele:

Inculpatul M.M. a fost cercetat pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 266 pct. 2 (art. 272 pct. 2) din

Legea nr. 31/1990, art. 291 C. pen. și art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., ca

urmare a admiterii plângerii împotriva soluției procurorului de netrimitere în

judecată, prin încheierea acestei instanțe pronunțată în Dosar nr. 2925/108/2009,

la data de 13 octombrie 2009.

Prin sentința penală nr.34 pronunțată

la data de 22 ianuarie 2010, Tribunalul Arad a achitat inculpatul pentru cele

trei infracțiuni, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. și s-a respins acțiunea civilă exercitată de părțile civile S.M., S.G.

și I.A.

În fapt, instanța a reținut că:

inculpatul și părțile vătămate au fost asociați, din anul 1997, în cadrul SC

Ș.Z. SRL cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 32% inculpatul,

20% S.G., 14% S.M. și 2% I.A., o altă cotă de 32% fiind a numitului M.G.

În conformitate cu actul adițional

autentificat la 08 februarie 1997, administrarea societății a fost exercitată

de un consiliu format din M.G., S.G. și M.M., iar pentru obținerea de credite

bancare în numele societății era necesar votul asociaților în procent de 65%

din capitalul social.

La 19 noiembrie 2001 SC S.Z. SRL,

reprezentată de M.M. a depus la B.R.D.S.C.G. Arad cerere pentru obținerea unui

credit bancar în sumă de 287.000 euro cu garanție ipotecară. Actele ce au stat

la baza acordării creditului au fost solicitate și verificate de inspectorii

bancari potrivit competențelor acestora din acea perioadă, în special a

numitului I.T., ofițer de credit, a cărui implicare a fost confirmată de

directorul băncii, S.M. Astfel, această persoană a susținut cererea în fața

comisiei de acordare a creditelor și s-a preocupat de întocmirea dosarului,

inclusiv de procesul-verbal din 15 noiembrie 2001 privind acordul asociaților

pentru contractarea creditului și împuternicirea inculpatului în reprezentarea

societății, acesta din urmă neavând vreo contribuție în procurarea și prezentarea

de înscrisuri, inclusiv a procesului-verbal pe care părțile vătămate l-au

considerat un act esențial în obținerea frauduloasă a creditului de către

inculpat. în legătură cu acest înscris s-a stabilit că semnăturile asociaților

pe care le conține, inclusiv semnătura inculpatului, au fost aplicate prin

xerocopiere, originalul nefiind găsit. De asemenea, în 10 februarie 2004 la

nivelul băncii a fost efectuată o verificare a condițiilor de acordare a

creditului bancar către SC S.Z. SRL în urma cărora au fost găsite numeroase

nereguli, neimputabile inculpatului în calitate de reprezentant al acestei

societăți, ci inspectorului de credit care a susținut cererea și obținut

creditarea.

După obținerea creditului, inculpatul

a ridicat suma de 1.100.000.000 ROL, a creditat societatea, creditarea fiind

confirmată de expertul V.E., care a întocmit raportul de expertiză contabilă la

solicitarea organelor de anchetă, după care a ridicat sume de bani pentru a

achita facturile emise de partenerii de afaceri SC B.T. SRL și SC E. SRL, cu

care au fost încheiat contracte de asociere în participațiune fără de care SC

S.Z. SRL nu ar fi putut realiza obiectul de activitate și anume achiziționarea

și vânzarea de animale deoarece nu avea licență pentru asigurarea carantinei.

Actele încheiate de inculpat în

activitatea de administrare a societății nu au fost fictive, ci au fost

evidențiate în contabilitate, operațiunile comerciale din acea perioadă

reprezentând achiziții de animale și acte de gestionare și conservare a

patrimoniului respectiv închirierea grajdurilor din Siria evidențiate în CF,

proprietatea societății și a actelor contabile fiind confirmate de martorii K.G.,

M.V., B.C.I. și de actele depuse, acte întocmite și instrumentate chiar de

aceștia raportat la atribuțiile pe care le aveau în societate, constând în

facturi și acte contabile primare.

În acest context activitatea

inculpatului nu a putut fi încadrată în cea incriminată prin textele din lege

în legătură cu care a fost începută urmărirea penală, prevăzute de art. 272

pct. 2 din Legea nr. 31/1990 - fost art. 266, art. 290 C. pen. și art. 215

alin. (1), (3), (5) C. pen., deoarece au lipsit elementele constitutive ale

acestora, latura subiectivă în ce privește primele două infracțiuni, respectiv

latura subiectivă și obiectivă în ce privește a treia infracțiune în condițiile

în care nu s-a putut reține intenția directă, calificată prin scop în sensul

prejudicierii părților civile în condițiile în care inculpatul nu a obținut

vreun folos pentru sine în dauna acestora, riscul afacerii fiind suportat de

toți asociații.

Pe de altă parte, cu privire la

infracțiunile de fals și cea la legea societăților comerciale s-a observat și

incidența dispozițiilor art.10 lit. g) C. proc. pen., privind prescripția

răspunderii penale prin raportare la cele ale art.124 C. pen. combinat cu art.

122 C. pen. alin. (1) lit. d), privind prescripția specială.

Acțiunea civilă a celor trei asociați

a fost respinsă cu motivarea că nu a existat raport de cauzalitate între

prejudiciul de 10.000 euro reclamat de fiecare și activitatea inculpatului în

cadrul SC S.Z. SRL, că riscul eșecului afacerii a fost asumat de toți asociații

prin raportare la cota de participare în capitalul social.

Împotriva acestei sentințe, părțile

civile au declarat apel care a fost respins prin decizia penală nr. 69/ A din 03

mai 2010 a Curții de Apel Timișoara ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia penală nr. 3283 din 23 septembrie 2010, a admis recursul declarat

de părțile civile, a casat sentința penală nr. 34 din 22 ianuarie 2010 a

Tribunalului Arad și decizia penală nr. 69 din 03 mai 2010 a Curții de Apel

Timișoara și rejudecând a dispus încetarea procesului penal început împotriva

inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 291 C. pen. și

art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificată, în baza art. 2 pct. 2

lit. b) combinat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., a anulat procesul verbal din

15 noiembrie 2001, a dispus rejudecarea acțiunii civile în privința

infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, și a

menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Pentru a pronunța această decizie Înalta

Curte de Casație și Justiție a reținut că instanțele de fond și apel au comis o

gravă eroare de fapt, stabilind o situație de fapt care este contrară legii, că

ambele instanțe au reținut ca fiind o faptă certă pe deplin dovedită

împrejurarea că inculpatul M.M. a obținut creditul bancar pe baza unui înscris

stabilit ca fiind fals.

Banca B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad a

fost indusă în acest mod în eroare cu privire la existența și îndeplinirea

condițiilor de acordare a creditului, fiind victima acțiunii de inducere în

eroare prin viclenie de către inculpat, care nu avea calitatea și legitimitatea

de a solicita și primi banii.

În condițiile în care inculpatul nu a

creditat niciodată SC S.Z. SRL Arad cu vreo sumă de bani și nici nu a vărsat

aportul social la care era obligat la momentul semnării Actului Adițional, el

nici nu era îndreptățit să-și însușească suma de 1.100.000 lei (ROL),

neexistând nici un temei legal al acestei așa zise recuperări. Obligațiile

asumate de SC S.Z. SRL Arad prin contractul de asociere în participațiune au

constat în asigurarea carantinei animalelor și nicidecum nu se refereau la

împrumuturi bănești.

Mai mult ilegalitatea obținerii

creditului bancar, a demonstrat implicit, că inculpatul și-a propus și

înfăptuit acțiunile dolozive cu un singur scop, acela de a încasa banii

necuveniți, primelor activități infracționale de uz de fals și înșelăciune succedându-le

ce-a de-a treia, de folosire fără drept a creditului unei societăți.

Chiar dacă s-ar fi reținut că suma de

bani astfel însușită ar fi fost folosită de inculpat pentru plata unor

operațiuni financiare reale (ceea ce însă nu s-a stabilit), folosirea

creditului în acest mod, fără consimțământul asociaților care, de altfel, nici

nu au cunoscut despre obținerea lui și despre modul de utilizare, a fost în

egală măsură fără drept, deci ilegală.

S-a reținut pentru aceste motive de

către Înalta Curte de Casație și Justiție, că infracțiunile pentru care

inculpatul a fost cercetat au fost comise de acesta.

Cu privire la infracțiunea de

înșelăciune s-a constatat însă că sentința penală nr. 34 din 22 ianuarie 2010 a

Tribunalului Arad a fost definitivă, că părțile civile neavând calitatea de

parte vătămată sau parte civilă în raport cu această infracțiune nu au

calitatea de a ataca hotărârea penală cu recurs, sub acest aspect, dar că

recursul lor cu privire la celelalte două infracțiuni a fost întemeiat, dar pentru

acestea a intervenit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Cu privire la acțiunea civilă s-a

reținut că nu a fost soluționată, că Tribunalul Arad nu a răspuns tuturor

capetelor de cerere ale acțiunilor civile existente la fila 25 dosar, limitându-se

la a analiza posibilitatea de plată a dividendelor, în cauză este necesară

efectuarea unei expertize contabile pentru verificarea realității operațiunilor

contabile, a depunerilor pretins efectuate de inculpat dar și evidența de

intrări ieșiri de animale. S-a mai menționat că pentru sumele ridicate de

inculpat se impune a se verifica dacă există acte care să ateste operațiunea și

titlul ei de contract de împrumut.

Prin decizia de casare s-a mai

menționat și omisiunea instanțelor de fond de citare a SC S.Z. SRL, prin

lichidator, pentru a-și manifesta opțiunea în privința unor eventuale pretenții

civile.

Examinând, în rejudecare, acțiunea

civilă exercitată de părțile civile instanța a reținut că părțile civile s-au

constituit părți civile în procesul penal solicitând instanței:

către fiecare dintre cele trei părți civile a sumei de 10.000 euro, cu titlu de

daune, reprezentând contravaloarea dividendelor de care fiecare parte vătămată

ar fi beneficiat în perioada 2002-2008 din profitul pe care l-ar fi realizat SC

S.Z. SRL Arad, potrivit art. 998, art. 999 C. civ.

;

contractului de credit bancar din 21 noiembrie 2001, pentru lipsa

consimțământului asociaților I.A., S.M. și S.G. la încheierea lui, fraudarea

prevederilor Actului constitutiv al SC S.Z. SRL și cu încălcarea limitelor

mandatului de administrare conferit inculpatului M.M.,

contractului de ipotecă autentificat din 20 noiembrie 2011 de B.N.P. - M.,

pentru lipsa consimțământului asociaților I.A., S.M. și S.G. la încheierea lui,

fraudarea prevederilor Actului constitutiv al SC S.Z. SRL și cu încălcarea

limitelor mandatului de administrare conferit inculpatului M.M.;

radierii ipotecii înscrise în favoarea B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad.

În motivarea acțiunii civile asociații

au relatat modalitatea frauduloasă de obținere a creditului de 300.000 euro de

către inculpat, susținând că suma de 287.000 euro a scos-o din contul

societății prin înscrierea unor operațiuni fictive, iar suma de 1.100.000 lei a

ridicat-o în numerar.

Având în vedere dispozițiile art. 385

18

C. proc. pen., pentru rejudecarea cauzei, s-a dispus efectuarea expertizei

contabile judiciare menționate în decizia de casare, citarea părții civile SC

S.Z. SRL, prin lichidator și s-a solicitat părților civile indicarea

modalității în care au calculat suma de 10.000 euro pretinsă cu titlu de daune

materiale.

Analizând probele administrate în

cauză instanța a reținut că:

Solicitându-se date cu privire la

situația actuală a SC S.Z. SRL, prin adresa din 17 octombrie 2011, Oficiul

Registrului Comerțului (f:30), a comunicat instanței că societatea a fost

radiată la data de 27 iulie 2010, ca urmare a închiderii procedurii

falimentului, situație în care instanța a reținut lipsa capacității procesuale

a acestei părți.

Prin raportul de expertiză contabilă

judiciară s-a menționat că realitatea operațiunilor reflectate în contabilitate

nu a putut fi dovedită, că aportul în numerar datorat de inculpat a fost vărsat

și că deși s-a menționat în contabilitatea societății creditarea acesteia cu

suma de 870.000.000 ROL nu a fost menționată și persoana care a efectuat

această creditare, nu a putut fi emisă o opinie documentată privind evidența

intrărilor ieșirilor de animale, inculpatul a fost persoana care a ridicat suma

totală de 1.100.000 ROL din contul bancar al SC S.Z. SRL Arad dar nu a putut fi

identificat ca fiind și persoana care a ridicat din casieria societății această

sumă, prejudiciul, în opinia expertului, a fost reprezentat de creditul acordat

de B.R.D.G.S.G. în valoare de 1.636.659,45 RON.

La dosarul cauzei a fost atașat în

copie dosarul execuțional al B.R.D.G.S.G., care însă nu a fost finalizat prin

vânzarea imobilului ipotecat pentru creditul obținut de inculpat, acesta fiind

vândut în procedura lichidării judiciare, potrivit raportului de încasări și

plăți și plan de distribuire finală, comunicat de lichidator, cu suma de

180.079,6 lei.(f:44)

Acțiunea civilă a fost trimisă spre

rejudecare numai în privința prejudiciilor cauzate celor trei părți civile prin

săvârșirea de către inculpatul M.M. a infracțiunii prevăzute de art.272 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990: folosirea, cu rea-credință, a creditului de

care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în

folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese

direct sau indirect.

Prejudiciul cert produs prin această

acțiune a inculpatului asociaților societății nu a putut fi considerat a fi

echivalent cu creditul folosit, creditul fiind obținut în mod fraudulos și

nerestituit băncii creditoare. De altfel nici părțile civile nu au solicitat

plăți din acest credit, societatea constituită neavând ca scop obținerea de credite

în mod fraudulos și împărțirea acestora între asociați.

Acțiunea inculpatului a condus însă la

lichidarea societății, la imposibilitatea obținerii beneficiilor din

desfășurarea operațiunilor pentru care a fost constituită și vânzarea bunurilor

acesteia.

Profitul care ar fi putut fi obținut

din continuarea activității în perioada 2002-2008 și dividendele care s-ar fi

cuvenit asociaților nu au putut fi stabilite cu certitudine, activitatea

comercială și eventualul profit fiind supuse riscului care a fost suportat de

fiecare dintre asociați. S-a solicitat părților civile modalitatea de calcul a

sumei de 10.000 euro pretinsă dar nu au putut să o indice, iar în cauză nu este

posibilă estimarea prin raportarea la profituri realizate de societate în anii

anteriori. în plus potrivit actului constitutiv al SC S.Z. SRL, capitolul III

art.6 (f. 29 dosar urm. pen), părțile civile au o cotă diferită de participare

la beneficii și pierderi - S.M. de 14%, S.G. de 20%, iar I.A. de 2%, iar

aceștia pretind sume egale cu titlu de cotă de participare la beneficii.

Nefiind posibilă repararea unui

prejudiciu incert instanța nu a admis acțiunea părților civile pentru dividende

nerealizate pentru o perioadă aleasă de aceștia tot fără vreun criteriu,

datorită acțiunilor inculpatului care au condus la lichidarea societății

comerciale.

Ceea ce s-a stabilit în mod cert în

prezenta cauză a fost faptul că în cadrul procedurii de lichidare declanșată de

acțiunea inculpatului a fost vândut un imobil al societății cu suma de 180

079,6 lei, sumă care ar fi putut face obiectul unei restituiri către asociați a

unei cote părți din aporturi, părților civile cuvenindu-li-se:

- suma de 36.015,92 lei, părții civile

S.G., reprezentând 20% din valoarea imobilului;

- suma de 25.211,144 lei, părții

civile S.M., reprezentând 14% din valoarea imobilului;

- suma de 3601, 592 lei, părții civile

Istrate Ana, reprezentând 2% din valoarea imobilului.

Acestea fiind singurele sume cu care

s-a putut stabili că cele trei părți civile au fost prejudiciate în mod cert,

în baza art.346 C. proc. pen., instanța a admis în parte acțiunea civilă a

acestora în privința daunelor materiale solicitate și a obligat inculpatul să

plătească fiecăreia dintre cele trei părți civile suma anterior menționată.

Cât privește restul pretențiilor

civile ale părților vătămate menționate la fila 25 dosar: constatarea nulității

absolute a contractului de credit bancar din 21 noiembrie 2001, constatarea

nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat din 20 noiembrie 2011

de B.N.P. - M., și rectificarea CF Siria în sensul radierii ipotecii înscrise

în favoarea B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad, instanța a constatat că au fost

nefondate și le-a respins, aceste documente, contractul de credit, contractul

de ipotecă asociat acestuia și mențiunile de carte funciară a acestor

contracte, nefiind rezultatul comiterii infracțiunii de folosire fără drept, în

interes propriu, a creditului unui societăți, infracțiune pentru care s-a

dispus rejudecarea cauzei, ci rezultatul comiterii infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu privire la care s-a

reținut că părțile civile în prezenta cauză nu au avut calitate de părți civile

sau părți vătămate, prin decizia de casare, și în consecință nu au putut

pretinde anularea acestora.

Nici cererea de instituire a

sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului nu a putut fi admisă,

părțile civile neindicând bunuri ale inculpatului asupra cărora să poată fi

instituită o astfel de măsură.

Deoarece în cauză s-a admis în parte

acțiunea civilă, având în vedere cererea părților civile și suma achitată de

acestea pentru efectuarea expertizei contabile, instanța a obligat inculpatul

să plătească acestora suma de 4.750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

Împotriva sentinței Tribunalului Arad

au declarat apel părțile civile S.M., I.A. și S.G.

În motivare, s-a arătat că documentele

depuse de inculpat la Banca Română de Dezvoltare Arad în toamna anului 2001 au

inclus și un proces-verbal în care a fost consemnată decizia luată de către cei

5 asociați în Adunarea generală a societății pentru contractarea liniei de

credit. Acest proces-verbal a fost anulat de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 3283 din 23 septembrie 2010,

decizie prin care au fost casate sentința penală nr.34 din 22 ianuarie 2010 a

Tribunalului Arad și decizia penală nr. 69 din 03 mai 2011 a Curții de Apel

Timișoara și s-a trimis cauza spre rejudecarea acțiunii civile în privința

infracțiunilor prevăzute de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

republicată.

Prin urmare folosind procesul verbal

falsificat, inculpatul a încheiat contractul de credit bancar din 21 noiembrie 2001

și contractul de ipotecă autentificat din 20 noiembrie 2001 la B.N.P. - M. Din

valoarea totală a creditului în sumă de 287.000 euro obținut în mod fraudulos,

inculpatul a utilizat 6.515.000.000 ROL pentru efectuarea unor viramente despre

care pe parcursul urmăririi penale s-a dovedit că sunt fictive, iar diferența

de 1.100.000 ROL a ridicat-o în numerar în baza unor documente în care a

consemnat operațiuni fictive.

Datorită conduitei infracționale a

inculpatului, SC S.Z. SRL a intrat în incapacitate de plată, operațiunile

pentru care societatea a fost constituită nu au putut fi realizate încă din

cursul anului 2002, fapte ce le-au produs celorlalți asociați prejudicii

considerabile.

În mod greșit instanța de fond a

considerat că „prejudiciul cert produs prin această acțiune a inculpatului

asociaților societății nu poate fi considerat a fi echivalentul creditului

folosit, creditul fiind obținut în mod fraudulos și nerestituit băncii

creditoare”.

A mai arătat că nu există contract de

împrumut încheiat în formă scrisă între inculpat și societate, că folosind un

înscris falsificat și contrafăcut, în numele și pentru societate, inculpatul a

încheiat contractul de credit bancar nr.1071 din 21 noiembrie 2001 și

contractul de ipotecă menționat, iar din valoarea totală a creditului în sumă

de 287.000 euro obținut în mod fraudulos, a utilizat suma mai sus menționată

pentru efectuarea unor viramente care s-au dovedit a fi fictive.

Creditul contractat de inculpat a fost

folosit de acesta în nume personal, nu în interesul societății, așa cum a fost

contractat și nu a fost restituit de inculpat.

Banca B.R.D.G.S.G. - sucursala ARAD,

banca creditoare a declanșat procedura de executare silită a societății și în

cadrul falimentului societății s-a înscris la masa credală, devenind

principalul creditor al societății.

Părțile vătămate constituite părți

civile nu au beneficiat de nicio sumă rezultată din vânzarea la licitație a

imobilului proprietatea societății, societatea a intrat în incapacitate de

plată, operațiunile pentru care societatea a fost constituită nu au mai putut

fi realizate încă din cursul anului 2002, lipsindu-i pe ceilalți asociați de

dividendele care li s-ar fi cuvenit, or, în măsura în care creditul contractat

de inculpat în numele societății, în anul 2001, ar fi fost utilizat în scopul

pentru care a fost contractat și pentru derularea activității societății,

societatea ar fi putut obține profit anual.

De asemenea, instanța de fond nu a

analizat corect capetele de cerere referitoare la constatarea nulității

absolute a contractului de credit bancar din 21 noiembrie 2001 și contractul de

ipotecă aferent acestuia, astfel că în aceste condiții a fost evidentă legătura

de cauzalitate între activitatea inculpatului în cadrul societății și

prejudiciul produs părților civile.

În condițiile în care actul care a

stat la baza încheierii contractului de credit bancar a fost anulat, fiind

constatat faptul că a fost încheiat în fals, soluția care s-ar fi impus era

constatarea nulității absolute a contractului de credit bancar, acest contract

fiind încheiat prin fraudă la lege, motiv de nulitate absolută, prevăzut de

dispozițiile art. 948 din vechiul C. civ., aplicabil în speța de față.

Contractul de ipotecă menționat, este

un act subsecvent contractului de credit, și ca urmare și el a fost lovit de

nulitate.

Prin decizia penală nr. 160/ A din 17

septembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca

nefondate apelurile declarate.

S-a motivat că starea de fapt reținută

de prima instanță a fost corectă, fiind rezultatul evaluării probelor

administrate în toate fazele procesuale, și inclusiv a concluziilor expertizei

contabile efectuată în cauză conform îndrumărilor Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în sensul verificării realității operațiunilor contabile, a

depunerilor pretins efectuate de inculpat dar și evidența de intrări ieșiri de

animale, și dacă pentru sumele ridicate de inculpat, există acte care să ateste

operațiunea și titlul ei de contract de împrumut.

Este de necontestat faptul că datorită

conduitei infracționale a inculpatului, SC S.Z. SRL a intrat în incapacitate de

plată, întrucât operațiunile pentru care societatea a fost constituită nu au

putut fi realizate încă din cursul anului 2002, iar aceste fapte le-au produs

celorlalți asociați prejudicii considerabile, însă s-a apreciat că profitul

care ar fi putut fi obținut din continuarea activității în perioada 2002-2008

și dividendele care s-ar fi cuvenit asociaților nu au putut fi stabilite cu

certitudine, activitatea comercială și eventualul profit fiind supuse riscului

care a fost suportat de fiecare dintre asociați, astfel că în mod corect au

fost respinse cererile părților civile apelante pentru obligarea inculpatului

la plata eventualelor profituri/ dividende.

Prin decizia de casare, cauza a fost

trimisă spre rejudecarea acțiunii civile și numai în privința prejudiciilor

cauzate celor trei părți civile prin săvârșirea de către inculpatul M.M. a

infracțiunii prevăzute de art.272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990:

folosirea, cu rea-credință, a creditului de care se bucură societatea, într-un

scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a

favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.

Inculpatul M.M. a fost cercetat pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 266 pct. 2 (art. 272 pct. 2) din

Legea nr. 31/1990, art. 291 C. pen. și art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., ca

urmare a admiterii plângerii împotriva soluției procurorului de netrimitere în

judecată, prin încheierea Tribunalului Arad, pronunțată în Dosar nr. 2925/108/2009,

la data de 13 octombrie 2009.

Cu privire la infracțiunea de

înșelăciune, s-a constatat prin decizia de casare a înaltei Curți, că sentința

penală nr.34 din 22 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad a fost definitivă, că

parte vătămată a infracțiunii de înșelăciune este B.R.D.G.S.G. - sucursala

Arad, părțile civile neavând calitatea de parte vătămată sau parte civilă în

raport cu această infracțiune, și deci nu au nici calitate procesuală de a

ataca hotărârea cu privire la acest aspect.

Într-adevăr, s-a dispus în

conformitate cu disp. art. 348 din C. proc. pen., anularea înscrisului

falsificat, respectiv a procesului verbal din 15 noiembrie 2001, iar consecința

acestei situații a fost nulitatea actelor subsecvente, însă s-a dispus

rejudecarea acțiunii civile doar în privința infracțiunii prevăzute de art. 272

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, infracțiune constând în „folosirea, cu

rea-credință, a creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar

intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă

societate în care are interese direct sau indirect

”

și a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Contractul de credit bancar din 21

noiembrie 2001 autentificat din 20 noiembrie 2011 de B.N.P. – M., contractul de

ipotecă autentificat de B.N.P. – M. și rectificarea CF Siria în sensul radierii

ipotecii înscrise în favoarea B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad au fost rezultatul

comiterii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5)

C. pen., cu privire la care s-a reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție

prin decizia de casare, că apelanții în prezenta cauză nu au avut calitate de

părți civile sau părți vătămate și în consecință nu au putut pretinde anularea

acestora în acest stadiu procesual, având ca obiect rejudecarea acțiunii civile

în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

În consecință, cum motivele de apel

formulate de părțile civile au fost neîntemeiate, în baza art. 379 pct. l lit. b)

C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de părțile civile S.M.,

I.A. Și S.G. împotriva sentinței penale nr. 113 din 2 aprilie 2012 pronunțată

de Tribunalul Arad, în Dosar nr. 4401/108/2011, cu obligarea la plata

cheltuielilor judiciare, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 160/ A

din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au declarat

recurs părțile civile S.M., I.A. și S.G., pe care nu l-au motivat în scris și

nici oral în ziua judecății.

Recursurile declarate de părțile

civile S.M., I.A. și S.G. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

În cauză, prin decizia penală nr. 3283

din 23 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecarea acțiunii civile numai cu privire la prejudiciile cauzate

părților civile S.M., I.A. și S.G. prin săvârșirea de către inculpatul M.M. a

infracțiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, ce

constă în folosirea cu rea-credință a creditului de care se bucură societatea

într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru

a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.

În ceea ce privește pretențiile

părților civile solicitate în proces, anume constatarea nulității absolute a

contractului de credit bancar din 21 noiembrie 2001, constatarea nulității

contractului de ipotecă autentificat din 20 noiembrie 2011 de B.N.P. – M. și

rectificarea C.F. Siria, în sensul radierii ipotecii înscrise în favoarea B.R.D.G.S.G.

- sucursala Arad, corect au fost respinse de prima instanță.

Se reține că una dintre condițiile

necesare exercitării acțiunii civile pe lângă cele referitoare la producerea

unei pagube prin infracțiune, ca prejudiciul să fie cert, să nu fi fost reparat

și să existe o manifestare de voință din partea celui vătămat în legătură cu

dezdăunarea sa, o constituie și aceea să existe un raport de cauzalitate între

infracțiunea săvârșită și paguba reclamată.

În speță, între pretențiile părților

civile și infracțiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

săvârșită de inculpatul M.M. nu există niciun raport de cauzalitate, acestea

având legătură cu infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3)

și (5) C. pen. pentru care inculpatul a fost achitat în temeiul dispozițiilor art.

2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., prin hotărâre

definitivă - sentința penală nr. 34 din 22 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad,

definitivă prin decizia penală nr. 3283 din 23 septembrie 2010 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Prin aceeași decizie, Înalta Curte a

statuat că parte vătămată a infracțiunii de înșelăciune comisă de inculpatul M.M.

este B.R.D.G.S.G. - sucursala Arad.

Întrucât partea - B.R.D.G.S.G. - sucursala

Arad, dar nici procurorul nu au exercitat vreo cale de atac - apel sau recurs,

sentința nr.34 din 22 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad a rămas definitivă prin

neapelare, astfel că soluția de achitare a inculpatului sub aspectul

infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. nu

mai poate fi analizată și verificată în prezentul recurs.

De asemenea, prin aceeași decizie, de

casare a instanței supreme s-a statuat că părțile civile, recurente în cauză,

în raport cu infracțiunea de înșelăciune nu au vreo calitate - parte vătămată

sau civilă și ca atare, nu au nici calitatea procesuală, potrivit dispozițiilor

art. 385

2

rap. la art. 362 lit. c) din Codul de procedură penală de

a ataca hotărârea sub acest aspect.

Distinct, se reține că recurentele

părți civile nu au respectat condițiile prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) din C. proc. pen., în sensul că motivele de recurs nu au fost

formulate în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat și nici

oral în ziua judecății.

În această situație, instanța de

recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

4

alin. (3) din C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Cum în cauză nu identifică niciunul

dintre cazurile de casare care, conform dispozițiilor legale enunțate se iau în

considerare din oficiu, cât și din considerentele expuse, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. l lit. b) din C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondate recursurile declarate de

părțile civile S.M., I.A. și S.G. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 17

septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul dispozițiilor art.192 alin.

(2) din C. proc. pen. va dispune obligarea recurentelor la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de părțile civile S.M., I.A. și S.G. împotriva deciziei penale nr.

160/ A din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentele - părți civile la

plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru inculpatul M.M., se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29

ianuarie 2013.